“Carii de bebelus” si temeri de mama vegana

2 mai 2016
Intrebare de la Delia, fragmente din comentariul la articolul Despre Diversificare: reguli si consideratii

...sunt vegana de 6 ani. Am un baietel care in 22 mai face 1 anisor. Pana acum l-am hranit vegan si cu lapte de la san (mai mult lapte de la san, ca mancare nu prea vrea sa manance). Ce ma ingrijoreaza este faptul ca dintisorii ii sunt galbeni si mi s-a spus ca are carii de bebelus. Citind diverse pe net pro si contra veganismului mai ales la bebelusi, am cazut intr-o incertitudine si anume daca veganismul e bun pt copilasul meu. Raspunsul tau stiu ca va fi unul afirmativ insa te rog sa-mi dai argumente solide ( sau carti de citit ) ca merg pe calea cea buna. Sunt putin bulversata pt ca imi doresc sa fac alegerile cele mai bune pt copilasul meu. Iti multumesc anticipat pt raspuns si-ti doresc ca Bunul Dumnezeu sa-ti rasplateasca pt tot binele care il faci. Multumesc!

Raspuns (fragmente):

Din lecturile anului 2009

Din lecturile anului 2009

Multumesc pentru incredere, draga Delia.

La inceputul acestui articol (apasa acest link) ai sinteza articolelor ce cuprind posibile raspunsuri la avertismente despre pericolele dietei fara proteina animala, in cazul bebelusilor/copiilor. De asemenea, raspunsurile si mai detaliate se afla deja in categoriile: Educatie Alimentara sau Diversificarea Copilului. Citeste si introducerea aceasta, de la rubrica Meniul Zilei. Multumesc ca faci o trecere in revista. Despre carii, demineralizare si stomatologie holistica am mai scris pe blog. Medicina simptomelor nu vrea si pace sa se uite la cauze. Ca o consecinta, cum prinde ocazia, cauta sa ne contamineze cu propriile-i spaime si, in loc sa ne ghideze spre vindecarea reala, ne duce direct cu capul in zid, in iluzoria vindecare, numita tratament = carpeli. (Nu ma refer niciodata la medicina de urgenta, cea destinata accidentelor.)

Inainte sa te ingrijorezi si sa te indoiesti de alegerile inimii tale, inchide ochii si SIMTE raspunsurile:

1. Este acest “diagnostic” unul 100% adevarat, esti 100% sigura ca cine a pus diagnosticul are experienta si intelegerea pentru a nu gresi si ca asta este intr-adevar, dinti galbeni = carii de bebelus?

2. Cand poti face alegeri bune, indiferent de cat de “solide” sunt argumentele pe care le primesti: cand esti inspaimantata, cand te indoiesti de tine sau cand esti ELIBERATA, in pace? Cand dai de intelepciunea interioara: cand esti ingrijorata sau cand esti in pace? Cu cat ne aplecam mai mult spre ajutor exterior, nu facem decat sa exprimam lipsa de incredere in propriile resurse interioare.

Adevarul se afla in inima, acolo de unde iti vin impulsurile, intuitia si de unde nu dai niciodata gres. Singura Cunoastere REALA este cea care vine din experimentarea directa – inteleg ca tu o ai deja, 6 ani. Multe dintre opiniile de pe net nu sunt izvorate din experienta, ci din “marea de cunoastere”, sunt scrise doar pentru ca autorii au nevoie sa isi confirme ca exista pentru ca gandesc si pentru ca au au opinii.

Pentru mine nu mai conteaza prea mult ce opinii are cineva. SIMT cand sunt pe drumul cel bun sau nu. Ca sa simti ai nevoie sa fii centrata pe tine, “focusata” in interior, nu in exterior. Noi ne-am invatat sa cautam raspunsurile in afara noastra, nu in noi. Mintea este doar o parte din universul numit OM si care, prin interventii exterioare, actioneaza – daca e lasata – ca un tiran. Adica vrea sa preia controlul si sa ne manipuleze. Face ce-i spune numele: MINTE. Daca nu o controlezi, te controleaza ea pe tine 🙂

Nici macar Prof. Colin Campbell in persoana daca ti-ar telefona sa iti dea “argumente solide” tot nu te-ar linisti, crede-ma. Petru ca frica mintii, bolboroseala ei permanenta, bla-bla-bla, la fel ca si incapatanarea ei, nu trece cu argumente logice, indiferent cat de solide ar fi.

In plus nici nu e bine sa te iei dupa nimeni. Decat dupa ce simti TU. Asculta ce spun altii, dar probeaza CONSTIENT, alege ce SIMTI tu. Ai 6 ani de experienta cu un anumit tip de dieta, ai deja o experienta personala. “CE ANUME te face sa te indoiesti de rezultatele pozitive obtinute?” – asta e introspectia la care te invit. In plus, din ceea ce scrii, copilasul tau e mai mult alaptat decat diversificat – FELICITARI si pentru asta. Asadar, de unde spaima legata de o dieta, daca nici macar n-ai probat-o? Nu cumva e frica de lipsuri, de carente? Sau poate frica de responsabilitate? Toate temerile sunt bazate pe ideea ca avem nevoie de ceva.

Nu am sa iti spun ca dieta vegana e buna, pentru ca nu veganismul e relevant aici, nici opinia mea: cartofii prajiti, aluaturile, tot felul de sucuri pasteurizate sau dieta plina de mancaruri fierte si rasfierte, toate, sunt tot vegane, nu?

Sa ne raportam la spiritul si nu la litera cartii.

Spiritul este simplitatea. Cum adica, practic?

Dar am sa iti spun cu siguranta ca exista alimente care ne imbolnavesc lent, asa incat atunci cand apar simptomele, nici macar sa nu mai facem legatura: toate alimentele procesate industrial, toate, fara deosebire vegane sau nevegane, bio sau nebio, tot ce provinde din industria de panificatie, a carnii si a lactatelor.

Nutritia este un experiment, totul e sa il faci CONSTIENT. Mananca ceva, vezi cum te simti. Mananca altceva, vezi cum te simti. Probeaza CONSTIENT. Noteaza. Fa la fel si cu copilasul.

Daca doresti sa aprofundezi cunoasterea organismului, a mecanismelor de insanatosire sau de imbolnavire, inclusiv cunoasterea de sine, vezi daca te anima sa urmezi cursurile Scolii Sanatate 5D, coordonata de Dr. Sorina SOESCU.

Cu iubire,

Comments 14 thoughts

  1. soacra mea (80 ani)- “cand eram noi mici, mergeam in padure dupa pur(ceapa salbatica) si, cu niste urzici ne facea mama o fiertura si mancam cu mamaliga. era tare greu. aveam 11 frati. mai taia mama cate o gaina o data la 2 saptamani, dar ce sa manance 14 persoane din ea, mai nimic”
    Cristela, cu am reusit noi, oamenii din ziua de azi sa pierdem informatia asta (sigur o avem stocata pe undeva). nu cred ca acea mama stia despre nutrienti si enzime, despre veganism si raw. si nici nu-si facea griji pt carii (copii mei sunt dusi la dentist de la 3 ani pt ca au carii) pt simplu fapt ca cei 12 copii aveau niste dinti de fier. toti au trait pana la 80-90 de ani bine mersi si cu dinti in gura. tin minte ca tataia spargea nuci cu dintii si deschidea dopul de la sticla tot cu dintii, iar matusa mamei (95 ani) a pierdut de curand un dinte pt ca chiar l-a neglijat.
    stii ce cred, (incerc si eu sa-mi dau raspunsuri, altele decat aportul de nutrienti- in care nu prea mai cred- nu mai mult decat in energiile si simtirile noastre), cred ca am pierdut informatia asta pe drum. noi nu mai avem dinti sanatosi pt ca nu mai stim cum sa-i avem sanatosi, nu mai stim ce si cum sa mancam, nu mai gandim limpede, nu mai stam sa simtim cand corpul ne vorbeste, nu mai alergam prin ploaie si mai ales, nu mai iubim cu o iubire Agape, pura ci doar cu una egoista in care suntem atenti doar la “aportul de nutrienti”.
    am incercat sa i dau si Deliei un raspuns, si mie(scriindu-l, imi mai trece si mie prin minte o data). pana nu o sa lasam totul SA FIE, nu avem nici o sansa. eu m-am resemnat, incerc(sunt la inceput) sa fiu vigilenta acum, sa-i spun mintii STOP. atat.
    cu recunostinta

    1. Draga mea Anca, mmm, ce bine e sa ma regasesc in tine, in ce ai descoperit, in ce observi, in ce simti, in ce traiesti, in ce intrebari iti pui, in parcursul tau spre LIBERTATE INTERIOARA.

      Iti daruiesc tie, Deliei, mie 🙂 si celor care mai citesc si comenteaza pe acest site, spre proba, la nevoie, un instrument de lucru cu partea mai intunecata din noi: http://www.centrulnatura.ro/saptamana-focalizarii/.

      Cu dor,

      cristela

  2. Draga Cristela, iti multumesc pt raspunsul prompt si amplu. Dincolo de cuvinte am simtit ca-mi transmiti o stare de pace, liniste ca totul e ok. Cred ca de asta aveam mai mare nevoie. Cu toate ca am citit cartile prof.Colin Campbell, dr.Doru Laza, dr. Pavel Chirila sau carti de dezvoltare personala si spirituala sau ca am participat la cursuri de nutritie, cand vine vorba de copilasul meu am si astfel de zile cu incertitudinI si MARI FRICI. Frica de aceasta data a pornit de la dintisori. Diagnosticul de carii de biberon a fost dat de catre un dentist. Iar ca solutii mi s-a spus sa-l spal pe dinti cu pasta speciala pt bebe si sa nu-l mai alaptez noaptea. Hmmm…Dintii chiar ii arata urat si inca nu a implinit 1 anisor, doar peste cateva zile. Legat de dezvoltarea mea atat pe plan spiritual, personal sau nutritional ma intereseaza absolut orice doar ca timpul fiind cam limitat in ultima perioada am cam ramas restanta la capitolul citit desi mi-e dor, mi-e foarte dor…Multumesc inca o data si noaptea sa stii ca te citesc☺ te imbratisez cu drag si astept cu nerabdare o conferinta aici la Oradea daca tot ziceai ca suntem o comunitate de mame destul de mare interesate de astfel de subiecte. Pe curand…

    1. Draga mea Delia,

      Inteleg atat de bine ce spui cand vorbesti de “incertitudini si MARI FRICI”, in ciuda lecturilor si a cursurilor serioase pe care le-ai urmat, inclusiv a propriei experiente. Este insasi dovada tiraniei mintii (ego-ului mai ales, produsul ei). Iti arata cat de inutile sunt la o adica eforturile noastre de acumulare. Tocmai de aceea ti-am si scris ca – daca privim detasat cererea ta – suntem de acord amandoua ca este inutil si amuzant sa iti mai dau argumente “solide” – cum scrii tu :). Ce sa faci cu noi dovezi solide, cand dovezile foarte solide de pana acum (dintre care propria ta experienta de 6 ani e una) pe buna dreptate, nu te ajuta? Tocmai aici e marele indiciu.

      Desigur ca atunci cand te-am invitat sa privesti introspectiv la intrebarea 1, am avut deplina constienta ca diagnosticul vine de la un dentist. Desigur ca inteleg ca dintii nu arata bine si ca asta e un semn ca undeva ceva nu merge. Te-am invitat sa SIMTI (deci sa cobori din minte, in inima), sa SIMTI pornind de la experienta si amplele tale cunostinte, de unde vine problema. CAUZA. Si ti-am dat si niste posibile directii de aprofundare, nu spirituala, ci in directia cunoasterii regulilor de functionare si de defectare a organismului uman. Care sunt dezechilibrele in urma carora apar aceste probleme ale danturii? Care este cauza acelor dezechilibre? Esti sigura ca medicul tau le intelege? Poate pasta de dinti si renuntarea la alaptare = conversatie confidentiala intre mama si copil, in limbajul SFANT al SUFLETULUI, sa rezolve cauzele care au provocat aceste dezechilibre? Ma indoiesc. E ridicol cum medicina trateaza fiinta umana ca pe o masina careia ii schimbi uleiul si mai bati un cui si gata. Si noi suntem ridicoli la o adica: cum putem crede ca cineva STRAIN, care nu cunoaste viata si persoana noastra, ne poate spune in 5-10 minute de conversatie ce se intampla IN INTERIORUL nostru? Sau in interiorul copiilor nostri? Si aici – atentie – nu vorbesc despre a ne sfatui cu un medic atunci cand e nevoie.

      Sunt sigura ca daca vei citi de mai multe ori mesajul meu, renuntand la conversatia ca pari o mama insuficient de instruita sau ca esti o mama insuficient de capabila sa inteleaga ce se intampla, vei descoperi noi “indicii”, mesaje care acum PAR ascunse, care sa te sprijine (inclusiv despre dinti si rezolvarea problemelor dentare). Am pus multe porti spre LIBERTATE in mesajul meu. Doar tu le poti deschide, cu blandete si incredere in tine.

      Cu iubire, alaturi de tine,

      cristela

  3. Subscriu și eu la frica indusă din exterior la vederea stării de sănătate a feței mele, chiar azi, pe stradă, când m-am întâlnit cu o persoană autorizată din domeniul dermatologiei. Fața mea arată bine, adică acneea mea e într-o fază liniștită, dar respectiva persoană mi-a spus deja la a 2-a frază că am fața plină de coșuri și că trebuie să merg să fac câteva ședințe de tratament (pe care le-am mai făcut, de altfel, mai demult – m-am simțit bine după ele, dar nu am mai continuat fiindcă nu am rezonat cu această persoană). După ce mi-a zis acestea, m-am simțit imediat urâtă, dat fiind că ea avea un ten de porțelan, am ajuns acasă mai plângând. De fiecare dată mi se întâmplă cam așa când mă întâlnesc cu astfel de persoane. Ideea e că această „intrare cu bocancii” în sufletul omului mi se tot întâmplă și nedându-le un răspuns înapoi pe moment, mă încarc cu frustrări.

  4. Dar citind articolul și răspunsurile de mai sus, mă împuternicesc și eu alături de voi. Aici, pe site, mă simt bine, provocarea e afară, la întâlnirea cu oamenii.
    O seară frumoasă în astă săptămână luminată!

  5. Draga Cristela,
    Ma poti indruma putin in legatura cu protectia solara la copilasi! Locuim la mare, e prima vara aici si prima vara cu soare pt fetita care acum are 1 an si deja e cam ” bronzata” la fața, desi abia de 2 zile e cald! O tot dau cu ulei de cocos, dar ea e blonda si tare repede se inroseste! Tinand cont ca o sa fim mult pe plaja, imi poti spune, din experienta ta ce crema sa folosesc, cum sa stam la plaja etc! Am citit serialul despre vitamina D, astept urmatorul articol!
    Multumesc frumos si iti transmit multe ganduri bune!

    1. Multumesc mult pentru raspuns! Nu am stat efectiv la soare, ne-a prins din mers! Am citit articolul, dar oare se aplica si la copilasi? Sunt de acord cu ceea ce spune si eu inteleg ca de fapt nu avem nevoie decat de o dieta curata si sa ne imprietenim cu Soarele, dar nu prea stiu cum sa aplic asta pe fetita, de exemplu ! Sa iesim afara doar dimineata si dupa amiaza, sa aiba haine care ii acopera mainile si picioarele? Ma simt rusinata ca pun aceste intrebari, dar chiar sunt confuza si tematoare 🙁
      Multumiri!

    2. Draga Andreea,

      Multumesc pentru intrebare. Pe acest blog nu te judeca nimeni. Iar daca o face, problema este a lui, nu a ta. Tu vezi-ti mereu interesul.

      Referitor la teama si tematoare – te rog citeste in articolul de mai sus, propozitia scrisa cu rosu.
      Referitor la ce nu stii cum sa aplici, nu am am inteles ce nu ai inteles. Fii explicita, te rog.

      Cu drag,
      cristela

  6. Felicitari pentru blog. Ai numai articole frumoase!

  7. Draga mea Cristela, cum sa ne rezervam data de 19 noiembrie pentru a fi siguri ca suntem si noi la conferinta ta? Imi doresc tare mult sa particip….
    Te imbratisez cu mult drag!!

    1. Draga mea Roxana,

      Multumesc pentru mesaj si pentru interes. In iunie voi deschide inscrierile si voi anunta pe blog si pe Facebook. Te imbratisez si abia astept sa ne cunoastem! Cu iubire,

      cristela

  8. Buna Cristela draga mea. Fetita mea Anastasia are 11 luni si deocamdata nu are nici un dintisor. Eu nu mi-am facut probleme pana am auzit de la o cunostinta ce are un baietel de 8 luni ca medicul pediatru i-a recomandat sa dea copilului suplimente de calciu pentru a-i iesi dintisorii. Crezi ca faptul ca nu are inca dintisori este in legatura cu vreo carenta de minerale, calciu etc?
    Eu nu ii dau branza, lactate, iaurt, fetita mananca legume, fructe si cereale si este alaptata.
    Multumesc! Te imbratisam!

What do you think?