Diversificare: este normala stagnarea greutatii la bebelusi?

30 august 2016
Intrebare de la Francesca, mama lui Eric.
„Eric are 1 an si o luna, este alaptat si nu consuma nici un produs de origine animala. Mancam impreuna fructe, legume, cereale, leguminoase, oleaginoase. In unele zile mananca 3 mese si 2 gustari in alte zile manca mai putin. Este un copil vesel, activ, nu s-a imbolnavit niciodata pana acum. Dar ma ingrijoreaza putin faptul ca stagneaza de 3 luni la o greutate de 9,8 kg. Nu stiu ce sa cred. Il privez de anumiti nutrienti? Nu mananca indeajuns in fiecare zi? Este normala stagnarea indelungata? Iti multumesc pentru timpul acordat si multumesc pentru iubirea fata de noi.”

Raspuns

Draga Francesca,

Pediatrul experimentat Robert Mendelsohn, o minune de om chibzuit si intelept, spunea (intru linistea mamei), ca doua lucruri ar trebui interzise de la fabricatie: premergatorul si cantarul. 🙂 Daca imi amintesc bine si cred ca imi amintesc, de aceeasi parere era si Dr. Spock, alt pediatru experimentat. Si experienta mea de mama a doi baieti ca doi haiduci, spune la fel: cand ti-e lumea mai draga si copilul mai vesel, vioi, activ si relaxat, hop-top! cu el pe cantar, ca asa-i sta bine unei mame bune – sa aiba griji. Se poarta acest tip de manipulare, care m-a sedat si pe mine in primul an de mamicie:

O MAMA RESPONSABILA = O MAMA VESNIC PREOCUPATA (citeste „ingrijorata”)
de ceva anume in legatura cu copilul.

Ce inseamna stagnare „indelungata”? Cine si cum a stabilit aceasta interpretare? De unde stim cat e cu adevarat „normal” sa luam sau sa avem in greutate? Sunt aceste valori cu adevarat relevante? Iata primele intrebari pe care mi le-as pune, din energia iubirii, nu din cea a fricii si a inadecavarii mele ca parinte responsabil. (Recomand lectura suplimentara, articolul meu Frica mamei).

Regulile despre ce valori „trebuie” sa avem la testele de sange, ce greutate, cat sa luam in greutate, cate cuvinte sa rostim sau sa citim pana la nu stiu ce varsta si altele asemenea – ca sa fim incadrati “NORMALI” sau „IDEALI” sunt ORIENTATIVE si sunt oricum facute de oameni care n-au scrijelit decat la suprafata intelegerii organismului uman, ca noi toti dealtfel, indiferent de ce cred egourile prea maritoare de sine si vesnic nemultumite (spun asta cu riscul sa supar o intreaga casta exclusivista). Si au tras anumite concluzii despre „normal” si „ideal”, cum? Dupa ce au studiat si interpretat statistic alti oameni, despre care habar nu avem cum au fost selectati, pe ce principii, ce tip de alimentatie, ce stil de viata, ce familii si in ce context au crescut si s-au dezvoltat fizic, mental si emotional.

Mancarea nu inseamna nutrienti, ci INFORMATIE. Energia cu care e impregnata mancarea e SINGURUL lucru care conteaza cu adevarat, indiferent cat timp ii va mai lua omenirii sa priceapa asta. Gateste singura aceeasi mancare cand esti fericita si multumita, cand te simti plina de iubire pentru TINE si pentru cei din jur si apoi gateste acelasi fel de manacre atunci cand esti suparata, trista, deprimata, deceptionata sau bolnava. Roaga pe cineva sa guste, gusta chiar tu si ai sa vezi diferenta! (eu am probat, de voie, de nevoie).

Am scris in toate felurile despre asta, nu e nevoie decat sa citesti, sa ai incredere in tine, sa incetezi sa mai gandesti asa cum vor altii sa te faca sa gandesti (reductionist, nutrienti, grame, calorii, doza zilnica recomandata) si sa fii LIBERA interior.

Am raspuns pe larg tuturor “grijilor” pe care le exprimi in acest comentariu si iti fac o lista unde vei gasi raspunsurile. Te rog, citeste si imputerniceste-te! 🙂

1. Articolele mele din categoria Educatie alimentara si apoi din categoria Diversificare,
2. Articolul fabulos, scris de Mimi Walter, Consultat de vindecare holistica si autorul Cuvantului de incheiere al cartii mele, Simplu 1 – Biofotonii, lumina vietii.
3. Articolul meu, scris in colaborare cu Raluca Babota, psiholog si autorul Cuvantului de inceput al cartii mele, Simplu 2 –  Tulburarile de alimentatie la copii.
3. Articolul  Cata mancare inseamna „suficient”?, in care am explicat:

„Nu incurajez masurarea cantitatii de mancare, nici cand bebelusul este alaptat exclusiv, nici cand incepe diversificarea, nici mai tarziu. Am practicat si eu metoda asta pentru cateva luni la primul copil si am observat pe propria piele cat de „adevarata” si cat de „eficienta” este teoria gramajului nutrientilor, a caloriilor etc. Nu putem ramane sanatosi la cap daca ne apucam sa ne hranim (pe noi sau pe copii) cu pixul in dreapta si cu cantarul in stanga. 🙂 Alimentatia inseamna mai mult si mai altfel decat matematică in farfurie. Problema in alimentatia copiilor merge dincolo de cantitatea si de diversitatea hranei. Problema reala este lipsa de încredere în sine si frica mamei,  aceea cu care ea a fost contaminata de sfatuitorii solicitati sau nesolicitati.

Fiecare organism e unic si are nevoi unice in fiecare zi, in fiecare clipa. Asa cum nu exista regula unica pentru vindecare sau educatie, la fel nu exista regula unica nici pentru alimentatie. A masura cantitatea de mancare e un stres urias atat pentru tine, cat si pentru copil – ca si cand nu am avea de facut fata la suficiente alte provocari = stres.

Respecta copilul tau si nevoile organismului sau. Relatia cu copilul trebuie sa fie de comunicare si respect, nu de dictatura si de lupta = agresiune. Copiii ne ghideaza pas cu pas daca stim sa ii ascultam si sa ii respectam, asa incat nu va fi nevoie sa ne temem ca vom alege ceva gresit pentru ei. Daca vrem ca ai nostri copii sa nu aiba carente si lipsuri, trebuie sa procedam exact pe dos: sa scoatem – nu sa adaugam, sa reducem – nu sa crestem cantitatea de alimente si combinatii greu digerabile.”

Descurajez comparatiile, dar stiu ca uneori conteaza sa auzim ca si altii au trecut prin aceleasi experiente si sunt teferi, bine mersi. 🙂 Iata, deci:
1. Cand Pavel avea la aceeasi varsta cu Eric, adica 1 an si 1 luna, avea 9.1 kg. A stagnat fix pana la 1 an si 4 luni.
2. Cand  Petru avea 1 an, greutatea lui era de 9.5 kg.
Am notat aceste valori, am si grafice in Excel! 🙂 , doar ca sa pot compara diferentele dintre primul copil, crescut pe parcursul primului an de viata, de o mama sclava a fricilor si al doilea copil, crescut de o mama eliberata din exterior si din interior. 🙂

Pavel 1 an si 6 luni, 9.8kg, 3 cm de gene, inteligenta si inima ... cat cuprinde :)

Pavel 1 an si 6 luni, 9.8kg, 3 cm de gene, inima … cat cuprinde Universul 🙂

Copiii crescuti fara lapte praf, fara zahar si faina alba, fara cereale instant, sucuri pasteurizate, combinatii indigeste „traditionale” si alte “produse” procesate (sa nu le zic “material de umplutura”) sunt niste copii supli, zvelti, fibrosi, vioi, agili, flexibili si iuti.

Ai incredere in TINE! Esti mama perfecta pentru copilasul tau, Dumnezeu nu a gresit cu nimic cand ti-a acordat aceasta „functie” de mare raspundere si ai in tine toate mijloacele si cunostintele necesare sa il cresti SANATOS!

Cu iubire, mereu,

Opinii 20 opinii

  1. Cristela, bine ai revenit!!! Ti-am simtit lipsa atat timp!! Si fetita mea (cu aceeasi alimentatie) la 12 luni avea 9.5kg, iar la 15 luni 9.8kg. Eu o vedeam bine, sanatoasa, voinica, puternica. Si acum la aproape 3 ani (in septembrie) mi se pare la fel de voinica si plina de energie. Daca ii este foame, cere singura de mancare. Multa sanatate, liniste sufleteasca, iubire si pace tuturor!!

    1. Buna dimineata, draga mea Daniela! Multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru contributia prin impartasire – cata siguranta ne da faptul ca nu ne simtim singuri in experientele si trairile noastre! Felicitari pentru tot ce ai realizat impreuna cu fetita ta, sunteti o echipa minunata si mi-ati adus bucurie, cat un soare de vara! 🙂 Va iubesc.

  2. Draga Cristela, multumim pentru toata dragostea! Domnul sa-ti rasplateasa! Si baiatul meu de 1 an si 4 luni are aceeasi greutate de aproximativ jumatate de an.. asta pentru ca acum sa dezvoltat in lugime dupa ce a inceput sa mearga etc.. e inca alaptat si mananca legume fructe si nu carne, e voios si fericit! si mie mi se mai spune sa ii dau mai mult de mancare (pentru ca nu vrea cateodata sa manance una alta), dar eu chiar cred ca stie el mai bine cat ii trebuie stomacelului lui. Imbratisari calde!

    1. Draga Camelia,

      Multumesc! Sunteti atat de frumoase, cand va miscati pline de iubire, fara pic de agresivitate, dar FERME, prin reteaua asta complicata construita in jurul maternitatii si sanatatii, care are un singur scop: sa ne inrobeasca, sa ne confuzeze, prin indepartarea de propriul barometru al Adevarului – singurul valabil.

      Pana in ziua de azi, Pavel (participant de la 6 ani la competitii triatlon si ski) mananca jumatate din cantitatea pe care o mananca fratele lui mai mic, Petru (care mananca mai mult decat mine si aproape cat sotul meu). Are zile in care „rupe”, mananca mult si zile in care vrea doar suc de fructe, alteori doar fructe, alteori doar SOMN (odihna). In ultimii 3 ani mergem la medic o data pe an (la Constanta!)- de iubire si de dor, de drag sa ne cataram in pomii fructiferi din gradina cabinetului, de placere sa fim „consultati” in foisorul din mijlocul livezii – nu de nevoie. Pentru copii, libertatea, siguranta si iubirea mamei sunt „medicamentele” viitorului!
      Imbratisari voua!

  3. Buna ziua

    Intrebarea mea este despre vaccinuri. Imi cer scuze, nu e la subiectul de mai sus dar n.am gasit la repezeala, alta cale de a va scrie.
    Lucrez la o spalatorie unde sortez haine murdare care vin de la aziluri de batrani, deci majoritatea sunt bolnavi si fac pe ei. Din cauza ca intram in contact cu atatea boli, firma ne obliga sa ne vaccinam contra hepatitei etc. Ce sa fac? Daca nu accept vaccinarea, trebuie sa.mi schimb serviciul. Oare chiar m.as imbolnavi cu toate ca avem masca de protectie si manusi? Ma intreb ce face tot personalul medical din spitale, toti cei care lucreaza cu bolnavi contagiosi? Se poate lucra in asemenea domenii fara vaccin?
    Cred din toata inima ca vaccinurile nu sunt bune si poate firma ar accepta ca eu, pe semnatura, sa imi asum riscul in caz de boala. Am un baietel de 4 ani. Nu as vrea sa aduc acasa cine stie ce boli. Ce ati face dumneavoastra in locul meu?
    Va multumesc anticipat pentru raspuns.

    1. Draga Ana,

      Multumesc pentru intrebare. Nu e nevoie de „repezeala”. Eu nu am scris blogul „la repezeala” si m-as bucura ca nici voi sa nu il cititi „la repezeala”, asa cum suntem impinsi zilnic sa facem cu viata noastra: sa o traim la repezeala.

      Astfel de subiecte nu se trateaza „la repezeala”, nici cand sunt formulate intrebari, nici cand sunt furnizate raspunsuri. Eu am o alta intelegere – in consecinta o alta relatie – despre „boli”. Daca vei citi pe blog recomandarile mele despre preventie, vei intelege ce vreau sa spun si ce poti face in sensul ingrijorarilor tale.

      Cat despre obligativitatea vaccinarii, depinde unde te afli, care este cadrul legisaltiv de acolo si ce esti tu dispusa sa faci – din punct de vedere legal in privinta drepturilor tale.

      Cu pretuire,

      cristela

  4. Draga Cristela,
    Acum ceva vreme sora mea, Anca B. a postat aici o intrebare despre problema demineralizarii danturii fetitei ei. As avea nevoie de raspunsul tau… Am citit articolele pe acest subiect, dar imi amintesc atunci cand am citit rasp tau, ca ii recomandasei sa evite anumite alimente. Am tot cautat in comentarii , dar nu gasesc. Exista vreo metoda sa caut dupa numele cititorilor? Si sa apara comentariile lor ? Iti multumesc!!

    1. Draga Alexandra, multumesc pentru mesaj. Niciun site nu are posibilitatea de a face cautare in comentarii. Poti insa cauta – si gasi 🙂 -, dupa cuvantul cheie „demineralizare”. Daca nu te descurci, da un semn.

      Cu drag

  5. Iti multumesc! Am cautat la acele articole, dar se pare ca inttebarea surorii mele e in alta parte postata… Off topic… Mi-a spus oricum sora mea, in mare ce i-ai scris sa evite, doar ca vroiam sa vad exact rasp tau, ca am o prietena care are fetita cu pete pe incisivi (2ani si 5 luni) … Inca alaptata, dar mananca normal, adica lactate, carne , nimic dulce , nici de casa , nici din comert, si totusi are aceste pete , foarte putin vizibile. Multumesc si abia astept Simplu 2!

  6. Frumoasa doamna! Va scriu deoarece sunt ingrijorata in privinta copilasului meu de 1 an si aproape 1 luna. De aproxima 3 luni nu prea mananca nici san nici mancare. A slabit 1 kg. Nu stiu ce sa fac. Ma gandesc sa ii fac niste analize. Ce sfaturi imi d ati? Va multumesc frumos!

    1. Multumesc pentru intrebare si pentru intelegerea ca niciun profesionist responsabil, nu va poate furniza un raspuns util la ceea ce ati scris. Gasiti un medic iubitor de oameni si care sa va faca o anamneza de macar 40 de minute. Cu drag, imbratisari si sanatate,

      cristela

  7. Multumesc frumos pentru raspuns. Noi locuim in UK insa o sa ma interesez unde as putea sa fac acesta anamneza. In cel mai rau caz o sa venim in tara pentru a o face. O zi buna si multa sanatate!

    1. Multumesc, Aurora. Anamneza este discutia cu medicul, nimic special. Doar ca ei au redus-o de la 1 ora la 3 minute.

  8. Buna seara scumpa Cristela! Si totusi, ce recomandari ai avea pentru o dieta de „pus pe picioare” (a se înțelege luat in greutate) pt un copilaș care este destul de in urma cu greutatea? (10 luni -6,5kg). Am avut cateva probleme care au ținut in loc dar se pare ca si acum Avântul lipseste, fiind si la vârsta consumului de energie la cote maxime. Mii de multumiri de ai putea sa imi împărtășești părerea ta.

    1. Draga Laura, te rog reaminteste-mi saptamana viitoare, pana atunci nu pot raspunde. Multumesc mult.

  9. Cristela, as vrea sa iti povestesc pe scurt despre diversificarea puiutului nostru Pavel care implineste in cateva zile 9 luni. Mergem pe combinatia diversificarea clasica cu lingurita si autodiversificare (=mizerie si mananca car isi baga singur in gura, cat nimereste adica, ceea ce poate parea infim). Dimineata avem masa de fructe (fructe bucati/smoothie/suc proaspat stors), apoi la amiaza o supa/felul 2 si dupa-masa inca o gustare. Rezulta de aici ca la aproape 9 luni are doar 1 masa principala si 2 gustari (desi masa de fructe de dimineata eu o numesc mic-dejun, chiar daca e compusa doar din fructe; ma refer ca poate nu e propriu-zis mic-dejun fiindca nu ii dau ceva mai consistent gen iaurt cu cereale sau ce mai aud pe la mamici).
    Doua temeri ale mele si sotului meu reies de aici:
    1. Ii dam destula mancare? Ar trebui sa imi suflec manecile si sa ma pun pe gatit mai serios? Cate mese ar trebui sa aiba la varsta lui si mai ales, cat ar trebui sa manance ca sa stiu ca a mancat suficient sau cel putin ca mananca ceva-asa e cand il lasi sa se hraneasca singur, dar prefer asa, sa simta texturile, sa simta bucuria de a manca, decat sa stau mereu langa el cu lingurita (cateodata stau relaxata ca oricum ne salveaza titi mereu)
    2. Dintre proteinele animale, am inceput de curand sa ii dam o data pe sapt putin ou si carne de casa. In rest, de lactate nu vreau sa aud pana ce am laptic in titi. Cum pot sa ii variez proteinele vegetale si mancarea vegetariana/vegana in general ca sa ma asigur ca are un meniu variat?
    Stiu ca nu e nici spre binele meu, nici al copilului, dar ma invinovatesc adesea ca nu am imaginatie sa-i gatesc retete si ii dau lucruri prea simple (astazi de ex i-am dat quinoa cu legume fierte la abur, ieri i-am facut biscuiti vegani).
    Multumesc mult in numele tuturor mamelor!

    Un sfarsit de saptamana binecuvantat!
    Ioana

    1. Draga mea, multumesc pentru intrebari si mesaje. Daca vei citi cu rabdare si cu prezenta materialele (inclusiv raspunsurile mele la comentarii) din categoria DIVERSIFICARE si din EDUCATIE ALIMENTARA, vei gasi deja raspunsurile. Cartea mea de Diversificare imputernicitoare va aduce noi perspective.

      In privinta proteinelor animale nu am nimic de spus, decat ceea ce spun de 14 ani de zile. Daca doriti sa dati copiilor din diverse motive, legate de supunerea voastra fata de parerile altora, fata de fricile sau de presunile lor, daca doriti sa dati de frica, de traditie, de obisnuinta, de comoditate, dati. Dar va rog nu includeti intre motivele pentru care manacati produse de origine animala (care au ZERO Vitamina C, zero fibre si sunt pline de colesterol) si motivul „beneficii pentru sanatate”, pentru ca nu exista NICI UN beneficiu pentru sanatate! Din contra. Viata se sustine cu viata, nu cu tesut mort.

      Tocmai am revenit de la primul simpozion „Dietoterapia bolnavului oncologic” unde am sustinut lucrarea mea. Am petrecut ultimele 2 luni intre studii stiintifice indexate si publicate in cele mai reputabile publicatii medicale. TOATE, fara exceptie, arata cum produsele de origine animala sunt factori de risk in aparitia, dezvoltarea si extinderea celulelor canceroase si cum dieta de origine vegetala, cu continut redus de grasimi si bogata in fibre reprezinta un factor critic in preventie si in terapie, atunci cand diagnosticul a fost pus sau interventiile facute.

      Voi folosi mare parte din aceste resurse in cartea mea despre Diversificare, pentru a vedea ca dovezi stiintifice exista si inca din anii ’60! Doar ca ele nu ajung pe birourle medicilor, ci se umplu de praf in bibliotecile medicale din moditive ce tin de profit, nu de sanatate publica.

      Mult succes, draga mea si intelepciune. Simplitatea inseamna abundenta si complexitatea inseamna carente.

  10. Cristela, iti multumesc mult pentru raspuns si astept cu mare interes cartea despre Diversificare. Ne straduim si eu si sotul meu sa mergem pe acest drum al simplitatii, eu niciodata nu am fost o mare gospodina, deci retetele simple si rapide mi se potrivesc cel mai bine. Legat de proteina animala, ai intuit bine, daca inca o mai mancam si noi si ii dau copilului o data pe saptamana e din presiunea parintilor nostri, in a caror casa am crescut peste 20 de ani si unde carnea, ouala si lactatele sunt la loc de cinste (intelegi deja ca eu sunt oaia neagra care mananca iarba si vrea sa traiasca 100 de ani, plus ca a le spune ca proteina animala nu e buna sau ca laptele pe care il consuma zilnic provoaca placa mucoida e pt ei o dovada ca cineva mi-a spalat creierii in vreo secta si am luat-o razna rau de tot). Ei sar pe mine ca copilul nostru trebuie sa guste din toate ca sa poata trai in lumea asta (=sa se integreze intre ceilalti). Discutam f des acest aspect cu sotul meu, fiecare la locul de munca suntem luati la misto pt ceea ce mancam, dar nu ii voi da dulciuri si Danonino si salam doar ca sa faca o figura frumoasa in grupul in care va fi (la gradinita, la scoala, etc.). E greu, cred ca tu stii cel mai bine asta, insa cautam cai pt a-i trezi constienta care lucruri sunt sanatoase si care nu (ca sa nu stam langa el ca gardianul). Atata doar ca trebuie sa facem armata acasa la parinti si socri cand mergem acolo sa nu ii dea X/ca nu mananca Y si mergem destul de des la ei fiindca locuiesc la casa, cu gradina si copilului ii place mult. Aici mi se pare punctul cel mai dificil, a tine piept principiilor lor si a sta drept in fata lor si a oricaror persoane. Cred ca treaba e mai degraba psihologica, de relatie copii-parinti, dar iata ca te citesc de cativa ani si imi fac tot mai mult curaj to speak my mind (apropo, tocmai citesc „Mami, tati, ma auziti„ de Jacques Salome, o recomand cu caldura, sapa adanc in psihicul si comportamentul copiilor si al parintilor).

    Si fiindca poimaine Pavel face 7 luni, ii voi face tortul Supercalifragilistic dupa reteta ta 🙂

    Cu recunostinta,
    Ioana

    1. *9 luni, scuze

    2. Draga Monica, multumesc, LA MULTI ANI!

      Reputatul medic oncolog Bernie Siegel, pe care l-am avut profesor, ne-a spus asa: Cancerul e boala inimii. Pacientii care se vindeca (el ii numeste „exceptionali”) sunt cei nesupusi. Pentru ca cea mai mare boala a inimii ramane supunerea fata de altii, la ideile lor, la presiunile lor, la frica lor, la asteptarile lor, la legile lor, la tratamentele si metodele lor.

      A manca sau a face ceva DE FRICA, DE SUPUNERE in fata altora are efect ZERO BARAT in sanatate. Citeste cartea Anitei MOORJANI si vei intelege mai multe. Se citeste in 5 ore.

      Dumnezeu cu voi,

      cristela

Care este opinia ta?