Gătește ca și când viața ta depinde de asta! Chiar depinde. (1)

Motto: „Nu este nevoie ca oamenii să fie învățați cât de multă hrană este necesară pentru a supraviețui, ci mai degraba ei ar trebui învățați cât de puțină hrană satisface deja nevoile organismului, în cazul în care aceasta este aleasă corect – de aceea, oamenii trebuie să afle în primul rând, care dintre alimente sunt benefice sănătății. Nu o cantitate mărită de hrană, ci un consum înțelept și modest slujește cu adevărat sănătății!” – Prof. Werner Kollath (1892-1970), medic, profesor de igienă și nutriționist german (traducere prin generozitatea iubitei Mimi Walter).

Iunie 2015

Am schimbat stilul de bucătăreală promovat la începuturile blogului. Am schimbat și alte  aspecte ale disciplinei de viață. Nu e nimic grav, rușinos, greșit sau anormal în faptul că ne schimbăm opiniile și stilul. Pe deasupra, am deveni plictisitori, cred, dacă nu ne-am transforma. Viața înseamnă schimbare. Ca și întreaga viață și natura, și noi suntem dinamică. Mă schimb, deci exist! 🙂

Vindecarea nu poate avea loc dacă nu ești deschis către noi orizonturi de cunoaștere și de experimentare personală. Cunoașterea înseamna mai mult decât umplerea capului cu informații. Mai presus de învațare teoretică, cunoașterea înseamnă experimentare directă și observație practică.

Nu e niciun secret în înțelepciunea străveche conform căreia organismul uman a fost clădit să prospere în simplitate (chiar dacă alții se ambiționează să ne convingă de contrariu). Abundența bulversează organismul. Organismul uman a fost proiectat să reziste lipsurilor. Pe vremuri oamenii nu știau dacă, unde, când și cât vor găsi de mâncare. Unde mai pui că toată mâncarea era obținută doar ca urmare a efortului fizic susținut. De la abundență la lacomie e o linie foarte fină, pe care chiar și cei mai echilibrați dintre noi nu conștientizează când o trec … Prea plinul din viețile noastre este – în mod paradoxal – cauza multor lipsuri pe care le avem în planul sănătății fizice, sufletești și mentale.

La începutul “carierei” de soție și de mamă, am sporit în mod artifical importanța hranei materiale în viața noastră. Făceam combinații consistente, doar pentru a contracara frica de posibile carențe în alimentație și pentru a mă asigura că “avem de toate”, că “avem aport proteic”, că “e concentrat”, așa încât, dacă pruncul vrea doar o îmbucătură, să fiu liniștită că acea fărâmă măcar ”a fost o masă completă”, că “nu lipsește vreunul dintre nutrienții esențiali” etc.

În consecință, numeroase rețete vechi de pe blog, de la rubrica Meniul Zilei, se prepară într-adevar simplu (în sensul că nu cer mult timp), dar nu sunt simple pentru sistemul digestiv și nici pentru rinichi (mâncărurile ”concentrate” fură mai toata energia pentru digestie, așa încât, plusul obținut sau vizat prin ingerarea lor, e anihilat rapid de consumul uriaș necesar digestiei, absorbției și eliminării). Am ales însă să nu le șterg de pe blog, ci doar să le actualizez, pentru că reprezintă o etapă din viața mea și pot fi utile altor persoane care se vor regăsi în etapa respectivă într-un anume moment al călătoriei personale de vindecare. Nu ardeți etape pentru a ajunge de la suprafață în profunzime! E dificil, inutil și chiar riscant să trecem de la lecțiile de școală primară direct la cele de liceu.

Pe parcursul ultimilor doi ani am observat că mă simt și că “performez” mai bine atât eu, cât și Călin, dar și cei 2P, atunci când mâncăm simplu și puțin (de fapt, pentru noi nu e deloc ”puțin”, dar după standardele sociale anormale și care între timp au devenit normalitate, e considerat “foarte puțin” sau “mai nimic”).

Mic dejun deloc mic

Mic dejun deloc mic

Am înțeles de ce frica de lipsuri și de carențe este o frică neautentică. Am reușit să mă eliberez de ea, dar marea reușită cu adevărat a fost că am încetat să-mi mai proiectez fricile asupra celor dragi.  Singura frică autentică e atunci când ești în pericol să îți pierzi viața (iar dacă înțelegi ce înseamnă moartea și care sunt Legile Universale, ai șansa să ajungi ca nici măcar de moarte să nu te mai temi). Restul sunt frici induse de modul în care am fost crescuți și (de)formați de sistemul de dresaj numit “învățământ obligatoriu”, de sistemul social, de cel profesional, de mass media și nu în ultimul rând, de sistemul medical.

Noi suntem cheia prin care mediul exterior ne pătrunde în intelect, în suflet și în corp. Și tot noi suntem cheia pentru ca ceea ce e nociv în interior să iasă și să trăim cu putere, simplu și limpede, după propria intuiție!

Fiecare persoană are momentul și ritmul ei unic în care ajunge să afle, să experimenteze, să digere și să absoarbă rezultatele propriilor descoperiri teoretice și practice, așa încât vă rog să considerați împărtășirile mele exact ceea ce sunt: împărtășiri din timpul călătoriei numită Vindecare.

Recunostinta: o singura viata, o singura planeta

Recunostință: o singură viață, o singură planetă

Nu ne comparăm, nu ne separăm, nu ne concurăm, nu ne cocoțăm pe piedestaluri, ci ne completăm și ne sprijinim reciproc în călătoria către noi înșine, către propria vindecare completă, pentru că doar în acest fel putem contribui la vindecarea colectivă. Aceasta este adevarata prioritate, pentru că atât timp cât în lume vor exista răni, niciunul dintre noi nu va putea fi complet sănătos.

Cand unul se vindeca, toti ne vindecam

Când unul se vindecă, toți ne vindecăm.

Cu Vitamina L,

 

Opinii 6 opinii

  1. Buna draga mea, imi place mult ce am gasit in acest articol si anume ca parcurgem etape, ca ele sunt parte a devenirii noastre, ca fara ele nu am evolua si nu am fi ceea ce suntem azi (perioada in care exista preocuparea pentru mai mult, mai consistent, mai concentrat) Stiu exact ce spui, am aceasta experienta. Mai uit la acele zile cu drag, sunt tot eu, in eforturile mele de a creste. Nu am terminat, mai sunt multe trepte de urcat iar tu esti o calauza fantastica. Te imbratisez cu mult drag

    1. Gabi, multumesc, buna dimineata. Cu rabdare si blandete ne calauzim de fapt unii pe altii. Ma bucur sa pasim impreuna, pe drumuri individuale, dar cu destinatie comuna: SURSA. Gand frumos, pentru om frumos.
      cristela

  2. Ce facem când părinții noștri proiectează asupra noastră frică? Sunt însărcinată în 5 luni și mama mă întreabă îngrijorată dacă mănânc ceva în afară de „iarbă”. Da, mănânc 1 dată pe săpt carne de casă, și nu foarte des brânză și ouă. Într-adevăr, sunt în acea etapă în care, deși mănânc mai multe vegetale, analizele nu-mi sunt f bune și nu am rezervorul plin de energie (deci pot fi atacată ușor de cei care zic că mănânci sănătos dar totuși te îmbolnăvești). Dar eu simt să continui.
    Sarcina e un moment prielnic ca cei apropiați să pună presiune pe mine (știind că mă feresc de multe din mâncarea tradițională) și mă tulbură afirmațiile și neîncrederea lor în mine, ca și cum aș fi inconștientă că port un copil în pântece și nu știu ce alimente să mănânc.
    Concluzia e că vreau să păstrez un mediu de liniște și pace pt bebe, căci știu că el simte în burtică toate stările mele. Cum facem pace cu ceilalți?
    Îți mulțumesc încă o dată pentru articolele tale pline de lumină și că ne acorzi din timpul tău.

    Gânduri senine,
    Ioana

    1. Draga Ioana,

      Eu iti multumesc tie.

      Am inteles intrebarea, dar cum as putea eu sti mai bine decat tine ce functioneaza asa incat mama ta sau cei din jur sa iti respecte alegerile? Multumesc pentru intelegerea ca nu am cum sa dau un raspuns util in privinta mamei tale si a apropiatilor, insa iti pot spune ca nimeni nu ne abuzeaza daca nu simte ca are spatiu pentru asa ceva, ca i se permite chiar de catre noi insine asa ceva.

      Pentru ce e important pentru tine sa te ridici la asteptarile ”celor apropiati”? Ce te opreste sa discuti deschis, ferm si clar cu mama ta? Raspunsurile sunt in tine. Aici nu e vorba de pace sau de razboi, ci de CURATENIE in spatiul tau care acum e NERESPECTAT, dintr-o singura cauza:pentru ca tu insati nu te respecti, draga mea. E momentul unei transformari.

      Cu iubire, sarcina usoara iti doresc,
      cristela

  3. Chiar azi am constientizat, multumita psihologului meu, ca in atatia ani mi-am construit propria imagine bazandu-ma pe semnalele exterioare.O realitate falsa, care mi-a adus multa suferinta, Cand am plecat, azi, din cabinet am stiut ca trebuie sa ma descopar, sa ma regasesc, sa ma caut acolo in interior, unde Dumnezeu m-a pus cand m-a trimis aici, dar nu stiam cu ce sa incep. Intamplator sau nu v-am „intalnit” si acum cred ca stiu de unde sa incep calatoria mea ! Multumesc lui Dumnezeu ! Va multumesc !

  4. Buna seara,
    Ma numesc Lidia si din momentul în care am descoperit blogul d – voastră nu pot decat sa va fiu veșnice c recunoscătoare pentru tot ce faceti pentry noi mămicile. Aunt mamaa doi copii minunați, o fetițăde 6ani si un băiețel de 10 luni. Am si eu o întrebare,o nelămurire,poate ca d – voastră ati scris pe blog dar nu am gasit eu. Alaptez inca bebelușul si in ceea ce privește diversificarea ma ghidez dupa meniul pe care l- am gasit la Petru al d – voastră. Intrebarea mea baietelul meu se trezeste noapte de mai bine de 5 ori sa manance, sa bea si nu stiu acum este bine sa ii dau sa suga noaptea de atat de multe ori sau ar trebui sa il dezvat de acest obicei. Va mulțumesc mult anticipat pentru răspuns.

Care este opinia ta?