Mama știe cel mai bine ce se manâncă!

De când învățătoarea lui Pavel le-a povestit copiilor în timp ce curățau groapa de nisip a școlii despre arheologi și fosile, am intrat și noi în rândul lumii, gata! Ne pasionează dinozaurii.

– Ura! Pavel, vino repede să ne uităm, că mama a cumparat cartea cu dinozauri!

2P

Se așeaza amândoi desculți în iarba și Pavel începe să citească tot ce e scris cu litere de tipar (literele mici urmează abia în clasa a II-a).

– G…I…GI? G.. GIG? A…N…GIGAN? T…GIGANT? O…S…A… GIGANTOSA? U…R… GIGANTOSAURUS!
– Uaaa, Pavel, ăsta e precis carnivor, că uite, are dinții ca de rechin.
– Mda, da’ nu știm sigur, trebuie să citim.
– Ba da, știm! Ne uităm la dinți și știm!
– Ba nu! Trebuie să citim!
– Ba nu! Trebuie să o-ntrebăm pe mama, că ea știe cel mai bine ce se mănâncă!
– Da, mama știe ce se mănâncă!
– Ba nu, stai! Ea știe la oameni, nu la dinozauri!
– Ba da, ea știe la toate! Mamaaaa?…..

M-am liniștit: copiii mei încep să înțeleagă cu ce mă ocup. Până acum, dacă erau întrebați: ”Ce lucrează mama ta?”, răspundeau cu candoare: ”Mama? Vorbește!”. Dar lucrurile devin mai clare, parcă:  ”Mama știe ce se mănâncă! La toate!”.

What do you think?