Bat clopotele pentru Romania!

Motto: ”In Romania totul este posibil si nimic n-are consecinte” (Emil Cioran)

Nu exista – dovedit inclusiv stiintific! – durere mai mare decat moartea copilului. Vorba Pr. Ioan Florin din Scotia: „Eu nu știu în ce minți aș mai fi fost acum dacă copilul meu ar fi murit ars de viu.” Nici nu s-au vindecat ranile si nici nu s-au uscat lacrimile de la tragedia din Maternitatea Giulesti, acum 5 ani, cand au ars de vii atatia nou nascuti la sectia de neonatologie si iata, trece din nou prin sabie sufletul parintilor din Romania…

Articolul nu este un indemn la judecata, ci o chemare catre noi insine, pentru demnitate. Nu ma intreseaza niciun fel de polemici pe teme „religioase”, ma intereseaza doar idei si atitudini care exprima, propaga si incurajeaza Iubirea de semeni si Binele. Exact in momentele astea, peste 100 de suflete se zbat intre viata si moarte, iar noua ne arde de impartit in tabere si de aruncat unii intr-altii cu aluviuni mentale si emotionale demne de Evul Mediu? Nu, multumesc. Sper sa pricepem rapid ca nu asta e Calea si ca nicio lupta n-a avut vreodata castigatori, ci doar „castigatori”. Nu de alta, dar ne pasc 365 de zile de doliu national, in timp ce noua ne arde de zazanie. Fratilor, asta-i sansa noastra ca ROMANIA sa devina ARMONIA, ca nu degeaba si nu intamplator o fi anagrama asta cu noi de veacuri…

Un supravietuitor al catastrofei de la Clubul Colectiv, intr-o Scrisoare Deschisa catre Raed Arafad si Comandamentul pentru Situatii de Urgenta intreaba: “Citesc peste tot despre mobilizarea exemplara a fortelor de interventie si-mi vine sa urlu: care mobilizare? nimeni nu a stiut ce sa faca, haosul intre pompieri, smurd si salvari a fost mai mare decat in randul oamenilor care au reusit sa iasa la timp. Cei mai multi dintre supravietuitori au fost scosi de cei iesiti in prima linie, nu de pompieri.

Asadar va intreb deschis si astept un raspuns detaliat: ce-o sa faceti, care sunt pasii in cazul unui cutremur si cum va pregatiti oamenii – atat cei care intervin in situatii de urgenta cat si pe noi, cetatenii? Cum pregatiti invatatorii si copiii din scoli? Pe cei din institutii publice, pe cei din blocurile si casele vechi, pe turistii care se ingramadesc cu miile in hrubele din centrul vechi?”

Actualizare 8 noiembrie 2015: Pana azi nu am putut mobiliza inima din mine sa se uite la primele filmari de la fata locului. Am citit, am tot citit marturii… dar de privit …n-am putut. Pana azi. Azi am vazut filmarile. Si-am mai vazut si inregistrarea cu Presedintele sosit in Piata Universitatii la intalnirea cu „strada”. Ca mama, dupa ce am privit ambele inregistrari, gasesc urmatoarele lucruri ca fiind nepotrivite:
1. Ranjetele Presedintelui prin multime.
2. Ceata in care a „disparut” Prima Doamna. (Sa nu vina nimeni cu pretextul discretiei si al suferintei in taina, ca fac indigestie emotionala la fariseisme. Doamna Iohannis, cititi, va rog, Manualul de Istorie Adevarata a Romaniei, opriti-va la capitolul: Regina Maria, inspirati-va, ca aveti de la cine si actionati – niciodata nu e prea tarziu!)

Pr. Ioan Florin din Scotia conchide: “Statul român este autorul moral al catastrofei din clubul bucureșten și, ca orice criminal, se întoarce primul la locul faptei și declară doliu național, ca să ne arate că-i pasă. Rugați-vă să nu se întâmple în țară vreo altă catastrofă (vreun cutremur, Doamne ferește!) și fiți pregătiți în fiecare zi de doliu național. 365 de zile de doliu național.”

Motivul articolului meu este demonstratia simpla a faptului ca daca tot suntem o tara a Uniunii Europene, daca tot facem parte dintr-un grup in care membrii se afla in diferite stadii de evolutie a civilizatiei si a constiintei, autoritatile romanesti ar putea invata de la colegii de “grup”. Nu e nevoie sa reinventeze nimeni roata, ci sa arunce plin de bunavointa un ochi la vecini si un altul la visteria tarii. Nu de alta dar sa fie clar cine cotizeaza pentru cele “365 de zile de doliu national”.

Locuim temporar intr-un satuc din Austria. Copiii merg la singura gradinita din sat, o  gradinita de stat care – conform politicii educationale la nivel de regiune – foloseste ca metoda o combinatie intre pedagogiile Montessori si Waldorf.

Saptamana trecuta, copiii au avut la gradinita exercitiul anual de evacuare in caz de incendiu, cu simulare incendiu controlat si victime. Printr-o ironie a sortii, s-a nimerit sa fie vineri. Vineri – 30 octombrie 2015. Anuntul despre simulare a fost afisat pentru parinti cu doua saptamani inainte. Cu trei zile inainte de ziua exercitiului, am participat la sedinta Comitetului de Parinti si de Voluntari ai Bibliotecii Gradinitei. Directoarea, care este “directoare” doar din perspectiva responsabilitatilor uriase pe care si le asuma, este si pedagog la una dintre cele patru grupe de copii, face cu bucurie de serviciu la bucatarie sau face si curat cand ii vine randul, este genul de persoana care te face sa simti ca este un lucrator public care intelege si pretuieste faptul ca e in slujba ta ca familie platitoare de taxe. Nu am vazut-o nici pe ea, nici pe vreuna dintre educatoarele sau ingrijitoarele gradintei vreodata trista sau incruntata. Niciodata! Eu o ador pentru ca toti, absolut toti copii o iubesc ca pe zana lor buna si sufletele lor se simt minunat cand o intalnesc. E imposibil ca atatia copii sa se prefaca simultan, nu-i asa? Pentru sedinta noastra, desfasurata in sala de mese a copiilor, a pregatit personal si a carat singura cu pe bicicleta (ca asa vine de acasa la cei 60 de ani) doua prajituri si ceai de iasomie.

Am discutat si despre simularea de incendiu ce urma sa aiba loc vineri. Fac un sumar cu ce ne-a povestit ea si cu ce au povestit acasa copiii nostri, Petru (4.5 ani) si Pavel (6 ani), atat in zilele premergatoare exercitiului, cat si dupa el.

Alarma la pompieri! (Pavel Georgescu, aproape 6 ani)

Alarma la pompieri! (Pavel Georgescu, aproape 6 ani)

1. Exercitiul se face anual, participa toti copii cu varste intre 2.5 si 6 ani. Copiii sunt pregatiti anual, timp de 2 saptamani pe an, prin joc (cantece, poezii, desene libere si cu tematica, teatru) si interactiune directa cu pompierii despre rolul pompierilor, uneltele lor si cum sa scrie si sa formeze 122, in caz de urgenta, ce sa faca in caz de incendiu.

2. Copiii prescolari (clasa zero) au un program de instruire diferit de cel al copiilor sub 5 ani (la care o parte importanta a pregatirii a fost acomodarea cu costumele de pompieri, cu mastile de gaze si cu sunetul sirenelor, sa nu se sperie, ci sa inteleaga ca sunt semnul salvarii vietii).

3. Toti copiii au inteles cand, cum si pentru ce trebuie sa sune la pompieri si au constientizat (nu li s-a indus si nici nu li s-a impus) respectul ce li se cuvine pompierilor, dar si onorea de a fi pompier, onoarea de a fi in slujba comunitatii. In Austria toti pompierii sunt voluntari, sunt oameni obisnuiti, cu serviciu si familie, femei si barbati, tineri de 16 ani si bunici de peste 80 de ani. Este cu adevarat “inghesuiala” sa fii acceptat si pregatit ca pompier. Pompierii voluntari fac saptamanal antrenamente si scoala, sunt mereu “in priza”. De exemplu, doar in gradinita exista 4 parinti (mame si tati) care sunt pompieri voluntari, dar si o educatoare. Asa s-a nimerit anul asta, e o intamplare, nu o impunere. Repet, totul e voluntar.

4. Personalul gradinitei este permanent antrenat si verificat asupra procedurilor si a masurilor de luat in caz de incendiu (nu sunt atat de importante materialele de constructie, cat caile de evacuare, sprinklerele si abilitatea de a manui extinctoare, caile de evacuare ale gazului toxic, antrenamentul mental pentru o astfel de situatie etc). Am vazut un biblioraft de 6 cm grosime care trebuie in permanenta completat, ca dovada a pregatirii, insusirii si aplicarii din partea personalului gradinitei a regulilor in situatii de incendiu. Fac cursuri, dau teste, sunt verificate non stop daca respecta procedurile nu numai de incendiu, ci si de alte situatii de catastrofa naturala (inundatii).

5. Gradinita asta de la tara, are 4 grupe a cate 18 copii cu varste mixte, de la 2.5 la 6 ani fiecare cu cate un pedagog si un ingrijitor. Gradinita are 3 iesiri duble (toate din sticla), PLUS fiecare grupa are iesirea proprie de urgenta, direct din spatiul interior de clasa, in gradina de afara (tot din sticla).

6. Vineri incendiul a fost declansat cu telecomanda, directoarea a fluierat de trei ori (au un fluier special, care are locul lui special), copiii s-au aliniat asa cum au fost instruiti (fara sa le pese de incaltarile sau hainele de strada si au iesit rapid pe usa proprie grupei, in gradina, alergand pana la locul clar stabilit de adapost sigur. Totul se cronomentreaza si de aceea se fac pregatiri periodice, inclusiv cu copiii, pentru a nu se crea panica in randul lor. S-a sunat la pompieri (centrala regionala) care au predat operativ cazul local, in sat, si s-a cronometrat viteza cu care au venit pompierii si cele doua masini ale salvarii. Educatoarele au stins focul cu extinctorul, dar s-au simulat victime din cauza fumului si aici au intervenit pompierii din nou in operatiunea de salvare a ranitilor.

7. Dupa ce totul s-a incheiat, pompierii si copiii au petrecut restul zilei impreuna, in masinile de pompieri si in gradina. Pavel mi-a povestit cu detalii impresionante ce instrumente a probat, inclusiv despre o gigantica cutie cu plasturi, despre cele trei tipuri de jeturi de apa, despre masti, haine de protectie, ciocane si drujbe ….

Copiii au crezut ca au participat vineri la un joc captivant. Asa cred de fiecare data. Noi, parintii, am crezut ca a fost un exercitiu de rutina, o reasigurare ca se stie bine ce e de facut la o adica. Sambata insa, citind stirile terifiante din Romania, am inteles ca a insemnat semnifictiv mai mult decat „un exercitiu de rutina”. Si mi-am dat seama ca inca suntem prinsi in capcana devalorizarii lucrurilor bune si care par de la sine inteles…

Ma inclin in fata sacrificiului uman, a eroilor cunoscuti si necunoscuti din acele momente tragice, a celor de dupa ce a urmat si ce va urma.

Am rememorat insa si cuvintele lui Cioran: ”In Romania totul este posibil si nimic n-are consecinte…”, gandind ca tara noastra se afla intr-un vid de interes comun din cauza unui stat iresponsabil si ingrat.

Bat clopotele pentru Romania! Este momentul desteptarii noastre ca oameni liberi, creatori si ziditori de istorie. In semn de respect si de pretuire pentru viata care ne-a fost daruita, suntem datori sa aratam ca o meritam, atat ca oameni, cat si ca neam, in fiecare clipa… Sa descifram anagrama:

 ROMANIA = ARMONIA!

Opinii 16 opinii

  1. Va multumim pentru acest articol atat de frumos despre ce inseamna demnitatea fiintei umane. Despre faptul ca suntem chemati sa cream si sa fim liberi.
    Fara razboaie psihologice. Fara parti-priuri.
    Putem sa redevenim umani si de bun-simt. Numai sa vrem.
    Ana Maistru, prof. la Palatul National al Copiilor – Bucuresti

    1. Ca o apa limpede si proaspata de izvor a fost mesajul Dumneavoastra, doamna Maistru – MULTUMESC. Sufletul meu va multumeste si va inapoiaza iubire.

      Cristela GEORGESCU

    2. Draga Cristela,
      Prevăd cum satul tau se va transforma in curând in oraș.. Asta daca toți care cititm acest articol legat de grădiniță, ne-am muta acolo…
      Este impresionant si de asemenea frustrant ca la noi nu se întâmpla si nici nu cred ca se va întâmpla așa ceva (fie el învățământ privat sau de stat)

      Îți transmit un gând bun si mulțumiri pt recomandarea doamnei doctor Pantelimon. Este minunata in relația cu copiii

    3. Draga Maria,

      Eu iti multumesc tie pentru mesaj. Ma bucur ca va place doaman doctor, amandoi sunt minunati profesional si ca oameni. Noi calatorim special pentru „revizii” la ei. Te rog sa ii transmiti multa iubire, din partea noastra.

      Cat despre lucrurile din sat … intreaga Austrie e asa, eu am zilnic cate un „soc” (in sens pozitiv), asa incat m-am gandit sa scot inainte de urmatoarele alegeri o carte, spre motivatia poporului si inspiratia candidatilor: PARALELE. Asa o sa o numesc. Cu exemple comparative. Poate, cine stie … 🙂

      Imbratisari si ganduri bune, de pace, tuturor! 🙂

  2. Draga Cristela…iti multumim pt gandurile tale bune…iti multumim…chiar departe fiind esti cu gandul la noi … Sunt convinsa ca intr o buna zi va Fi si la noi mai bine…pacat ca trebuie sa fie asa mult sacrificiu…sanatate multa va dorim!!!

    1. Draga Mihaela, multumesc pentru mesaj, Romania este oriunde se afla un roaman, energia noastra colectiva ca popor include si gandurile si emotiile noastre, ale celor care nus e afla FIZIC in Romania. Toti romanii pe care i-am intalnit SUNT in Romania. Inima si radacinile lor acolo sunt.

      Ma folosesc de cuvintele marelui Cosbuc, :
      Sunt suflet în sufletul neamului meu
      Şi-i cânt bucuria şi-amarul …
      Sunt inimă-n inima neamului meu
      Şi-i cânt şi iubirea, şi ura …
      Din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu,
      De-a pururi, nerupta sa parte!

  3. Ce frumos!!! Love you!!!❤❤❤

  4. Minunata lectie despre cum se fac pregatiri pentru situatiile de urgenta! Am facut multe simulari la scoala cu elevii, dar nici vorba de o asemenea pregatire, de folosirea extinctoarelor… au fost mai degraba niste activitati de evacuare… rapida, s-ar fi dorit, dar nici macar asta nu s-a reusit. Doresc sa le arat colegilor articolul, trebuie sa schimbam ceva… prea multe lucruri le facem „sa fie facute”, rupte dintr-o realitate in care putem sa ajungem la ce e mai grav, pierderea vietii.

    1. Va multumesc, Anca! Va marturisesc ca eu am ezitat daca sa public asa ceva sau nu, pentru ca noi, romanii, suferim inca de sindromul „N-ai mancat salam de soia, nu vorbi!”, adica respingem exemple constructive aduse de romani din Occident. Mesajul meu nu este unul critic, ci o impulsionare spre constientizarea faptului ca stam pe o bomba. Sper ca si colegii Dvstra sa inteleaga corect si sa primeasca cu dragoste impartasirea mea. Spre binele nostru, colectiv. Cu mult drag,

      cristel

  5. multumim de articol. Ai sintetizat si gandurile mele cele mai negre…
    Ca mama, am incercat sa aduc prin joc si tema: incendiu, cum reactionam, cum ajutam pe ceilalti. Acum mi-ai dat si multe idei.

  6. Inca odata Cristela dai dovada de muuuult bun simt si tact. Mi-a placut mult observatia referitoare la „disparitia” primei-doamne. Sunt de acord. Invat de la tine ca lucrurile pot fi privite si analizate si cu bun simt, inima curata si, mai ales, cu frica de Dumnezeu!

    1. Multumesc, draga Simona pentru intelegere si ingaduinta, am si eu momentele mele de vulnerabilitate, ma straduiesc insa sa fac dovada ca nu risipesc timpul care mi-a fost dat spre salvarea sufletului pe acest pamant. Te imbratisez si trimit zilnic gandurile mele de iubire si sustinere.

  7. Si eu ma gandesc la scolile in care invata copiii mei…si eu ma intreb cu teama: ce se intampla cu ei daca..intr-o zi…dar eu, ca mama ce pot face? cu cine sa discut? de cine sa ma iau? mi-e teama si mie…deocamdata singura speranta e rugaciunea si binecuvantarile zilnice date copiilor mei scolari!!

    1. Motivul pentru care nu sunt miracole si minuni nu este ca ele nu se intampla, ci ca noi nu le vedem. Pentru ca ne asteptam sa fie niste focuri de artificii, cand de fapt ele sunt toate gesturile „marunte” pe care le facem zilnic, atunci cand fcem ce avem de facut, in loc sa ne gandim ca suntem victimele sistemului. Sus capul, Andreea! Mobilizarea, FII schimbarea pe care vrei sa o vezi! Nu esti o victima, ci o forta! Pentru copiii nostri inainte! Gandeste constructiv si vor veni spre tine solutii. Ai auzit de Oana Morar? Caut-o, cauta site-ul Vocea Parintilor, fii activa ca nici nu stii ce puternica esti! Inspira si alte mame sa te urmeze, si asa bulgarasul ajunge ditamai omul de zapada!

      Cu drag,

      cristela

  8. Draga Cristela!
    Felicitari pentru talantul primit de la Dumnezeu , dar mai ales pentru harul pe care il ai, fructificand acest valoros talant, pe care il impartasesti cu noi!
    Multa sanatate tie si frumoasei tale familii!
    Vreau sa iti cer un sfat: fetita mea de 2 anisori are o carenta de fier. Este inca alaptata, nu consuma lapte de vaca si nimic ce tine de vaca, deoarece are alergie la proteina din lapte (alfa-lactoglobulina). Ii dau lapte de soia si migdale/caju. Si san cand adoarme. Ii dau de 3 ori pe sapt in fructe seminte de chia, impreuna cu quinoa sau mei. Cu calciu sta bine. Ce as putea sa ii dau pentru o asimilare mai buna a fierului? Sau sa incerc un supliment alimentar? Multumesc din suflet!

    1. Draga Alexandra, multumesc pentru intrebare, pentru cuvintele frumoase si pentru rabdarea cu care ai asteptat raspunsul meu. Pe blog am raspuns deja de cateva ori la aceasta intrebare, de aceea te rog sa citesti ce iti voi indica si asta te va ajuta sa intelegi si sa iei o decizie.

      1. Scoate-i laptele de soia si de caju (migdalele pot ramane, sunt cele mai alcaline sau putin acide nuci) si inlocuiestele cu sucuri de fructe (citeste aici de ce: http://www.cristelageorgescu.ro/legendele-toamnei-sucurile-de-fructe-trebuie-evitate/10/2014/). AI grija la alimentatia ta, daca o alaptezi!
      2. Citeste aici: http://www.cristelageorgescu.ro/retete-cu-quinoa-desert-surpriza-si-din-nou-zapada/01/2011/comment-page-1/#comment-25281 si apoi aici: http://www.cristelageorgescu.ro/retete-cu-quinoa-desert-surpriza-si-din-nou-zapada/01/2011/comment-page-1/#comment-28387
      3. Citeste si aici, intrebarea nr 17: http://www.cristelageorgescu.ro/retete/xi-raspunsuri-la-intrebari-frecvente/
      4. Am folosit si urmatorul suc proaspat in cazul meu:

      100 ml suc sfecla rosie, proaspat (pt copii doar 30 ml).
      100 ml suc morcovi, proaspat (pt copii 50 ml).
      sucul de la o lamaie (pt copii jumatate de lamaie).
      optional se poate adauga si sucul de un mar.
      Toate amestecate. 1-2 ori pe zi, nu dupa masa, ca se face „borhot in burta” si nu se mai asimileaza nimic. Sucul asta este el in sine o masa. Se bea, asa cum am scris si in cartea mea Simplu, cu inghitituri mici, cu un pai si adultii ar face bine sa mestecw de 1-2-3 ori fiecare inghititura.

      Nu uita insa despre ce ti-am spus cu suprarenalele si asimilarea
      mineralelor: http://www.cristelageorgescu.ro/nectar-primavaratic-de-rubarba/05/2015/#more-11801 si cu inflamatia mucoasei intestinale (de la alimente rafinate, gluten, patiserii) sau placa mucoida si absorbtia mineralelor: http://www.cristelageorgescu.ro/interviu-pentru-emisiunea-sano-video/03/2014/

      Multumesc si te astept daca sunt neclaritati.

      Cu drag

Care este opinia ta?