Diversificare: cata mancare inseamna „suficient”?

Intrebare de la Silvia, mama unei fetite de 9 luni (sublinierile imi apartin).

„Am citit articolul <Cand mancam?> si m-am gandit la felul in care procedez eu cu bebelusa mea de 9 luni. Are 4 mese:
06:30 – lapte praf (7 masuri)
11:00 – masa de fructe
16:00 – masa legume si carnita (o zi doar legume, o zi legume si proteine animale)
19:00 – lapte praf (7 masuri).

Chiar si asa, nu mananca tot timpul suficient si trebuie sa completez masa cu lapte praf.

Daca mananca mai putin de 100gr mancare, are nevoie de lapte praf.

A avut o perioada in care manca foarte bine (200-250 gr/masa), iar acum ducem lupte seculare si ne maimutarim de mama focului pt 100gr sau mai putin. Imi poti da ceva sfaturi? Procedez bine in privinta meselor? Oare sa fie din cauza dintilor lipsa poftei sau? Avem 2 dintisori iesiti. Multumesc.”

Raspuns:

Draga Silvia,

Multumesc pentru intrebare. Cred ca raspunsurile sunt deja la tine si la copilasul tau – din pacate nu ai suficenta incredere nici in tine, nici in ea, de aceea numesti semnalele ei „maimutareli”. Mi-as dori sa pot raspunde complet intr-un simplu comentariu. Iti expun ideile mele (sunt corecte oare?), iti spun ce sa citesti si te astept sa revii, daca totusi nu gasesti raspunsurile de care ai nevoie.

1. Lapte praf

Nu cred, nu sustin si nu promovez laptele praf, o insulta la adresa copiilor, a mamelor si a lui Dumnezeu. Un aliment mort (viata se sustine cu viata!), un cocktail de substante artificiale pe care corpul da, il poate inghiti (desi multi bebelusi refuza sau regurgiteaza in incercarea disperata de a le comunica parintilor ca nu le face bine!), dar nu il poate folosi la nivel celular, pentru ca nu e recunoscut ca fiind util de catre receptorii celulari. Laptele praf este o limba straina pentru organism. Asadar ii indopam pe copii cu ceva ce credem ca e „hrana”, si declansam in corp o avalansa de reactii pentru neutralizarea si eliminarea acelei „hrane”. Reactii pe are le numim apoi „boala” si incercam sa le tratam rapid cu produse farmaceutice, chirurgie, remedii homeopate sau plante medicinale…

Desi am calculat si am prezentat cat zahar mananca un copil care bea lapte praf, o directie interesanta si de interes public, atrag atentia ca dusmanii reali sunt perfizi si bine ascunsi.  Dr. Robert Morse spune ca nu atat zaharurile din formulele de laptele praf distrug corpul copiilor, ci grasimile si proteinele care actioneaza ca veritabile dopuri pe filtrul renal si pe vasele limfatice. De aici incep cele mai mari probleme. (Lectura recomandata, cartea: Sa traim sanatos, fara toxine).

Pentru ce sa dai unui copil lapte praf formula, atunci cand deja poate consuma alimente naturale, asa cum e fetita ta la 9 luni?

Ce am folosit eu? Lapte vegetal, sucurile proaspete de fructe. (O minte superficiala gandeste ca sucurile de fructe, ma refer la cele proaspat obtinute in casa, sunt apa cu zahar. Sucurile, desi nu au pulpa/fibra, sunt un complex fito-terapeutic, o apa vie si nu sunt periculoase pentru ficat si pacreas, daca sunt consumate corect, iata de ce) sau zeama de la supa de radacinoase (reteta pe blog sau in cartea mea Simplu 2), toate facute de mine in casa.

Zilele trecute am primit un mesaj de la o mama care alapteaza si care era ingrijorata ca fetita nu doreste lapte praf si ca trebuie sa i-l dea cu forta, atunci cand e semi-treaza/semi-constienta. Iata ce i-am raspuns si ei.

Copiii care refuza laptele (inclusiv cel matern, asa a fost si primul meu copil care la 11 luni a refuzat sa mai bea lapte de mama stresata, bravo lui!) sunt niste copii puternici care nu inghit orice si refuza sa fie agresati.

2. Cantitatea „suficienta”/”corecta” de mancare necesara unui bebelus/copil

Nu cred si nu incurajez masurarea cantitatii de mancare, nici cand bebelusul este alaptat exclusiv, nici cand incepe diversificarea, nici mai tarziu. Am practicat si eu metoda asta pentru cateva luni la primul copil si am observat pe propria piele cat de „adevarata” si cat de „eficienta” este teoria gramajului nutrientilor, a caloriilor etc. Nu putem ramane sanatosi la cap daca ne apucam sa ne hranim (pe noi sau pe copii) cu pixul in dreapta si cu cantarul in stanga. 🙂 Alimentatia inseamna mai mult decat matematica in farfurie. Pentru copiii nostri problema nu o reprezinta cantitatea si diversitatea hranei. Adevarata problema este panica si frica mamei, aceea cu care a fost contaminata de sfatuitorii solicitati sau nesolicitati.

Fiecare organism e unic si are nevoi unice in fiecare zi, in fiecare clipa. Asa cum nu exista regula unica pentru vindecare sau educatie, la fel nu exista regula unica nici pentru alimentatie. A  masura cantitatea de mancare e un stres urias atat pentru tine, cat si pentru copil – ca si cand nu am avea de facut fata la suficiente alte provocari = stres. A duce “lupte seculare” asa cum le numesti, este energie vitala si SANATATE irosita inutil in ambele tabere, pentru ca lupta ta e oricum pierduta din start (apropos de lupte: in lupte nu castiga nimeni, niciodata –  decat aparent).

Respecta copilul tau si nevoile organismului sau. Relatia cu copilul trebuie sa fie de comunicare si respect, nu de dictatura si de lupta = agresiune. Copiii ne ghideaza pas cu pas daca stim sa ii ascultam si sa ii respectam, asa incat nu va fi nevoie sa ne temem ca vom alege ceva gresit pentru ei. Daca vrem ca ai nostri copii sa nu aiba carente si lipsuri, trebuie sa procedam exact pe dos: sa scoatem – nu sa adaugam, sa reducem – nu sa crestem cantitatea de alimente si combinatii greu digerabile.

Lectura recomandata: Tulburarile alimentare la copii.

Tie cum iti place sa mananci, dupa o schema impusa de cineva sau dupa pofta inimii? 🙂 Fiecare om si fiecare fiecare pui de om are un apetit care difera in functie de numerosi factori (atat de multi ca nu mi-ar ajunge o zi intreaga sa vorbesc despre ei), pe care i-am explicat in Episodul al 6-lea: De ce fac copiii mofturi la masa.

Fetita ta este dependenta de efectul substantelor din laptele praf si in plus este – ca toti copiii noi  – foarte isteata. Te-a citit ca-ti e frica sa nu „moara de foame” si ca daca nu mananca ce ii impui tu, oricum va primi supliment lapte praf, doar ca sa stea mami linistita ca a bifat aportul de calorii, grame si „nutrienti”. Foloseste asta in avantajul ei, profitand de faptul ca nu te-ai prins inca 🙂

Cu cat un copil e eliberat mai devreme de sub jugul produselor procesate industrial si este adus mai aproape de natura, cu atat mai bine pentru sanatatea lui, pentru sanatatea relatiei cu parintii si pentru sanatatea modului in care va percepe si va reactiona la ce ii ofera viata. Nu e mare filozofie sa echilibrezi alimentatia unui copil, doar ca trebuie sa stii (mai corect spus „sa iti reamintesti”, ca o mama „stie” oricum) sa comunici cu ei si sa ii faci parteneri, chiar profesori, nu supusi/soldatei dresati.

Cu Pavel (1 an) in brate si cu Petru la purtator (6 luni)

In clasa I la Scoala Parintilor. Profesori: Pavel (11 luni) in brate si Petru la purtator (6 luni de sarcina)

Te rog citeste linkurile de la Educatie alimentara si articolele despre lapte praf si alaptare, cuprinse toate in acest Indreptar de buzunar.

Cu drag va doresc mult succes si relaxare,

Opinii 16 opinii

  1. Sarut` mana Cristela…., momentan sunt foarte bucuros in suflet de ceea ce faci , dar sunt uimit de intorsaturile vietii, tu ai studiat altceva in tinerete si amu` faci altceva … 🙂 Eu am studiat altceva (industria alimentara ) si amu` fac altceva…. super :). Nu pot decat sa ma inclin si sa multumesc lui D-zeu de oamenii frumosi pe care mi i-a dat sa-i cunosc. Sa fii iubita ! Cristi

  2. Draga Cristela, te rog sa imi dai un sfat. Am o bebelusa de aproape 6 luni. E alimentata exclusiv la sin, abia de o saptamina am inceput diversificarea. Refuza terciurile, insa ii place banana, marul, sucul de la morcov. Deci, nu insist cu terciurile. Dilema mea e urmatoarea. Eu sunt plecata de acasa de doua ori pe saptamina pina la 5 ore pe zi lipsa. Obisnuiam sa storc laptele meu sa-i las fetitei. Ultimul timp insa nu prea am ce stoarce, max 20 ml ceea ce e insuficient pt ea. Ieri bunaoara, din lipsa de timp am rugat sotul sa cumpere lapte praf (de fapt e lapte lichid special pt bebei), insa ma doare sufletul sa i-l dau. As putea sa-i dau lapte de migdale facut in conditii de casa? Nu e prea devreme pentru virsta aceasta? Ce alt fel de lapte as putea inlocui la aceasta virsta?
    Cu primul copil aveam intotdeauna rezerve de lapte matern, insa al doilea e destul de hapsinel si nu-mi mai lasa lapte pentru scurs.
    Mersi 🙂

    1. Draga Helga, multumesc pentru intrebare. Nu exista raspuns universal valabil. Pentru unii copii este, pentru altii nu. Depinde de ce au mostenit si de biochimia si bilogia individuala. Incearca, eu am dat fara probleme. Trebuie sa cauti pe blog (cu Cautare Rapida) cum se intorduc alimentele noi, Regula alimentului nou introdus, citeste serialul de 3 episoade „Despre Diversificare”, citeste despre dilutiile laptelui nou introdus (da cautare dupa „diluat” sau „dilutii”) si fii linistita ca un „lapte” de migdale de casa nu poate face nimic rau fata de varianta lapte praf/industrial.

      Cu drag, mult succes!

      Citeste si la Meniul Zilei sa vezi exemple de ce am dat eu copiilor si citeste ce am scris pe pagina Meniul Zilei ca observatii.

  3. Buna Cristela,

    Felicitari pentru noua imagine a sitului, pentru constanta si pentru energia pe care o transmiti cu aceste randuri, da, si eu fac parte din mamicile care s-au simtit inspirate, salvate, care si-au gasit raspunsurile interioare cu ajutorul tau nepretuit. Multumita tie am inteles ca vindecarea noastra e in hrana.

  4. Buna Cristela, urmaresc de mult timp blogul tau si as vrea sa iti adresez o intrebare. Ce fac daca urmeaza sa am un copil, am virus C iar opinia, cel putin a medicilor pe care i am intrebat este sa nu alaptez desi am consultat si cateva site uri din strainatate iar opinia este alta?

    1. Draga mea Katia, multumesc pentru loialitate si incredere.

      Nu am raspuns pentru intrebarea aceasta. Chiar daca as avea, ar fi, ca toate raspunsurile – indiferent de intrebare – doar o perspectiva, nu adevaratul raspuns. Acela adevarat este in tine, draga mea si asta nu e un cliseu.

      Ai aflat deja diverse puncte vedere, din ceea ce imi scrii. Poti sa mai cauti. Dar nu uita sa il asculti si pe al inimii tale.

      A STI are putere mai mare decat A CREDE (mai ales pe altii). Cu cat ne bazam mai mult pe exterior, cu atat ne departam mai mult de increderea in noi si in resursele noastre interioare. Cu siguranta ca vei gasi echilibrul intre ceea ce crezi si ceea ce stii in inima ta.

      Iti doresc o sarcina frumoasa in continuare si o renastere prin nastere!

      cristela

  5. draga Cristela, pana la cate luni putem alapta excusiv, dupa opinia ta? 6 luni sau chiar mai multe? multumesc

    1. Draga Monica,

      Multumesc pentru incredere. Alaptarea este o conversatie 100% confidentiala intre ama si puiul ei. Oricine intervine cu sfaturi „pretioase” strica armonia. Cu iubire,

      cristela

  6. Buna Cristela,
    As dori sa-ti cer sfatul/parerea intr-o alta problema legata de bebelusa mea (are 11luni).
    De aproximativ 1-2 luni a inceput sa se frece la nas, ochi si urechi. Face asta de mai multe ori pe zi. La ochisori se freaca chiar si la scurt timp dupa trezire, deci nu e intotdeauna din cauza oboselii. M-am gandit pana acum ca poate pur si simplu intr-o etapa de descoperire. Totusi, citind azi o discutie pe Facebook pe subiectul „copii mici care isi rod unghiile si cum sa ii ajuti sa scape de acest obicei”, am observat cateva raspunsuri care sugerau asocierea rosului unghiilor cu o eventuala carenta de vitamine/minerale sau paraziti intestinali. Asta m-a facut imediat sa ma intreb daca totusi obiceiul bebelusei mele de a se freca repetat la nas/urechi/ochi n-ar putea avea o cauza asemanatoare.
    Pentru urechi am fost si la ORL, caci la controlul pediatric lunar parea ca nu-i place sa fie atinsa la urechiuse, unde i-au gasit dopuri de ceara si nimic altceva. Chiar daca i-au scos dopurile, vad ca obiceiul persista.
    Avand in vedere experienta ta (ca mama si consultant in nutritie), crezi ca la varsta aceasta frecatul la nas/gura/ochi poate fi mai mult decat o simpla descoperire? La ce alte semnale as putea sa mai fiu atenta?
    Mentionez ca bebelusa este alaptata.
    Orice informatie/ indiciu de cercetare e binevenit(a).

    1. Draga Claudia,

      Desigur, poate fi mai mult decat o descoperire, insa iti multumesc pentru intelegerea ca intrebarea ta e una ipotetica, de aceea orice raspuns poate fi posibil si asta nu e de ajutor/eficient in situatia data. La pareri, suntem buni cu totii, ai observat. Cat despre a ne ingrijora in urma citirii diverselor pareri, suntem si mai pricepute, mai ales noi, mamele. Citeste putin pe blog despre fricile mamei, frica de carente etc. Am scris in articolul despre CaFEline despre aceste frici, chiar la inceput. Cat despre paraziti, am scris si despre ei in articolul despre candidoza.

      Pentru a furniza un raspuns util (stim ca identificarea cauzei reprezinta jumatate din solutia problemei), orice specialist are nevoie de mai multe date legate de bebelusa si de mediul in care traieste, precum si de istric. Oricine se arunca asupra ei cu diverse „taratmente” sau „pareri”, face doar carpeli, nu vindecare.

      Cat despre dopurile de ceara si umblatul in urechi, celebrul pediatru Robert Mendelsohn (http://cristelageorgescu.ro/instinctul-matern-cel-mai-bun-pediatru/07/2012/) spune ca daca vrei sa nu ai niciodata probleme cu urechile in cazul copilului tau, sa nu lasi pe NIMENI sa ii bage in ureche obiecte cu diamentrul mai mic decat marimea cotului tau!

      Daca copilul intra cu capul in apa si apa ii itnra in urechi (nu, nu e gresit sa ii intre apa in urechi, DIN CONTRA!), nu are de ce sa faca dopuri.

      Cu mult drag,

      cristela

    2. Iti multumesc mult pentru raspuns si pentru ca mi-ai reamintit de cartea lui Mendelsohn. O incepusem deja, dar eram abia la capitolul „Febra”.
      Dupa ce am citit raspunsul tau am dat fuga la ea sa vad ce si cum zice legat de urechi. La noi dopurile de ceara au fost scoase de medic cu jet de apa calduta, mai mult de apa nu a intrat nimic in urechea ei.
      Nu-mi dau seama de ce a facut aceste dopuri caci nu o ferisem la baie de apa in urechi, ba chiar a fost si la pisicina de cateva ori anul trecut. (aici doctorii zic ca de la apa se formeaza dopurile si ca atare am zis ca sesiunile de la piscina or fi fost cauza).
      O sa citesc si rascitesc si articolele despre anxietatile mamelor si paraziti.

  7. Buna, am nascut a doua oara, complicat, si dupa 6 sapt sunt inca in spital, ideea este ca a trebuit sa intrerup alaptatul, as vrea sa fac cumva sa renunt la acest praf sau cum pot subtia laptele praf cu ceai , suc?? Te rog sa imi rasp!!!mersi!

    1. Draga Mirela,
      Iti doresc insanatosire grabnica. Din pacate nu am cum sa te sprijin in situataia asta. CAnd vei fi acasa la tine si totul va fi stabilizat, putem comunica, inclusiv pentru reluarea alaptarii.

      Cu drag

  8. Draga Cristela,

    Euamo fetita de 5 ani pe care mai mult am pacalit-o sa manance. La al 2-lea am hoatarat sa-I las sa manance cat vrea el si ce doreste, fiind alaptat si in prezent la 1 an si 8 luni. Problema e ca el consuma foarte putine solide, adica doar fructe, biscuiti, morcov din supa si acestea in cantitati mici. Deja are incisivii superiori afectati, banuiesc ca din lipsa de minerale. Sucuri nu prea I-am dat, desi , dupa ce am citit articolele tale, se pare ca am gresit. Cea mai mare durere a mea e faptul ca e foarte slab, 9,5 kg si are probleme digestive: enterecolite, rotavirus, scaune moi frecvente. Bineinteles toti imi spun sa-l intarc, dar inima nu ma lasa. Hemoglobina era putin sub limita inferioara la ultimele analize din spital. Ma gandesc ca si lipsa de vitamine si minerale scade apetitul piticului meu. In rest, iubesc sa-lalaptez.

    Multumesc

  9. Bună seara,
    Mulțumesc cerului că existați și mai ales că v-am găsit, deșii era altceva dacă vă descopeream mai devreme. Oricum ” mai bine mai târziu decât niciodată”.
    Povestea fetiței mele ( 2 ani și-o lună) e complicată, nu o să detaliez, pe scurt vă rog să mă ajutați în privința unor infecții urinare repetate ( Ecoli). Trebuie să menționez că o sondăm la 3 ore, are vezica neurogenă. Am făcut antibiotice la greu plus antibiotic o dată pe zi, profilaxis( cu care nu am fost de acord, contraziceri cu urologii, un timp nu i-am mai dat, apoi iar, la insistențele soțului, dar degeaba). Înafara antibioticului, i-am dat sirop de merișoare- 2 lingurițe pe zii, Biomocin( ulei esențial de ti-tree și cuișoare). Am încercat și argint coloidal dar am renunțat deoarece așa am simțit. La ultimul control mi s-a spus că renunțăm de tot la antibiotic, deoarece nu erau simptome de infecție, și fetița ar f colonizată cu Ecoli. Într-adevăr, doar pipii era tulbure, și asta pt că îl vedeam noi în punguța de la sondă. Merișoare nu am găsit, doar cu ulei și zahăr. Ar fi multe de scris, mă scuzați dacă sar de la una la alta, dar nu vreau nici să vă rețin prea mult și aș vrea și să vă dau cât mai multe detalii. O ultimă mențiune, locuim în Spania( în cazul în care îmi faceți unele recomandări )
    Mulțumesc mult!

    1. Buna ziua, multumesc pentru mesaj si cuvintele frumoase. Va rog sa ma iertati, nu va pot sprijini acum, nu sunt la calculator decat accidental pana la mijlocul lui decembrie, datorita evenimentelor pe care trebuie sa le sustin in Romania in aceasta perioada. Multumesc pentru intelegere. Va recoamand intre timp sa cautati un medic homeopat sau de medicina holistica. CU mare drag, sanatate,

      Cristela GEORGESCU

Care este opinia ta?