Efectele secundare ale antrenamentului timpuriu la olita

Competitia e prin excelenta distructiva, oricum o privesti, exceptand situatia in care te afli in competie cu propria persoana. Mi-a luat ceva timp sa activez paradigma asta noua, dupa zeci de ani in care familia, scoala, serviciul, societatea, intreg sistemul m-au educat exact pe dos.

Una dintre cele mai acerbe si stupide forme ale competitiei este cea dintre parinti sau dintre bunici, prin intermediul „realizarilor” copiilor/nepotilor si are intotdeauna un singur slogan, la fel de irelevant, ca si competitia in sine: „Al meu e și mai și!”.

Cand am devenit mama, m-a furat valul si pe mine. Vreme de un an mi-am risipit energia vitala prin competitii bazate pe lăudăroșenii despre „performanțele” mele de mama sau ale copilului. A fost cea mai la indemana forma de supravietuire, atunci cand ma loveam la tot pasul de:
„Cat are? Dar Dvstra? Si cate kg? Dar Dvstra?”
„Cat ati luat in sarcina?”, „Cat a avut la nastere?”,
„Sta deja in fundulet?”, „Gangureste?”, „Merge?”, „Vorbeste? Cate cuvinte spune?”,
„Bea din canita?” , „Il alaptati?”, „Aveti lapte?”,
„Plange noaptea?”, „Are colici?”,
„I s-a inchis fontanela?”, „I-au iesit dintii?”, „Face scufundari sub apa?”,
„Face singur la olita?”, „Mai folositi pampers?”,
„Ati inceput diversificarea?”, „I-ati introdus carnita?”, „Cum, nu ii dati lactate? Nici ousor?!”

Apoi, intr-o zi, am realizat violenta acestor intreceri si comparatii si-am zis „Gata! Cum sa cresti copii liberi, daca tu insati nu esti libera? Cat timp traiesti pentru a te incadra in asteptarile altora privind locul si rolul tau in scenariul lor, nu traiesti liber”. Asa ca am renuntat: intrecerile de orice fel ma lasa indiferenta, la fel si ucigasul obicei de a le face altora pe plac, doar pentru a castiga aprobarea sau simpatia lor. (Nu, nici vorba, asta nu inseamna ca sunt vreun maestru Zen. Noi sa fim sanatosi, ca temele personale ne dau de lucru toata viata. Doar ca am priceput odata pentru totdeauna ca nu putem decide nimic din ceea ce ni se intampla, cu exceptia unui singur lucru: cum folosim timpul care ne-a fost daruit.)

Competitia „Al meu a invatat deja sa ceara singur la olita!”

 

Foto: savymama.com

Foto: savymama.com

In 2012 am citit versiunea in limba engleza a articolului Nu-ţi antrena copilul să ceară singur la oliţă, de Dr. Steve Hodges, medic specialist urologie pediatrica. Articolul a aparut in ziarul Huffington Post din Marea Britanie, la sectiunea dedicata parintilor. M-am bucurat sa gasesc deja o traducere in limba romana si le multumesc pentru acest dar Dr. Sorina Soescu si Ralucai Basuc. Am pornit de la traducerea originala si am facut propriile revizuiri, sublinieri si editari, pentru a va putea prezenta invataturile cele mai importante pentru mine.

Insotesc teoria de observatiile practice, pentru ca doar practica personala a notiunilor teoretice acumulate inseamna cunoastere. Din pacate, cunoasterea la acest capitol a venit pentru mine cam tarziu. Am fost una dintre mamele laudaroase ca la 1 an si jumatate ambii copiii au fost invatati sa renunte la „pampersi”. In 2012, cand am citit articolul, copiii mei cereau singuri la toaleta si – mai rău! – stiau si stiu si in prezent atat de bine sa se țină! (problema uriasa, o sa vedeti de ce). Pentru ei nu am mai putut face nimic la capitolul „nu grăbi olița”, dar pentru multi copii si parinti poate va pica la țanc – asa cum mi-ati scris ca au fost articolele despre probleme de ortopedie pediatrica sau despre fimoza si decalotare.

Copiii mei nu au facut infectii urinare datorita abtinerii, asa cum avertizeaza Dr. Hodges, asta pentru ca imunitatea lor a fost mentinuta si sustinuta (nu stimulata!), mai ales printr-o eliminare si curatare corespunzatoare a organismului. In rest, am intampinat toate efectele secundare asupra carora Dr. Hodges atrage atentia. Imi da de furca in continuare faptul ca se țin si nu suntem cei mai populari parinti, atunci cand ii intrerupem din joaca pentru a face pipi sau cand ne asiguram ca in fiecare dimineata si in fiecare seara au scaun. Odată ce copiii învaţă să se abţină, aceasta fiind in esență definiția antrenamentului la toaletă/oliță, au tendinţa să facă acest lucru cât pot de des şi de mult.

Scopul articolului este sa furnizeze cunoastere si imputernicire, asa incat sa NU va ambitionati sa dezvatati cat mai devreme copilul de scutec. De asemenea, scopul articolului nu este promovarea scutecelelor de vreun fel.

Oricum, la capitolul scutece de unica folosinta si articole de igiena intima feminina nu va recomand altceva – oricat de extravaganta vi se pare ideea – decat produse 100% bio! Celebrele scutece mega – absorbante care apar prin reclamele TV (si din care am folosit si eu in ignoranta mea), precum si celebrele articole de igiena intima feminina, care mai de care mai parfumate si mai absorbante, contin lucruri ale caror efecte asupra sanatatii pe termen lung sunt dincolo de imaginatie. Cercetarea si experienta personala cu aceasta tema este subiectul unui articol separat.

1. Pentru o dezvoltare corectă a vezicii urinare, copiii trebuie să aiba scaun si şi să faca pipi fără nicio restricţie.

Dr. Steve Hodges prezinta un punct de vedere sustinut de experienta sa clinica cu copiii.  Autorul porneste de la cazul unei fetite din Marea Britanie, Izabella Oniciuc si de la interviul acordat de parintii acesteia, mandri ca la doar 6 luni, fetita nu face decat daca e pusa pe olita. „… ştiu că sunteţi entuziasmaţi de cât de precoce este la oliţă micuţa voastră, dar supravegheaţi fetiţa îndeaproape, deoarece poate avea probleme. Daca este adevărat, înseamnă că Izabella se abţine, dacă părinţii nu sunt gata să o pună la toaletă. Familia Oniciuc poate să fie încântată şi mândră că fetiţa lor ştie cum să se abţină, dar din perspectiva mea, ei ar trebui să fie îngrijoraţi. Pentru o dezvoltare corectă a vezicii urinare, copiii trebuie să aiba scaun si şi să faca pipi fără nicio restricţie. Pentru cei mai mulţi dintre copiii, purtatul scutecelor facilitează eliminarea fără nicio restricţie. (Aş vrea să consemnez că nu primesc niciun ban din industria scutecelor, dar părerea mea este că scutecele din comerţ sunt nemaipomenite).”

2. Abtinerea este un obicei dezastruos

„Pentru copiii antrenați să facă la toaletă, abţinerea cronică este virtual radăcina tuturor problemelor legate de mersul la toaletă, incluzând facutul in pantaloni accidental pe timpul zilei, făcutul în pat, urinarea frecventă şi infecţiile tractului urinar.

Abţinerea cronică este un obicei dezastruos şi – din experienţa mea – copiii invăţaţi devreme, mai ales înainte de vârsta de 2 ani, sunt mult mai predispuşi să dezvolte acest obicei, comparativ cu copiii învăţaţi în jurul vârstei de 3 ani, cu toate că nici cei învăţaţi mai târziu nu sunt cu siguranţă imuni la abţinere (…)

Studii publicate, incluzând Studiul despre Urologie al clinicii noastre din 2012, demonstrează că atunci când prevenim abţinerea, accidentele, infecţiile tractului urinar şi episoadele făcutului în pat încetează aproape mereu. (…)

Din aceste motive explic în amănunt aici, că abţinerea este deja epidemie în cultura vestică contemporană şi este în creştere. Clinica mea are programări nenumărate pentru copiii ale căror obiceiuri de a se abţine au dus la tot felul de probleme. Un mare procentaj al acestor copiii, ca şi în cazul Izabellei Oniciuc, au fost dezvăţaţi de scutece înainte de varsta de 2 ani.”

3. A invata mersul la toaletă nu are nimic de-a face cu inteligenţa copiilor

„In primul rând hai sa ne descotorosim de problema inteligenţei. Mama Izabellei, Raluca, a spus ziarului Daily Expres <Copiii mici nu sunt proşti … cred că ea răspunde bine la orice pentru ca eu am ascultat-o încă de la naştere>.

În realitate, să înveţi mersul la toaletă nu are nimic de-a face cu inteligenţa. Părinţii care aşteaptă un pic mai mult să îşi înveţe copiii la toaletă nu-i tratează ca şi cum ar fi proşti şi nici nu sunt leneşi; ei, într-o manieră înţeleaptă, oferă vezicii urinare a copiilor şansa să se dezvolte sănătos.

Vedeţi, cu toate că pisoii nu sunt mai deştepţi decât copiii, pot fi uşor învăţaţi să meargă la cutiuţa lor la timp, deoarece niciodată nu le-ar trece prin minte să se abţină. Îţi trebuie o minte evoluată ca să înţelegi că abţinându-te de la olita te poţi juca de-a Rapunzel câteva minute sau ore în plus.”

4. Faptul că ştii când să faci la oliţă nu este acelaşi lucru cu a răspunde nevoilor corpului în mod corect

„Copiii şi nou născuţii pur şi simplu nu înţeleg importanţa eliminării atunci când natura o cere. Odată ce copiii învaţă să se abţină de la a face pipi sau caca, aceasta fiind in esenta definitia antrenamentului la toaletă/olita, au tendinţa să o facă cât pot de des şi de mult. Copiilor, şi mă refer aici la toţi copiii, nu le place să îşi întrerupă activitatea pentru a merge la toaletă. Aceasta este o problemă deoarece de fiecare dată când îţi încordezi sfincterul, creezi rezistenţă în vezica urinară.

Ce se intamplă cand forţezi musculatura? Exact ceea ce se intamplă cand îţi forţezi mușchii la sală: se fac din ce în ce mai mari şi mai puternici. Dar, spre deosebire de mușchi, o vezică urinară îngroșată nu este un lucru bun. Va avea o capacitate mai mică iar mecanismul senzorial va fi dat peste cap. Când un copil întârzie (se abtine) sa faca pipi şi asta devine deja un obicei, peste luni şi ani pereţii vezicii urinare vor deveni foarte musculoşi. În cele din urmă vezica devine atât de puternică şi iritabilă încât se va goli singură fără nici o acţiune din partea copilului.

Abţinerea cronică de la scaun, o problemă exacerbată de dietele cu conţinut mic de fibre, complică şi mai tare problema. Scaunul se acumulează în rect, chiar în spatele vezicii urinare şi poate modifica diametrul rectului de la 2 până la 10 cm sau mai mult. In pelvis nu este prea mult spaţiu, iar vezica urinară va fi presată peste masura şi nu va reusi sa tina prea multă urină. Şi mai mult, nervii care controlează vezica, poziţionaţi între vezică şi intestine, pot fi iritaţi când intestinele işi măresc volumul cauzând contracţii neaşteptate şi nedorite ale vezicii, cu alte cuvinte o fugă urgentă către toaletă şi posibile accidente (facut in pantaloni – n.ed.).”

5. Abtinerea cauzeaza infectii ale tractului urinar

„Iată încă ceva ce părinţii Izabellei Oniciuc ar trebui să ştie: abţinerea cronică de la a face caca sau pipi cauzează infecţii ale tractului urinar. Cu cât mai rar face pipi, cu atât mai des apare ocazia ca bacterii cauzatoare de infecţii urinare să se strecoare pana la vezică. Iar dacă acest copil a mai si acumulat o cantitate mare de fecale, are de milioane de ori mai multe bacterii dacât dacă rectul era gol. Cum vezica urinara este la câţiva centimetri distanţă de rect, bacteriile au de facut doar o scurtă excursie, târându-se pe peretele perineului şi in vagin, iar apoi pe zona din jurul uretrei.

Ştiţi cât de des văd copiii care poartă încă scutece şi au infecţii recurente ale tractului urinar? Niciodată. Da, este adevărat, niciodată. Ştiţi cât de des tratez copii recent învăţaţi la oliţă pentru infecţii ale tractului urinar? În fiecare zi. Aceşti copiii umplu un sfert din clinica mea. Aceasta nu este o coincidenţă şi demonstrează foarte clar că învăţatul mersului la toaletă la vârste foarte fragede poate fi dăunător. Copiii cu scutece nu se ţin, dar multi copii învăţaţi cu mersul la toaletă o fac.”

6. Pe vremuri copiii nu purtau scutece

„Cum ramane cu disputa conform careia nici în China, Africa şi India si nici de-a de-a lungul istoriei umanităţii copiii nu au purtat scutece? Pe scurt, este o prostie să aduci argumente bazate pe alte culturi şi alte perioade din istorie. În primul rând, cea mai primitivă formă de a merge la toaletă este de a te duce oriunde şi oricând ai nevoie (gândiţi-vă la orice animal sălbatic), ceea ce de fapt scutecele promovează. Nu este nimic natural atunci cand foloseşti o toaletă. În al doilea rând, eu tratez copiii care trăiesc aici şi acum. Şi nu, nu includ în acest grup copii care ţin o dietă neprocesată, care sunt educaţi acasă şi nu pleacă niciodată de lângă părinţi. Dacă Izabella Oniciuc este unul dintre acei copiii ar putea să fie bine mersi.

Ei bine, în ţările în curs de dezvoltare, copiii nu mănâncă la micul dejun Froot Loops (asa-zise cereale integrale, la cutie, am inclus fotografii pentru a intelege exact despre ce produse vorbeste Dr. Hodges, ele exista si in Romania, au doar alte denumiri – n.ed.),


nici la gustare nu primesc Fritos (chipsuri de porumb sau de cartofi – n.ed.),

nici nu au la prânz cu chicken nuggets (crockete de pui – n.ed.) şi lapte cu cacao

şi nici la cina macaroane cu brânză.

Dietele sărace în fibre fac scaunul tare, dureros. Pentru a evita durerea, mulţi copiii se ţin.

Mai mult decat atat, în ţările în curs de dezvoltare toaletele nu sunt ceva la ordinea zilei, în schimb oamenii fac de pe vine, o poziţie care, cercetările o demonstrează, facilitează eliminarea. Şi atunci când nu trebuie să îţi faci griji cu privire la găsirea unei toalete (în spatele unui tufiş e numai bine) ai cu atât mai puţine motive să te ţii. Totul ţine de acces.”

6. Cresa, gradinita si scoala contribuie la agravarea abtinerii, pentru copiii invatati timpuriu cu olita

„În majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare, copiii în vârstă de 2 ani nu merg la creşe sau la grădiniţe. Poate Izabella Oniciuc va sta acasă cu mama, dar copiii învăţaţi timpuriu cu olita şi care frecventează o grădiniţă prezintă riscul de a dezvolta probleme cu facutul la toaleta, în mod special dacă aceste şcoli solicita “învăţare la oliţă” până la vârsta de 3 ani.  Toaletele din şcoli şi regulile care limitează mersul la toaletă contribuie la problema epidemiei create de invatatul timpuriu la oliţă. (Vizitati proiectul nostru CLEAN.us pentru a vă face o idee despre cât de gravă e această problemă.)

Gândiţi-vă: puneţi copilasul într-un mediu nefamiliar unde, posibil pentru prima dată în viaţa lui, nu are niciun membru al familiei în jur pe parcursul a jumătate de zi, şi vă aşteptaţi ca el să întrerupă educatorul în timpul unei povestiri şi să anunţe că are nevoie să meargă la toaletă, sau să se caţere afară din fortul pe care de abia l-a construit cu prietenii şi să îşi croiască drum spre oliţă. Cine s-a gândit că asta ar fi o idee bună cu siguranţă nu a pus niciodată piciorul într-o clinică pediatrică de urologie. Mai rau decat atat, mulţi copiii învăţaţi timpuriu sa renunte la scutec, sunt incapabili să se descurce cu toaletele şi politicile restrictive care îi aşteaptă în şcoala primară şi mai departe.

Am pacienţi fără număr care şi-au dezvoltat capacitatea de a se abtine de la pipi sau caca de la ora 7:30 dimineaţa până la 4:30 după amiaza şi din această cauză au dezvoltat probleme serioase ale vezicii si infecţii recurente ale tractului urinar.”

7. Sfaturile Dr. Steve Hodges pentru a preveni problemele cauzate de invatatul la olita

„1. Inainte de a incepe antrenamentul la olita, fiţi siguri că scaunul copilului este ca un terci, vreau sa spun precum piureul de cartofi dulci sau hummusul. Cea mai sigură cale de a sabota învăţarea este de a încerca asta cu un copil constipat. Dacă in timpul procesului de invatare, scaunele copilului devin formate (ca bustenii sau ca pietricelele de rau), inseamna ca cel mic este constipat şi ar trebui să îi daţi budincă laxativă pe o perioadă de câteva luni înainte de a încerca învăţatul. Si scaunele in cantitati foarte mari sunt un semnal de alarma.

2. Cum ati renuntat la scutece, urmăriţi-vă copilul mai ceva ca un agent din Serviciile Secrete (e valabil la toţi noii învăţăcei, nu contează varsta). Asigurati-va ca nu trec mai mult de 2 ore fără ca el să faca pipi. Puneti-l pe olita si asigura-va ca are scaun după micul dejun şi cină. Nu îl întrebaţi niciodată, “Ai nevoie să mergi la oliţă?”. Toţi copiii vor spune “Nu”. Este sarcina ta de parinte să-l înveţi să se ducă. Nu pierdeti evidenţa ultimei dăţi când a avut scaun şi cum a arătat.

3. Fiţi atenţi la orice semne de probleme în dezvoltare. Bâțâitul de pe un picior pe altul (Dansul Oliței, un fel de stept. Era si un banc despre cine a inventat stepul? 🙂 Stepan Stepanovici, care avea 7 copii si o singura olita – n.ed.) nu este nici drăguţ, nici amuzant – înseamnă doar ca cel mic se ţine. La fel e si fugitul spre toaletă. E nevoie să iei problema în propriile mâini, indiferent de politica gradinitei/şcolii pe care o frecventează copilul.”

8. Părinţii copiilor care sunt “învăţaţi” mai târziu sunt frecvent subiect de ridiculizare (de aceea am inceput articolul de fata cu asertiunile despre competitie si competitia dintre parinti – n.ed.)

„…am fost bucuros să citesc un comentariu venit de la o mamă care a răspuns la povestea familiei Oniciuc: <Fiul meu nu a fost învăţat până la vârsta de 3 ani şi 5 luni şi atunci a fost ca un click. Fiica mea are 3 ani şi îmi dă bătăi de cap, dar am sentimentul ca va fi la fel. Staţi liniştiţi, nu vor merge la şcoală încă purtând scutece, aşa că nu îi presaţi. Sunt lucruri mult mai importante în viaţă pentru care să te stresezi>”.

Concluziile Dr. Steve Hodges, medic specialist urologie pediatrica

„Nu cred în copiii antrenati sa ceara la olita cu scopul de a îndeplini cererile pentru şcolarizare, sau pentru că mama şi tatăl au obosit să schimbe scutece, sau pentru ca asta e o chestiune cool. Cred în dezvatul de scutece si învăţul la oliţă atunci când copiii sunt pregătiţi – când exprimă interes şi pot spune când fac pipi sau caca – şi cred că puţini copiii sunt cu adevărat pregătiţi înainte de vârsta de 3 ani.

Cu toate acestea, sunt sigur că unii copiii sunt pregătiţi pentru “învăţat” la toaletă, aşa cum unii copiii sunt cu mult înainte faţă de dezvoltarea normală cu privire la alte faze semificative ale dezvoltării, fie că este vorba despre mers, vorbit ori mers pe bicicletă.”

Pentru cei care doresc sa citeasca mai multe detalii despre riscurile tinutului si abtinutului de a merge la toaleta cand iti vine, obicei amplificat de antrenamentul timpuriu la olita, Dr. Hodges a mai publicat un articol de specialitate (originalul aici), la fel de intersant si de educativ ca cel la care am facut referire azi.

Later Edit: Acest blog nu este un partid, nu traseaza directive care trebuie urmate si acceptate. In plus, autorul, adica subsemnata, s-a vindecat de Sindromul Salvatorului. Este in regula pentru mine ca iubitii cititorii sa fie sau sa nu fie de acord cu ce se scrie si sa aleaga in deplina libertate si constienta calea pe care o considera potrivita pentru ei sau pentru familia lor, pentru ca asa e firesc. In semn de pretuire pentru sanatatea si armonia acestui spatiu virtual reamintesc ca public orice fel de opinii atat timp cat ele fac abstractie de atasementele egoului, sunt constructive, stimulatoare de energie creatoare si de invatare prin cooperare.  Elimin cu pretul popularitatii (care nu a fost niciodata scopul activitatii mele in acest domeniu) orice reactie tip „taci tu – ca esti prost, sa spun eu – ca sunt destept” si orice expectoratie verbala à la talk-show televizat de Institutele de Barfa din Romania.

Cu recunostinta pentru fiecare experienta de la Scoala Parintilor si de la Scoala Vietii,

Opinii 98 opinii

  1. Draga Cristela,
    De curand am reluat articolele tale despre Vit D! Nu am gasit eu articolul cu nr 6, sau inca lucrezi la el? Ma interesa sa-l citesc si pe acesta, iar la final sa trag concluzia. Fetitei mele de 2 ani si 5 luni, nu i-am mai dat Vigantol de la 7-8 luni…. Dna pediatra ne-a prescris insa sa luam din toamna pana in mai vigantol de 1000 U.I. cate o pastiluta pe zi… I-am cerut sa ii fac analiza la sange si a zis ca nu este cazul, ca nu prezinta semne de rahitism…. Nu i-am mai mai adus alte argumente. Cand o sa ii mai fac analizele, o sa cer la la laborator sa faca si forma circulanta a vit D. Pana atunci insa nu stiu ce sa fac, instinctul meu inca e incert cu acest vigantol SI de 1000 de unitati… Doza destul de mare… Iti multumesc si Doamne ajuta in toate!

  2. Buna Cristela! Articolul cu nr 6, pe subiectul vitamina D, este pe blog, sau inca lucrezi la el? Muultumesc! Le-am reluat de curand pe celelalte, si pe cel cu nr 6 nu l-am gasit… 🙂

    1. Draga Alexandra, nu este publicat inca. Dincolo de recomandarile medicilor cu care am discutat m-a intersat partea practica. Voi publica in curand ultima parte, dar va fi altceva decat „luati atata si atata vit d” 🙂 Cu iubire,
      cristela

  3. Draga Cristela, nu stiu cum se face dar de fiecare data cand deschid blogul dau peste un articol ce ridica o chestiune de actualitate pentru mine. De cele mai multe ori nu doar ca sunt de acord cu articolele tale, dar mi se par atat de logice incat ma intreb „cum de nu m-am gandit la asta?”.
    Argumentele medicale din acest articol mi se par destul de intemeiate si cu siguranta de luat in seama si trebuie sa recunosc ca m-am alarmat putin citindu-le. M-am gandit – „vai de mine…nici sa o invat la olita nu e bine???” si pe loc am vrut sa iti dau dreptate ” am zis eu ca nu e bine sa o las pe mamaie sa intervina aici!”
    Dupa care am inceput sa citesc comentariile si am ajuns la cititoarea Ioana ( 29 martie) -careia ii multumesc pe aceasta cale- care a avut o interventie extrem de frumoasa, limpede si logica – cum de altfel sunt si altele, dar pentru mine au rezonat cuvintele dnei cel mai mult- si am inceput sa vad lucrurile si dintr-un alt unghi.
    Problema acestui articol nu este informatia propriu zisa din el ci tonul lui autoritar , ba chiar indraznesc sa spun alarmant . Inteleg faptul ca sunt multi copii cu probleme cauzate de un antrenament timpuriu la olita, ca sunt multi parinti care se grabesc sa ii vada pe micuti niste mini adulti dupa chipul si asemanarea lor, si iti dau dreptate in ceea ce priveste stupida competitie dintre mamici in privinta realizarilor copiilor. Ma lovesc de ea zilnic, inclusiv mama mea o face, este un obicei extrem de impamantenit si, de altfel, daca ma gandesc bine, intreaga natiune romana este imbolnavita de cultul „ce face vecinul” . Inteleg, apreciez si iti raman vesnic recunoscatoare pentru tot efortul pe care il depui pentru a ne deschide mintile, pentru a ne arata si alte perspective si mai ales pentru a ne impartasi propria experienta. O singura rugaminte am : din imensa ta iubire pentru semeni si din dorinta de a face bine sa nu cazi in pacatul de a absolutiza „your side of the story”. Si da, am citit articolul cu atentie, stiu ca scopul lui este de a oferi cunoastere si imputernicire iar partea aceasta am acceptat-o si inteles-o. Dar o parte din exprimare alarmeaza, sperie- cel putin in cazul meu, si nu cred ca este corect acest lucru. Eu nu sunt deloc omul extremelor, cred ca exista intodeauna o cale de mijloc sau, ca sa folosesc un cliseu, cred in „totul este relativ”. Am intalnit acelasi ton autoritar si alarmant in cartile dnei Soescu pe care la recomandarea ta am inceput sa le citesc – si nu regret absolut deloc. Mi s-au deschis ochii in foarte multe privinte. Singurul lucru care nu imi place este exprimarea gen „asa este cel mai bine!”. In fond am inceput sa caut si alte pareri tocmai datorita faptului ca cei din jurul meu imi spuneau „fa asa pt ca este cel mai bine!!’
    Iata si povestea nostra cu olita( pe care acum o scriem)
    Ariadni are 1 an si 4 L, am inceput cu olita in jurul varstei de 1 an, nu am fortat-o sub nici o forma, face in continuare si la olita si in scutec deopotriva. Uneori cere la olita pt „numarul 2” cum zic americanii – aducandu-ne sau cautand olita. Principalul motiv pentru care am inceput a fost nu comoditatea noastra de parinti sau argumente de turma gen „asa e bine” ci simplul fapt ca imi este mila de pielea ei care sta atat de mult acoperita de acel material si care apuca sa „respire” atat de putin aer. In plus , ne gandim ca vine caldura, la noi sunt temperaturi intre 30-40 grade, destul de greu de suportat si fara nimic pe piele, cu atat mai putin cu un scutec…..
    Inchei prin a-ti multumi pentru informatii – eu una voi tine seama de ele- si pentru timpul acordat citind acest mesaj!
    Raman un cititor fidel si recunoscator!

    1. Draga mea Felicia, multumesc pentru mesaj si atentia pe care am simtit ca ai acordat-o redactarii. M-as bucura sa nu fie nevoie sa pun la fiecare articol „disclaimer” in care sa scriu ceea ce am scris in primul articol al blogului si in multe dintre raspunsurile mele, inclusiv la acest articol: ce prezintac sunt experiente personale si autorul nu are pretentia ca „asa e cel mai bine”, ci are invitatia ca fiecare sa probeze ce e bine pentru el. Actiunea mea este de informare, nu de impunere a unor informatii. singura autoritate este propria ta experimentare. Iti multumesc pentru grija cu care te gandesti sa nu prezint doar „my side of the story”. Dar nici nu am cum sa prezint altceva, pentru ca vorbesc doar despre lucrurile pe care EU le am experimentat. Sunt destui cei care fac colaje ecumenistice tip copy-paste, ghiveci de informatii. Cat despre mine si „pacatul” de a gresi din dragoste pentru cititori, lasa Universului grija asta, te rog, ajunge cate griji avem de rezolvat fiecare pentru proria viata.

      Cat despre tonul autoritar, inteleg, te invit sa consideri ca este INTERPRETAREA realitatii si nu realitatea in sine. Viata noastra si experientele din ea sunt rezultatul unor perceptii, conditionari, evaluari si judecati pe care le permitem mintii, nu inimii.

      Iti multumesc pentru contributie si interes, draga mea. cristela
      cristela

  4. Draga de tine, ai prevazut ca se vor scrie niste comentarii dintre cele mai extreme la cele mai colorate verbal la acest articol. 🙂 Nu degeaba ai adaugat acel later edit.
    Oricum, e adevarat ca traind intr-un mediu acid, nici perceptia noastra despre lume nu poate fi altfel. Judecam din perspectiva propriei stari. Fiecare. De asta se zice „cu masura cu care ai judecat, cu aceea vei fi judecat” .
    Caut sa-mi eliberez sufletul de povara de a judeca dintr-o perspectiva acida…e o etapa, o lectie care trebuie invatata Aici.
    Superficialitatea cu care judecam lucrurile,informatiile, Viata, iarasi izvoraste din aciditate mintii, sufletului. Nu stiu de ce facem asta, insa stiu ca multi o facem.
    Imi place felul tau de a nu te lasa atinsa de picurii aceea acizi cu care esti stropita uneori. Chiar daca la inceput nu am inteles asta.

    As vrea sa-mi expun si eu experienta noastra in cateva cuvinte in legatura cu educatia vezicii urinare.
    Simpla expresie „a educa” asa ceva mi s-a parut deplasata cand s-a nascut al doilea copil. Primul copil a fost cobai din multe puncte de vedere. Am invatat impreuna. Din pacate am lasat si pe altii sa isi dea cu parerea cum sa-mi cresc mai frumos copilul, de multe ori nebagand in seama Vocea Instinctului de Mama. Si rau am facut.
    Pai cum un copil la 1 an sa nu fie „curat” cand eu, mama lui am fist educata timpuriu sa merg la olita.
    Nu e nimic rau in a merge devreme sau mai tarziu la toaleta.Insa acel „educat” aduce cu sine o nota de Fortat.
    Cand un copil e pregatit de pasul acesta, zic eu mare, sigur va sti ce si cand are de facut. Nu trebuie educat aici nimic.
    Al doilea copil s-a trezit intr-o dimineata, avea 2 ani si 2 luni, si-a scos singur scutecul si mi-a spus asa: ” nu mai vreau pampers.fac pe olita” si a facut pipi pe olita si de atunci asa face iar noi am mai cumparat vreo 2 scutece dar ptr papusi. Am mai vrut sa-i pun scutec macar noaptea dar a refuzat categoric.
    Are si un dezavantaj micut aceasta experienta: daca tre sa mearga noaptea la toaleta, ma trezeste sa merg cu ea. Dar nu ma supar ci ma bucur ca am ascultat de Mine ca Mama si mi-am lasat copilul sa se dezvolte in ritmul propriu.
    Primul copil poate si acum ar purta pampers daca nu ar fi o oarecare competitie intre cei doi copii. Ptr cea mare aduc seara oluta in camera si coboara si se descurca sungura dupa care se culca la loc.are dificultati in a retine urina,face des si putin,deseori stau si ascult atent cum face: sta, asteapta ca si cum ar astepta sa treaca un pericol si abia dupa ce reuseste sa se relaxeze putin, poate scoate putin ptr ca imediat se opreste robinetul ca si cum ar fi din nou in pericol.
    Cand am nascut a doua oara, moasa m-a dus la toaleta sa urinez obligatoriu, ca de nu, va trebui sa imi puna cateter. Si nu am putut.am fost atat de incordata incat am stat, moasa a dat drumul la robinet sa curga apa, sa ma stimuleze dar nu am putut.
    Cred ca acelasi sentiment are copilul meu la urinare.
    Ca Albert, baietelul unei mamici de aici. Urinarea se opreste brusc dintr-un motiv sau altul si ramane un blocaj. Cred ca asa ceva s-a intamplat si la noi dar nu tin minte.
    Oricum si eu si mamica lui Albert trebuie sa ne iertam, altfel ramanem intr-o Aciditate de zile mari.

    Parerea mea din experienta dupa doar 2 copii cu cazuri extreme, nu are rost sa fortam copiii cu educatia lor ci cu autoeducatia noastra pregatind mediul potrivit ptr ei. Vreau sa faca la toaleta? De ce vreau asta? Probabil nu il primeste la gradi, la bona, la bunici daca mai poarta scutec.la noi asa au spus la gradi. Sau poate imi mangai putin orgoliul daca ma laud ca copilul, nepotul meu deja face la wc.
    Nu. Eu pregatesc mediul dar asta nu inseamna ca ii cumpar olita muzicala ci las usa deschisa la baie cand ma duc eu si il las sa vada ce fac acolo ( in limita bunului simt) si sunt atenta la semne. Cand e pregatit va face. E un lucru normal si pana la urma bunicii nu au fost deloc mandrii ca al doilea copil merge singur la toaleta cu se agitau de ce primul nu merge. Le-am spus ca nu vom face sigur nunta in scutec si au ramas la fel de acizi ca inainte spunand ca pe vremea lor nu asa se cresteau copiii.

    Sfintii parinti dau sfaturi bune in cresterea copiilor insa noi nu avem ochii sufletului mereu limpezi si interpretam vorbele lor deseori aiurea. Nu mai stiu care sfant dar mi se pare the best a spus ca daca nu stim cum sa facem ceva in cresterea copiilor, sa ne rugam ptr ei. Sa nu vorbim noi multe cu el ci sa il rugam pe Dumnezeu adica Iubirea sa ii vorbeasca si copilul va auzi indata mesajul.

    1. Draga mea Silvia, mesajul tau este pornit din iubire si a aterizat acolo unde ii e locul: in inima. MULTUMESC! Te imbratisez, cristela

  5. Buna!

    Vin si eu cu o corectie care cred ca te-ar fi salvat de toate comentariile acide care insinueaza ca tu sau dl dr. care a scris articolul original faceti reclama la scutecele din comert. In articolul original el zice „I think cloth diapers are terrific”, deci se refera la scutecele textile, lavabile, care pot fi foarte ieftine si improvizate chiar in casa, si nu la cele de unica folosinta a caror industrie e in floare.

    Cu drag,
    Simona

    1. Draga Simona, multumesc pentru observatie si interventia valoroasa. Intre noi fie vorba, de ce iese din alambicul mintii unui om aflat in noapte emotionala nu te poate salva nimeni si nimic. Solutia fezabila pentru mine este detasarea: pe vremuri, cand venea taurul, abia asteptam sa il apuc de coarne si sa ma iau la tranta cu el. Acum imi place sa ma dau la o parte din calea lui.

      Cu pretuire,

      cristela

  6. Draga Gristela,

    iti multumesc pentru acest articol si mai ales pentru unele raspunsuri care au venit intr-un moment in care chiar nu stiam cum sa mai abordez problema. Pe scurt : fetita mea de 9 ani inca are perioade de enurezis nocturn. Au existat si 4-5 saptamani de pauza dar cel putin acum se intampla noapte de noapte. Este al doilea copil, cu primul nu am avut aceasta situatie , ce stiu insa este ca si eu m-am confruntat cu asa ceva in copilarie, problema rezolvata din pacate cu niste injectii de intarire a musculaturii vezicii pe la 7 ani! In legatura cu copilul meu am analizat dar nu gasesc ceva de care sa ma leg , poate doar oboseala , atunci cand este, faptul ca nu se hidrateaza cat e la scoala 8- 14 decat prea putin ( stiu avem des povesti pe tema asta) nu exista stres , este inconjurata de afectiune , nu am facut caz am asteptat sa se rezolve cu timpul , dar din pacate poate deveni neplacut .
    Dc mi-ai putea raspunde mai detaliat despre aceasta situatie, ce as putea face, sa. intaresc rinichii -alimentatia ns este oarecum ok, bio cat putem, nu mananca carne , lactate f. rar mai suplimentam cu omega din uleiuri si alte suplimente din plante, pentru ca nu mananca orice, fara zahar , parerea mea este ca este o carenta de ceva .
    Chiar ma gandeam zilele astea sa te contactez , apreciez mult raspunsul tau. Multumesc si toate gandurile mele bune.

  7. Buna. Ce scutece ne-ai recomanda sa folosim in locul celor de pe piață? (PS: mi-a venit „comanda” de cărți din România pe care mi le-ai recomandat sa le citesc: dr. Morse, dr. Soescu… Abia astept sa le citesc. Mulțumesc! )

    1. Draga Laura, eu am folosit la al dolea copil scutece de pe piata, dar bio. Din amidon de porumb, se gasesc la mai toate magazinele. Nu absorb atat de mult, deci trebuie schimbate mai des, dar – Dumnezeule- e o diferenta uriasa in intreg procesul de fabricare si in ceea ce contin si ce efect au. La fel si absorbantele pentru igiena intima feminina.

      Cu drag,

      cristela

    2. Laura, pe langa cele de unica folosinta bio, exista si varianta scutecelor textile, lavabile. Acum exista variante moderne, care au forma celor de unica folosinta, cu scai, le pui repede si sunt colorate si dragute. E o varianta si mai ieftina decat cele de unica folosinta, per total, pana la olita, costul e mai mic. Da un search pe google dupa „scutece textile” sau „cloth diapers” daca nu esti in Romania („couches lavables” daca esti in Franta ;)) ).

      Cristela, ne poti spune numele scutecelor de care vorbesti? Stim si noi cateva dar nu se gasesc decat pe net si sunt cam scumpicele.

      Multumim

  8. Draga mea Cristela, vin cu o intrebare pt cand ai un picut de timp ( in urma problemei cu costipatia a copilului meu de 1a si 8l) …. nectarul pt constipatie sa il dau seara sau dimineata? Ma gandeam la un program de genul ( el pana acum nu a avut prg de masa fix):
    Dimineata fructe sau ceai de musetel,
    G1 biscuite digestiv de casa sau fructe
    La ora 2 ciorba sau supa ce mancam si noi
    G2 iaurt de casa
    La 18:00 fel principal,
    La 21:00 necttarul.
    Ma gandeam sa fac asa 2 sapt si dc nu vad nicio ameliorare sa l bag dim la prima masa.
    Eu alaptez la cerere iar noaptea ma cere de cateva ori. El mereu are cv in stomac deci. Oare nectarul isi mai face treaba?…
    Multumesc

    1. Mama, mama, draga mea Mihaela. Saracutul stomac, cand sa digere el toate astea cum se cade? In stomacelul puiului tau e o fermentatie de toata frumusetea, draga mea, trebuie sa gasesti cea mai buna solutie sa impaci situatia, tu singura, eu o sa iti dau niste indicii. Vezi daca se imbunatateste situatia voastra – eu sunt sigura ca da.

      Fructele se consuma intotdeauna inainte de masa, in loc de masa/gustare, dar NU dupa masa.
      Legumele si cartofii stau in stomac 4-5 ore, leguminoasele si nucile 7-8 ore sau mai mult, exact ca proteina animala! Tot ce are amidon este LIPICIOS – si adera de mucoasa digestiva mult timp, iar proteinele declanseaza secretia acida a stomacului (pentru digestia lor). Daca se mananca legume, leguminoase, nuci (alune, seminte), lactate – dupa ele, orice fructe consumate in urmatoarele 8 ore, FERMENTEAZA. Teoretic, fructele vor sa iasa repede din stomac. Si practic, sunt tinute acolo de legume, amidoane si proteine.

      De aceea NU iti recomand nectarul respectiv decat dimineata pe stomacul gol – e o masa in sine. Si asa este vesnic in actiune sistemul digestiv, nu prea ii dati ragaz sa se odihneasca si el… La ora 21 mancare … ti-ai sabotat toate procesele de regenerare ale organilor interne si ale sistemului nervos. Si cand ajungi adult, te intrebi „De unde ma simt slabit, lipsit de energie si de ca imbatranesc asa de repede?”

      Din pacate multe alimente – odata intrate in sistemul digestiv – EXCLUD fructele, din cauza fermentatiei. Asta e regula biologica si nu are legatura cu obisnuintele alimentare omenesti. Toti avem nevoie sa gasim solutii, ca sa impacam si ”foamea” din creierele noastre (care d emulte ori e doar sete sau impresie de foame, nu foame adevarata). Dupa proteine (care stau 8 ore in stomac!) NICIODATA fructe! Dar nici dupa amidoane – niciodata fructe. Vezi cum este doar dupa legume gatite la 4-5 ore fructe. Uneori fermenteaza, alteori nu. Depinde.
      Din cauza stresului – care la copii este urias in primii doi de viata, nu doar imunitatea se blocheaza, dar si digestia se inchid, asa ca si legumele pot sta in stomac si 8 ore sau mai mult!

      Stresul si dieta merg mama in mana pentru vindecarea sau pentru subrezirea noastra!

      Mult succes, dragii mei! Reveniti, daca aveti noutati pe care doriti sa le impartasiti cu noi.

      cristela

    2. Am si eu o intrebare care ma framanta de mult: daca mananca la 19:00 sa zicem, uneori, de cele mai multe ori, pana se culca din nou ii e foame. Ori i-am dat prea putin de mancare, in sensul ca prea putin consistent, desi seara teoretic ar trebui sa fie de ajuns si niste compot…Ori a trecut prea mult timp de la cina? Pana la urma daca mananca la 18:00 – 19:00 la ce ora ar trebui sa adoarma inainte sa se instaleze senzatia de foame din nou? Copii de 5 si 3 ani.
      Am renuntat la a mai sta ” cu gura ” pe ei ca sa se culce repede din cauza ca am simtit ca devin un baubau in casa nicidecum prietena lor. Numai ca asa, lasandu-i sa adoarma fiecare dupa ritmul lui, si nevoia de a manca si cantitatea de mancare a devenit personalizata sa zic asa. Nu mai vorbesc de faptul ca, cum au crescut, au inceput sa aiba preferinte fata de anumite mancaruri, si sa refuze categoric altele si toate astea la puterea a 2-a deocamdata. Si atunci ma trezesc facand mai multe tipuri de mancare dupa gustul si nevoile fiecaruia si simr ca nu mai detin eu controlul in bucatarie.
      Dr Laza recomanda sa nu acceptam astfel de mofturi ci fiecare sa manance ce are in farfurie, daca nu, nu mai mananca nimic pana la urm masa. Am incercat aceasta varianta dar cred ca devine o forma a stresului. Asa ca te intreb, trebuie si exista oare o reteta cum am invatat la inceput, adica 3 mese principale, ev 2 gustari si toate la ore cat de cat aceleasi, ori trebuie sa tinem cont dupa un timp de individualitatea si preferintele fiecaruia?
      Multumesc anticipat. ( e o intrebare la care de mult ii caut raspunsul):)

    3. Draga Silvia,

      Multumesc. Nu am reteta, tu o vei gasi sigur atunci cand ceea ce vei face in problema asta nu iti va mai lasa senzatia de stres, grija, nemultumire etc.

      Dar am cateva pareri personale, pe care le impartesesc cu drag.

      1. Granitele sunt bune, dau copiilor orientare si siguranta.

      In primul rand somnul se face FIX la aceeasi ora pentru amandoi, zi de zi, fara exceptie. Nu se merge la culcare cand „vrea” fiecare, ci cand e ora de culcare. Cel tarziu 8 recomand, in Romania stiu ca e obiceiul inutil de a culca copiii dupa amiaza, insa asta intazie mult ora de culcare seara si e in dezavatajul sanatatii. Asculta interviul pentru emisiunea SANO, daca vrei, acolo am vorbit despre mersul la culcare si cum se face. Nu are ce stres sa provoace treaba asta, trebuie sa devina un ritual lacut, atat pentru parinti, cat si pentru copii. Gasiti activitatile care va fac placere seara, atunci cand va retrageti spre culcare. Fara drame, fara of, of, mai, mai nici la copii, nici la parinti. Noi intram in pat la 7, citim, alaptam pe cine doreste, mangaiem pe cine doreste si asta dureaza vreo 40- 45 de minute. Dar e important ca incet, incet, in aceste minute, corpul se linisteste, se relaxeaza si e pregatit de somn. La ora 8 e liniste si pace.

      In al doilea rand, nu gatesc pentru fiecare ce vrea „muschiul lui”. La manacrea gatita, se mananca ce este, daca nu se doreste, se pot manca fructe sau legume crude pana la masa urmatoare.

      Daca imediat dupa masa de seara copiilor le e foame (sau voua) inseamna ca nu a fost hranitoare. Dupa parerea mea, compotul are valoare nutritiva foarte mica, n-are cums a tina de foame. Mai bine le dai o supa crema sau ceva cereale fara gluten. Oricum seara nimeni nu trebuie sa se culce – contrar obiceiului cu burta plina. O usoara senzatie de foame (nu aceea cand simti ca iti vine sa rupi frigiderul) este intotdeauna binevenita pentru sanatate. Singura forma prin care sistemul nostru digestiv si rinichii se pot regenera este odihna lor.

      2. Nu mai agreez mese si gustari la ore fixe, dar exista un interval orar in care pun masa (7.00-8.30) dimineata si (1.30-15:00) la pranz. Noi sear nu mai avem o masa propriu zisa.

      Ce vreau sa spun este ca daca nu ii este foame la ora la care pun masa, e in regula, asta trebuie respectat – nici noua nu ne place/cade bine sa mancam atunci cand nu avem apetit. Poate manca ACELASI lucru ceva mai tarziu sau, poate manca fructe si legume crude dupa pofta inimii. Ma bucur si onorez alegerea lor de fiecare data cand aleg fructele (mereu la vedere) in favoarea gatelilor. Si asta se intampla des din primavara pana la mijlocul toamnei. Iarna e altfel de foame, alte nevoi, alte „pofte”.

      Cu drag,

      cristela

  9. Doamne ce ma bucur ca am citit acest articol. Baietelul meu are un an si cinci luni si toate cunostintele ma blameaza ca nu l-am invatat la olita

  10. Sanatate!
    chiar nu pot sa nu remarc faptul ca in ceea ce priveste o anumita rigurozitate a orarului de somn, masa… suntem unanim deacord ca trebuie respectat. Corect! Foarte bine ! Sustin
    insa
    in ceea ce priveste tema asta cu olita ne usuram ca am gasit totusi scris undeva ca nu e chiar asa rau ca micutii sa faca in scutec ( sa stea cu silica-gel-ul acela zi si noapte la funduletul lor, sau dupa caz uzi in scutecele de bumbac ecologic). Aici nu mai trebuie sa educam, aici sa faca dupa capul lor!
    Ma asteptam la mai multa flexibilitate din partea unei gandiri alcaline…
    La mai multa dragoste de semenii acizi
    E bine ca stim sa interpretam articole medicale, dar scrierile Sf Parinti le percepem aiurea, insa rugaciunile pe care le facem pentru copii si „raspunsul” lui Dumnezeu il intelegem….
    ???
    pana acum intre atatea si atatea postari,pareri,raspunsuri…. nu am intalnit varianta „da sunt de acord chiar si partial cu o parere care poata fii diferita de trendul general si de mesajul acestui site”
    Nu spun ca respectiva parere este neaparat corecta!! Daaar o atitudine de genul…. „ok,vi se potriveste voua,este foarte bine!!”
    „minunat!! Daca la voi merge este super!”
    repet!!!! Este deosebit lucrul care se promoveaza! Asa este corect! Asa tb sa mancam, asa trebuie sa dormim, asa trebuie sa ne raportam la medicina!!
    dar sa.i acceptam si pe ceilalti frati crestini!!!!
    „bravo!!! Copilasul tau de 1an si 6 luni s.a obisnuit la olita!!!”
    „Bine!copilul tau mai mananca si cate un biscuite si o felie de paine alba” cum spunea Mira in postarea despre constipatie
    Este in regula daca functioneaza la unii asa!!
    De ce raman cu impresia ca cine nu-i ca noi nu e ok si trebuie combatut cu orice pret??
    informatiile sunt unice si complete dar
    dragilor, faceti fiecare cat puteti. Aici vedeti cum ar trebui….

    In fine, astept cu anticipatie un raspuns dojenitor
    Doresc liniste sufleteasca celor care sunt combatuti in mediul lor dar se regasesc aici

    Inchei comentariul nestructurat gandindu-ma la pr. Teofil Paraian si invitandu-va sa cercetati cele spuse de sfintia sa, astfel ca sa nu ratacim indepartandu-ne de esenta lucrurilor si de rostul nostru pe acest pamant!
    Dumnezeu sa ne ajute!!

    Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte“ (1 Corinteni 6, l3).

    1. Draga Laura Lazar, nici ca putem face lucru mai bun pentru ego-ul nostru neimpacat de prea-drept credinciosi, decat sa-l temperam si sa facem haz de pretentiile lui ridicole si de perceptiile lui false si dureroase. 🙂 🙂 🙂

      Fii cu inima buna, om bun si cauta pe blog cu ochii inimii: ceea ce spui ca n-ai gasit, e prezent la tot pasul.

      cristela

    2. Stimata doamna Laura Lazar, postarea dumneavoastra mi-a creat senzatia unei profunde incarcaturi negative. Parca Sf. Parinti ne invata in primul si primul rand despre blandete si acceptare, ori textul dumneavoastra este plin de „???”, „!!!”, „…”, ceea ce transmite doar incrancenare si frustrare.
      Pentru ce? Asa cum, in mod corect, mentioneaza si autoarea, functioneaza si aici (ca in toate cele lasate de Dumnezeu) legea liberului arbitru. E la latitudinea fiecaruia dintre noi sa apreciem daca ni se potrivesc sau nu informatiile impartasite de Cristela, urmand sa staruim in a citi mai departe cei care rezonam cu acest blog, ceilalti putem cu usurinta actiona acel X din dreapta-sus a ferestrei browser-ului.
      Genul acesta de reactii imi aduce aminte de meciurile de fotbal. Unde multi dintre cei prezenti merg sa refuleze si injura si ajung la violenta cand pana la urma…e doar un joc.
      In mod similar, haideti sa ii dam Cezarului ce e al Cezarului. Nu e nevoie sa ne lansam in discutii pline de ofuscare si in contradictoriu, cand scopul e sa citim si sa ne informam.

      Cele bune si intelepciune,
      Oana.

  11. Draga Cristela,

    Sper sa nu repet intrebarea urmatoare, pentru ca sunt foarte multe postari si timpul nu imi permite sa le citesc pe toate.
    Am observat o remarca in articolul de mai sus si anume ca scaunele in cantitati mari reprezinta un semnal de alarma. Din pacate nu au existat explicatii. Daca detineti un raspuns la aceasta cauza, as fi bucuroasa sa il aflu.

    Cu mult respect,
    Alexandra

    1. Draga Alexandra, cu mare drag, am raspuns deja intr-un comentariu anterior. Multumesc si eu,

      cristela

      PS: Articolul este traducerea afirmatiilor medicului respectiv, nu reprezinta opiniile mele, asa cum multa lume a inteles. 🙂

  12. Draga Cristela,

    K noastră are 2 an și 6 luni. În ultimele luni ne confruntăm cu o problemă de eliminare. Aș numi-o eliminare întâziată. Se întamplă la 3-4 zile, dar cu ușurință, iar scaunul are un aspect moale, aparent normal, dar urât mirositor. De asemenea, multe gaze în general.
    Diversificarea am făcut-o după exemplele tale, ne-am schimbat și noi radical modul de alimentație și tind să spun că din punct de vedere alimentar nu e nici o problemă. Mai ales că nu pare a fi constipație clasică. Dar mă deranjează că nu se întâmplă zilnic, că burtica e mare, și îmi fac griji pentru absorbia nutrienților, dar și pentru eventuala reabsorbție a componentelor din fecale.
    Am insistat mult pe povești, pe exemplul personal, pe importanța eliminării, cumva simt că e o cauză emoțională dar nu o putem identifica. Nu are motive de inhibare în mod normal.. Ai un sfat pentru noi?
    Menționez că am trecut la chiloței la 1 an și 10 luni, dar organic, la cerere, scutecul era uscat în general, iar K cerea pipi-caca.
    Mulțumim pentru că exiști 🙂

  13. Buna seara! Va rog sa-mi spuneti numele scutecelor bio, cele din amidon de porumb. Va multumesc!

  14. Cristela,
    Multumim pentru articol. Poate ca multe mame nu se gandesc la aceste lucruri de care spui aici, inainte de a incepe sa-si invete copilasii la olita. E bine sa stim si riscurile. Totusi poti sa ne inveti si din experienta ta cu cei 2 copii ai tai. Mai devreme sau mai tarziu, copii vor trebui sa invete sa elimine in mod constient. Poti sa ne dai niste sfaturi?
    Multumesc,
    Lidia

    1. Draga Lidia, iti multumesc pentru comentariu. Asa cum am expus si in articol, eu nu cunosteam aceste lucruri la primul copilas si am procedat „traditional”. Primul copil isi alege misiunea cea mai dificila: sa isi trezeasca mama din ignoranta si convingerile perimate, uneori – din nefericire, am vazut numeroase cazuri – cu pretul vietii!

      Cand a facut 1 an jumate, a venit vremea calda, l-am lasat fara scutec in curte, si a facut pe el cateva zile, timp in care l-am stresat cu aberatii gen: Ce-ai facut? Nu mai face! agitand pantalonii uzi in fata lui – degeaba crezi ca ma straduiesc acum sa „platesc” din erorile trecutului, scriind aici voluntar, din zori si pana seara? :)). Macar atata intelepciune am avut, sa nu urmez sfaturile „binevoitorilor” care imi spuneau sa „ii dau pe la nas cu ei!”, imi amintesc bine in copilarie ca multi parinti/bunici asa procedau, era patentata metoda! Si ne mai miram ca suntem adultii frustrati si agresivi de azi…

      Apoi copilul s-a prins care-i treaba. Insa pana am citit acest articol, l-am certat de fiecare data cand facea pe el. Pe masura ce a crescut a devenit din ce in ce mai abil la a se tine pana in ultima secunda, iar la scaune, de unde avea cate 3-4 pe zi, acum discut cu el zilnic, pentru ca merge doar daca il trimit, dimineata si seara. Din proprie initiativa NICIODATA (se tine pana nu ii mai vine), deoarece i se pare …”plictisitor” sau nu vrea sa piarada timp cu toaleta. Exact ce povestea si Dr. Hodges: daca s-a prins cum e treaba cu tinutul, o sa o foloseasca pentru a castiga timp de joaca.

      Cu drag

  15. Buna, mă interesează părerea dvs despre ec (comunicarea eliminării-elimination comunication) recomandata de la naștere, presupune ascultarea, de către persoana care însoțește bebele, a semnelor ce prevăd o eliminare, eu o practic cu copilul meu de 9l și articolul dvs m-a pus pe gânduri, folosește scutece textile, dacă ratez semnalele face fără probleme în scutec, deci periculoasă sau nu această tehnică?

    1. Draga Andreea, multumesc pentru intrebare. Am raspuns in comentariile anterioare deja. Cu drag

  16. Mi-a dat mult de gandit articolul….Nu stiu ce sa zic…am 2 gemene A si M, pe care le-am pus devreme la olita (la 2 ani nu mai aveam nevoie nici noaptea), pentru ca a venit a III-a N. (motivul financia)…. pe N am pus-o si pe ea devreme, totul a fost cu calm, iar ea a acceptat singura fara pampers.

    Acum au 6 ani iar N 5 ani…cu scaunul e ok…mananca multe legume si fructe…dar nu le-am urmarit niciodata la cat timp fac pisu…iar N. (a III-a) face in pat, dar ffff rar….are un somn foarte adanc…ca sa-ti dai seama, se trezeste cu durere de maini, picioare sau gat ca nu simte sa se miste in somn.

    Singurul lucru pe care il fac …o trezesc la pisu dupa 2 ore de somn si nu se mai intampla accidentul. S-a intamplat di dupa amiaza de vreo 3 ori tot intr-un somn ffff adanc…nici nu stie ce e cu ea cand o trezesc.

    Asta se trage ca am pus-o devreme la olita?

    Acum o am pe aIV-a C. ea are 10 luni, am pus-o de vreo 10 ori la olita….si nu o s-o mai pun sa vad ce o fi cu ea.

    Un sfat?

    1. Iubita Ramona, felicitari pentru ingerii tai, profesorii tai. Da, sfatul pe care ti-l dau este sa faci exact asa cum SIMTI tu in inima ta, dupa ce ai filtrat prin ea, si NU PRIN MINTE, informatiile pe subiect. Intuitia materna este ghidul tau. CAnd te increzi in tine si in faptul ca esti dotatat cu toate mijloacele pentru a-ti creste copiii sanatosi, nu te mai ingrijorezi de ce auzi in stanga si in dreapta. Ingrijorare este elixirul celor ce vor sa se incadreze in „normal”. Din pacate „normalul” societatii noastre a fost definit de niste minti incetosate, anormale.

      Cu drag,

      cristela

  17. am o fetita de 2 ani 10 luni,inca foloseste scutece dar problema mea cea mai mare este constipatia.am incercat aproape orice dar fara rezultat.in prezent folosesc niste prafuri(medicament)care i le administrez in lapte si asa o tin sub control.in articol am citit despre budinca laxativa.poti te rog sa specifici din ce anume se prepara?multumesc

  18. Îmi dau seama, citind acest articol, ca instinctele mele de mamă nu sunt tocmai greșite. Eu am un băiat de 2 ani și 4 luni care face în scutec. Niciodată nu am inteles și nu mi-am pus problema de a face un antrenament la olita, adică să îi fac un program și să îl pun la un anumit interval de timp pe olita. Eu am așteptat și încă aștept ca cel mic sa conștientizeze momentul în care îi vine pipi și caca și să îmi comunice el asta ptr a-l putea pune la olita.
    Recunosc ca au fost dați când l-am pus pe olita din oficiu, la sfatul celor din jur, dar am abandonat repede ideea, căci copilul nu face la comandă.
    În fond și la urmă urmei, pe noi, adulții, ne pune cineva la program la toaleta? Nu, mergem când n3 vine. De ce as avea pretenția de la copil sa facă altfel?

    1. Draga Andreea, multumim pentru comentariul tau desprins din marea intelepciune a intuitiei materne. Imbratisari, maia les micutului ingeras 🙂 ,

      cristela

  19. Buna! Deocamdara noi suntem in asteptarea primului nostru copil, va fi un baietel. Articolul mi se pare foarte interesant. Ca sinteza, eu am inteles asa: ca este bine sa incepem sa „predam” mersul la olita cand consideram ca cel mic are suficient discernamant pentru a cere la toaleta „in timp util” si in mod constient, fara sa simta urgenta fiziologica care il va obliga sa se abtina. Si ca nu il vom blama in cazul in care se mai intampla si accidente cauzate de lipsa locului in care sa poata sa dea drumul nevoilor fiziologice 🙂

Care este opinia ta?