Invitat profesorul Marcel Capraru

Articol -comentariu de prof. Marcel Căpraru – despre alimentaţia intelectuală a copiilor.

În urmă cu peste două luni am primit invitația să scriu pe acest blog un articol-comentariu despre un text din manualul de limba română de clasa a treia. E vorba de o povestire scurtă, mai puțin de o pagină, Iepurele toboșar de Spiridon Vangheli. Invitația mă onorează și, în același timp, mă ajută să-mi descopăr ignoranța, de exemplu: nu știam cine este Spiridon Vangheli!

Am întârziat cu articolul din două motive. Cunoștințele pe care le învățăm, le vehiculăm și, uneori, le transpunem în acțiune sunt de trei feluri: fapte – asupra cărora toată lumea e de acord, interpretări (opinii) a căror valoare de adevăr nu e universal acceptată și judecăți de valoare. La rândul lor opiniile pot fi: opinii bine informate și opinii slab-informate, numite și păreri. M-am ferit pe cât posibil de a practica „sportul național al datului cu părerea”, de aceea, când mi se solicită o opinie, îmi rezerv un timp pentru a mă informa. Cine e autorul textului? De ce a fost ales acest text, care a fost scopul autoarei manualului? De la ce premise (prezumții/prejudecăți) despre copii și dezvoltarea lor psihică a pornit? Cum este folosit textul în clasă, ce scop au învățătoarele, etc.?

Al doilea motiv se referă la perspectiva din care îți exprimi opinia. Eu o numesc perspectiva ochiului de vultur. Am avut revelația acestei perspective cu ani în urmă când un prieten m-a dus cu mașina sa de la Ioannina la Salonic, unde urma să particip la o conferință. Am ajuns seara la hotel, un hotel de lux la o margine de oraș, printre blocuri. Habar n-aveam în ce zonă a orașului se află și nici nu consultasem anterior vreo hartă a Salonicului. După cazare am plecat în căutarea unui restaurant pentru cină, fără să iau o hartă de la hotel. Curând mi-am dat seama că risc să mă rătăcesc printre aleile pustii și blocurile care corespundeau perfect conceptului de asemănare din manualul de geometrie. Mi-am zis: o hartă n-am, dar dacă aș fi un albatros – se auzeau albatroșii deasupra orașului – alta ar fi perspectiva! În loc să mă încurc printre blocuri, m-aș duce dintr-odată la punct fix. A vedea lucrurile dintr- perspectivă mult mai amplă, te eliberează de teama de a greși când exprimi o opinie.

În sfârșit, credibilitatea unei opinii depinde de rezonanța în rândul audienței, aceasta trebuie cunoscută în preocupările ei și în limbajul specific, altfel se poate întâmpla ca în Luceafărul:

Deși vorbești pe înțeles
Eu nu te pot pricepe.

De aceea, am ajuns la concluzia că e bine să-mi exprim opiniile în termeni de alimentație holistică. Și iată ce-a ieșit:

TOBĂ DE IEPURE LA CONSERVĂ

Imaginați-vă că o lungă perioadă din viața dvs. ați fost obligați să vă hrăniți doar cu mâncare din conserve, mâncare aleasă de alții, procesată și condensată după rețete de care habar nu aveți. Dimineața, carne din conservă. La prânz, legume consevate. Seara, fructe la borcan. Nu prea aveți voie să le amestecați. Imaginați-vă că, pentru a vă hrăni, trebuie să mergeți zilnic la cantină unde vi se sevește la toți același menu în același timp și sunteți forțați să mâncați în același ritm. Mai mult, procesul de digestie vă este dirijat pas cu pas și trebuie să se petreacă simultan la toți. Aproape zilnic, șeful de sală verifică dacă ați îngurgitat tot, dacă nu cumva ați mai aruncat la gunoi, și, în funcție de gradul de conformism, sunteți răsplătiți sau pedepsiți. Cum credeți că ar arăta corpul dvs. după vreo 10-12 ani de mâncat la o asemenea cantină?

Probabil că exercițiul acesta de imaginație vi se pare dificil și că vă propun să vă imaginați o absurditate. Ei, bine, nu e nici o absurditate, e o realitate pe care ați trăit-o fiecare dintre dvs. în perioada când ați fost obligați, de către autorități și de către părinți să frecventați școala și să asimilați cunoștințe din manuale. La prima oră din manualul de limba română. La ora a doua, din cel de matematică. Apoi din cel de istorie, ș.a.m.d. Toată clasa, în același timp, în același ritm, în același fel, fiind răsplătiți cu note bune sau pedepsiți cu note proaste (și consecințele lor) în funcție de gradul de însușire a cunoștințelor respective. Manualele nu sunt altceva decât conserve de cunoștințe.

Veți obiecta că nu e același lucru și că metafora nu ține. Dumneavoastră, cititorii acestui blog, ați învățat de la Cristela despre hrana vie care se adresează, în același timp, trupului, minții și spiritului care trebuie să fie în armonie. Probabil că sunteți familiarizați și cu învățăturile creștine și ale maeștrilor spirituali și încercați, pe cât posibil, să le puneți în practică. Ei bine, imaginați-vă că mintea copiilor nu e un vas gol care trebuie umplut cu cunoștințe prin școală, ci e un organism viu care se dezvoltă și se hrănește după aceleași legi ale vieții ca oricare alt organism uman, pe seama a ceva preluat din mediu printr-o activitate selectată de mintea însăși și asimilat printr-un alt proces activ – digestia – prin care acel ceva devine una cu organismul însuși. Și dacă, pentru hrana vie pe care o dăm corpului există atâtea subtilități, vă închipuiți cât de subtilă e digestia mentală!

Pentru a înțelege mai bine e nevoie de câteva lămuriri privind raporturile dintre trup, minte și spirit. Eroarea fundamentală pe care o fac teologii și maeștri spirituali e că pornesc de la stadiul de adult al organismului și intuiesc bine că cele trei aspecte ale ființei umane alcătuiesc un tot unitar care trebuie să fie în armonie. Teologii o fac pornind de la premiza că Dumnezeu l-a făcut pe Adam direct adult, iar maeștrii spirituali o fac pe baza meditației lor ca adulți. La adulți, cele trei aspecte există în sine. În realitate însă, nimeni nu s-a născut adult. Cele trei aspecte apar succesiv. Majoritatea oamenilor se întreabă ce se întâmplă cu spiritul după moarte, iar răspunsul, pe care doar ateii nu-l acceptă, e că trece într-o altă lume – lumea cealaltă. Aproape nimeni nu se întreabă de unde și cum vine spiritul pe lumea asta, materială.

În fapt, spiritul, energia esențială a vieții, pentru a intra în lumea materială trebuie să-și creeze instrumente speciale; în primul rând un corp material și, datorită geneticii se știe cum se produce corpul în perioada de nouă luni de creație, gestație și dezvoltare într-un mediu special – uterul mamei. Al doilea instrument de care are nevoie spiritul prin care intră în relație cu mediul și se manifestă în lumea asta este mintea, îndeobște sistemul psihic, memoria, imaginația, rațiunea, cogniția, motricitatea, adică conștiința. Știm cu toții că aceste procese psihice nu sunt prezente la naștere. Spiritul vine pe lume în stare embrionară, e ca o sămânță, ca un sâmbure care, pentru a se dezvolta normal, are, de asemenea, nevoie de un mediu special pregătit. Ca o sămânță să încolțească și să se dezvolte normal are nevoie să fie plantată într-un mediu favorabil din care să-și ia hrana necesară, diferită de la o etapă la alta. Dar ea este cea care o caută și o extrage din mediu prin procese izvorâte dinlăuntru în afară, nu i-o putem injecta din afară fără a o artificializa, adic[ a o de-natura, a o scoate din natura ei!, ea știe ce și când îi trebuie. Sarcina noastră e să-i asigurăm acel mediu favorabil, să aibă ce-i trebuie la momentul potrivit, nici prea devreme, nici prea târziu, nici prea mult, nici prea puțin. Nu e necesar să insist, știm cu toții că, în condiții nefavorabile, planta se strîmbă, cu alte cuvinte se produc deviații de la normalitate.

Crearea și dezvoltarea minții ca instrument de relație urmează, pe un alt plan, aceleași legi ale vieții ca și dezvoltarea embrionului trupesc în perioada intrauterină, numai că organul prin care își ia hrana din mediu sunt simțurile: văzul, auzul mirosul, gustul, simțul tactil, care constituie „rădăcinile” prin care embrionul spiritual se ancorează în mediul înconjurător. Simțurile însele trebuie să se dezvolte și să capete robustețe, să se atașeze solid de mediu. Ele preiau senzații -hrana- care sunt digerate și transformate, la nivelul cortexului, în impresii senzoriale – cărămizile minții din care se vor construi memoria, imaginația, rațiunea, conștiința. E de la sine înțeles că dacă mediul e nefavorabil, nu oferă ceea ce caută organismul mental la momentul potrivit, (el știe ce!) sau oferă prea mulți stimuli sau prea puțini, prea devreme sau prea târziu, sau mediul e plin de toxine (psihologice), sau e instabil și dezordonat, sau i se pun obstacole, se pot produce strâmbături, deviații de la dezvoltarea normală pe care, în perioada primei copilării le numim capricii, mai târziu, religia le numește păcate: invidia, lăcomia, mândria, lenea, minciuna, ura, iar psihologia le numește complexe și boli de personalitate: complexul de superioritate, de inferioritate, timiditate excesivă, delicvență, nevroze, depresii, etc. cu repercusiuni asupra sănătății fizice.

Acest proces al creșterii mentale pornit dinlăuntru se petrece în mai multe stadii sau planuri ale dezvoltării care au drept scop cucerirea progresivă a independenței, primul (0-3 ani) asigurând fundamentul, temelia, urzeala minții, în termeni psihologici, subconștientul (cel care, în ultimă insatnță, ne dirijează stările, gândurile și acțiunile), care, în perioada 3-6 ani capătă rezistență, urzeala pe care, în următoarele planuri, se țese conștiința cu dominante specifice în fiecare plan: imaginația, justiția morală și cunoașterea (6-12 ani), relațiile sociale (12-15), stabilizarea emoțională (15-18). E clar că, dacă urzeala minții este cu rupturi, cu noduri, cu cocoloașe, procesul de țesere e îngreunat, cu ochiuri lipsă, iar calitatea stofei (conștiinței) e îndoielnică, manifestându-se, în principal, prin confuzie mentală. Iar calitatea urzelii depinde, în cea mai mare măsură, de calitatea mediului înconjurător – uterul embrionului spiritual – și de respectarea procesului de hrănire și digerare. Odată ce ”înțărcarea” senzorială s-a produs (asta nu înseamnă că nu ne mai folosim de simțuri!), în jurul vârstei de 6 ani, organismul mental începe să se hrănească cu cunoștințe prin organele intelectuale, imaginația și rațiunea, iar mediul se extinde la întreg universul. Procesul respectă aceleași legi ale hrănirii:, acumularea materialului, digerarea naturală și asimilarea acestuia ca parte intrinsecă a minții, construcție.

După acest mic excurs, aproape grosier, spațiul și timpul nepermițând multitudinea de nuanțări și explicații dorite (probabil), e cazul să revenim la tema noastră. Problema nu e a unui text sau altul din manuale, ci a structurii școlii și a modului cum se face școală. Mediul în care intră copilul când merge la școală e artificial și e un obstacol uriaș în calea dezvoltării normale care trebuie să urmeze legile naturii. (pentru detalii: a se citi articolul meu: Nimeni nu s-a născut adult.Despre învățământul obligatoriu) Acest mediu desparte cele două curente energetice ale vieții a căror împletire dinamică și echilibrată e de cea mai mare importanță: energia fizică a corpului – în special energia musculară consumată în mișcări voluntare (de la voință); și energia mentală a inteligenței, care, în ultimă analiză, este o forță spirituală imaterială. În realitate, aceste două curente nu operează niciodată complet separat, doar școala și, în general, adulții, le pun obstacole și le separă. Ele nu trebuie niciodată gândite separat, dacă vrem să se dezvolte un om complet. Prin separarea lor și luarea în considerare doar a aspectului intelectual, școala înfrânge sau deviază dezvoltarea voinței, rezultând fie indivizi obedienți care îngurgitează cunoștințele din manualele-conserve, un fel de obezi intelectual, fie indivizi a căror voință se dezvoltă separat și se manifestă în acțiuni despărțite de gând, așa-zișii rebeli, copii problemă, copii cu ADHD, etc.

Pentru că mulți dintre cititori sunt și părinți cu copii mici, trebuie să spun că principalii factori care pot duce la această separare nenaturală a celor două fluvii energetice sunt: atunci când copilul are voința să acționeze dar mișcările îi sunt inhibate; atunci când voința adulților se substituie în mod nenecesar celei a copilului; atunci când copilul nu are un ghid, un adult care să-l pună în contact cu elementele dorite din mediu.

Deoarece toți am crescut și ne-am dezvoltat în medii nepotrivite legilor creșterii, (vorba poetului:

I, a stranger and afraid
In a world I never made).

s-a produs, în personalitatea noastră, o separare între spirit, minte și corp, pe care o manifestăm în viața de fiecare zi. Dar ele tind mereu să se reunească, ca un râu revărsat care-și caută mereu albia, matca, arhetipul, de aici nevoia de a căuta, conștient, soluții, citind și participând la diverse cursuri și seminarii de dezvoltare personală, de meditații spirituale, de alimentație naturală, megând la psihoterapeut, etc. De cele mai multe ori, în ciuda dorinței și a înțelegerii problemei, infirmitatea voinței ne împidică să aplicăm o soluție sau alta. pentru că trebuie să restructurăm și să re-ordonăm urzeala după ce a fost țesută stofa!

Prin urmare, Iepurele toboșar e un text ca oricare altul. Ce se întâmplă la școală, digestia forțată și dirijată a acestuia, e buba. Pentru a-și hrăni mintea e de preferat ca elevul să-și aleagă singur (sau să i se sugereze, dar alegerea este a lui) să citească o carte a lui Spiridon Vangheli, Isprăvile lui Guguță, de exemplu.

Opinii 40 opinii

  1. Multumesc

  2. Incepem sa realizam ca nu le este bine copiilor in sistemul de invatamant. Dar ce alegem? Invatam noi cu ei acasa, traind fiecare zi cu simplitate si bucurie? Oare pana la ce varsta reusim? Fetita mea are 3 ani si 8 luni si deja este presata de cei din jur. Cum iesim din scara se gaseste cineva sa o intrebe ,,nu mergi la gradinita?”.,,Vai esti asa mare….nu mergi?”.O zi, doua, trei dar deja copilul isi pune semne de intrebare….ce e asa fain de toti ma intreaba. E clar ca prefera sa petreaca timpul cu mine si fratele ei mai mic dar pe viitor nu stim ce sa alegem. Cristela tu te gandesti sa faci homeschooling?Si am inca o intrebare|ce parere ai privind invatarea unei limbi straine .La ce varsta crezi ca e potrivit sa auda cuvinte in alta limba?

  3. Din pacate nu avem alternativa la invatamantul de stat. Majoritatea nu au
    Oricat as vrea nu este alta solutie Sa ne mutam? Unde? Daca cu alimentatia facem eforturi si luptam si infruntam prejudecatile celorlalti la capitolul Invatamant ma declar invinsa, dezarmata. Se apropie momentul si de data aceasta pentru prima data de cand avem copilasii vom fi fortati sa mergem impreuna cu multimea…
    Mai e un an de gradinita dar slabe sanse sa se schimbe ceva…
    Tu ce solutie ai gasi Cristela daca ai locui intr-un oras oarecare din Romania?

    1. Draga Ana,

      Alternative exista intodeauna. Iar invatamantul privat e scump pentru ca noi permitem asta, acceptand sa platim unor oportunisti sume exorbitante si fara sa ne punem mintea la contributie cum am putea noi, parintii sa ne unim si sa venim cu o solutie. Spunem noi ca nu exista alternative, ca sa ii dam subconstientului o scuza. Intotdeauna exista alternative. Intodeauna. Singura situatie din viata in care nu exista alternativa este cand trebuie sa murim. Atunci nu e de ales. Trebuie. In rest nu trebuie nimic. Putem alege. Doar ca, noi, oamenii, spunem ca nu avem de ales, pentru ca de fapt nu ne e teama de a alege, ci de a trai cu consecintele acelei alegeri.

      Draga mea, tu stii bine ca nu eu sunt cea care sa dea solutii, ci noi insine. Raspunsul la intrebari il ai chiar tu. Raspunsurile si solutiile sunt (ca si la sanatate si vindecare) in noi. Fiecare gaseste solutiile care fac sa functioneze sistemul in care traieste si care il lasa impacat si linistit. Orice ai alege, important e sa nu te blamezi apoi.

      Daca ai sa citesti articolele profesorului Capraru si comentariile la acele articole (vezi linkurile in materialul meu Profesorul interior partea I) ai sa gasesti posibile raspunsuri.

      Daca ma intrebi pe mine, am sa dau un raspuns care s-ar putea sa stirbeasca putin din doza de popularitate pe termen scurt, dar poate voi castiga ceva pe termen lung, mai ales in eventualitatea unui viitor demn pentru Romania: cred ca atata timp cat poporul nu reuseste sa se coaguleze in jurul unui ideal si sa ramana unit pana la capat in jurul lui, nu se va putea schimba nimic. Schimbarea in Romania nu o va aduce nimeni, decat noi insine. Din pacate, nicio initiativa de schimbare nu a fost sustinuta de mase pe termen lung. Ba din contra …

      Cu drag.

      PS: Ref eforturile din alimentatie si asta e o chestiune pe care nu o inteleg, pentru ca Romania (tara in care am trait pana acum 2 ani si de unde ma aprovizionez in mare parte in continuare) este tara unde se poate manca sanatos cel mai ieftin. Daca stii sa pretuiesti pamantul, taranul autentic si micul intreprinzator. Cu drag

  4. draga cristela, nu pun la indoiala spusele profesorului capraru, dansul stie cu siguranta mai bine(decat mine)si eu am mare incredere in el, dar cu toate astea, eu nu as fi pus(am mai comentat asta)textul asta in manualul unui elev de clasa a treia. mi se pare horor(intai si intai, inainte de a ma gandi la sist, de invatamnt). cat despre alegeri(apropos de raspunsul pe care i l ai dat anei mai sus), desigur ca ai dreptate. noi suntem cei care tr sa schimbam si care tr sa ne schimbam mai intai si apoi vom vedea rezultate, si, da, exista intotdeauna solutii, dar de multe multe ori nu sunt usor(desi nu asta e cuvantul pe care vreau sa l folosesc) de adoptat. gandeste te la oamenii din mediul rural. poate tu ai avut posibilitatea sa pleci intro tara in care sa ti dai copiii la o gradi buna, poate au si cei din bucuresti(unii dintre ei)poate si cei din cluj, cta, etc, dar marea majoritate nu au posibilitatea asta. nu o au. punct. oricat s ar strofoca, ca sa te rupi, sarac fiind din mediul tau si sa razbati(impreuna cu familia) la oras sau in alta tara(ca sa ti poti da copiii la o scoala normala) este foarte greu. cristela, in romania, oamenii de pe la sate, in general, traiesc la limita subzistentei. ti o spun pt ca, pt ca pe mine si pe fratele meu, ca sa poata ai mei sa ne tina la liceu, in alt oras au muncit pe branci, zi lumina. a fost o perioada (mama nici nu vrea sa si o aminteasca, a ramas traumatizata si eu cand ma gandesc ma infior. parca as vrea sa mi sterg perioada din memorie.)teribila. doar ca sa ne tina la un liceu normal. apoi a venit facultatea. alta nebunie. dar au reusit. sa vad ce o sa pot eu sa le ofer copiilor mei in romania de azi. chiar dc traiasc intrun oras mare, chiar dc situatia mea financiara nu se compara cu cea a parintilor mei pe vremea cand eram eu eleva. oricum e foarte greu.
    si ca sa inchei mai optimist, cristela, iti tare multumim pt spiritul tau civic, pt ca ne mai decshizi mintile, pt ca citesti si te informezi atat de mult si iti bati capul si cu noi, spunandu ne ideile principale , holistic. pup

    1. Draga mea Anca, multumesc. Plecarea mea n-are legatura si nu este o functie a „posibilitatilor”. N-are a face nici cu bontonul, mai ales in domeniul educatiei copiilor, nici cu solutiile usor de adoptat. Doar cine nu cunoaste cum am evoluat in aceasta directie si geografie (si e firesc sa nu cunoasca, pentru ca nu e public) poate trage iute astfel de concluzii (intelept si politicos ar fi sa nu se grabeasca sa le traga, in lipsa datelor :)).

      Lucrurile la care ma inviti sa ma gandesc imi sunt mai cunoscute, mai prezente si mai vii decat ceea ce (a)pare dintr-un blog, dintr-un interviu sau dintr-o sala de conferinte. Nu comentez si nu recomand decat lucruri pe care le-am experimentat personal.

      Draga Anca, sunt indragostita de simplitate. Adevarata bogatie a discretiei nu poate fi descoperita decat printr-o anumita asceza, pe care n-am de gand sa o flutur ostentativ in interactiunile mele sociale. Faptul ca mai scriu inca pe blog sau fac conferinte este o manifestare a recunostintei in primul rand fata de Dumnezeu care mi-a daruit inapoi viata si sanatatea.

      Cu drag intotdeauna,

      PS: Copiii mei sunt la gradinita de stat cu pedagogie Montessori. Aici statul este in mod autentic in slujba familiei, pentru ca nu i se permite altfel de catre societatea civila (asta era de fapt ideea comentariului meu pentru Ana).

    2. Buna fetelor,
      Aproape ca din pacate (glumesc fireste, dar pentru lamentatori chiar e din pacate) sta in puterea noastra sa facem schimbari.
      Va dau exemplul unui tata care isi iubeste AUTENTIC copilul, nu doar se bate cu pumnul in piept ca-i doreste binele, dar viata cruda nu-l lasa, si care a reusit, fara sa fie bogat, sa gaseasca o solutie minunata, o apreciez eu, pentru educatia acestuia.
      Acest om se numeste Mihail Musat, din Bucuresti, si impreuna cu alte 3-4 familii cu copii cu varste apropiate de baiatul lui si-au fosmat propria „gradinita” la fiecare dintre ei acasa cate o saptamana.
      Probabil ca nu e usor, dar daca tot asteptam pere malaiete e posibil sa ramanem cu ochii in soare.
      Si eu cred cu tarie ca daca VREI CU ADEVARAT REUSESTI, daca disponibilitatea ta, in schimb, nu se ridica la nivelul dorintelor reusesti si in acest caz, doar ca reusesti sa gasesti SCUZE ale nereusitei.
      Apropos, familiile de care v-am vorbit au gasit si cateringul cu mancare sanatoasa si s-au cautat sa fie si vecini de cartier.

  5. eu mi-am inscris baiatul de 7 ani la o scoala umbrela din America WRA pentru sistemul homeschooling care nu exista ca forma in Ro insa nici nu este ilegal. Locuiesc in satul Cheia judetul Alba. Suntem mutati acolo din noiembrie 2013. Daca as fi locuit in continuare in Bucuresti, as fi optat pentru NEIGHBORHOOD SCHOOLING care iarasi nu am auzit ca s-ar organiza in Ro. Daca nu, as fi optat pentru varianta mai raspandita in Ro, aceea de homeschooling. Am fost profesor 14 ani si nu mi-as inscrie copii la scoala de stat. Cand sunt intrebati daca merg la gradinita/scoala (am o fetita de trei ani si un baiat de 7 ani), raspund ca stau cu mama acasa si nu li se pare nimic ciudat. Daca cel care intreaba insista, atunci intervin eu. Copii nu isi pun intrebari, nu vor sa mearga la gradi, se intalnesc regulat cu copiii prietenilor nostri, ii duc la foarte multe activitati unde se intalnesc cu alti copii si daca as fi lucrat sau cel mare ar fi avut lectii, nu am fi avut timp sa participam.
    Putin of topic fata de articol, dar nu de blog: la doua luni dupa ce ne-am mutat in sat, am fost chemati de catre oficialitatile comunei din care face parte satul unde locuim, prin asistenta sociala a satului, intr-o sedinta oficiala la care au participat primarul, politistul, medicul, directoarea scolii din comuna, in care ni s-a tras o sapuneala si o urecheala ca nu inscriem copii la scoala si de ce le dam seminte. Cateva zile am fost speriati. Noroc cu internetul pe cartela, am cerut sprijinul moral al comunitatii homeschooling Ro si am primit atat sprijin moral cat si logistic. La urmatoarele intalniri am fost pregatiti cu argumente cu suport legal si, dupa o perioada cu telefoane ”politicoase” insa deranjante prin insistenta, in timp, ne-au lasat in pace.
    Va felicit din toata inima pentru munca de informare/formare pe care o citesc pe acest blog.

    1. Draga Cristina,

      Eu va felicit pe Dvstra! Felicitari intregii familii, caci iata un exemplu unde unitatea si armonia de pareri si sentimente intre parinti muta muntii din loc. Multumim ca ati impartasit pe scurt povestea aceasta inspiranta, castigatoare la categoria „Se poate!”.

      Jos palaria! Imbratisari calde,

      cristela

    2. Draga Cristina,

      Multumim pentru informatiile impartasite. Marturisesc ca nu am auzit niciodata de termeni precum „scoala umbrela” mi-ai deschis o usa catre un drum pe care nu pasisem pana acum. Incep sa ma interesez si sa citesc mai mult despre acest subiect.

      Bravo si felicitari

    3. Draga Corina, la pagina Cuprins, e un capitol car ese numeste educatie, gradinita, scoala. Ai acolo, la punctul 6, experienta unei mame care a folosit strict acest concept, Sorina Oprean – te rog citeste articolul ei! Cu drag

    4. Buna!
      Ma intereseaza direct subiectul deoarece baiatul cel mic nu vrea sa mearga de loc la scoala. A fost un cosmar sa termine clasa 0. Pana la urma am gasit intelegere la invatator si medicul de famile si s-a dus clasa o. Sunt profesoara dar am predat f putin, nu ma regaseam in sistem. Mai am un copil care a fost in sistem. Are 17 ani si vorbind dpv academic viitorul lui trebuia sa fie unul stralucit (au spus-o profesorii lui) ,insa el ca produs al scolii este un esec total. Nu vreau sa ma lansez in detalii dar as avea o mare rugaminte la tine ,,psihoterapeut Cristina,, daca vrei sa comunicam privat. Sunt pe cale sa-l inscriu pe cel mic la o scoala umbrela. . Locuiesc tot la tara …:)).Mailul meu este n_iftimiciuc@yahoo.com.

      Cristela, iti admir munca!

      Binecuvantari tuturor!

    5. Buna Cristina,

      As dori si eu sa iau legatura cu comunitatea homeschooling din Ro de la care tu ai spus ca ai cerut sprijin, insa nu gasesc nimic la o cautare pe google. Te rog ma poti ajuta cu un contact?

      Multumesc

  6. Buna ziua Domnule Capraru,
    Si noi suntem onorati de prezenta dvs. pe acest blog. Probabil ca ati mai intalnit aceasta intrebare din partea cititorilor si totusi indraznesc sa o aduc si eu din nou in discutie. Care ar fi solutia? Dupa mine nu exista.
    1 – schimbarea sistemului, a invatamantului? Nu o sa se intample niciodata.
    2- sa iti trimiti copii la o gradinita/scoala cu o altfel de abordare gen Montessori/Waldorf? Pai sa vedem: daca ai norocul sa gasesti o astfel de unitate de invatamant care sa corespunda in mod autentic cu adevaratele valori aduse in invatamant de catre institutiile respective (deoarece stim deja ca acest nume si-l poate acorda oricine fara sa fie chiar adevarat), trebuie sa iti si permiti. O astfel de gradinita costa foarte mult, nu indraznesc sa ma gandesc la scoala! Aceste metode, e foarte clar ca, se adreseaza oamenilor bogati, la fel ca si „mancatul bio/organic”- nu e pentru oricine.
    3- Homeschooling? Daca am norocul sa nu sune rudele/vecini la asistenta sociala si ma declare o paria (doar copii nomazilor nu merg la scoala) e clar ca copilul va fi sortit unei etichetari genul: sectant, ciudat etc. In SUA , spre exemplu exista comunitati ale copiilor educati acasa de catre parinti. Si apoi ar mai fi si faptul ca nu am calitati pedagogice. La un moment dat ma hotarasem sa urmez cursul AMI pt. educator Montessori insa pretul de 6000 euro!!!mi-a risipit repede entuziasmul.

    Multumesc si ma semnez : un CERB in devenire

    1. Buna tuturor!
      si eu ca si altii care au comentat spun ca nu e usor sa iti dai copiii la un altfel de system in Romania… din pacate asta e situatia si vorbele sunt frumoase, dar realitatea e alta. am doi copii de gradinita, sa ii dau pe amandoi la Montessori e o avere, nu stiu cristela cat iti inchipui tu ca e un salariu mediu in Romania, eu avand supracalificare si tot nu ajung sa castig suficient pt gradiniete private, oricare ar fi ele. recunosc ca muncesc doar 2 zile, tocmai ca sa stau cu copii acasa si ii duc la gradi doar cand am ceva de rezolvat, asa ca in mare am stat cu ei mult mai mult decat alti parinti, decat parintii mei, decat parintii parintilor mei, dar poate mai putin decat tine. sotul meu munceste si el tot de acasa tocmai ca sa stam cu copiii. dar pana cand?! facturile de aduna, traiul e din ce in ce mai scump si poate iti doresti mai multe… Sa te multumesti cu simplu? da, ar fi frumos, dar mintea umana sau educatia de acasa si-a lasat urme adanci, iti doresti din ce in ce mai multe si e greu sa stavilesti aceste dorinte. suntem napaditi de ispitele de a cheltui… Dar asta e sistemul, nu mai zic daca ai si o rata la banca pt un apart, apropos, bancile de la noi nu iti dau nici cat sa iti iei o garsoniera daca ai salariul mic (cum am eu, pt ca stau cu copiii acasa) si intri intr-un cerc vicios…. trebuie sa muncesti sa ai o casa, muncesti, esti nevoit sa iti dai copiii la gradi, la scoala. Asa ca pe scurt, ca am deviat: sistemul nu te lasa sa iti educi copiii asa cum ai vrea, asa cum ai citit ca e mai bine pt ei 🙁 iar daca ai si o cariera, o pasiune, caci multe mame au cariera, cand mai ai timp pt ea daca stai cu copiii!? sau in momentul in care ai devenit mama, te lasi pe tine in urma vreo 20 de ani dupa care …. pauza….

    2. Dragi oameni buni,

      Articolul de fata se doreste a fi o idee sadita pe ogorul constiintei noastre de parinti si romani, ogor amenintat de buruieni. NU este nici invitatie, nici sugestie, nici recomandare pentru a (ne) da copii la gradinitie private, nici macar Montessori (am explicat aici de ce:http://www.cristelageorgescu.ro/profesorul-interior-sau-cui-ne-incredintam-copiii-ii/06/2014/). Transcede toate aceste idealuri marunte si vizeaza ceva maret. Nu are nicio legatura cu domiciul, activitatea (inclusiv pentru sistemul de invatamant si viitorul Romaniei) si situatia mea financiara, asa cum nu o cunosc cei care au mentionat-o aici. Omul se cunoaste dupa fapta, iar pomul dupa roada.

      Eu v-am mai spus: nu poti fura o tara (inclusiv viitorul unor copii) decat furand mintile oamenilor. Cine cauta esenta, o va gasi si va unifica. Cine cauta aparenta, o va gasi si va dezbina, intru bucuria celor ce ne doresc dezbinati.

      In semn de respect pentru profesorul Capraru, nu voi mai aproba la acest articol decat comentarii cu valoare adaugata si legatura cu esenta problemei.

  7. cristela, imi pare rau dc din comentariul meu a reiesit cum ca voi(familia ta)ati plecat prin strainataturi ca sa va cautati o viata mai buna(desi, dc ar fi fost asa, foarte bine). nu. am zis ca „poate tu ai avut posibilitatea sa pleci intro tara in care sa ti poti trimite copiii la o gradi buna”punct. nu ma intereseaza cum s a ajuns la aceasta posibilitate. ai avut o. nu e treaba mea sa trag concluziile.(fiindca esti acolo, strict, ai avut aceasta posibilitate :)). cat priveste gradinita, stiu si despre ea. stiu ca nu i o fita, stiu ca asa e acolo. am nepoti care traiesc in norvegia si merg la gradi si scoala si…sunt din alta lume. trecand peste toate, desi nu te cunoasc, mi as dori sa fiu ca tine, prin asta nu vreau sa ti spun decat ca, intradevar, ai tot respectul meu. cu drag

    1. Anca draga, multumesc pentru comentariu. Te imbratisez si pornesc in ziua de azi cu un verset biblic pe care ti-l daruiesc si tie: „Striga catre Mine, ca Eu iti voi raspunde si iti voi arata lucruri mari si nepatrunse, pe care nu le stii”. Cu caldura, cristela

  8. Draga Cristela,
    Iti multumesc din suflet pentru tot ce ne transmiti. Eu intotdeauna am simtit ca ceva este in neregula cu modul de functionare al societatii si am crezut ca am eu o problema.
    Insa tu m-ai ajutat sa inteleg ca eu de fapt cautam adevaratele valori.
    Ai spus un mare adevar in care cred si eu: poporul roman, adica noi, trebuie sa incetam sa ne mai plangem si sa incetam sa mai asteptam un VITEAZ pe cal alb sa ne scoata din groapa, sa ne salveze. Nu exista asa ceva. Noi trebuie sa fim uniti doar pentru a sustine adevaratele noastre idealuri. Eu vad peste tot oameni dezbinati.
    M-a intrebat cineva foarte mirat, de ce trebuie noi, cetatenii, sa luptam, sa iesim in strada pentru a ne sustine dorintele. Oare nu avem reprezentanti? Pai nu ne-am lamurit cu ei?
    Cristela, nici nu stii cat de mult bine ne faci prin ceea ce ne scrii, vorbesti. Stiu ca nu e usor, dar te rog sa continui. Te imbratisez cu drag, Irina.

  9. Citind comentariile imi dau seama ca nu s-a schimbat nimic in mentalitatea noastra, a romanilor. Atat ne place statutul de victima, atat ne place sa externalizam orice responsabilitate…toti si toate sunt de vina, numai noi nu. Oameni buni, daca vreti in Austria si acolo credeti ca este raiul de pe pamant de ce nu va duceti acolo?Ce va impiedica? Oare frica de a lua o astfel de decizie deloc usoara pentru familie?Pai si atunci de ce sa aruncam cu piatra in cineva care deja a facut-o din motive si in conditii doar de familia respectiva cunoscute? De ce?Ca sa fim si noi ca vulpea careia strugurii ii sunt acri pentru ca nu ajunge la ei? Si eu stau in Romania, si eu sunt mama, si eu ma lovesc la tot pasul de neajunsurile societatii in care traim. Dar stiu doua lucruri: 1) societatea suntem noi si daca vrem schimbare trebuie sa incepem cu noi 2) daca vreau sa plec din tara este o decizie cu riscuri, daca vreau sa raman este o decizie cu riscuri,nicicum nu este usor.Si eu m-am zbatut mult timp intre a ramane si a pleca, mai ales de cand am un copil.Si am ales sa raman, cu riscurile la pachet. Iubesc prea mult tot ceea ce este dincolo de egoism, barfa, invidia si indiferenta romaneasca. Daca alegeam sa plec, imi asumam riscurile si tot ceea ce deriva din aceasta hotarare.
    Si ca sa inchei, in cel de-al doilea razboi mondial exista un profesor intr-o amarata scoala de sat din Italia. Copiii erau atat de saraci in aceea perioada, familiile atat de afectate de razboi, incat nu se punea problema de materiale si instrumente de invatare. Copiii veneau desculti si fara ghiozdane/caiete etc la scoala, erau un lux in vreme de razboi. Dar profesorul nu a descurajat. A tinut lectiile ajutandu-i sa invete unii de la altii. Un exemplu de inceput de lectie: vine un copil plin de noroi pentru ca incepuse o ploaie torentiala cu tunete si fulgere si a alunecat si a cazut, s-a speriat. Intra in clasa, il intreaba profesorul ce s-a intamplat, copilul povesteste..si profesorul se leaga de experienta traita de copil si ii angreneaza pe ceilalti…”i-auziti copii, tuna si fulgera, oare de ce tuna?stie cineva ce este tunetul?oare cum se formeaza?dar fulgerul?” si fiecare copil venea cu experienta proprie si cu explicatiile proprii si iesea o lectie interactiva fantastica, fara tabla, creta, caiete si creioane, manuale alternative cu iepure tobosar etc Acei copii au ajuns mari oameni in diverse domenii, si, nu de putine ori, veneau cu limuzinele in curtea modestului profesor de tara si isi aduceau omagiul. Promit sa revin maine cu resurse despre acest subiect, sa cititi singuri despre acest om remarcabil.Asta apropos de faptul ca ” se poate” si in scolile rurale si oriunde. Totul este sa vrei si sa fii tu schimbarea. Cand ne vom uita fiecare in dreptul nostru, cand vom face fiecare cate ceva, oricat de mic in directia in care vrem schimbare, atunci si abia atunci vom trece la alt nivel si vom avea sperante de mai bine de la aceasta natiune, sperante de mai bine pentru copiii nostri.
    Si noi avem echivalentul romanesc al profesorului italian, cel putin unul.Unul il cunosc eu personal si poate avea oricine acces la el, dar trebuie sa vrei, sa cauti, sa schimbi, sa misti ceva..si sa incepi cu tine…

  10. Jos palaria. Fratilor, la treaba , avem de munca, daramati peretii si rupeti zidurile, nu mai e de stat asa doar sa ne plangem de mila.

  11. La multi ani Petru si Pavel,

    Sa fiti sanatosi si fericiti puiilor.

    1. Cei 2P spun „Multumim!”, din vacanta! 🙂 Cu drag

  12. Sistemul nostru de invatamant nu se va schimba prea curand, tocmai din cauza ignorantei parintilor. Prea putini sunt cei care gandesc ca voi!
    Exemplu. M-am luptat si certat zile la rand cu asistenta( ea face meniul) gradinitei pe care o frecventam in privinta mesei, fara mizerii la copii. Am vb cu educatoare, directorea, indiferenta totala. Am incercat cu parintii, singurii in masura, IMPREUNA sa schimbam ceva. Toata lumea perfect multumita de meniu, ba chiar mult laudat, eu nebuna! Nici nu trebuia sa ma mai obosesc, era de asteptat dupa entuziasmul si bucuria cu care-si duc copiii dupa program la Mc`D, pizza, etc.(multi dintr ei copii de medici).
    Scoala de langa noi, devenita de elita. Din cei cunoscuti, bietii copii nu dorm noaptea de grija problemelor la mate, le da sangele pe nas de stress, impovarati de prea multe teme, parintii fericiti ca odraslele `invata` intr-o competitie bolnava, care e de fapt mai mult a lor. Considera ca datoria si singura grija a copilului e scoala. Cam asa se-ntampla peste tot.
    Iepurele tobosar putea fi si jupuit, biciuit, gay… orice! daca asa e trendu`?!
    Ma doare tare de tot ceea ce li se-ntampla bietilor copii!

  13. Imi salta inima si sufletul la ce citesc!!!
    Multumesc Cristela pt ca te invitandu-l pe domnul Capraru pe blugul tau asa am aflat si eu de preasfintia sa (termenul nu cred ca se aplica doar preotilor ci oamenilor sfinti) si am mai iesit putin din ignoranta.
    Tuturor mamicilor constiente si in acord cu domnul Capraru (si eu in totalitate) va rog cautai, cautati, cautati. Am fost profesor si psiholog in sistemul de invataman de stat si privat si pot sa va spun ca metoda fara suportul constient si spiritual al profesorului nu face singura nici o treaba. Cautati OMUL, si cautati ca proportia de bine sa fie mai mare decat cea de nebine. Eu am un prieten invatator , cel mai bun pe care il cunosc si preda la stat dar dupa ultimele metode si curente pedagogice. E un munte sacru de pedagogie. Poate daca ma lasa o sa va spun si cum il cheama. Este colaborator cu Eduardo DeBono cel care ne invata despre gandirea laterala, gandirea creativa si el, ii invata si preda in totalitate copiilor folosind aceste „teorii” strategii de invatare. Am intalnit profesori …………neprofesionisti si in sistemul privat, asa ca pt cei care nu vi-l permiteti sa nu va para in totalitete rau.
    Orice forma de invatamant ati alege, si orice profesori intalniti…………cel mai important profesor pt copil ramaneti tot voi parintii. Aveti mai multa influenta si putere de model decat toti profesorii la un loc. Daca aveti suficienta intelepciune si metoda sa le dezvoltati stima de sine si increderea in sine ei vor putea face fata oricarui mediu si influente. Restul, toate sunt date sa le intaresca caracterul, daca ii doare critica, insemna ca si voi parintii sunteti sensibili la ea asa ca ca, la voi cautati buba si ingrijiti-o ca sa se vindece si la copil, nu invers.
    Cu toata dragostea si consideratia pt toti cititorii si pt Cristela, multumesc tuturor si mai ales tie Cristela ca am gasit un „loc virtual” unde ma simt acasa, pt ca in viata de zi cu zi, una, maxim 2 persoane imi impartasesc ideile, fata de restul tac, pt ca uneori atat sunt de socata de complacerea si acceptarea lucrurilor asa cum sunt doar pt ca ……….asa sunt din partea celor din jururl meu, incat ma blochez ca nu stiu de unde sa incep frumos si cu tact si as spun ca „schimbarea iti apartine iubit om, ai fost creat de la Dumnezeu sa evoluezi, ce te impiedica, ce te opreste?”

  14. Cristela,

    am ajuns pe pagina ta cautand retete sanatoase de ciocolata pentru baietelul meu de 16 luni(:!
    Nu am prea avut timp sa citesc toate cele de pe aici, mi se pare interesant modul tau de abordare holistica a sanatatii si a omului in general, mai cu seama ca ma preocupa si pe mine acest aspect trintar: minte – suflet – natura. Cred ca, dincolo de hrana vegetariana sau nu, primeaza armonia acestor trei componente. Tot repet prietenilor si colegilor o istorisire in care un calugar a facut odata o calatorie si a innoptat la o familie care i-a dat la cina mancare otravita. Dar cum, inainte de a manca, a multumit Creatorului pentru hrana pusa pe masa si pentru toate, hrana nu i-a daunat cu nimic. Tot precum, o mancare buna, sanatoasa, consumata cu nervi si griji poate dauna sanatatii. Ce vreau sa spun cu aceste lucruri, ca nu trebuie sa subestimam forta gandului si a mintii. Cu adevarat, asa cum spune Hristor, putem muta muntii, adica putem face schimbari, chiar si cu mancarea.

    Dincolo de acest mic excurs, as vrea sa te intreb daca ti-ai facut cateva pareri despre pedagogia Waldorf. Despre pedagogia Montessori m-am documentat, prin apropiere nu avem insa nicio scoala. Chiar la 5 minute de noi avem insa o scoala Waldorf (3-18 ani) si acum sunt in documentare.

    Si o alta rugaminte, daca stii ceva despre legatura dintre alaptat si probleme cu dintii la copiii mici de un an. Am observat la baietelul meu ca i s-au rupt niste bucatele din dintii de sus fara sa se fi lovit, cand m-am uitat mai bine am observat ca sunt cu probleme, au un fel de piatra pe deasupra. Fapt care m-a mirat tare, mai ales ca este asa de mic, si mai ales ca nu am folosit biberon, suzeta, ceairui, sucuri din comert, zahar, dulciuri, nimic. Acum stau si ma intreb care sa fie cauza, ca pareri si sfaturi fiecare poate da: ba din cauza alaptatului excesiv !?, adica, da, il alaptez la cerere, zi si noapte. Ba din cauza produselor integrale (altii spun ca, dimpotriva, fluorul se ia din produsele integrale) si tot felul Medicul spune ca e normal. Mine nu mi se pare. mai ales ca sunt atenta si la ce mananc si la ce gandesc si la ce fac si la cum fac etc. Nu sunt raw-vegana si nici macar vegana, mananc vegetarian, copilul, la fel, insa el nu vrea peste si doar din cand in cand iaurt si branza. As fi vrut sa iau legatura cu dl Laza, dar nu reusesc. Tu ce parere ai?

    1. Draga Claudia,

      Raspundem cu intarziere, am fost in vacanta. Multumesc pentru interventia valoroasa si pentru ca mi-ai cerut parerea.

      Pe rand: iubesc ambele pedagogii, si Waldorf si Montessori. Ce nu iubesc este ca si aici, din cauza unui sistem disfunctional (ca si in cazul sistemului de sanatate), ajungem sa platim de doua ori: odata prin taxe, odata prin utilizarea (daca e posibil) a sitemului privat. In plus, si in aceste domenii au aparut oportunistii. Persoane care nu au nicio legatura cu domeniul sanatatii sau al educatiei, au clinici particulare, laboratoare de analize, gradinite, etc. si santajeaza emotional parintii pentru a plati preturi care nu au nicio legatura cu realitatea.

      Ref demineralizarea dintilor. Din ce in ce mai multe mame se plang de asta. Alaptarea in sine, faptul ca alaptezi in loc sa manance adica, nu are legatura cu asa ceva, dar ce ai introdus si introduci in corp (hrana, ganduri, emotii, chimicale) si influenteaza calitatea laptelui – da (inclusiv ce s-a intamplat in sarcina si inaintea ei). Si nu doar ce introduci are legatura cu situatia asta, ci si cat de bine elimini din corp si tu, si micutul tau, prin filtrele organismului (rinichi, tract digestiv via ficat, plamani, piele) deseurile produse de organism din propria-i functionare, plus cele introduse in corp direct sau indirect (vezi articolul Sa posteasca si copiii?). Toate „semnele de boala sau neregula” care apar de la copii pana la adulti nu sunt decat reactii ale organismului de a se elibera de excedentul de toxine care creeaza aciditate. De obicei, cand caile de eliminare enumerate mai sus sunt blocate, organismul cauta alte modalitati de a se elibera de toxicitatea limfatica. Dintii multor copii se macina pur si simplu, desi smaltul este cea mai dura substanta din corpul nostru. Asta spune ceva despre nivelul de aciditate al secretiilor copilasului. Voi explica mai multe, simplu si logic si la conferinta din noiembrie (din experienta personala si din ce am invatat de la cei unii dintre cei mai renumiti medici si specialisti in domeniu). Te astept cu drag.

      cristela

    2. Ma bucur atât de mult ca am descoperit blogul tău… nu știu de ce nu l-am văzut până acum. Oricum, mai bine mai târziu decât niciodată.
      Probleme de demineralizare și chiar mici carii deja avem și noi (băiețelul meu de 4 ani), probleme ce le-am observat cam de 3 – 4 luni. De 2 luni îi dau Cod Liver Oil, nu știu încă dacă au vreun efect, nu știu ce aș mai putea face…
      Mi-ar fi plăcut mult să ajung la conferința de la București, dar din păcate nu pot.
      Mulțumesc pentru toate lucrurile bune pe care ni le transmiți și îți doresc sănătate și iubire din belșug. 🙂

    3. Ma bag in seama legat de demineralizarea dintilor. Da multi copii alaptati la cerere patesc asta, dar nu este din cauza alaptatului la cerere. Intra in legatura si cu un consultant in alpatare ca sa te linisteasca. In Bucuresti o poti cauta pe Roxana Dudus, lider La Leche League, si poti suna si la 07ALAPTARE unde raspunde un consultant IBCLC, acestia din urma sunt din domeniul medical, in special doctori, daca nu ma insel raspunde in general Ilinca Tranulis. Te sfatuiesc sa cauti si despre intoleranta la gluten, si mai departe la boala celiaca…este o legatura mare intre demineralizarea dintilor, mai ales la varste asa mici, si boala celiaca. Daca ai facebook intra pe grupul Alapteaza si caut-o pe Andreina Balog, o poti gasi si pe grupul de attachment parenting romania dar cred ca asta este grup secret si trebuie sa te adauge cineva care este deja inauntru, in schimb pe alapteaza dat fiind faptul ca alaptezi iti vor acorda accessul. Ea a infiintat pagina de attachment parenting romania si stiu din discutii din grupul alapteaza ca unul din copii ei a avut/are aceasta problema cu demineralizarea dintilor…si alapteaza la cerere deasemenea. Oricum trebuie sa gasesti si un doctor dentist care sa aiba idee si de alaptare…majoritatea nu sunt la curent cu ultimele cercetari in acest domeniu si dau vina pe laptele matern…cum ca ar fi acelasi lucru ca si la biberon..dar sunt tehnici total diferite de supt si din ce am citit laptele matern chiar are componente in el care protejeaza dentitia. Sper sa gasiti solutii cat mai protrivite pentru voi! Bafta multa!

  15. Buna Cristela….am scris si eu un comentariu replica pt mamica cu demineralizarea dintilor la copil sub 1 an…vad ca nu mi l-ai aprobat…..a fost vreo problema cu el?

    1. Draga Ana,

      Multumim pentru comentariul respctiv, e aprobat – speram sa fie de folos cat mai multor cititoare. Nu pot aproba comentarii decat daca deschid computerul :). Sunt zile la rand in care calatoresc, lucrez sau imi iau liber si atunci nu ajung sa deschid computerul sau blogul, de aici si intarzierile.

    2. Buna Cristela,

      Te-am intrebat pentru ca la un moment dat vedeam ca astepta aprobarea, normal si inteleg pe deplin, si apoi nu l-am mai vazat deloc..si am crezut ca e vreo problema cu el :)si nu l-ai aprobat 🙂

      O sa ptamana cat mai buna sa ai!

    3. Ana draga, misterele tehnologiei nu le intelg nici eu si ma astept mereu la neprevazut. Dar nu a fost cazul cu minunatul tau comentariu. Multumim!

      Imbratisari calde,

      cristela

  16. Multumim Cristela pentru articol si samanta pentru schimbare care ai sadit-o prin el.
    Sper sa nu fie nepotrivit comentariul meu insa as vrea sa ofer detalii despre mini-gradinita de casa a lui Mihail despre care a pomenit cineva mai devreme. Momentan sunt 2 copii si o educatoare (pedagog si psiholog la baza), activitatea se desfasoara 2zile la noi (casa cu curte) si 3 la Mihail (apartament langa parc mare). Acum cautam parinti interesati (cu copii intre 2,5 – 3,5 ani) pentru ca vrem sa marim grupa la 6 copii intr un spatiu adecvat nevoilor lor, cu educatia pe principii Waldorf si alimentatie vegetariana din surse controlate. Pentru detalii il puteti accesa pe Mihail Musat pe facebook sau comunitatea Parinti Autentici.
    Facem asta pentru ca ne zbatem din toate puterile ca copii nostri sa nu intre in sistemul clasic de indoctrinare si orbire, caci educatie nu ii pot spune. Iti multumesc!

  17. Buna Cristela, sper tare mult sa mi raspunzi. Nu am pe cine sa intreb. Am si eu doi baieti, unul de 3ani si unul de 10 luni. I am scos baiatului mare carnea din alimentatie din ianuarie 2014. Acum 3 luni i am facut prima oara analizele si i a iesit Feritina 10 (valori normale pt varsta lui: 20-200) si Hemoglobina 11.7 (valori normale:11-14). Ieri Hemoglobina scazuse la 11.4. Toti medicii pe care i am consultat imi spun ca solutia este sa i dau carne ca asimileaza mult mai bine si repede fierul. E impiedicat, cade usor din picioare. Cum sa reglez din alimentatie rapid sa fiu sigura ca i creste fierul? As vrea sa l pun pe picioare pana in Septembrie cand incepe gradinita. Multumesc mult!

    1. Draga Costi,

      Raspunsurile sunt pe blog deja, citeste la pagina Cuprins, ca sa nu mai actionezi din frica. Cunoasterea inseamna putere si responsabilitati. Orice solutie pe mail este incompleta insa, pentru ca problema trebuei tratata in context, holistic.

      De ce ii faceti atat de des analize? Stii cca analize iesite din standard nu inseamna neaparat boala si ca analize bune nu inseamna neaparat sanatos? Stii ca analizele sunt doar „o poza” la un moment dat a situatiei organismului si nu reflecat o stare de fapt, un trend? Stii cum se obtin aceste valori in care medicina moderna inceracasa ne incadreze ca fiin sanatosi sau nu si apoi sa ne corecteze cu alimentatie imbolnavitoare sau suplimente costisitoare?

      1. Majoritatea medicilor alopati iti spun asa pentru ca nu au habar de nutritie, nu au experiemnetat pe propria lor piele boala, vindecarea si detoxifierea – vorbesc din teorie sau folclor. Au foarte putin habar despre cum functioneaza organismul uman si biochimia lui, ceea ce e firest dupa ce au petrecut sase ani de studiu cu teorii perimate, majoritatea spalatoare la creier. Si pentru ca nu vor sau nu stiu sa abordeze problema holistic, ci „tac-pac”: ce te doare-ia asta! Mai precis:
      1.1. Degeaba te concentrezi pe tratarea efectelor (aport de fier), daca nu ai identificat cauza problemei (pe unde au loc si de ce pierderile de fier?)
      1.2. Nutrientii nu vin in corp izolat: am nevoie de fier, iau fier, mananca alimente cu fier. Exista o legatura indisolubila intre ei si se influenteaza reciproc.
      1.3. Aportul nu e suficient, conteaza si asimilarea.
      1.4. Stii ca lactatele (de orice fel!) si toate produsele care contin lapte de vaca sau izolati (gen zer, proteina izolata etc) produc anemie? Am explicat de multe ori de ce. Citeste te rog de la pagina CUprins capitolul Educatie Alimentara, citeste Intrebari frecvente si va astept la Conferinta din noiembrie!

      Sanatate!

  18. Cristela,
    Am citit in articolul tau despre structura omului minte suflet si trup. Sunt putin nedumerit cu privire la acest aspect, in conditiile in care stim din credinta ortodoxa ce o impartasim, ca omul are o structura dihotomica trup si suflet. Sufletul este cel ce are minte, ratiune si simtire asa cum gasim explicat la Pr. Dumitru Staniloaie, mintea fiind astfel o componenta a sufletului iar nu o parte distincta de acesta.
    Ma poti lamurii cu privire la acest detaliu?
    Cu drag,
    Adrian
    Imbratisari si de la restul familiei ( Iulia, Ecaterina si cu ajutorul lui Dumnezeu viitorul bebe 🙂 )

    1. Draga Adrian,

      Abia azi au parut vreo 50 de mesaje pe blog, printre care si al vostru.

      Nu te tulbura, nu te inchista, nu ma ispiti! 🙂 Faptul ca vorbesc de minte, inima, trup si suflet separat si holistic, nu are niciun fel de semnificatie despre credinta mea. Vorbesc despre ele asa, pentru ca am constatat de-a lungul celor 12 ani din pelerinajul meu spre sanatate ca fiecare are rolul sau distinct in videcare. Mintea este un slujitor bun, dar scapat de sub control poate deveni un stapan execrabil, am grija sa accentuez mereu aspectele legat de inrobirea si dezrobirea ei in procesul vindecarii. Nu e o erezie si nici o provocare.

      Inchei urandu-va ca „Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” I Tesaloniceni, 5:23

  19. si noi optam pt homeschooling. multumim pentru sfaturi,sunt foarte utile

Care este opinia ta?