La revedere, pachețel de grădiniță! Bun găsit, săculeț de școală! (P)

Se-ntoarce Pavel acasă de la grădiniță, mândru nevoie mare c-a vizitat școala din sat. Din spatele unui cornet pompos de carton, mai mare decât el, apar două fălcuțe pistruiate, doi ochi tulburător de albaștri, niște gene de fluture și o figură adorabilă pe care scrie: „Nu mă lua iar la întrebari despre ce-am făcut azi la grădiniță, că n-am chef de povești acum”. În spatele lui, pășește spășit Petru?!


– Ce s-a-ntâmplat, copii? Și ce-i asta, mamă? fac eu către cornet.
Locuim în Austria. Mă străduiesc să înțeleg din mers tradițiile locale și semnificația lor, nu e o chestiune simplu de administrat. În plus, orice nou „trofeu” adus acasa de cei 2P, îmi provoacă neliște, trebuie să recunosc. Nu de alta, dar toate „trofeele” trebuie expuse la vedere în bucătărie, printre aparatele mele. Iar cornetul ăsta zău că e mare și zău că n-am atâta loc.
Schultüte (săculeț de școală). E   d-o-a-r   p-e-n-t-r-u   c-o-p-i-i-i   c-a-r-e   m-e-r-g   l-a   ș-c-o-a-l-ă, apasă el pe fiecare literă și pe fiecare cuvânt, așa încât Petru să priceapă că săculețul NU este de împărțit. (Booon, acum am înțeles si de ce era Petru ofilit).
– ?!
– Pe ăsta trebuie să i-l umpli lui Pavel cu porcării, până începe școala! zice Petru către mine, ostentativ scârbit.
– Cum adică? insist.
– Adică știi tu: din alea de la magazin, cu zahăr!
Pavel azvârle dezinteresat cornetul pe masa din bucătărie, îl înșfacă pe Petru de-o mână și-o rup amândoi la fugă, afară:
– Facem un fotbal? Din nou prieteni?
Mă uit amuzată la Călin, dar cer ajutor:
– Ce-i cu ăsta, deci? Ce tre’ să facem cu el?
– Nu știu nimic, prințeso! Ai auzit și tu, a zis că l-a primit pentru școală.
No, servus! Problema a fost pasată la Departamentul Descurcă Tot, nu-mi rămâne decât s-o rezolv onorabil. 🙂

Mi-am facut imediat tema. Am aflat că în Germania, Cehia, Polonia, Austria și Elveția, există o tradiție veche de la 1800, conform căreia copiii care intră în clasa I, primesc din partea familiei în prima zi de școală, un cornet uriaș, decorat creativ și plin ochi cu goodies = bunătăți. Care e semnificația? Săculețul cu dulciuri surpriză are rolul de a îndulci puțin teama copiilor față de prima zi de școală.

Foto Credits: Michael Zapf via celleheute.de

Foto Credits: Michael Zapf via celleheute.de

Măi să fie! Aș relua niște articole de toată frumusețea despre cum se poate cu adevărat îndulci sistemul de învățământ, dacă acest lucru chiar ar fi în intențiile celor care ne conduc. Aș face un comentariu și despre cum industria alimentară oportunistă a mai adăugat o sărbătoare (pe lânga Ohoho de Crăciun și Iepuraș de Paște) la exploatarea tiparul mental „dulciurile, bucuria copiilor”. Dar nu o să fac asta, pentru că articolul de azi e despre oameni frumoși pe care i-am descoperit și despre dulcele lor sănătos. Ocazie cu care am rezolvat și problema „Cu ce «ceva sănătos» umplem săculețul de școală în prima zi?”.

Să vedeți cum s-a-ntâmplat.

Pavel si Petru au înțeles de mici efectul pe care îl au alimentele asupra corpului lor. Nu poftesc la așa-zisele goodies. I-am pregătit împreună cu Călin să prefere oricărui dulce, în primul rând fructele – varianta cea mai la îndemâna tuturor. Iar dacă nu suntem împreună și trebuie să mănânce ceva ce nu au mai întâlnit sau de care nu sunt siguri, să își poată da seama cu ajutorul câtorva întrebări, dacă acel ceva e potrivit sau nu pentru a fi mâncat.

Zis și făcut! Hai să vedem cum aplicăm teoria asta frumoasă. Se duce Pavel înainte de Paște, împreună  cu ceilalți preșcolari din grădiniță, la Târgul de Carte pentru Copii. La genul ăsta de manifestări, mamele voluntare pregătesc întotdeauna tot felul de prăjiturele și aduc dulciuri pentru copiii vizitatori. Când ajunge seara acasă, începe dragul de Pavel să înșire din rucsac, precum cucoșul lui Creangă din Punguța cu doi bani: o carte mică (folosită), o mașinuță (folosită) și o monedă de 2 Euro.
– Ce-i cu astea, mamă? Ale cui sunt?
– Ale mele.
– Cum așa, de unde? mă uit la el încurcată.
– Păi, incepe el tacticos si tolerant. Tu ai uitat să îmi dai azi pachețelul de grădiniță! Și mi s-a făcut foame la târg. Mămicile au vrut să-mi dea ceva de mâncare, dar le-am întrebat și nu era nimic sănătos. Atunci le-am spus: „Mulțumesc, mai bine îmi dați un măr!”. Și pentru că nu aveau nici măr, nici banană, nici portocală, o mămică mi-a dat o carte, altă mămică mi-a dat o mașinută și alta mi-a dat 2 Euro, să îmi cumpăr ce vreau eu sănătos de la magazin! 🙂

Cum am putut să uit să-i pun copilului pachețelul de grădinită? Ei bine, am uitat. N-ați auzit și voi că mamele sunt un experiment menit să demonstreze că ființa umană poate trăi fără mâncare, fără somn și fără pauze? 🙂 Mda, știu că uneori ceea ce scriu pe blog pare o poveste frumoasă cu mama perfectă. Sanchi! Se întâmplă să greșesc în diverse feluri și cel mai greu e de fiecare data să mă iert – sună cunoscut? 🙂

Paradoxal, întâmplarea asta hazlie m-a făcut să mă gândesc la ceva serios. O variantă de ajutor. Nu de alta, dar nu-mi iese nici mie zilnic ceva care să fie și sănătos, și diversificat, și ușor de digerat, și simplu de transportat, și atractiv ca aspect, și cu vibrația necesară – toate la un loc.

Am început deci să caut ajutorul care să mă scoată la nevoie din impas, dar care să NU ceară compromisuri. Întodeauna viața a fost generoasă și mi-a demonstrat că atunci când caut, găsesc și când cer, primesc. Asa am gasit pardon, m-au găsit batoanele delicioase RawBite.

Batoane RawBite

Sunt făcute in Danemarca, din fructe uscate și nuci, toate bio, prin presare la rece, fără adaos de zahăr, fără zahăr ascuns dibaci, fără gluten (deci nu contin niciun fel de cereale), fără lactoză, fără „chimicale”. Sunt 7 arome, fiecare aroma e ambalata în cutii de 12 bucăți. Eu comand online direct la RawBite România (distribuitor unic), aromele noastre preferate: lămâie verde cu boia iute și ghimbir, măr cu scorțișoară ( („ștrudel cu mere”, așa l-au poreclit cei 2P), cocos, cacao cruda. Transportul (în România) este gratuit pentru comenzi de la 24 de bucăți în sus.

produkt_apple

Aroma mar cu scortisoara

Când le-am gustat prima oară, mi s-au părut suspect de gustoase. Am scos lupa și-am studiat înca o dată lista de ingrediente. Am intrat pe site și am citit despre cine sunt RawBite și cum le-a venit ideea. Am stat de vorba cu reprezentantului RawBite Romania. Am vrut să aflu cine le mai folosește și de ce are o părere bună. De atâta entuziasm am făcut și câteva recomandări producătorului, la pachet cu felicitările noastre.

Limeta Condimentata - preferata intregii familii

Aroma de Lamaie verde (limeta condimentata) – pe locul I in topul preferintelor. Pe locurile urmatoare, in ordinea preferintelor: mar cu scortisoara, raw cacao, cocos.

Armata daneză și câțiva alergători de anduranță le-au testat atât în frigul din Groenlanda, cât și în căldura din Sahara. Noi le-am testat în mașină, în avion, pe vapor, pe skiuri, în drumeție, înainte sau după antrenamentele de triatlon, la competițiile sportive sau când am fost eu în pană de creativitate.

Pavel, 6 ani, triatlonist si fan RawBite - @ 2016 Cristela GEORGESCU

Pavel, 6 ani, triatlonist si fan RawBite – @ 2016 Cristela GEORGESCU

Am inventat și un joc pentru exersarea masticației corecte și sensibilizarea papilelor gustative. Alegem diverse arome, le tăiem cubulețe, le amestecăm pe o farfurie, ne legăm la ochi și altcineva ne împarte câte un cubuleț pe care trebuie să îl mestecăm bine, bine de tot (altfel degeaba mâncăm sănătos!). Apoi trebuie să ghicim din ce e facuta bucățica respectivă? Ce gust are? Ce ingrediente? Ce arome? Viata e un joc, creați prilejuri să învățați și să oferiți bucurie din orice.

Am rezolvat-o deci cu pachețelul, am rezolvat-o și cu săculețul de școală. Un lucru pare însă că a rămas nerezolvat, pentru că revine obsesiv în mintea lui Pavel: „Dacă știm toți că zahărul face rău, de ce le spune, mama la dulciurile astea «bunătăți» și nu le spune «răutăți»?”

Copiii ne dau mereu ocazia să ne amintim că există o diferență între ceea ce gândim și ceea ce am fost făcuți să gândim. Voi ce i-ați răspunde copilașului vostru la o asemenea întrebare?

Cu Vitamina L,

Opinii 35 opinii

  1. Daa, si noua ne plac mult si in deplasare ne ajuta, mai ales in drumetii pe munte unde, cand ajungi in varf meriti o „bunatate” ca sa poti si cobori :). Deci multumim pentru codul de reducere. Cat despre intrebarile copiilor, si al meu Stefan are una in maneca „Mami, daca dulciurile astea din magazin nu sunt sanatoase, de ce se mai vand in magazin, oamenii astia nu stiu ca ne fac rau?” iar eu zic, putin naiva „Unii stiu, altii nu cred ca stiu, asa cum si noi cateodata stim ce e bine si alteori nu stim ce e bine, ca atunci cand ai alergat pe o panta abrupta, ai cazut, dar apoi ai stiu singur ce ai de facut data viitoare, asa si ei, pana nu vor simti pe corpul lor ca dulciurile le afecteaza sanatatea, nu vor intelege cat rau fac.” Momentan a fost suficient :). Insa la partea cu refuzatul „bunatatilor” primite cadou inca mai lucram…

    1. Multumesc, draga Andreea, tie si mai ales lui Stefan pentru lectia frumoasa! Ce mesaj tonic si plin de esenta!
      As sta toata ziua cu un creion in mana sa notez minunile pe care le spun copiii!
      Cu iubire,
      cristela

  2. Cristela esti inconfundabila, draga mea si vad ca si strengarii tai iti calca pe urme. comand negresit pt ca pachetelul de gradinita m-a facut sa raman fara par in cap, cu doi vesnic flamanzi, vesnic dorind „bunut” si cu mine vesnic, parca, in criza de a mai scorni ceva.

    1. Draga mea Anca, este ca te-ai amuzat? Si eu ma amuz cand scriu si cand citesc. Dar in clipele alea, cand sunt „in rol”, in telenovela mea, uit de simtul umorului, parca! :)) Multumesc si pentru celalalt mesaj al tau. Te imbratisez si multumesc ca si tu m-ai facut sa rad! :))
      Cu iubire,
      cristela

  3. Ce poti raspunde la asa o intrebare? Poate doar ca mami invata in fiecare zi ce e iubirea si ca uneori e greu sa renunti la amintirile din copilarie care asociau „bunatatile”cu prajiturelele facute din retetele familiei.si cu dragostea care venea si in asa fel pe linie materna.Dar sigur e ca timpul va aduce si raspunsul cel mai bun pentru fiecare copil in parte.
    Cred ca acest articol e in topul preferintelor mele.Multumesc pentru dulcele care mi-a luminat sufletul azi.

  4. Draga Cristela, asa mult imi crestea inima cand imi vedeam baiatul cel mare, care nu avea mai mult de 2-3 anisori, cu cata usurinta daruieste „bunatatile” primite altor copii. Totul s-a schimbat cand a intrat la gradinita unde la sfarsitul fiecarei serbari se serveau copiilor dulciuri aduse de parinti. Cand l-am vazut napustit asupra dulciurilor a picat cerul pe mine. De cand a aparut cel mic, care este nemilos cu „bunatatile „, nu rateaza nimic. Ce-mi place la ei e ca ma intreba daca e sanatos si ma servesc si pe mine. Refuz politicos si le spun ca e nesanatos.
    Abia astept sa apara Simplu 2. Sper ca voi gasi ajutor sa le explic copiilor mai pe intelesul lor ca „bunatatile” sunt de fapt „rautati”.

  5. Multumim pentru recomandare! O sa le gustam cat mai curand! Copii mei(3la nr) ma intreaba frecvent: Mami, daca dulciurile sunt nesanatoase si imbolnavesc copiii, de ce mamicile lor le pun in pachetelul ptr scoala/ gradinita? Acelasi lucru ma intreb si eu de f multe ori!Cred ca din comoditate, din nepasare, din convingeri gresite

  6. De cate ori poftesc la o” rautate” le explic ca Dumnezeu ne a lasat frumosi si sanatosi iar noi tb sa pastram aceste comori. Uneori pofta este mai mare dar…rabdare, rabdare si iar rabdare. Intr un final vor intelege

  7. Nu am deocamdată copii, dar le-aș răspunde că oamenii le numesc bunătăți fiindcă pe moment îi fac să se simtă bine: au un gust bun și nu te-ai mai opri din mâncat. Dar se transformă pe dată în răutăți, fiindcă ne doare stomăcelul și ne mănâncă dințișorii. Deci sunt bunătăți artificiale. Pe când adevăratele bunătăți, care ne iubesc și dinții și stomacul și tot corpul sunt cele venite din natură, din pom, din pământ.

  8. „Oamenii le-au numit bunatati, pentru ca au uitat ce este bine si bun. Pentru ca mananca in mare graba, inghit cu lacomie, cu gandul si sufletul agitate si nu reusesc sa simta aromele perfecte si viata din alimentele adevarate, simple.” De mare ajutor aceste batoane, pt ca uneori copiii doresc sa experimenteze si ce vad in jur, colorat si ambalat.

  9. Doamne Cristela, m am vazut pe mine cu cei trei muschetari ai mei:) m am amuzat copios! Tare iti mai multumesc pentru tot ce faci!
    Cu mare drag

  10. Probabil nu toti stim ca zaharul face rau… Cine crede si nu cerceteaza stie ca dulciurile se pot face intr-un singur fel, clasic, traditional. Si aia e.
    Eu le spun copiilor ca noi suntem responsabili pentru noi si alegerile noastre, nu pentru ale altora. Si pe mine ma intreaba Calin de ce X sau Y le dau copiilor dulciuri nesanatoase. Si ii spun ca e alegerea lor sa faca asa si ca noi e bine sa ne ingrijim de alegerile noastre.. ceva de genul..
    Iti sunt atat de recunoscatoare pentru blogul tau. Cum altfel as fi aflat eu din timp ca zaharul e o rautate si multe altele? Si cum as fi putut sa cresc copii care nu stiu ce sunt bunatatile-rautatile? Nu stiu, zau. Iti multumesc, om minunat!

    1. Draga mea Adriana, eu iti sunt tie recunoscatoare pentru tot ce imi daruiesti, cum nici nu te gandesti. TIn si acum minte cand erai cu puiul mic in brate si ma intrebai: dar nu e prea multa sare? Dar nu e prea mult ulei, daca tot avem susan? 🙂 Dreptate mare aveai, draga mea si capacitatea de a fi intelegatoare cu faptul ca multi in jur au propriul ritm in care parcurg (sau nu) cararea catre o noua constiinta aliemntara si spirituala. Ceea ce se simte in continuare si in raspunsul pe care i l-ai dat lui Calin.

      Va imbratisez cu dor si cu recunostinta,

      cristela

  11. Ce articol frumos scris 😊
    Eu mai folosesc, in situatii de „urgenta”, batoane facute de Nutribon, pe acelasi principiu, fructe uscate, migdale, nuci etc., fara alti indulcitori. Se gasesc in plafar sau in magazinele DM. Ati folosit, aveti o parere despre aceste produse?
    Multumesc!
    Cu drag,
    Mirela

  12. Frumos articol!
    Dar ce repede cresc puii nostri si cum zboara timpul…. Parca mai ieri cautam infrigurata pe net informatii despre diversificare, parenting etc si acum mai avem putin si noi si terminam gradinita si grijile cresc caci se apropie scoala si nu stiu incotro sa ne-ndreptam.
    Zilnic primim invataturi pretioase si adevarate lectii de viata de la omuletii nostri !
    Referitor la dulciurile sanatoase, ati incercat si batoanele de la Canah (firma romaneasca, din Salonta)? Contin seminte de canepa, curmale, smochine, migdale si caju.

    Cu drag,
    Carmen

    1. Draga Carmen, multumesc pentru mesaj. Cunosc Cannah, este firma romaneasca, dar ma cam doare ca foloseste TONE de seminte de canepa importate, majoritatea din China.

      Cu drag,

      cristela

  13. Cum era sa stim deodata
    Ce se-ascunde-n ciocolata?
    Ciocolata de pe raft,
    Ambalata colorat

    Are ingrediente multe,
    De nici nu le stiu pe nume
    Zahar alb si rafinat,
    E-uri cu varf si indesat,
    Produse de l-animale:
    Niste oua si mult lapte

    Cum ai putea tu sa explici
    Astă dilema la niste pitici
    Ce-au stiut ca-i bunatate
    S-a transformat in rautate

    Chiar de-s mici, vor intelege.
    Subiectul tratat la rece
    Pentru gust e bunatate
    Dar NU pentru sanatate

    Un lucru merita subliniat
    Tot ce-i bun Dumnezeu a creat
    Daca un lucru bun nu.i
    Acolo a intervenit mana omului

    Nu fac referire la ce a preparat.
    Omul creatia divina a modificat
    Desi ea e perfecta, cu totii o stim.
    Copii, la natura tre’sa revenim!

    Cu mult drag, pentru un suflet frumos!

  14. Foarte frumos articol draga Cristela. Noi chiar locuim in Danemarca si nu stiam despre aceste batoane, trebuie neaparat sa le gasim. As vrea sa te intreb totusi, cum ai reusit sa ii inveti pe cei 2P cum sa refuze dulciurile? Eu nu reusesc in nici un fel, noi nu consumam acasa „rautati”, dar cand primesc de la altcineva niciodata nu spun nu, ba chiar sunt foarte incantati. Multumesc

  15. Buna seara Cristela.Grea intrebare.Le-as spune copiilor ca in ultimul timp s-au schimbat multe in lume.Tot ce a parut normal sute de ani a devenit anormal.Si pentru noi e greu uneori sa diferentiem bine le de rau, sa pasim pe calea cea dreapta. Sa-i tinem aproape de noi sa aiba incredere ca ceea ce spun si fac parintii este bine pt ca tentatia cea mai mare este de a copia ,, raul”.Greu….

  16. Ce frumusei sunt baieteii tai, Cristela! Sunt un exemplu de urmat pentru foarte multi dintre noi, nu numai pentru alti copii!
    Si eu intrebata des de fetele mele ‘de ce?’ , (desi inca mai e mult de lucru la capitolul acesta la noi acasa).
    Pentru ca e mult mai usor si mai convinient, dar des si mai ieftin de gasit ceva care arata si miroase bine. Daca vrei sa faci parte din ‘turma’ este foarte simplu si comfortabil. Mai greu este, insa, sa fii ‘oaia neagra’ pentru ca aceasta pozitie cere multa organizare, cere sa stii si sa poti sa spui ‘nu’ si cel mai greu e sa te mentii aici.

    1. Natalia draga, multumesc pentru comentariu! Toti copiii sunt mesageri si eu ii pretuiesc pe fiecare in parte pentru contributia pe care o aduc la evolutia noastra, a adultilor, daca suntem deschisi, dispusi etc….

      Intr-adevar, ai punctat foarte bine si cred ca tocmai din aceste motive, sarcina nr. 1 care ne revine este sa stim cine suntem si ce putem cu adevarat, asa cum simtim in noi, si nu asa cum incearca parerile, definitiile sau aceptiunile altor oameni din viata noastra sa ne portretizeze, califice, cuantifice etc.

      Cu pretuire,

      cristela

  17. Ma declar vinovata! Mananc si „rautati” impreuna cu fiul si sotul meu. Te-am urmarit in ultimul timp si sunt fericita ca existi! Am cumparat cartile „Studiu China” si „Simplu” si as vrea sa schimb alimentatia familiei mele. Numai ca nu stiu exact cum sa incep…:(. Multumesc din suflet pentru gandul de schimbare, imi doresc mult sa-l pot implini!

    1. Draga Dana, multumesc pentru mesaj. Intelg ce spui, insa vina este un sentiment care schimba chimia corpului din alcalin in acid si care iti biciuieste – si asa epuizatele – glande suprarenale.

      Schimbarile ne solicita muschii cei mai slabiti: al contientei si al rabdarii 🙂 Vei reusi. Poti incepe simplu, renuntand la rautati. Apoi treci la schimbari mai …fine. Cu rabdare.

      De pe blogul meu iti recomand sa citesti articolele din categoria: Educatie alimentara, pe cele din categoria Intrebari frecvente si chiar pe cele din categoria Diversificare, chiar daca ati depasit varsta 🙂 Visul deja se implineste, manifestarea lui in realitatea materiala e o chestiune pe care o pot influenta si atrage gandurile tale, om drag!

      Cu pretuire

    2. Frumos articol, draga Cristela. Mentionezi in el ca

      „Iar dacă nu suntem împreună și trebuie să mănânce ceva ce nu au mai întâlnit sau de care nu sunt siguri, să își poată da seama cu ajutorul câtorva întrebări, dacă acel ceva e potrivit sau nu pentru a fi mâncat”

      Impartaseste-mi, te rog, care sunt acele intrebari, ca ma confrunt si eu cu asemenea situatii si vreau sa-mi invat copilul cum sa faca fata. Multumesc si pazesc blogul si emailul in asteptarea raspunsului de la tine.

    3. Draga Laura,

      Multumesc pentru mesaj si pentru interes.

      La inceput intrebau „E sanatos?”, dar am observat ca exista diferite acceptiuni pentru „sanatos”, asa cum exista diferite acceptiuni pentru „normal” :). Asa ca am devenit mai specifici.

      „Are zahar?”, „Are lapte de vaca?”, „Are faina alba?”, „Are gelatina?”. Pentru ei nu e greu sa intrebe asta, insa cei care primesc aceste intrebari se afla de multe ori in dificultate si descopera ca nici prin cap nu le-a trecut sa citeasca eticheta :).

      Iti recomand sa citesti si acest calup de articole cu diverse experiente personale pe aceeasi tema: http://cristelageorgescu.ro/nota/cum-ne-pregatim-si-cum-ii-pregatim-pe-copii-pentru-intalnirea-cu-mancarea-nesanatoasa/

      Cu Vitamina L,

      cristela

  18. Multumesc pentru raspuns, Cristela. Si eu evit termenul „sanatos” referitor la mancare. Consider ca e prea apasator pentru psihicul unui copil- mancarea toata ar trebui sa fie sanatoasa, sa nu ne fie teama sa o mancam, ci mai degraba sa simitim placere, recunostinta ca avem ce manca. Si atunci folosesc expresia „alimentatie corecta pentru om/ specia umana”. In pricipiu l-am invatat pe copilasul meu sa ceara/ sa manance un fruct sau fructe uscate daca sunt. De cele mai multe ori, asa cum ai surprins si tu in articol, nu exista aceste variante. Daca e un eveniment planificat, il trimitem de acasa cu pachetelul lui- am testat si nu pare sa fie deloc deranjat de idee. Insa intr-o situatie neprevazuta, cand nu ar exista alte variante, nu stiu ce ar face. O sa am o discutie pe teme aceasta cu el, sa vedem ce gandeste si sa vedem cum putem construi impreuna o solutie pentru o astfel de situatie. Apoi primul test va fi cand va fi el insusi pus intr-o situatie reala. Sa vedem cum se va descurca. Multumesc pentru sugestii. E atat de bine cand poti discuta si impartasii preocuparile tale ca parinte cu cineva care trece prin situatii similare. Multumesc inca o data pentru timpul si amabilitatea cu care imi raspunzi.

  19. Buna Cristela,
    Multumim pentru articol si pentru tot ceea ce impartasesti cu noi. Ce mari s-au facut cei 2P! Si frumosi!Acum sa raspund la intrebarea ta. Si eu ma lupt cu explicatii la intrebari de genul, de ce” bunataturile ” din comert, frumos ambalate si colorate si cu un gust asa de „bun”, de fapt nu sunt bune? Eu le-am raspuns la intrebarea aceasta mai ales dupa ce imi spuneau ca ii doare ceva, burtica, un dintisor. Atunci interveneam si profitam de ocazie. Vezi, de aceea ne dor dintisorii sau burtica, pentru ca am papat „bunatatea” aceea, care acum nu ne face bine, ci ne face rau. Pe moment e „buna”, dar nu e facuta de mami, contine ingrediente nesanatoase si de aceea ele nu ne fac bine mai tarziu. Am incercat sa le explic cum am putut si pe intelesul lor cat de cat ceea ce e bu si sanatos de papat si ce ne face rau.
    Sanatate si numai bine!
    Cu drag,
    Paula

    1. Draga mea Paula,

      Multumesc pentru mesajul, mi-era dor de tine 🙂

      Ma impresioneaza fiecare impartisire, ma misca atat de profund cum fiecare mama, isi doreste sa isi apere puii, sa fie cea mai buna mamica pentru copilasii ei… Felicitari tie si noua, tuturor mamelor!

      Cu iubire,

      cristela

  20. Buna Cristela,

    Scuze pentru raspunsul intarziat. La fel, si mie imi e dor de tine! Pe cand o reintalnire la Brasov? Oricum, eu te citesc in continuare, chiar daca nu am mai fost atat de activa in ultimul timp.
    La Multi Ani lui Petru si Pavel! Multa sanatate, noroc si fericire in viata! Sa creasca mari si sanatosi alaturi de parintii lor absolut minunati!

    Numai bine si sper sa ne revedem curand!
    Cu drag,
    Paula

    1. LA multi ani in vesnicii, darga Paula! Multumesc pentru urari. Eu m-am abandonat de cateva luni unei puteri mai mari decat cea pe care credeam ca o am eu in face planuri :)… Asa ca, daca va fi ingaduit, ne vom revedea si la Brasov. Pe 19 noiembrie sustin ultima conferinta, la Bucuresti. De la anul voi face lucrurile altfel, asa SIMT. Sa vedem ce simte si Universul :)…

      Cu drag,

      cristela

  21. Multumesc, Cristela! Sa dea Dumnezeu sa realizezi tot ce ti-ai propus, si asa cum ai spus sper sa ne revedem curand si la Brasov!
    In noiembrie la Bucuresti, este si lansarea cartii Simplu 2, sau ma insel? Nu stiu daca voi ajunge, dar sper sa mai ramana cateva exemplare si pentru noi! Tare mi-as dori sa te mai aud, sa te mai vad si sa ne mai inveti si indrumi pe drumul acesta al uceniciei in meseria de mamica care nu se termina niciodata. Intotdeauna, vom avea de invatat si vom invata, din experientele proprii sau ale celorlalte mamici, cum sa ne crestem copiii intr-un mediu cat mai curat, cat mai sanatos, cat mai ferit de tot ceea ce i-ar putea afecta negativ cresterea, sanatatea ,chiar viata.

    Iti multumim ca existi si apreciem enorm ceea ce faci pentru noi toate,
    Cu sinceritate,
    Paula
    Te imbratisez si pup sarbatoritii inca o data!

  22. Buna Cristela,
    Frumos, frumos, frumos tot :), copii, voi, cum scrii, cum i-ati educat. Noi (adica eu) mai avem de lucru putin, mai ales cu adultii (sot, bunici, prieteni). Baietelul meu nu manca deloc dulce, cand ii oferea cineva refuza sau incerca si scuipa ca nu-i placea. La diverse ocazii cand primea dulciuri venea repede la mine sa-mi spuna ca am primit si eu ceva, nici nu se gandea ca ar fi pentru el – desi eu nu mananc „rautati”.
    Acum, influentat de cei din jur, mai mananca, mai incearca, stie ca nu sunt sanatoase … dar ii vede pe cei din jur care sunt recompensati cu asa ceva si le incearca sa vada ce e atat de interesant. Ma intreaba ce contine, daca sunt sanatoase, si vrea sa incerce. Mananca foarte putin, dar tot ma doare inima sa-l las.
    In concediu a vrut „carnaciori” mici. Stie ca nu sunt sanatosi dar ii era pofta. L-am lasat si dupa ce a gustat „Mami iti spun ceva ce te va face fericita – nu imi plac”, si nu a mai mancat.
    Multumesc din nou ca ne impartasesti din exerientele tale de mama „perfecta” :),
    Cristina

  23. Buna Cristela,
    Am si eu o dorință: poti sa ne dai niste exemple de retete pentru pachetelul de grădiniță? Ce le dadeai celor 2P la gradi? Sunt tare stresata, l-am crescut pe David, are acum 1an si 2 luni, asa cum ne-ai ajutat sa deschidem ochii, dupa retetele tale si altele care respectau principiile tale (nu ulei incins, nu zahar…). Stresul este ca sotul meu este total contra mea, tot timpul imi spune ca gresesc cu alimentatia ca nu o sa stau toata viata sa-i gatesc eu si ca atunci cand va manca altceva va fi dezastru, ca se va imbolnavi, vom sta cu el in spitale, va face enterocolite etc bazaconii si previziuni negre. El defapt este disperat dupa carne si nu poate percepe o mancare fara ea, mananca fff gresit, asa ca este f sigur ca cei doi băieți ai nostri nu mananca sanatos din ce le fac eu. Dar copiilor le place mancarea mea, uneori mi-e mai greu cu cel mare (6ani) ca a fost invatat sa manance carne, lactate….si mai ales ca vede ce mananca tatal, vrea si el delicioasele mizerii. Problema este ca aici nu au meniu vegetarian macar. Anul asta o mai scot la capat ca a inceput scoala aici in sat si mananca acasa amandoi, dar de la anul va trebui sa-l dau si pe cel mic la gradi si as vrea sa-i duc pe amandoi la Waldorf in Innsbruc (sunt scoala si gradi in aceeasi incinta) si sper sa aibe meniu vegetarian sau sa pot sa le pun pachet. Multumesc pentru tot ajutorul. O sa comand zilele astea cartea ta, de acolo o sa ma mai inspir.

Care este opinia ta?