De ce adultii rezista mai bine la cancer decat tinerii?

22 aprilie 2016
Intrebare de la Simona, comentariu la articolul Despre cancerul de colon

Bună ziua, Cristela. Ți-am descoperit cu puțin timp în urmă site-ul și când am timp îl citesc cu plăcere și luare aminte. Doresc să-ți adresez o întrebare. Din mai multe discuții chiar și cu medici mi-am făcut o proprie concluzie (sau poate este și un studiu pe această temă) că de cele mai multe ori persoanele ce depășesc o anumită vârstă sunt mai rezistente la cancer decât tinerii. Și vreau să te întreb de ce?

Raspuns:

Draga Simona, multumesc pentru vizita si pentru intrebarea provocatoare. Interesanta observatie, este prima oara cand primesc aceasta intrebare si ma bucur pentru stimulent.

Raspunsul meu reprezinta o perspectiva personala, m-as bucura sa avem raspunsuri, din pacate abia am scrijelit la suprafata intelegerii lucrurilor. Organismul uman cu toate procesele care au loc la nivel celular in fiecare secunda, precum si intelegerea lui in integralitate, holistic, sunt cunoasteri in derulare pentru fiecare dintre noi.

Ca generatiile tinere sunt din ce in ce mai slabite fizic, stim deja, exista explicatii detaliate furnizate de Dr. Kousmine, de Dr. Robert Morse sau de Ing. Valeriu Popa. “Slabiciunea” sistemelor se transmite. Mai mult decat atat, se transmit si toate “incarcaturile” energetice si emotionale negative sau probleme nerezolvate, acumulate de generatii, care adauga la fragilitatea si rezistenta corpului, la calitatea raspunsului imun.

Saptamanal intalnesc cazuri de cancer la copii, la varste din ce in ce mai fragede. In momentul in care avem deschidere si libertate spre patrunderea aspectelor spirituale, descoperim diverse explicatii.

1. Dr. Sorina Soescu, care are o experienta cazuistica impresionanata cu astfel de cazuri, are teoria copiilor kamikaze. Copii care preiau din corpul mamei si din genele tatalui toata incarcatura de toxine. Ei “vin” pe lume pentru a-si salva mama, pentru a o ajuta ”sa se curate”, preiau tot ce ameninta sa o distruga (inclusiv cancerul) si se sting repede, odata cu incetarea “misiunii”.

2. Ing Valeriu Popa, intrebat de un reporter daca reuseste sa vindece orice bolnav, a explicat ca exista doua categorii de bolnavi:
a. cei care vin in aceasta viata “autoprogramati” = destinati a se imbolnavi
b. cei “autoaccindentati” dupa nastere

a. In cazul celor “autoprogramati”, boala reflecta intotdeauna un pacat savarsit candva, int-una dintre vietile precedente. Boala este manifestarea adevarului ca niciun gand, nicio emotie, nicio fapta nu sunt inofensive, nu se pierd, ci raman inscrise in Memoria Universala. El explica cum infirmitatile, sistemele sau organele care vor ceda primele si pe care le are asa de la nastere sunt astfel programate ca o consecinta a actiunilor omului respectiv din vietile anterioare si = incarcatura destinatala (karmica) si ca in cazul acesta nu pot fi vindecati de niciun fel de vindecator, nici macar de Divinitate, pentru ca Dumnezeu nu intervine in legea karmei care este legea echilibrului, a armoniei universale: ceea ce ai facut, aceea vei suferi.

Explica insa Valeriu Popa ca doar in cazuri speciale, prin rugamintea intermediarilor dintre oameni si Dumnezeu si doar daca individul respectiv are o misiune speciala in viata actuala si este in locul si in timpul in care traieste, Dumnezeu intervine, prelungind viata sau scutindu-l de suferintele pe care el insusi si le-a programat, candva in trecut.

b. Autoaccindentatii ajung sa se imbolnaveasca pentru ca nu respecta regulile de viata, fie din necunoastere, fie din nepasare, dar nu au incarcatura karmica din vieti precedente, insa si-o construiesc pe parcursul vietii actuale.

Cu alte cuvinte, nu exista boala nevindecabila, exista pacient nevindecabil. Daca metodele de vindecare nu functioneaza, atunci insuccesul e
1. fie o experienta care trebuie parcursa, ca sa poti intelege si trai la un nivel de constienta profund nocivitatea actiunilor tale si sa iti inveti lectia legata de acest episod
2. fie din cauza ca nu crezi destul de mult in vindecarea ta.

Si o ultima posibila explicatie pe care o indraznesc este ca legata de gradul de CONSTIENTA. Cancerul nu este alceva decat expresia INCONSTIENTEI – un grup de celule degenerate, scapate de sub control, precum un grup de rebeli, care actioneaza haotic, agresiv si face ravagii in organism, vrea sa distruga totul, precum in razboi, cand un grup de oameni, vrea sa distruga alt grup de oameni, cu pretul vietii lor. Sau precum niste teroristi sinucigasi. Aceste celule si-au pierdit constienta apartenentei la intreg.

Ei bine, se stie ca dezvoltarea noastra are loc in cicluri de cate 7 ani si pana la 50 de ani au loc cele 7 cicluri de dezvoltare. Abia de la 50 de ani se spune ca avem suficiente experiente de viata acumulate, asa incat sa incepem sa ne TRAIM cu adevarat viata. Primii 14-15 ani de viata (la unii si mai mult, din pacate) sunt ani de totala dependenta pentru fiinta umana. Tinerii intra in viata plini de idei si perceptii despre viata, lume si despre ei insisi, idei care nu le apartin. Cu acest bagaj se arunca in viata pentru urmatoarele 2-3 etape: sa acumuleze si sa realizeze ceva. Pe la 35 de ani si pana la 50 de ani incep diverse crize care afecteaza modul de a privi lumea: pierderea parintilor, o boala, relatie/mariaj esuat etc. De obicei este un apel la trezirea din noaptea emotionala si mentala. Si uite asa, pe la 45-50 de ani, dupa ce viata ne forteaza sa ne confruntam cu haosul, slabiciunile noastre, depresii, dependente, boli, accidente, dezastre financiare, incepem sa pricepem ca de fapt nu e nicio drama, ci o oportunitate de a ne RENASTE. Sufletul nostru are sansa sa renasca (datorita acestor tipuri de experiente) liber, plin de iubire, recunostinta, emotii care schimba chimia corpului si sunt vindecatoare. Cu alte cuvinte, primii 50 de ani sunt un fel de viata mai putin constienta despre cine suntem si ce putem cu adevarat, este o calatorie prin intuneric, pentru a iesi la lumina.

De aceea e atat de important sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne trezi cat mai devreme si a nu pasa copiilor nostri tot ceea ce am preluat si am carat la randul nostru, generatii la rand.

As mai sta la povesti, dar “mi-e casa ne-ngrijita si mi-s rufele la soare, si copiii cer mancare…” :)

Cu pretuire si recunostinta: raspunzand pentru tine, ma clarific si eu.

Opinii 6 opinii

  1. Cristela,
    Consideri ca intr-adevar am avut vieti anterioare?

    1. Marcel,
      Consider ca sufletul este nemuritor.

      Cu drag,
      cristela

  2. crestinismul nu accepta teoria reincarnarii, sufletul este nemuritor, el traieste cat traieste Dumnezeu, vorba unui mare duhovnic, e adevarat ca venim pe lume cu o incarcatura genetica mostenita de la parinti, mosi si sramosi

    1. Draga Mariana,

      Crestin ortodoxa fiind, am observat pe parcursul celor 46 de ani de viata si vindecare ca intr-adevar, se practica standarde duble in injectarea autoritara a dogmei. Religia, ca si politica naste discutii aprige in care nimeni nu e cu adevarat interesat de opinia celuilalt. Asa ca ma antrenez si indemn pe fiecare sa se concentreze pe intima si confidentiala conversatie cu Sine si cu Dumnezeu.

      Cu iubire,

      cristela

  3. Cristela, te urmaresc de mult timp si m-am folosit mult de informatiile si retetele de pe blogul tau. Gasesc acum prilejul sa-ti multumesc. Mi-esti draga si te apreciez. Imi pare rau ca iti scriu abia acu m si in contradictoriu, dar mie nu mi se pare putin lucru ca, de dragul dogmelor multi au devenit martiri, intre care Sf Maxim Marturisitorul, caruia i s-a taiat o mana si apoi limba. Sau mai exact de dragul Adevarului…Iar sinele va fi scris totdeauna cu litere mici daca vrem sa fim din Adevar. Iarta-ma, si eu te iubesc, fiindca mi-ai adus multa informatie si bucurie prin articolele tale. Regret ca-ti scriu acum si nu ti-am scris cand m-ai bucurat.

    1. Draga mea Mariana, iti multumesc si te asigur ca nu gasesc niciun fel de contradictie sau suparare in ceea ce mi-ai scris, nici in ceea ce ti-am scriu eu – esenta de suflet. Subtilitatile pe teme gramaticale sau religioase nu ma anima, draga mea.

      Iti trimit iubire,

      cristela

Care este opinia ta?