Credeam că o să plâng un ocean când intri la școală. Dar am râs o veșnicie. Împreună.

Alinierea asta face parte din ritualul voluntar de bun venit, organizat de elevii mai mari, pentru florile din clasa I. Profesorii și învățătorii nu se văd, pentru că erau în față, în picioare, CÂNTAU pentru copiii de clasa I: „Sunt pregătit, cu toata inima mea/ Sunt pregătit să te călăuzesc pe calea ta/ Așa încât vino, sunt pregătit!”

Am intrat din nou la școala, odată cu copilul meu. Au trecut 40 de ani de când am fost clasa I. Mă simt ca atunci când ajungi – în sfârșit, după 40 de ani! – să manânci un mango la el acasă, după ce ai mâncat mango de supermarket la tine acasă: te năucește diferența… intergalactică!

Alegerea școlii – și anterior a grădiniței – a fost o chestiune de viață și de moarte a spiritului copilului (am povestit totul in articolul Cum am ales scoala copiilor mei).  De ce? Pentru că de fapt nu e așa cum am fost făcuți să credem că e. Adică nu încredințez „un om” spre disciplinare dresaj și nici spre umplerea creierului său, precum a unei găleți, cu informații „necesare”, ci încredințez UN SPIRIT VIU SI LIBER, un foc ce trebuie menținut aprins, pentru a putea lumina întreaga viață în interiorul, dar și în jurul lui.

Mi-a confirmat toate astea și un învățător bătrân din curtea școlii. Are peste 100 de ani, vorbește puțin, dar transmite mult și pe toate lungimile de undă. Îl îmbrățișează copiii de toate vârstele, părinții și bunicii, că tare bine le mai zice în fiecare zi… De pildă zice că „iubire”, zice că „bucurie”, zice că „abundență”. Zice că ce gândești, aia trăiești. Îhm, e un tei plin cu mesaje și-a zis că mai povestim noi …

IUBIRE = Vitamina L

IUBIRE = Vitamina L

fuelle

ABUNDENȚĂ

BUCURIE

BUCURIE

Noi, părintii, ducem de generații frica „nerealizării copilului”. O bazaconie de care ar trebui să râdem cu gura până la urechi, ca de toate bazaconiile inventate de ego-urile noastre netemperate. Mintea se teme de analfabetism, dar inima știe că singurul analfabetism cu adevarat periculos este cel emotional… Să nu ne lăsăm păcăliți! Educația prin competiție și prin ierarhizare, frica de a dezamăgi prin note și calificative irelevante și dependența emoțională de validări externe și-au pus amprenta asupra conștiinței noastre colective și își spun cuvântul asupra sănătății sufletești.

„Poți face din copilul tău un mare olimpic sau un mare explorator de frunze colorate-n parc. Nu conteză. Ce contează e să îi dai încrederea că el e şeful lui şi, mai ales, el e singurul capabil să îşi asculte vocea interioară, să îşi întrevadă calea. Cine crede că e bine să-şi dea copilul pe mâna unui dur sau exigent plin de pretenții de importanță, nu face altceva decât să îi predea spiritul.” Prof. Oana Moraru, fondatorul școlii Helikon și al portalului Vocea Părinților.

N-am avut liniște până nu am găsit dascăli capabili să își asume cot la cot cu mine și cu soțul meu, responsabilitatea formării motivațiilor și a stimulării entuziasmului copiilor noștri. La ceremonia primirii clasei I în școală, s-au rostit puține cuvinte, care au creat vibrații înalte ale conștiintei de părinte. A vorbit învățătoarea clasei a II-a, despre ce înseamnă prima zi de școală pentru inima copiilor, copiii clasei a II-a au păstrat intacte emoțiile timp de un an, amintindu-și cu exactitate detalii. Mesajul ei a fost: ” Suntem aici, să îi călăuzim pe copii pe drumul spre ei înșiși. Doar așa pot deveni liberi. Pentru a schimba lumea, avem nevoie de oameni și de spirite libere.” A urmat învățătoarea clasei I, care ne-a spus … o poveste. Cu tâlc. Povestea celor trei graiuri, de fratii Grimm. S-o căutați și s-o citiți pentru sine. Poate schimbăm impresii despre felul în care v-a animat…

Credeam ca o sa plâng un ocean. Dar am râs o veșnicie.

Credeam ca o sa plâng un ocean când intri la școală. Dar am râs o veșnicie. Împreună.

(Later edit, că m-ați întrebat. În fotografia de mai sus port în mâna „băncuța” lui Pavel, că nu există bănci la clasa I: o pernă lucrată manual, plină cu hrișcă și grâu, folosită de copii pe post de scăunel în timpul activităților creative si pe post de pernă, în timpul activităților re-creative, ca de exemplu ascultat povești întinși pe jos și cu ochii închiși.)

În loc de încheiere, preiau mesajul Prof. Oana Moraru pentru colegii din sistem și pentru părinți, mesaj pe care îl reamintește la fiecare inceput de an școlar (a nu se înțelege că mergem la școala Helikon din Călărași. Dar a se înțelege ca mă inspiră și mă motivează Oana Moraru. N-am puterea să numesc miniștri, dar am puterea sa Îi cer lui Dumnezeu și îngerilor Lui ceea ce gândește inima mea. Și gândește că pentru sănătatea copiilor României,  Ministerul Învățământului ar trebui să caște ochii minții la ce are de spus Vocea Părinților și Oana Moraru.)

1. Concurența în clasă face mai mult ravagii decât bine. Ierarhiile valorice între copii sădesc neîncredere, teamă și rușine față de greșeală. Stopează evoluția. Amestecă performanța școlară cu valoarea fiecăruia, ca om. O diminuează pe aceasta din urmă.
2. Fiecare copil trebuie să simtă că există cel puțin un adult în școală care crede, cu adevărat, în el. Ca să crească, fiecare are nevoie să facă greșeli în felul lui. Cu pași iuți sau dese împiedicări. Nu ai dreptul să te înfurii sau să disprețuiești numărul de ezitări din destinul fiecăruia.
3. Nu trebuie să ne dorim să ”omogenizăm” clasele de copii. NU facem educație pentru atingerea unui numitor comun între elevi. Nu comoditatea noastră e prioritatea, nici economia actului didactic. Toți copiii sunt diferiți, au praguri distincte de creștere. Măsurăm nu media clasei, ci plus valoarea din formarea fiecăruia.
4. Profesorul nu este omul din fața copiilor. El este sprijinul din spate, un umil servitor al minții. Nu este un planificator și nici un inginer strategic al învățării. Este un cultivator de stări de grație: înainte de a cere copiilor disciplină, muncă, transpirație, el trebuie să provoace mirare, bucurie, inspirație.
5. Nu poți crește operații superioare ale gândirii fără să creezi emoții cu vibrații înalte. Raționamentele se dezvoltă când copiii se simt respectați și în siguranță. Un profesor nervos, isteric, zeflemitor, plictisit, apatic este otravă pentru spiritele copiilor noștri. Exercițiile făcute în silă, temele kilometrice, profesorii duri care controlează prin frică dau rezultate pe termen scurt și împuținează, pe viitor, bucuria de viață a copiilor, nevoia de a învăța pe cont propriu, încrederea în sine.
6. Ca să scoți ce e mai bun din fiecare, trebuie să îți imaginezi mintea ca pe un tărâm capabil să își extindă granițele în permanență. Nu există înfundături, pierderi de start, șansă de mâna a doua. Nu există minți de clasa a VI-a sau de clasa a II-a. Când un copil își dorește cu adevărat, poate face salturi uriașe, dincolo de ritmul orarelor sau al semestrelor școlare. Nu există vinovăția lecțiilor neînvățate la timp, ci numai adulți care nu mai știu să creadă în copiii lor.

Și mai later edit 🙂 In aproape toate feedbackurile primite la acest articol exista numitorul comun „frumos, dar e greu” sau „frumos, dar imposibil la noi”.

Articolele mele nu sunt „cuvinte frumoase”, ci poarta in ele energia iubirii si a increderii ca se poate, ca incet, incet, ne TREZIM si ne REUNIM. Si ca vom influenta cu gandurile si intentiile noastre pornite din iubire, SCHIMBAREA pe care o asteptam de aproape trei decenii. Si care, dupa cum stim… de la noi insine si de la „cap” incepe.

„Greul” isi are originea in minte. Credem si spunem mereu „e greu” si e firesc ca energia „greului” sa se manifeste in realitatea pe care insasi mintea si gura noastra a creat-o. „E greu” e ca un fel de compresa calduta pusa pe ranile noastre emotionale si mentale, de atatea generatii. E doar asa cum e si cum trebuie sa fie si noi putem schimba asta daca ne mobilizam si avem incredere in NOI INSINE, nu in CINEVA din afara.

Exista si in Romania, in Bucuresti scoli alternative. Inclusiv Waldorf, insa am observat ca sunt administrate diferit si de aceea si costurile sunt, poate, descurajante. Dar, daca se doreste, solutii exista si din partea scolii, si a parintilor.

In Austria si Germania aceste scoli se autosustin financiar si logistic (noi, parintii si profesorii la un loc, impreuna cu copiii facem curatenie in clasa, in scoala, si in gradina si culmea! nu ne cade nicun galon, ba din contra 🙂 ). Avantajul la scoala pe care am ales-o este ca financiar, contributia e in functie de venitul pe familie, asa incat sa aiba acces cat mai multi copii, nu doar cei „cu posibilitati”. In plus, de la al doilea copil, taxa scade la mai mult de jumatate pentru amandoi.

PARADOXAL poate, la aceste scoli nu este parada modei si nici a statutului finaciar/social, nici din partea profesorilor, nici a parintilor, nici a copiilor. Nu se fac cadouri, nici la stat, nici la privat, este INTERZIS, cu exceptia unui buchet de flori din partea clasei, o data pe an. Scoala este locul unde modestia, discretia si minimalismul sunt la ele acasa (inclusiv la cantina, unde se mananca putin si SIMPLU). Altfel, totul ar fi un fariseism, o intentie comerciala, in insasi contradictie cu spiritul acestei educatii.

Cu iubire, pentru copiii acestei lumi și pentru nemurirea steluțelor din privirea lor,

Opinii 45 opinii

  1. Uau!!! Asta da articol!!! Mii de felicitari!!!

    1. Multumesc, draga Carmen. Eu stiu ca se poate si stiu ca impreuna putem. Toata chestia e sa ne mobilizam. Odata si-odata SIMT ca va veni clipa asta, rabdare sa avem, ca si clipa are ritmul ei! Cu iubire,

      cristela

  2. Pur și simplu delectare în fiecare articol. Felicitări pt modul simplu și frumos cu, care ne captivezi..și mai ales pt informațiile transmise, sau pt gândurile, bucuriile împărtășite. Eu pur și simplu ador ceea ce ești, ce reprezinți… Numai bine!

    1. Draga Miana, multumesc cu inima. Pur si simplu … va iubesc, iubesc copiii acestei lumi, iubesc viata si viata ne iubeste pe noi, ne aduce impreuna pe cei care vibram la fel si eu sunt recunoscatoare. Somn dulce,
      cristela

  3. Multumesc Cristela…O intrebare doar. Pavel urmeaza acolo un sistem traditional de invatatamant, clasic sau o varinta alternativa: step, montessori, waldorf?

  4. Mi-a placut tare:
    …Inima stie ca singurul analfabetism cu adevarat periculos este cel emotional.

    Esti o mama minunata Cristela.

    1. Draga Alex, multumesc. Aceasta este esenta articolului, iti multumesc ca ai simtit-o: subtilitatea cu care ne-a cuprins analfabetismul emotional. Cu pretuire,
      cristela

  5. Am vizionat la inceputul acestui septembrie, în cadrul FITIC Blue theatre, piesa COPII RAI, cu Teatrul Arte dell’ Anima…acum te citesc pe tine și sufletul și mintea mea te aplaudă cu lacrimi în ochi…Poate dă Dumnezeu să ne luminăm și să ne adunăm să renaștem din propria cenușă!

  6. FelicitariUn articol minunat,ca de altfel toate articolele tale,multi pupici si succes la cei mici!

  7. Bravo,

    desi am citit in diagonala, am prins idea. Gandim la fel, in viata mea nu o sa-mi intreb copilul cat a luat cutare la test. M-a terorizat intrebarea asta.

    1. Draga Catalin, multumesc. Si daca l-ai intreba si ti-ar raspunde, tot nerelvant ar fi. Nu conteaza ce stii atat de mult cat conteaza cine ESTI si cat de multumim este in adancul tau de cine esti. Gand bun,

      cristela

  8. Draga Cristela,
    Iti citesc cu placere articolele. Sit-ul tau este un univers care ma atrage si ma provoaca.
    Postarea despre scoala are intentii dintre cele mai bune, dar mi se pare putin rupta de realitate.
    Pana una alta, traiesc in Romania intr-un orasel de provincie. Ce variante reale am sa-mi feresc copii de sistemul de invatamant de stat, un sistem retrograd si care nu are nicicum la baza nevoile, aptitudinile si sperantele reale ale copilul?!
    Nu tu scoli alternative, ci doar 4 scoli de stat care sunt in concurenta pentru rezultate si implementarea cat mai multor noutati care sa inrobeasca copilul.
    De mutat nu poate fi vorba, asa ca, dupa cativa ani de uzura cand am incercat sa schimb ceva in mentalitatea dascalilor fara folos, tot cd mi-a ramas este sa lucrez cu mentalul coplilului pentru ca el sa inteleaga, atat cat ii permite varsta,ca importanta nu este nota, ci cu ce ramai din informatia primita, ca daca nu ai iphone 7 esti tot acelasi om, ca lungimea sau brand-ul fustei nu iti pot face sufletul mai frumos…
    Ai sansa sa poti sa pui in practica ceea ce gandesti si sa-ti cresti copii asa cum doresti. Te felicit pentru alegerile facute!
    Dar, nu uita ca noi suntem intr-o lume pe care tu o stii prea bine si care ne obliga sa ne adaptam pentru a putea merge mai departe.
    Mult noroc si sanatate piticilor tai in noul an scolar!

    1. Draga mea Roxana,

      Multumesc, te felicit pentru tot ce realizezi in educatia copiilor, esti minunata!

      Inteleg ce scrii si este in regula cu mine sa consideri „rupt de realitate”, este un punct de vedere pe care il accept. Putem trai frumos in lume acceptand puncte de vedere diferite, nu doar pe al nostru.

      Permite-mi insa, spre imputernicirea ta, sa iti spun ca „sansa” despre care scrii ca o am, nu a venit ca urmare a unei pile pe care o am la Dumnezeu, nici ca un dar la nastere. A venit in urma unor renuntari, eforturi si sacrificii uriase, pe care nu este nici locul, nici cazul sa le mentionez aici. Sansa ne-o facem NOI. Renuntand la confort (si au, cum m-a mai durut asta), renuntand la tot ceea ce am auzit ca nu se poate si ca ar fi greu sau nebunesc, renuntand la pretentiile egoului nostru. A lasa deoparte toate beneficiile traiului in Romaniasi a porni de la zero, intr-o tara complet straina, intr-o meserie complet noua, nu este o „sansa”, ci o declaratie de dragoste pentru copiii mei si pentru Romania. Pentru acest gest, pentru renuntarile categorice, pentru imbratisarea SIMPLITATII, pentru schimbarea atator directii si paradigme, pentru curaj, cei care ma cunosc m-au catalogat „nebuna”, „inconstienta”, iar cei care nu ma cunosc ma catalogheaza „cu sansa”, „cu posibilitati”, „norocoasa” etc.

      Cu iubire,
      cristela

      PS: Aici locuim intr-un sat micut, cu cateva sute de locuitori. Zilnic facem 100 km pana la scoala si inapoi. Intreaga viata s-a schimbat, intreg programul zilei s-a reorganizat. Ma trezesc la 5, ma culc la 12. Stau ore intregi in trafic, citesc prin parcari, scriu pe unde apuc, fac TOATE trebuirile casei de una singura, impreuna cu sotul meu si CREEZ TIMP PENTRU COPII si PENTRU CE IUBESC SA DARUIESC. Aici, da, sunt de acord, viata mi-a dat „sansa” sa vad ca se poate ca sufletul sa evolueze in orice conditii, pe care nu le pot numi „sacrificii” sau „eforturi”, ci, da, „sanse” la evolutie sufleteasca.

  9. Eu am plans si voi mai plange tot anul si anul viitor, la-nceput de scoala pregatitoare. De emotie pentru copil si mai ales de ciuda, dispret si sila pentru tot ceea ce se intampla…Socul a fost la sedinta de-nceput de grupa mare.`de-acum mai putina joaca, invatam alfabetul, silabisirea`… parinti in extaz, sigur ca da, cat mai mult, (la 5 ani!), au cerut chiar stimularea competitivitatii cu tot felul de momeli. Mobilizare…cu cine? Totul porneste de la parinti: concurenta, fala, egoismul…atat exista si toate sunt create si alimentate de parinti. Eu asta am vazut pana acum. Sistemul de invatamant e rezultatul comportamentului si dorintelor parintilor.
    In gradinita niciun parinte nu e preocupat de ceea ce mananca copilul lui. Am inceput o lupta impotriva mizeriilor care li se ofera copiilor si m-am izbit de nepasarea si aroganta parintilor si culmea, eram sigura de izbanda.
    Ma bucur tare mult pentru cei care au sansa sa-si educe copilul intr-un mod armonios si sanatos. Felicitari! Aveam nevoie sa citesc asa ceva, multumesc mult!

  10. Cald si elocvent articolul, multumin pentru impartasiri. Din fericire exista si in Romania din ce in ce mai multe alternative (in orasele mari in special, dar nu numai), iar Waldorf este asa cum il descrii, cu dascali adevarati, cu aceeasi abordare si in varianta fara taxa. De la gradinita pana la terminarea liceului (Gradinita de la Romana, de pe Popa Nan, Liceul Teoretic Waldorf, Scoala Ita Wegman etc. – daca mentionam doar din Bucuresti). Dar nu putini sunt parintii care isi retrag copiii de acolo pentru ca „nu se face carte”, cu alte cuvinte pentru ca nu se pot lauda si ei la serviciu cu greutatea ghiozdanului copilului, cu orele tarzii pana la care dureaza temele, cu tabla inmultirii facuta din primele saptamani ale clasei intai etc… Presiunea sociala e mare in special pentru parinti, si acestia – desi pretind ca vor „altceva” si „mai bine” pentru copiii lor – in final cedeaza si ii arunca tot in mocirla in care s-au zbatut si ei toata copilaria…
    Dar, ca sa inchei intr-o nota pozitiva: DA, speranta exista, optiuni exista, iar Waldorf este cea care intr-adevar cultiva spiritul liber al copilului si nu acumularea de informatii seci.

    1. Draga Alina,

      Multumesc tie. Ai subliniat doua lucruri reale si importante:
      1. Parintii (de aceea probabil in Austria seminariile pentru parinti sunt obligatorii in primul an si inainte de a avea interviul pentru inscrierea la scoala, trebuie sa participi obligatoriu la alte doua seminarii cu parinti). Ceea ce descrii si am si intalnit personal imi aminteste de povesti spuse de pediatrul cu care am colaborat: „Daca nu dau antibiotic, parintii spun ca sunt medic prost!”, de Dr. Robert Mendelsohn, pediatru american si autor: „Daca le incurajez sa alapteze, se duc la cabinetul urmator si imi pierd pacientii”, de Prof. Dr. Mihai Jianu: „Daca nu dau ghete cu talonet, nu sunt bun!” etc etc.
      2. Da, se poate. Speranta exista, optiuni exista.
      Cu recunostinta,
      cristela

  11. Draga mea Cristela,

    inteleg acea diferenta intergalactica de care vorbesti, dar si acel ocean …
    Dupa 3 ani petrecuti in sistemul de stat, dupa ce ne-am umplut de munti de frustrari, dupa ce serile familie erau un dezastru total cu teme kilometrice pana 10-11 noaptea, noi am spus STOP.
    Am ales sa mergem la o scoala privata. Nu este Waldorf sau Montessori (la montessori am incercat, dar nu primesc copii care au stat cativa ani in alt sistem), dar este altceva.
    Da este un mare morcov financiar, avem doi copii, si da, am ales sa ne dam o foaaarte mare parte din veniturile lunare pentru a plati educatia copiilor. Si ii multumim lui Dumnezeu ca putem, ca avem aceasta posibilitate!.
    Ieri am fost la prima sedinta cu parintii. Doamneeee, ce diferenta!!! Fara nemultumirile doamnei, ba la adresa copiilor, ba la adresa manualelor, ba la te miri ce…
    Copiii au fost laudati pentru creativitatea lor, facusera o compunere plecand de la o imagine si de la cateva cuvinte, iar invatatoarea ne-a marturisit ca desi initial a fost tentata sa le faca observatie pentru niste litere mancate, a renuntat apoi deoarece creativitatea unei minti libere primeaza.Treaba cu literele se rezolva in timp.
    Daca la scoala de stat ora de muzica si miscare ( prescurtata in orar MM) fusese inlocuita cu „multa matematica” ( prescurtat tot MM iese, ironic, nu ?!), aici copiii fac ora de muzica cu o doamna din Corul Madrigal. Iar partea de miscare se face separat, intr-o ora dedicata jocului, unde joaca impreuna cu invatatoarea „ratele si vanatorii”, „batistuta”, etc.

    Si lista de diferente poate continua. Dar cea mai mare diferenta o vad in tonusul copilului meu cel mare, la el simteam cel mai mult ca sistemul de stat ii creeaza un handicap emotional.
    Si pentru cine ma compatimeste ca ai mei copii nu vor invata carte, ii pot raspunde zambind ca aceasta scoala s-a clasat in primele 10 la evaluarea nationala :). Deci se poate si altfel !!!

    PS: de-abia astept sa ne cunoastem la conferinta 🙂

    Cu drag,
    Valentina

    1. Bună seara, Valentina 🙂 Îmi poți împărtăși, te rog, numele acestei școli? Fetița mea e primul an la grădiniță, dar încep documentarea pt. școală, deja, ca să pot începe să economisesc bănuți, lunar. Asta în speranța că, în acești 3 ani, voi putea pune de o parte suficient cât să acopăr măcar ciclul primar la o școala așa cum are ea nevoie.
      Mulțumesc mult!
      Mara

    2. Buna Mara,
      sunt mai multe scoli bune private in Bucuresti. Noi mergem la Pro Ingenio, la alegerea ei am tinut cont si de distanta fata de casa.
      cu drag,
      Valentina

  12. Ca tot veni vorba despre Austria si Germania…la o renumita scoala internationala,directorul isi asteapta in fiecare dimineata elevii la poarta cu un simplu „Good morning” iar la diferite evenimente este omul bun la toate:)):gratar,fotbal,curatenie si buna dispozitie!Orice problema ai avea de discutat cu el ,nu inseamna ceva de natura SF,birocratie si refuz din lipsa de timp.
    Da se poate face si in Romania ,parintii cer un sistem de invatamant nou,luminos si cu rezultate ,un sistem care poate fi implementat si la invatamantul de stat,nu doar la privat insa ….nu se doreste asta.Lupta e stransa,ramane sa vedem cine va castiga.
    Sa speram ca noi.

    1. Draga Alexandra, multumesc pentru interventie. Mi-era dor de tine! 🙂 Cunosc despre ce povestesti. Chiar zambeam cu sotul meu la deschiderea anului scolar, ca daca ar vedea cunostintele noastre cum sunt imbracati profesorii si directorii la scoala, ar zice in Romania ca sunt femei de serviciu. Nu tu coafor, nu tu manichiuri, nu ti tocuri, nu tu genti cu logo-uri la vedere, toti imi aminteau de filmul superb FRUMOASA VERDE.

      In fiecare dimineata, fiecare invatator si profesor sta la usa, pana la 8 fix si da mana cu fiecare elev, nu elevii stau in banci si se ridica la intrarea lui: „Buna dimineata, ce bucurie sa te vad!” ii spune invatatorul, directorul, profesorul elevului, privindu-l in ochi.

      In Romania se poate, tot ce ne lipseste este UNITATEA. Polaritatea face parte din firea lucrurilor, dar e abuzata acolo unde nu ar trebui: vezi vaccinare, vezi alaptare, vezi scolarizare, vezi votare etc.

      Cu iubire,

      cristela

  13. Cristela draga mea,cand ma ia valul,te citesc si bine-mi mai face,cate m-ai invatat n-am sa uit niciodata.!
    Of,ce frumos ar fi sa fie cate o Cristela in fiecare casa..ai grija de tine si de cei dragi
    suflet frumos.

    1. Multumesc cu inima, draga Alexandra! Si eu am invatat enorm de la tine, de la voi. Va pretuiesc,

      cristela

  14. Si eu iti multumesc pentru tot ,tinem aproape.😊

  15. Buna, draga mea Cristela. M-a emotionat articolul tau. Noi suntem clasa a II-a. Cea mai mare grija a mea in prima zi de scoala, la pregatitoare, a fost sa vad cati minoritari aveam in clasa. (daca e ofensator, poti sa cenzurezi mesajul meu). Apoi am avut surpriza sa descopar o invatatoare sufletista si m-am linistit.
    Mult succes si multe bucurii in aceasta minunata calatorie
    Te imbratisez cu drag

  16. Draga Cristela, rezonez intru totul cu ceea ce transmiti in acest articol (si nu numai:)). Am o curiozitate: cand spui ca sunt descurajante costurile la scolile waldorf din romania, te referi la cele in sistem privat? Pentru ca exista si varianta de waldorf la stat, unde costurile sunt similare sau poate putin mai sus fata de invatamantul de stat.
    Cu mult drag, mariana

    1. Draga mea Mariana, multumesc pentru atentie. Uite, acum chiar m-ai facut curioasa: exista Waldorf de stat? Unde si cum, te rog, invata-ma? Si in Austria este subventionat, insa doar 20%. Pe cand scoala catolica, de exemplu e subventionata 80%. Imbratisari intregii trupe :), cristela

  17. Buna, Cristela! Imi permit sa raspund eu: exista Waldorf de stat in Timisoara, Iasi. Eu am 2 copii in acest sistem, la Iasi.Iar costurile nu sunt de speriat. Suntem organizati intr-o asociatie a parintilor care sprijina Scoala Waldorf. Am copil de pregatitoare si clasa 1. E foarte bine comparativ cu traditional, insa mai avem de invatat. Si de aplicat…

    1. Multumesc, Lily draga pentru informatii. Ma bucur sa aflu lucruri noi.
      Cu pretuire,
      cristela

  18. Cristela , mii de multumiri pentru articol .
    Anul viitor incepe si micutul nostru grupa 0 si am optat pentru varianta Waldorf . Dupa 1 octombrie voi merge sa il inscriu , sper sa reusesc pentru ca am inteles e destul de greu sa gasesti un loc , cel putin asta se intampla in Timisoara . Am auzit si eu ca acest sistem de invatamant este subventionat de stat , insa voi reveni cu amanunte dupa ce voi afla ceva sigur .

    Noi ne facem griji ca vom face zilnic 20 km pana la scoala Waldorf iar voi faceti o suta…

    Va imbratisam cu mare drag !

  19. Exista in Bucuresti, dar si in alte orase mari, unitati Waldorf in regim de stat sau exista in cadrul gradinitelor/ scolilor de stat o grupa sau mai multe care functioneaza in regim Waldorf. Desigur, poate nu sunt la fel de dotate ca unitatile private, iar meniul de la gradi este cel impus prin reglementarile legale, cu de toate!! (asta e oful meu cel mare), dar sunt optimista si impacata cu acest compromis temporar. Te imbratisam cu drag, mariana si baietii

    1. Draga Mariana, multumesc pentru informatii, nu cunoasteam. Inca nu inteleg exact ce inseamna concret „Waldorf in regim de stat” si ce este diferit fata de sistemul privat, insa ma bucur ca stiu macar atat, ca exista, sa pot transmite mai departe informatia.

      Cu recunostinta,
      cristela

  20. Draga Cristela, este vorba de o institutie de stat, care aplica pedagogia Waldorf ca alternativa la invatamantul de stat, cu educatori si profesori de formatie Waldorf. Cu drag, mariana

    1. Aaaah, acum inteleg, draga mea! Multumesc. Deci asa se numeste…. Exact pe acest sistem a fost gradinita la care a mers, dar Montessori. Deci a fost la Montessori de stat :), acum vorbesc in cunostinta de cauza.

      Cu drag,

      cristela

      PS: ma minunez totusi ca li se permite…

  21. Buna seara „om drag inimii mele” . Am nevoie de o lamurire , zilele trecute am cunoscut in parc o mamica si am vorbit despre disciplina Montessori pe care si ea o cunostea, i-am vorbit si despre Waldorf , i-am recomandat sa citeasca despre Waldorf si mi-a trimes un articol din care ea a inteles ca nu este ceea ce cauta pt fetita ei, mentionez ca si eu vreau sa aleg pt micuța mea Waldorf intr-un viitor. http://www.bbc.co.uk/news/education-28646118.
    I-am zis ca o sa vb cu persoana in care eu am incredere totala ca niciodata nu ma va invata nimic gresit.
    Va multumesc pt lucrurile valoroase ce invat de le dumneavoastra .
    Dumnezeu sa va binecuvanteze .

  22. Frumos articol Cristela,si noi locuim in Germania,la granita cu Austria si iubim modul cum se face educatia aici.in urmatorul an dorim sa ne mutam langa Viena si din cate tin minte ca am citit in vreun articol de al tau,scriai ca stati in zona Baden?mi-ar place sa ne vedem si sa ne cunoastem reciproc,desigur daca doriti 😊 ,dar pana atunci ramaneti sanatosi si Dumnezeu sa va binecuvinteze.

    1. Multumesc, draga Madalina pentru comentariu si pentru ganduri. Va asteptam cu drag si daca Universul le aranjeaza asa…frumos, ne vom intalni cu bucurie. Este dorinta mea oricum sa organizez un workshop cu mamele romance din Austria si Germania, suntem atat de multe…

      Cu Vitamina L,

      cristela

  23. Buna cristela iti scriu din nou pentru ca as avea nevoie de un sfat din partea ta.eu cu fam mea suntem in italia de vreo 5 luni.am inscris o pe fetita cea mare care are 4 ani si 3 luni la o gradinita de stat de aici din oraselul unde stam.a mers la gradi cam o luna si am vazut o total schimbata o las plansa o iau in stare groaznica plange iese din clasa ca si cum luati ma de aici vreau sa evadez.doamnele educatoare imi spun ca ea plange se potoleste dupa iar plange .ea e schimbata si in sensul ca o vad foarte trista cand o intreb ceva nu mi raspunde tace e total diferita de cum era ea inainte un copil vesel energic.a renuntat la san acum 2 sapt probabil sau si strsns toate mutarea aici cu intarcatul si cu gradinita dar eu cred ca ceva e pt ca ea imi spune ca doamna ar fi impins o acum nush ce sa vred dar nu cred ca ea minte la varsta ei si ar fi inventat asta.italia e plina de scoli si gradinite waldorf dar mult prea departe de locul de munca al sotului.momentan nu am dus o de vreo saptamana pentru ca asa am simtit ca trebuie sa si revina ca era de nerecunoscut.ce ma sfatuiesti?

    1. Draga mea FLorentina, multumesc pentru mesaj. Nu am inteles exact cum crezi ca pot fi de folos, draga mea. Cu ce anume sa te sfatuiesc concret? Cu mult drag,

      cristela

  24. Nu stiu cred ca am nevoie de un indemn toata lumea in jurul meu imi spune ee lasa ca si al meu asa a facut la inceput ca e greu pana se obisnuieste dar sufletul meu imi spune altceva ca nu vreau sa o chinui daca ea nu se simte ok chiar daca are 4 ani si 2 luni as vrea sa o mai tin acasa daca ea nu e ok desi la fel cei din jur se uita mirati nush sunt intr un impas in care as vrea din tot sufletul sa o inscriu la o gradi waldorf si momentan mie imposibil dat tiind faptul ca nu suntem demult aici si sotul e la inceput cu munca si ma oftic …cred ca dilema mea e de fapt ca am incertitudea ca nu stiu dc si pe viitor o voi putea inscrie la waldorf si dc nu pot ce fac cu ea aici.aici sunt nedumerita de fapt…..

    1. Draga Florentina, singurul indemn e la pace si linsite. E atat zgomot in mintea ta, e ca o apa si mintea. O agiti, se tulbura. O lasi sa se linisteasca, se limpezeste si vei vedea clar solutiile. Mult succes,

      cristela

  25. Mulțumesc din suflet am înțeles exact ceea ce mi a transmis.o sa țin cont ca de fiecare data de îndrumările tale.ești un model pentru mine și de la tine am învățat tot ce știu astăzi și în primul rand tot ție ți se datorează faptul ca acum sunt o mămică mandra ca am 2 fete de 4 ani și 2 luni și gaza mica de 1 ani și 8 luni ca sunt alăptate în tandem ca sunt nevaccinate și crescuta fără medicamente și antibiotic.Îți Mulțumesc din suflet

  26. Zanuta Cristela😊vin cu o mare nelamurire in legatuta cu racelile si mucisorii cand copii intra in comunitate.
    Micuta mea Sofia care are 3anisori si 8luni de aproximativ 1luna jumatate are tot timpul mucisori si uneori sunt verzi iar alteori albiciosi, de doua zile mai si tuseste dimineata si seara, nu accepta sub nici o forma uleiul esential de cimbru, doar ii d-au ceai de cimbrisor.
    Specific ca in urma cu 2 luni am cunoscut o familie cu mai multi copii , si ea isi doreste sa ii viziteze si mai o duc din cand in cand, dar ei sunt mereu raciti, de cand mergem la ei am observat ca Sofia a inceput la cateva zile sa aiba mucisori.
    Ei bine acum a inceput si gradinita de doua saptamani,si parca s-a agravat nasul infundat noaptea si ziua cu mucisori.
    In iarna trecuta nu a racit niciodata desii mutandu-ne di Spania in Scotia credeam ca va racii, dar a fost totul bine ,
    statea doar acasa si la parc cu mine, nu nu lua contact cu copii pt ca nu cunosteam pe nimeni.
    Imi cer scuze pt mesajul lung, dar am vrut sa intelegeti putin situatia. Imi este teama sa mai stau asa fara sa ii d-au nimic , mentionez ca niciodata nu i-am d-at medicamente, decat probiotice, si nu este nici vaccinata.
    Va multumesc.
    Cu dragoste si apreciere Ioana . 😚😚

Care este opinia ta?