Indraznesc sa nasc asa cum vreau!

Asa simt, ca adevarul nu are nevoie sa fie trambitat, e intotdeauna invingator. Ca nu are nevoie sa fie aparat, te apara El pe tine. Vorbesc si scriu – adica m a r t u r i s e s c – doar despre ce am incercat si am trait personal. Unele experiente au fost inaripante, altele renasteri. Altele mi-au trecut trupul si sufletul printr-o lama de cutit. Despre unele am vorbit, despre altele am scris, iar despre altele … doar am iertat si am lasat lacrimile sa vindece … (am explicat aici de ce vindecarea fiecaruia dintre noi dureaza toata viata).

***

Primul documentar romanesc despre nastere.

Cezariana sau nastere naturala?

Pe TVR1 in aceasta toamna. In curand pe DVD.

In cinematografe din 28 martie 2014. Premiera absoluta in Romania cu ocazia saptamanii Doulelor, la cinematograful Sala Patria din Brasov, de la ora 16:00 – intrarea este libera.

<<„Îndraznesc să nasc așa cum vreau!” este primul documentar bine realizat despre nașterea în sistemul medical românesc. Filmul dezvăluie o realitate dureroasă a abuzurilor fizice și psihice la care sunt supuse femeile și copiii nou-născuți, a traumelor suferite de acestea. Atinge puncte vulnerabile ale sistemului ca : procedurile standard din spitale, dezumanizarea unor cadre medicale, umilința, lipsa explicațiilor, mame nemulțumite că nu li s-au intuit nevoile, dorința de control excesiv a medicului etc. Documentarul ridică o serie de întrebări: Naşterea naturală sau cezariană ? Care sunt avantajele sau riscurile ? De ce mai mult de jumătate din copiii din România se nasc prin cezariană ? Care sunt riscurile unui act medical supramedicamentizat ? Cine hotărăște momentul nașterii – medicul, mama sau copilul? Există naștere fără dureri și fără traume ? De ce copilul este luat de lângă mamă imediat după naștere? De ce mamei nu îi este permis să nască în ritmul ei ? Epiziotomia profilactică – necesară sau nu? Nașterea acasă – pregătire, beneficii, riscuri ? Doula– cine este și ce rol are?>> (Sursa: www.suntpitic.ro. Intregul articol despre documentar se gaseste aici)

***

Extras din comunicatul Dittei Depner, Certified Practioner HypnoBirthing (nastere naturala, cu blandete si calm) cu ocazia premierei absolute din Romania, la Brasov:

Irina Thiery si Ditta Depner va invita pe voi, toate acele Femei minunate, Doule sau Moase, Doctori sau nu, si toti cei care doriti sa schimbati ceva in aceasta era a nasterilor prea medicalizate sa fiti alaturi de noi la lansarea acestui documentar unic in Romania.

Un documentar realist care prezinta nasterea naturala nu numai din perspectiva pur medicala ci si din perspectiva Sufletului de Mama, care alege sa-si nasca copilasul asa cum isi doreste: cu blandete si calm, fara traume si teroare.

Un film despre nastere, despre doctori, sistem si proceduri standard precum cezariana sau epiziotomia, despre abuzurile psihice si fizice. Un film despre nasterea acasa, decizii asumate, femei informate, rolul taticilor la nastere si miturile despre nastere.

Multumim Doctorului Aurel Ionel si tuturor mamicilor care au permis filmarea unor momente atat de intime.

Multumim Irina Thiery de la „Lion Productions”, producator si realizator al acestui minunat documentar, pentru munca titanica, daruirea si devotamentul pentru a salva ceea ce se mai poate salva in aceasta tara privind nasterea naturala.

Multumim sponsorului „Biogenis” precum si partenerului nostru media: RFI Radio France International.

Intrarea este libera. In curand si pe micile ecrane la TVR1 sau pe DVD.

Mai multe amanunte despre acest documentar, inainte de a-l viziona, gasiti aici:

Opinii 25 opinii

  1. Am indraznit sa nasc asa cum am vrut- adica prin cezariana, unde am vrut- adica intr-o clinica privata, pentru a ne feri(toate persoanele implicate in aceasta nastere: eu, sotul, copilul, parintii nostri atunci cand au venit in vizita)de eventualele umilinte binecunoscute din spitalele romanesti de stat, de umplerea buzunarelor asistentelor cu bani in scopul de a cumpara putin confort pentru mine si copil…si lista poate continua mult si bine, stiti cu totii asta. Dar am nascut prin cezariana la alegerea mea si nu vreau sa fiu judecata pentru asta, eu sau cele care aleg cezariana. A fost o decizie asumata si impreuna cu medicul am discutat ce era de discutat legat de o nastere. Am avut incredere 100% in medicul meu si acea clinica si totul a decurs fara traume pentru mine sau copil, lucru de care o mama isi da seama, chiar daca e mama pentru prima oara. Am avut deplina libertate sa-mi vad copilul cand am vrut, sa stau cu el cat am vrut pe toata durata sederii in maternitate. In penultima zi am avut o „lectie” despre alaptat, ingrijire, in fine, toate lucrurile cu care se va confrunta o mama incepatoare. De acelasi tratament ne-am bucurat toate mamele, indiferent de tipul nasterii. Consider ca asta trebuie sa fie numitorul comun al maternitatilor, fie ca sunt de stat, fie ca sunt private. Sa poti stabili o relatie cu cadrele medicale care se vor ocupa de tine si copil, sa poti discuta deschis despre alegeri si riscuri. Sa ti se prezinte avantaje si dezavantaje, tocmai pentru ca alegerea ta sa fie intr-adevar asumata, sa nu ti se impuna, sa nu te sperie.

    1. medicul tau cand te/a insotit in luarea deciziei de cezariana, te/a informat in legatura cu faptul ca nasterea prin cezariana coreleaza cu astmul in adolescenta, din cauza faptului ca plamanii copilului – scos din pantec cand a vrut medicul si nu matura – nu au primit oxitocina eliberata de creierul mamei imediat dupa ruperea membranelor si a altor lucruri care se intampla in corpul mamei in travaliu….oooo lucrurile, asa cum le/a lasat Dumnezeu sunt muuuuuuuult mai complexe si mai sincronizate decat ne putem inchipui …iarta/ma dar nu m/am putut abtine, cand vine vorba de medicii din Romania…

    2. si „lectie” de alaptat in penultima zi? pai unde mai este ora magica, alaptatul imediat dupa nastere? si eu am nascut prin cezariana, dar nu am avut parte de lectie de alaptat in penultima zi de spitalizare, ci imediat ce am fost dusa in salon, adica in maxim 1h dupa operatie….tocmai ca nu cred ca se prezinta adevratele riscuri ale cezarienei niciodata..cine vrea sa stea 18-24h dupa o mama sau sa termine in 2h?

    3. Cezariana fara traume pt copil, nu exista! Nimic nu il pregateste pe bebelus sa iasa, sa respire si sa fie sanatos ca un travaliu si o nastere naturală. Imi dau lacrimile când ma gândesc cât de cruzi sunt doctorii când scot bebeluşii prin cezariana si ei se trezesc brusc intr-o lume rece, fara atingerea mamei…

  2. Cu siguranță voi viziona filmul, deși cred ca va fi dureros pe alocuri. Eu am născut tot prin cezariana, din motive medicale, deși mi-as fi dorit naștere naturală. Am avut norocul sa nasc in Austria, a trebuit sa stau o luna in spital si pe durata spitalizării zilnic imi erau monitorizate BCF-urile( bătăi cord fetal), având risc crescut de pierdere a sarcinii. Ultimele doua saptamâni eram dusă de 3 ori pe zi in camerele de monitorizare, care erau sălile pentru naștere naturală. Nu am realizat ce fel de încăperi erau pana nu am întrebat asistentele( credeam ca sunt un fel de „camere de protocol” asa erau de frumos amenajate:)), doar ca mi s-a părut ca sunt cam multe pentru un spital atât de mic, si mai erau unele chestii care nu se încadrau in aceasta imagine a mea. Erau ca un fel de living-uri, cu mobilier, cu plante ornamentale, cada in unele, tot felul de plase si corzi atârnate din tavan, perne, mingi, totul cu scopul ușurarii travaliului gravidutei( si asta am întrebat:)), bun gust, confort, intimitate, suport pe toate planurile.
    Când mi-am revenit după anestezie, copilul era pe pieptul meu:), amândoi am fost dusi in camera noastră. M-a impresionat dăruirea acelor oameni, respectul fata de mămici si Bebeluși, fata de Dorințele si nevoile lor. Mi-as fi dorit sa pot naște natural, insa toate aceste aspecte m-au facut sa imi para si mai rău ca nu se poate.
    Sper sa ajungem si noi la aceasta atitudine de grija, respect, delicatețe, protecție a mamei si nou nascutului, căci de aici pleacă restul detaliilor( amenajări, etc).

  3. Pentru mine nașterea este acum un subiect foarte sensibil. Am 25 de ani si o minunata fetița de aproape 10 luni pe care am născut-o natural, in chinuri groaznice, dupa 35 de ore de travaliu. In maternitate am fost ignorata, am umplut buzunare pentru putina bunavointa si am plâns lângă copilașul meu cu hematom la capuț si icter puternic, care nici nu papa san, timp de 5 zile – cât am stat in spital. A fost o experiența traumatizantă pentru mine, am fost umilita si tratată inuman. Deși îmi doresc mai mulți copii, nu cred ca o sa mai am curaj sa trec prin așa ceva vreodată. Am învățat singura, treptat, ceea ce am de făcut. Am încercat sa fiu puternica si optimista si am trecut prin multe încercări, dar sunt zile in care ma cuprinde panica si retrăiesc ceea ce mi s-a întâmplat acolo.

    1. Am fost la premiera de la Bucuresti si am concluzionat ca a fost mult prea devreme dupa nasterea fiului meu (are un an si 4 luni). Descrie foarte grafic si bine ce ti se intampla intr-un spital romanesc atunci cand nasti…asa ca amintirile au dat navala..ce, mai…am iesit de acolo tremurand si cu o durere de cap. Imi fac si azi procese de constiinta ca nu am ales sa nasc la particular, ca nu am ales sa am mai multa grija de mine si am minimizat ce o sa imi faca zilele alea trei sufletului meu…am zis ca o sa POT SA INDUR..ca si alte femei o fac si nu mai mor, ca uite…cutare si cutare e ok..si a nascut la stat…de unde sa stiu ca daca vreau sa nasc natural voi fi calul de bataie al doctoritei care trebuia sa scape de mine pana la 11 ca avea cezariana? cine iti spune treburile astea? te duci la un doctor aproape un an de zile si bineinteles ca te linisteste si face pe profesionistul…ca doar nu o sa iti zica…stati linistita…o sa va fac de nufarul, o sa va mai cada fire de sutura si la 6 luni d ela nastere…o sa aveti cosmaruri luni intregi cu mine si cu fiarele mele…E horror ce se intampla…e horror ca avem oncredere in doctori..eu sunt foarte pornita pe ei…marea majoritate sunt niste dezumanizati care nici macar nu se gandesc la ce supun saraca femeie si ca, da, femeie aia va trebui sa aibe grija de un copil…sa fie in stare sa ii ofere dragoste…atentie…lapte….dar daca e haituita, despicata, umilita, batjocorita, obosita in ultimul hal….oare, nu va afecta asta calitatea primelor ei zile cu puiul? Depresia postnatala incepe la spital.

    2. Draga Emilia,

      Final la obiect, sunt 100% de acord.

      Vreau sa te consolez insa. A naste la privat nu e o asigurare ca lucrurile vor merge bine. Despre „pomul laudat” Maternitatea Regina Maria din Bucuresti pot scrie o carte. Un loc unde intri in depresie ca la stat, doar ca pe bani mai multi.

      Eu zic sa nu dam prezentul pe trecut si sa lasam sacul cu bolovani de moara acolo unde ii e locul. Cu drag

  4. Daca ma gandesc la sistemul medical romanesc… titlul mi se pare ironic.
    Am ales sa nasc prin cezariana la cerere(desi mi-am dorit tare mult sa nasc natural) intr-o maternitate privata din alt oras pentru a ne feri de mizeria, superficialitatea, lipsa de profesionalism si cruzimea din sistemul de stat. Nici la privat nu a fost dupa cum mi-am dorit. Copilul mi-a fost adus dupa 8 ore de la nastere, asistente cu aceleasi mutre acre si pline de superioritate, nevoite sa ranjeasca fals, abia se miscau, cu sila. Macar am avut parte de o curatenie impecabila si mai ales, de norocul de a nu fi avut probleme.

  5. Si eu am ales cezariana, cred ca Dumnezeu m-a indemnat sa merg pe drumul acesta. A fost o nastere grea,dureroasa pt ca au crezut ca i-au taiat mana…. copilul nu era asezat cum trebuie. In concluzie am simtit tot,de la dureri pt care mi s-a administrat iarasi anestezic,la apasarea brutala a medicului pt scoaterea copilului. Au fost 5 zile de cosmar,zile in care, daca nu hraneai vulturii se purtau ingrozitor cu copilul si cu mine. Nu o sa uit nicicand atitudinea si nepasarea unei asistente de a-mi tine copilul abia nascut ca pe un catel de gat,in fundulet. As putea continua si cu faptul ca am ramas cu o mandrete de hernie ombilicala si traume majore la nivelul psihicului. Dar va spun sincer, ca aceeasi metoda as alege daca ar fi sa mai nasc. Doar ca as schimba spitalul,modul meu de a reactiona la nesimtirea acestor fiinte. Acum realizez ca nu am depasit inca momentul, desi au trecut doi ani sisase luni. Alt copil nu mai fac :-)!

  6. Si eu am ales cezariana, cred ca Dumnezeu m-a indemnat sa merg pe drumul acesta. A fost o nastere grea,dureroasa pt ca au crezut ca i-au taiat mana…. copilul nu era asezat cum trebuie. In concluzie am simtit tot,de la dureri pt care mi s-a administrat iarasi anestezic,la apasarea brutala a medicului pt scoaterea copilului. Au fost 5 zile de cosmar,zile in care, daca nu hraneai vulturii se purtau ingrozitor cu copilul si cu mine. Nu o sa uit nicicand atitudinea si nepasarea unei asistente de a-mi tine copilul abia nascut ca pe un catel de gat,in fundulet. As putea continua si cu faptul ca am ramas cu o mandrete de hernie ombilicala si traume majore la nivelul psihicului. Dar va spun sincer, ca aceeasi metoda as alege daca ar fi sa mai nasc. Doar ca as schimba spitalul,modul meu de a reactiona la nesimtirea acestor fiinte. Acum realizez ca nu am depasit inca momentul, desi au trecut doi ani si sase luni. Alt copil nu mai fac :-)!

    1. Draga Violeta,

      Multumim pentru povestea ta. Orice impartasire de acest gen ma intareste in faptul ca nu sunt singura care poarta o rana nevindecata de patru ani si jumatate. Sa nu uiti ca pe copii nu ii facem noi si nu sunt ai nostri.

      Cu drag, bucurie in nopatea Invierii.

      cristela

  7. Eu am ales sa nasc prin cezariana pentru ca asa am fost indrumata , nu eram convinsa ca asta trebuie sa fac . Copilasul nostru a venit pe lume dupa indelungi asteptari , au fost ani extrem de grei ani in care am crezut ca nu vom deveni niciodata parinti insa puterea lui Dumnezeu e mare , mult mai mare decat meritam . Am nascut intr-o clinica privata . Medicul mi-a spus ca este un copil mult prea pretios pentru a risca o nastere naturala asa ca am nascut prin cezariana dar chiar si asa nu am ramas cu amintiri neplacute . Travaliul s-a declansat exact in noaptea dinaintea zilei in care era programata nasterea . Nu stiu daca pot spune ca a fost noroc sau ghinion . Copilasul a fost scos cianotic , abia respira . Cred ca trebuia facuta cezariana de urgenta insa m-au tinut aiurea ore intregi in care copilasul suferea in burtica . Nasterea a fost dura , am simtit cum au smuls copilasul din burta . L-am vazut doar pret de cateva secunde . Aici cred ca se face o mare greseala , copilasul trebuie tinut langa mama . Cel mai greu de suportat a fost faptul ca l-au luat de langa mine . Si iarasi regret enorm cele doua vaccinuri primite de copilas in maternitate , nu pot sa-mi iert greseala asta chiar daca a fost din nestiinta . Din fericire copilasul a fost binecuvantat de Dumnezeu pentru ca este sanatos si asta e cel mai important . Revenirea dupa cezariana a fost extrem de dificila , doua luni am avut febra si frisoane dupa care am facut nenumarate boli , una dupa alta , parca erau piedici ca sa nu alaptez . In acest timp ma chinuiam totusi sa alaptez copilul si am reusit sa fac asta timp de un an si o luna . M-am imbolnavit insa din nou , de data asta mai grav decat inainte si din vina unui medic am pierdut laptele , am suferit o deshidratare severa din cauza lacomiei lui pentru bani . Nu-mi voi aminti cu placere de momentul nasterii chiar daca acesta a avut loc intr-o clinica privata .

  8. Buna ziua tuturor!!
    Eu nu ma pot uita la filmulet..chiar nu pot,si asta ppentru ca pentru mine,nasterea unicului meu copil a fost un esec total!
    Timp de 5 luni nu am stiu cum o sa nasc,dar m-am multumit sa aflu ca copill meu este sanatos!
    La sfarsitul lunii a 8 am aflat ca o sa aflu prin cezariana pt ca,dupa spusele doctorului am aflat ca copilul este prea mare ca sa pot naste natural.
    InTR-O duminica seara m-au apucat contractiile,iar eu miercuri eram programata la cezariana,am sunat doctora de n ori..nu mi s-a raspus,doctora cate timp de 9 luni,a avut un venit stabil datorita mie..
    Am asteptat salvarea timp de 4 ore..pur si simplu am crezut ca o sa mor si cel mai teama mi-a fost de copilull meu..Intr-un final am ajuns la un spital din Bucuresti numit Polizu..si printre toate mutrele de care am dat nas,pt ca era 3 dimineata,nu aveau chef de o gravida,am dat de un doctor care mi-a spus ca:..”nu faci nici o cezariana,esti perfect sanatoasa,o sa nasti natural,toti doctorii s-au invatat sa faca cezariene..ce dracu inseamna asta”?!Si,am nascut natural..dar nu vreau sa va spun cum s-au purtat cu mine,cat au tipat,si cat nu aveau nici un chef,si mai ales moasele si asistentele!!Asta pt ca am fost singura,pt ca pe sotul meu nu l-au lasat in salvare..asta pana cand au venit dupa mine si le-au linistit pt ca a vazut cat de urat se poarta cu mine!
    Stiti cine s-a purtat impecabil cu mine si m-a imbarbatat?!Femeia de serviciu!!M-a tinut de mana si mi-a spus ca totul o sa fie bine!M-a imbarbatat femeia care m-a ajutat sa ma duc pana la toaleta si surprinzator sau nu..m-a ajutat un doctor care in dimineata urmatoare era de garda,si mi-a spus asa:”O sa fie bine,este prima ta nastere si am inteles ca doctora ta te pregatise pt cezariana,sunt sigura ca pshicul tau a luat-o razna acum..fetele astea care au tipat la tine,sa le ignori,nimeni nu stie prin ce ai trecut tu”!!
    Asta a fost si chiar daca i-am „hranit „pe toti de acolo,in mod special sotul..se pare ca tot degeaba..Din pacate,astia sunt oameni..si chiar daca au trecut prin asemenea situatii,oamenii uita si parca le face o deosebita placere sa iti vada frica in ochii si lacrimile care nu se mai opresc!
    Au trecut 2 ani dar tot nu mi-am revenit complet..dar trebuie sa vad si partea plina a paharului..am nascut un copil perfect sanatos si D-zeu ne-a ajutat..iar a doua zi mi-am putut lua copilul in brate si l-am putut alapta!Ii multumesc lui D-zeu ca m-a ajutat..si asa este,fiecare indrazneste sa nasca asa cum vrea!!

    1. Draga Felicia,
      am citit cu lacrimi in ochi comentariul tau pentru ca m-am regasit perfect in povestea ta. si eu am nascut natural, la stat, cu moase care m-au ridiculizat, umilit si au tipat aproape non-stop la mine, si singurul om care mi-a fost alaturi- familia desigur nu are acces in maternitate- a fost o femeie de serviciu. nu as vrea sa ma intind mai mult cu povestea, vreau doar sa te imbratisez virtual pentru ca ai fost atit de curajoasa! si sa-i multumesc lui Dumnezeu ca am trecut cu bine si eu si fetita mea peste da, pot spune, o nastere traumatizanta (mai mult psihic decit fizic). daca stiam cum va fi, nu cred ca mi-as mai fi dorit sa nasc natural(desi a fost alegerea mea de la inceput, nu discutasem despre cezariana cu dr care evident ca si la tine nu a raspuns la nenumaratele telefoane in noaptea cea mare).

  9. Am nascut natural pentru ca asa am dorit, la „stat” pentru ca nu ne-am permis altceva. Doctorul a fost bun, restul personalului – nesimtit. Nasterea a fost rapida dar dura, s-au produs rupturi, a durat mai mult „repararea” decat a durat travaliul. Copilul nu a stat langa mine in prima noapte, eram epuizata si nu ma puteam misca, daca o faceam curgeau valuri de sange. Am cerut asistentei sa imi aduca copilul sa il vad putin, nici nu m-a bagat in seama. Nu a venit nimeni toata naoptea sa vada ce fac, desi ar fi trebuit.. aveam perfuzi.. trecusem printr-un lesin.
    Sustin nasterea naturala, fara mnedicatie si daca as mai naste tot natural as face-o. Mi-as dori insa sa o fac intr-un spital privat cu personal cu bun simt, sau acasa cu moasa. Dar lucrurile astea costa, nu sunt accesibile oricarei femei.

  10. Unde se poate vedea filmul? A aparut deja pe DVD? Ma intereseaza foarte mult. Multumesc

    1. Gabi draga, poti lua legatura cu Ditta Depner sau Irina THiery pentru noutati legate de DVD. Cu drag

  11. Am nascut prin cezariana la 41 de saptamani, desi toata sarcina m-am pregatit pentru nastere naturala. Mi-am dorit mult de tot acest lucru si aproape am intrat in depresie pentru ca nu ma reusit. 🙁
    Travaliul s-a declansat cu o zi inainte de ziua programata pentru nastere (medicul stabilise ca nu lasa copilul mai mult de 41 de saptamani). Cand am ajuns la spital, in urma controlului mi-a zis ca travaliul nu urmeaza cursul normal si ca nasterea va fi lunga si dureroasa. Decizia am luat-o eu, medicul ma sustinea indiferent de ce alegeam. Am ales cezariana pentru ca lichidul amniotic nu era tocmai in parametri normali si o travaliu prelungit ar fi putut afecta bebelina.
    Am nascut la stat, la Maternitatea Bucur si pot spune cu mana pe inima ca si 10 copii daca ash mai face tot acolo ash naste. Am nascut luni dimineata si am reusit sa vad bebelina marti dupa masa pentru ca atunci am putut sa ma misc pe piciorele mele.
    Miercuri la pranz am fost transferata in salon de doua paturi cu bebelina langa mine.
    Nu am dat niciun ban nimanui din spital si totusi nu am fost umilita absolut deloc.

  12. Doamnelor, curaj! Am 3 copii si am nascut natural la „stat”. Ultima data, mi s-a rupt apa in masina si m-am speriat foarte tare ca simteam ca iese copilul si din cauza asta nu am mers pe jos de la masina la usa spitalului. NU stiu daca fizic puteam sau nu, dar de frica ca zdrobesc capul copilului nici nu m-am gandit sa merg. Si atunci sotul si cu moasa si inca o doamna(cred ca era infirmiera) a trebuit sa ma duc pe sus. M-au asezat pe un pat(nu era masa de nasteri), au reusit sa imi dea pantalonii si paltonul jos si gata am fost. Am si nascut. Draga de moasa a inceput sa tipe la mine ca nu am vrut sa merg si povesti de ale ei pana i-am zis sa nu mai strige la mine. S-a potolit dupa aia si nici o grija nu i-am avut. Doctorul care mi-a urmarit sarcina nu a mai apucat sa vina la nastere si de cusut m-a cusut o rezidenta(ca pe animale, ce mai). Bani am dat doar infirmierei care m-a spalat si m-a dus in salon. Copilul nu mi l-au dat din cauza ca am ramas in salon de asteptare pentru ca nu era loc in salon de lauze.Asa a fost cu cel de-al treilea. Cu fetele am nascut noaptea dupa 12 si a doua zi devreme(pe la 6-7) mi l-au adus.Una peste alta, la privat eu nu as naste pe o caruta de bani, cand banii aceia ii pot folosi pentru copiii mei. Si cat ii priveste pe astia care se poarta urat cu femeile eu le-as zice ceva(asa cum i-am zis moasei). Ca doar copilul ti-l aduce a zi de la nastere(cel putin asa a fost la mine) asa ca nu stiu daca poate influenta faptul ca nu te lasi „calcata in picioare” prin comportamentul lor.S-ar putea sa fie diferit la nasterea prin cezariana pentru ca femeia e mai slabita(ca dupa o operatie), dar oricum ar fi eu nu as accepta comportamentul lor. Am observat ca daca le corectezi parca se retrag. Am avut un incident si cu o doamna care aduce mancarea in salon, dar eu nu m-am lasat. Nu ma laud cu asta, dar chiar cred ca si femeia care naste poate avea o atitudine si sa nu accepte comportamentul urat. Asadar, daca se poate sa incercam sa nastem natural si CURAJ celor care trebuie sa nasca.

  13. Am vazut postarea cam tarziu, am auzit de documentar de ceva timp dar nu am avut sansa sa il vad. Titlul m-a marcat de la inceput, este atat de greu sa reusesti sa spui in cuvinte acest lucru, mai ales sa si reusesti sa il faci.
    Am vazut trailerul, multumesc Cristela ca l-ai postat, si m-au trecut toti fiorii. Mai ales pentru ca am revazut-o pe doctorita cu care am nascut, care mi-a oferit cea mai frumoasa experienta din viata mea de femeie. Doamna doctor Marieta Musetescu este un foarte mare sustinator al titlului acestui documentar, si o voi respecta mereu. Am avut parte de un travaliu putin mai lung, dar mi-a fost alaturi in fiecare moment si ii sunt recunoscatoare pe viata.
    Imi pare rau pentru femeile care au avut parte de experiente neplacute, care au ramas cu traume sau care au fost nevoie sa se supuna regulilor altora in asa moment important pentru ele. Am doar un copil, dar imi doresc din suflet ca si la urmatorii sa am parte de oameni ca doamna doctor Musetescu, si sa pot oferi copilului o intrare blanda in lumea pamanteasca.

    Salut toate mamicile!

  14. Buna,
    Eu sunt printre mamele care au ales cezariana – de doua ori. De mica mi-au fost spuse povesti horor despre nasterea naturala si credeam ca nu voi face niciodata copii. A aparut optiunea cu cezariana. Doctorita mea pana in ultima clipa nu a fost de acord pentru ca nu aveam nici o indicatie pentru cezariana, totul era normal.
    Am ales sa nasc la privat asa cum am vrut eu. Totul a fost ok, copii adusi la san imediat, si m-am refacut bine dupa ambele sarcini. Am ramas cu amintiri placute. Nu vroiam sa nasc si sa n-am curajul sa mai fac un copil din cauza abuzutilor din spital. Am fost super relaxata cand am ajuns acasa, stiam sa-l alaptez, sa-l schimb, sa-l imbaiez …nimic nu ma speria prea tare.
    La primul copil – baietelul – mi-a s-au rupt membranele inainte de data programata, deci pot considera ca a fost si alegerea lui sa iasa aunci. La fetita … aveam deja contractii. Nu ma simt mai putin mama si nici nu regret alegerea facuta. Sincer as mai face unul :), sunt niste minuni in viata noastra si parca nu ma mai satur de ei. Vedem ce ne rezerva viitorul.
    Stiu ca e mai bine sa nasti natural, stiu toata teoria insa practic… eram prea panicata. Nu regret alegerile facute, am doi copii minunati si sanatosi.

    Mama Iustin – 5 ani, Maia – 8 luni

    1. Multumesc, draga Cristina pentru povestea voastra si sinceritatea ta. Fiecare experienta din viata noastra este exact cea pe care trebuia sa o avem pentru evolutia sufletului. Lucrurile sunt exact asa cum trebuie sa fie. Pe masura ce vindec si eu din temele personale se face multa pace fata de experienta primei nasteri si a alaptarii. Ce bine e sa intelegi ca fiecare experienta si copiii nostri sunt doar menite sa ne arate ca suntem iubiti asa cum suntem!

      Imbratisari si iubire va trimit la toti trei!

      cristela

  15. Experienta mea intr-un spital de stat este traumatizanta, desigur. As fi interesata sa aflu si niste experiente incurajatoare. Sunt convinsa ca exista. Dar nu in cercul meu. Da, sunt o optimista inversunata. Am nascut de doua ori, natural. Am avut parte de toate mutrele acre de care puteam „beneficia”, am avut parte de ora de pranz la sala de nasteri cand nu a fost nici tipenie de om prin zona vreo ora dupa ce am nascut si a trebuit sa ma tarasc singura pana la toaleta cu perfuzie cu tot. Am avut parte de „silent treatment” inca de la prima nastere, cand nu stiam ce mi se intampla si nimeni nu a venit sa vorbeasca cu mine despre faptul ca trebuie sa ma duc la neonatologie sa imi alaptez copilul. Doar asteptau sa se intample. Am avut parte de epiziotomii si de curatare si schimbare de pansament brutala pentru ca nu am dat banu’ INAINTE sa ma urc pe masa. Ca sa nu mai zic de tipat la mine, de doamne cu coatele in burta mea si de furtunul cu oxigen care mirosea ingrozitor a cauciuc si cu care ma urmarea o doamna unde intorceam capul. Probabil numele ocupatiei ei era „masca de oxigen”. Singurul lucru bun a fost ca m-au apucat contractiile pe tura doctoritei mele, care a mai atenuat un pic din toate necazurile. Dar nu ar fi venit special la nastere. Un an mai tarziu, am nascut tot acolo, din categoria „mai dati-i o sansa”. Mi-am inchipuit ca a fost doar omul nepotrivit la momentul nepotrivit. Ei bine, la a doua nastere a fost si mai greu decat la prima. Eu personal cred ca am dat suficient credit sistemului de stat. Dar inca mai astept experiente pozitive ale alor mamici.

Care este opinia ta?