Ce lectie ne invata copiii atunci cand fac „mofturi” la masa? (2)

Intrebare de la Silvia, mama unei fetite de 6 ani.
Comentariu la articolul „Gateste ca si cand viata ta depinde de asta. Chiar depinde”

Fetita de 6 ani nu vrea cartofi. Asta tine deja de cateva luni, as spune chiar 1 an imediat. Incet incet mi-a dat de inteles ca nu vrea cartofi, refuzand diferite mancaruri care contin cartofi. Am incercat si epuizat cam toate variantele cu timpul si pauze de rigoare. Inainte manca si accepta.
Exista vreun posibil raspuns la acest refuz si cu ce as putea inlocui cartofii?
Incerc sa evit painea, dar cartofii erau o alternativa rapida si usoara, nu mai stiu ce sa ii dau sa manance. Singura varianta in care accepta uneori, este supa concentrata, in care iar nu mai stiu daca e bine sa pun cartofi. Ziceai la un moment dat sa nu punem intotdeauna, in cartea ta (Simplu2)  apare fara cartofi.
Are o perioada lunga de cand refuza multe legume, gen: morcovi, patrunjel, gulie.  Spunea „Bleah!” si accepta fff putine combinatii sau feluri de mancare. Nu inteleg de ce. Ajuta- ma sa gasesc raspunsuri. Multumesc!

Raspuns

Draga Silvia,

Multumesc pentru intrebarea cu raspuns de interes general. Raspunsurile sunt chiar la fetita ta.

A. Un copil va refuza intotdeauna mancarea CARE ii face rau sau atunci CAND ii face rau (de exemplu cand e bolnav sau cand are o suferinta fizica/emotionala). Fireste, vorbesc despre alimente naturale, nu despre cele manipulate industrial pentru a deruta simturile si intuitia innascuta a fiintei umane. Sunt sugari care refuza laptele matern din acelasi motiv. Asta e un semnal valoros si care, in absenta unui sprijin adecvat pentru mama, care sa ii permita sa intelega mesajele transmise de copil fara a interpeta mesajul ca fiind ceva personal, destabilizeaza starea si sanatatea amandurora, duce la agravari inutile tip despresie, nevroza, renuntare la alaptare, descurajare, auto-invinovatrie etc.

B. Fiecare corp are nevoi diferite de la o perioada la alta, de la o varsta la alta, de la o stare la alta, de la un context la altul, de la o ora la alta! Respecta asta. Respecta-i si perioadele de repaus alimentar si fa si tu la randul tau macar 10 ore de repaus alimentar zilnic.

Sursa foto: rfi.ro

Fetita ta ti-a oferit deja raspunsuri la framantarile pe care le ai. Nu le asculta din context de frica, renunta la zgomotul interior si exterior si lasa-te ghidata. Asa cum ai inteles ce nevoi are atunci cand era bebelus si nu vorbea, asa vei intelege si acum, foloseste-ti inima, nu mintea! Este un copil destept si stie de ce anume are nevoie corpul ei si de ce NU are nevoie, ce ii trebuie si ce NU ii trebuie, ce ii face bine si ce NU ii face bine.  La indiciile ai adaug si eu opiniile pe care mi le-ai solicitat, fundamentate pe experienta practica si pe cea personala directa, mai presus de studiul teoretic. Cu mentiunea ca experienta fiecaruia trebuie considerata in spirit, nu in litera.

1. „Nu vrea cartofi”.  Este evident ca nu ii fac bine si nu are nevoie de ei. Nici painea, nici cartofii nu “trebuie” inlocuite cu ceva similar, din contra. Ce contin ele nutritiv si valoros cu adevarat, gasesti in restul alimentelor, ba chiar mai bine. Nici copiii mei nu mai mananca atat de des cartofi, iar eu si sotul meu am renuntat. De cand mancam simplificat si constient, am observat ca ne baloneaza teribil, indiferent ca ii mancam combinati cu salata sau goi.

2. „Refuza radacinoasele”. Aceeasi posibila situatie, nu are nevoie nici de ele, nici de energia lor, o energie a impamantarii. Respecta asta. Dar sunt sigura ca devoreaza fructe si incep acum anotimpurile propice, in care poti testa si profita, inclusiv legumele-fructe: rosii, castraveti, ardei, dovlecei. Fructele sunt hrana optima pentru fiinta umana. Din pacate, in lumea prezenta, calitatea mancarii e foarte diferita de ce ar fi optim, de aceea, in absenta unor fructe de buna calitate, netratate chimic, culese coapte etc, suplimentam in dieta fara proteina animala cu partea de legume, cereale fara gluten, nuci si seminte.

Fructele sunt superioare legumelor, fara sa insemne ca nu sunt bune legumele.
– Curaţă şi drenează intens şi în profunzime
– Sunt alimente superioare pentru diabet, pancreatită, hepatită, afecţiuni gastrice şi intestinale
– Fructoza nu are nevoie de insulină pentru a fi utilizata
– Au cea mai mare energie electomagnetică

3. Cu rabdare, testeaza in continuare ce ii place si ce nu ii place, fara sa o bati la cap: „Vrei asta? Vrei ailalta?”, „Da’ de ce nu vrei?”, „Da’ ia putin ca e bun!”,  „Da’ e sanatos, iti face bine, te face mare, te face tare etc!”. Ca sa poti face asta ai nevoie de rabdare si de relaxare, atunci vine si creativitatea – din bucuria vietii si din bucuria de a fi mama. Nu faceti din experienta alimentatiei o experienta stresanta, nimeni nu ne cere sa fim doctori docenti in nutritie! Noi singure complicam lucrurile si punem in mod inutil presiune pe noi.

Daca nu ai rabdare si nu esti buna, iubitoare si plina de blandete CU TINE IN PRIMUL RAND, nu poti face acest lucru cu cei din jur. Ai incredere in tine, accepta-te asa cum esti si atunci vei accepta si respecta si nevoile celor din jur.

Ai la dispozitie mei, orez, quinoa la dispozitie, paste de orez, de mei, de linte, daca vrei sa faci alte lucruri neaparat cu amidonoase, desi nu e nicun bai – din contra! – sa nu te indopi cu amidonoase. Corpul fetitei tale are mecanisme de curatare care functioneaza impecabil.

4. „Refuza combinatiile”. Nu ma mir, asa e conceput corpul, sa functioneze cel mai bine la mancaruri simple, nu la amestecuri. Cu cat mai combinate lucrurile intr-o masa, cu atat mai multa energie necesara pentru digestie si pentru a interpretarea mesajul alimentar. Principiul dupa care functioneaza lucrurile in natura, deci si corpul nostru (desi noi il abuzam exact impotriva acestui principiu) este: efort minim, rezultat maxim.

Corpul fetitei tale are o voce foarte clara, pe care ea o aude la fel de clar, nu bruia asta. Cu incredere in desavarsirea Creatiei Divine, din care face parte si corpul ei, si tu, cea mai buna mama pentru ea, mergeti inainte, pe Cararea Vindecarii Impreuna, sprijinindu-va una pe cealalata.

Nu degeaba si nu in gluma am inclus acelasi tip de mesaj in cartea Simplu2 si in Carnetelul cu sfaturi importante pentru mame. Eu am scris ca NU e o carte pentru copii, ci doar dedicata copiilor, dar nu prea ma credeti. 🙂

Simplu 2

Iata inca doua exemple care sustin ideea de mai sus, pe langa exemplul din cartea Simplu 2, care este unul real, nu o poveste inventata.

a. La scoala lui Pavel se gateste foarte simplu. De cand a mancat acolo „orez uscat” (orez la abur pe care doar toaca niste ierburi verzi si putin ulei de masline), nu mai pot gati pilaf. Trebuie sa fac fac si eu „orez uscat”, doar ca il fierb in supa clara si uneori adaug putin turmeric.

b. Pentru paste sau pentru orezul de mai sus, le faceam copiilor un sos de rosii, care e si in Simplu2: cu oregano, ulei de masline, rosii si usturoi. Un deliciu! Asa a fost  pana cand au mancat la scoala paste cu suc de rosii direct din sticla. De atunci vor doar asa, paste “cu sos din ala bun, direct din sticla”, adica piure de rosii simplu si busuioc verde proaspat tocat deasupra.

Astia sunt copiii! Profesori de iubire neconditionata trimisi sa ne invente lectii valoroase. Iar noi credem ca trebuie sa ii reparam dupa terorii perimate! Incurcate sunt caile omului, nu ale Domnului!

Cu Vitamina L si iubire, pentru toate mamele si copiii acestei lumi,

Opinii 13 opinii

  1. Ideea ca nevoile nutritionale ale organismului se manifesta prin prezenta sau absenta poftei a fost refutata de foarte mult timp. Aceasta idee nu este decat un mit care iata ca refuza sa moara. Copii refuza alimente pentru ca nu le place gustul lor si faptul ca ei refuza sa manance legume si vegetale este foarte amplu documentat si un lucru usor de observat pentru orice parinte. Ideea ca copii refuza cele mai nutritive alimente pentru ca le fac rau este pur si simplu nefondata. Este la fel de nefondata ca si afirmatia ca copii accepta alimente care le fac bine. Cati copii si cat de des spun nu la dulciuri? Eu va reamintesc ca aveti o datorie sa va documentati mai bine, sa fiti mai exigenta si sa va informati mai bine publicul si sa nu induceti in eroare parintii cu putine cunostiinte in materie de nutritie.

    1. Domnule Andreescu, multumesc pentru opinia Dvstra, chiar daca aceasta nu pare tocmai izvorata din experienta, ci din marea de cunoastere. Sunt multi aceia care au citit mult si care cred ca opiniile lor conteaza. Dar nu conteaza, pentru ca o opinie – asa cum este si a mea – nu este decat o pizitionarea a mintii fata de ceva, un adevar personal, nu unul general. Cu atat mai mult cand vine vorba de cunoasterea si intelegerea organismului uman.

      Multumesc si pentru reamintirea „datoriilor” pe care considerati ca trebuie sa le am si va asigur de deplina constienta, maturitate si responsabilitate atat a mea, cat si a celor care aleg sa probeze ceea ce citesc aici. In ultima instanta aceasta problema ma priveste pe mine, respectiv pe cititorii mei si va multumesc ca ne permiteti sa ne vedem de ale noastre, in timp ce Dvstra va vedeti de cele ce va privesc personal.

      Desigur ca NU ati citit prezent inceputul articolului meu, acela in care scriu ca „fireste, vorbesc doar despre alimente naturale”. Altfel nu m-ati fi intrebat contra-argumentativ despre ceva ce nu este cazul in articolul de fata si anume de ce nu refuza copiii dulciurile. Acelasi lucru este valabil si pentru comentariul Dvstra legat de pofte: eu nu am scris despre pofte, ci despre mesaje ale organismului.

      Cristela GEORGESCU

  2. Mulțumesc pt aceasta incurajare de a merge înainte după aceste principii. Câteodată ma abat de la cale și încep să insist și să le ofer alternative copiilor, doar doar or mânca și ei ceva din ce vreau eu:). Cartofii nu le plac niciunia iar îi simt in stomac cu orele și lucrul acesta nu mi se întâmpla înainte de „simplificări” sau poate nu dădeam atenție.
    „…fa si tu la randul tau macar 10 ore de repaus alimentar zilnic”, nu am înțeles exact ce vrei să spui! Știu că este indicat măcar cate-o zi de post negru săptămânal și doar câte 2 mese pe zi in restul zilelor, dar 10 ore de repaus zilnic alimentar ar însemna o singură masă?!
    Mulțumesc din nou

    1. Draga Cristina, multumesc pentru intrebare si asteptare. De la ora 7 seara la ora 7 dimineata sunt 12 ore de repaus alimentar. Cand vrei sa extinzi, poti inceta sa mai mananci de la 14 sau 15. Eu asa mananc, dimineata si pranzul ceva mai tarziu, pe la 14-15, iar apoi… pauza. De post n-a murit nimeni, din contra. Demonstrat stiintific, cum ne place noua 🙂

      Cu Vitamina L,

      cristela

  3. Da! Acum ca ai facut putina ordine in gandurile mele, lucrurile se simplifica: vrea doar supa concentrata cu quinoa, muuuulta quinoa, a mancat la o masa 1 cana( masurata nefiarta), vrea doar capsuni, capsuni, capsuni, asta tot imi cere, pepene galben dar e ceva soi de prin tari straine si nu prea stiu daca sunt ok ciudateniile astea…uneori se multumeste cu niste rondele de orez expandat…apropos de asta, mai are ceva valoare nutritiva?…si mai vrea doar ceapa verde. La orice mananca ceapa. Cateodata niste seminte sau nuci cu fructe uscate, gen nutribar dar mai simplu si cam atat.
    Cealalta fetita, cea de 4 ani , uneori se multumeste cu o salata facuta din ceapa verde, niste rosii si ardei bio, fulgi de drojdie si putin ulei…din care mananca 2-3 portii la o masa. Altadata vrea doar paste( din porumb) cu bulion facut de mine anul trecut ( rosii fierte pana a devenit sos in care am adaugat mirodenii). Asa si zice, vreau paste cu bulion. Ii mai presar fulgi de drojdie.Si salata. Atat.
    Si da, amandoua mananca fff multe fructe.
    Si da, cea mare trece printr- o perioada de acomodare cu scoala, cu inca un membru nou in familie. Posibil sa fie si asta.
    Sa stii ca la zile de nastere primesc la scoala tot felul de sucuri colorate si prajituri , zilnic lapte si biscuiti si intotdeauna mi le aduce acasa. Asta a fost testul cand a intrat in colectivitate ( din pacate am gasit un loc unde copiii nu se alimenteaza foarte sanatos. Dar s-a descurcat. A invatat bine lectia se pare si a contat ca am pus inceput bun inspirandu- ne din blogul acesta.)
    Multumesc, Cristela ca ai dat putin cu sita prin gandurile mele.
    Multe binecuvantari tuturor!

  4. Raspuns pentru domnul de mai sus.
    Inca de cand se nasc, copiii au capacitatea de a isi exprima singuri nevoile de alimentatie-de aceea OMS recomanda alaptarea la cerere. Din pacate parintii intervin si estompeaza aceste instincte puternice cu care ne nastem, la momentul diversificarii, cand incep sa forteze si ca oblige bebelusii sa manance anumite cantitati si alimente de care considera ei ca ar avea acestia nevoie. Tocmai de aceea alte tari deja si-au schimbat recomandarea de la diversificarea clasica cu pireuri si cantitati, la autodiversificare-care permite bebelusului sa aleaga ce mananca si cat mananca. Este demonstrat deja ca bebelusul va refuza alimentele la care este alergic sau de care nu are nevoie la momentul respectiv. Copiii care au fost autodiversificati, si a caror parinti s-au ingrijit sa nu le ofere alimente procesate si nesanatoase, vor refuza in mod natural si sucurile carbogazoase si dulci, cat si dulciurile. Tocmai pentru ca aceste instincte de care vorbeste acest articol le-au fost pastrate si cultivate inca de la inceputul vietii. Asa ca….cine doreste se poate documenta! Eu una am inteles si sunt de acord cu acest articol. In cativa ani aceste informatii vor deveni mai „mainstream” si in Romania cu siguranta!

    1. Multumesc, Maria pentru comentariul mustind de exemple valoroase. Intr-adevar, pe fiecare dintre ele l-am intalnit in cresterea celor doi copii ai mei, acum in cresterea a doi bebelusi nou nascuti in familia mea si in interactiunile cu copiii si parintii cu care impartasim consecvent aceleasi principii de viata.

      Mai mult decat atat, iti multumesc ca prin acest comentariu mi-ai reamintit si de ceva ce tind sa uit. Ca blogul e ca un bloc cu mai multe etaje. Fiecare locar are o anumita perspectiva si priveliste in fata geamului, in functie de etajul la care locuieste. Comunicarea mea trebuie sa tina permanent seama si de acest aspect.

      Cu pretuire,

      cristela

  5. Tind sa cred ca unii copii sunt mofturosi totodata si datorita adulttilor in general. Daca vad la cineva ca nu mananca o anumita chestie, automat nici ei nu vor dori sa consume respectivul aliment. Mai este si momentul acela cand un ingredient se repeta in alimentatie (precum cartoful, cea mai utilizata leguma din punctul meu de vedere) si efectiv simti starea aceea de saturatie incat nu-ti mai trebuie.
    Nu este obligatoriu ca problema sa fie la copii, ci asa cum mentionai si tu, depinde de modul in care privim si gestionam situatia in cauza.

    1. Multumesc, draga Alexandra, asa este, ai intuit corect. Exact despre aceste lucruri am scris in celelalte doua articole recomandate ca lectura la finalul postarii. Cu drag,
      cristela

  6. Imi permit sa adaug ca, exact ca toate cele in viata, nimic nu e vesnic. Totul e schimbator. Mai ales cand vine vorba de preferintele copiilor. Ceea ce resping azi categoric, peste o vreme, copiii pot manca cu mare pasiune. Fiecare etapa are provocarile ei, dar e doar o etapa. Trece. Nu credeam vreodata ca fetele mele vor accepta salate verzi. Abia la 10 ani, fetita cea mare a inceput sa le manance. Cea mica, la varsta de 8 ani, nu le vrea inca deloc. Dar e ok. Avem rabdare. Si daca nu o sa se intample sa ii placa frunzele, stie ea de ce (da, cate avem de invatat de la copii…). Cristela, SIMPLU spus, multumesc pentru tot!

    1. Multumesc tie, draga mea Lioara pentru liorismele impartasite cu noi. Asa este, cum zici. Se poate si invers: ca dupa ce au fost pasionati de un aliment, sa il refuze definitiv, aparent inexplicabil. Imbratisari printeselor tale minunate,

      cristela

  7. Corect, se poate intampla si asa. 🙂 Iti multumesc pentru gandul tau! Toata familia e cu ochii pe tine. Desigur, imbratisari si printilor tai! 🙂 Cu drag, L.

  8. Draga Cristela,
    Multumim pt multele învățăminte pe care le transmiti in articolele tale. Am si eu o întrebare: am un baietel de 1 an și 7 luni si care pana acum nu prea a făcut mofturi la mâncare. De ceva vreme însă, la masa de pranz refuza prima linguriță, pur si simplu refuza sa guste ce ii gătesc. Daca trece de prima linguriță, de obicei mănâncă fără probleme. Si apropos de pofte, tot timpul cere pâine daca vede. Pâinea o fac eu cu faina integrala de grâu si secara si cu maia, dar totusi nu as vrea sa mănânce atata pâine. Tu ce crezi?
    Iti multumesc din suflet.
    Cu drag,
    Adriana

Care este opinia ta?