Frica mamei are leac?

Scris de Cristela  - 16 octombrie 2023

Mi-a fost îngrozitor de frică la primului meu copil, Pavel. Am fost bântuită de frici cu nemiluita, frici si griji care m-au împins să fac tot felul de lucruri lipsite de înțelepciune și care ne-au epuizat dincolo de limită pe amândoi, încă din primele zile împreună (și încă mai achităm amândoi la nota asta de plată, chiar dacă n-a mai rămas decât ceva mărunțiș…).

eu si pavel rapusi
Pavel, 3 zile – ©Cristela Georgescu, 2017

Grijile au început din sarcină și s-au redus simțitor, parcă brusc, odată cu venirea pe lume a celui de-al doilea copil, Petru, la un an diferență. În adâncul sufletului meu sunt convinsă că Pavel l-a înduplecat pe Dumnezeu să îi trimită ajutoare, pentru că nu mai făcea față nici el, nici Călin atunci când mă apucau grijile sau când ma contaminau fricile altora!

Petru, 30 de minute – ©Cristela GEORGESCU, 2017

Toate grijile vin din frică și din nesiguranță. Paradoxal (am observat privind în propria ”grădină”), grijile se amplifică, atunci când mintea e ocupata să găsească soluții ca să scape de griji. Mintea m-a aruncat într-o alergătură epuizantă si în măreața iluzie că acumularea (mai ales de cunoștinte și bani) va pune capăt grijilor. Ahahaha! Odată eliminată o grijă, o alta a umplut locul rămas gol și astfel s-a perpetuat unul dintre cele mai distructive obiceiuri: îngrijorarea si goana dupa o falsă siguranță.

Petru, al doilea copil, m-a trezit din paralizia fricii, m-a anuntat că a sosit vremea să iau în serios timpul vieții pe acest pământ, să încetez cu drama, văicăreala și panica și să ma comport demn. Să fiu adică, ceea ce am fost împuternicită de Dumnezeu să fiu pentru copiii mei, mai ales când vine vorba de sănătatea lor: scut, sprijin și siguranță.

Pavel si Petru m-au facut să conștientizez că nu există copil bolnav în familie sănătoasă și astfel am pășit încrezatoare și cu o voință de neclintit pe Cararea Vindecării Împreună.  Am deschis un ditamai șantierul interior și-am început lucrările de renovare, deloc simple, deloc ușoare. Dar cine-a spus vreodată că în viața asta lucrurile ne vor fi servite pe tavă? Cine ne-a garantat priveliști frumoase de pe cele mai înalte culmi, fără a parcurge urcușul?…

"In three words I can sum up everything I've learned about life: it goes on." (Robert Frost)
“In three words I can sum up everything I’ve learned about life: it goes on.” (Robert Frost)

Reguli de igienă personală

1. Am renunțat la frica de frică. Mai bine zis am renunțat să mai fug de frică, să mă prefac că nu mi-e frică sau să pretind că o pot controla. La teatrul asta suntem maeștri încă din copilarie. Am învațat să trăiesc în pace cu frica mea. Nici ea nu mă mai domină, nici eu nu mă (mai) lupt să scap de ea. Cu alte cuvinte, între mine și frica mea e un ocean de iubire.

2. Am renunțat la dependența de “cineva din afară”, autoritate sau nu, care să îmi dea în permanență soluții. Vocea interioară, intuiția mea este cel mai de încredere consilier de care uitasem complet și care nu m-a trădat niciodată.

3. Am renunțat la zgomotul exterior, la zecile de păreri pe care le ceream sau pe care le primeam nesolicitate (deși majoritatea binevoitoare) și care să îmi spună ce am de facut. Am reînvățat să fac liniște în interior ca să îmi aud inima – Dumnezeu vorbește inimii și acolo e Adevărul. E  dintotdeauna în mine și NU în afara mea.

4. M-am documentat, am ales și am experimentat practic direct, cu convingerea că întreaga cunoașterea pe care o dobândesc poate fi transformată în înțelepciune (latura luminoasă) și că pot renunța la dependența de cunoaștere ca mijloc de distragere a atenției și de falsă siguranță (latura întunecată).

5. Am înțeles cum funcționează organismul uman, înainte de a mă mai arunca să “îl repar” (uneori urmând orbește indicații cu care nu rezona nici el, nici inima mea).

6. Am rămas permanent încredințată că tot ce vine de la viață face parte dintr-un puzzle compus după Legea Universală a Binelui. Universul este întotdeauna prietenos și Dumnezeu este exclusiv iubire necondiționată. Nu caută nimeni din afara mea să mă pedepsească pentru nimic. Dumnezeu a avut înceredere în mine când m-a ales mama copiilor mei. Cel mult pot spune că eu m-am pedepsit, că eu am fost cauza fiecarei suferințe, eu și mintea mea, atunci când a fost într-adevar loc de vreo suferință.

7. Am devenit conștientă că atunci când sunt speriată, panicată, îngrijorată, nu mă mai gandesc la CE mi se spune, ci gândesc CUM mi se spune. Mintea e ca apa. Când e agitată, nu mai deslușim în ea. Dacă o lăsăm să se liniștească, răspunsul devine clar.

Nu permit NIMĂNUI care vine dintr-un context de frică, de gândire egotică sau de doctrină separtistă (adică se crede mai cu moț, indiferent în ce domeniu) să îmi influențeze alegerile de viață!

8. Am învatat că atunci când mă aflu în fața unor situații de sănătate pe care nu le înțeleg sau pentru a căror înțelegere am nevoie de sprijin, înainte de a acționa sub imperiul “fricii de boală” (una dintre cele mai bănoase frici pentru industrie și pentru sistem, dar și una dintre cele mai păguboase pentru sănătatea și pentru buzunarul nostru), e nevoie să colaborez cu un medic IUBITOR DE OAMENI sau – daca acest lucru nu e posibil de fiecare dată –  să cer măcar o a doua opinie, a unui alt specialist. Pentru că o informație poate fi ușor combatută cu o informație contrară, dar altfel stă treaba când în joc intervine experiența cazuistică, dacă mai e și susținută de timp și mai ales de practica directă personală!

Materiale suplimentare împuternicitoare pe aceeași temă:
a. Despre îngrijorări și cum le gestionez: Îngrijorarea noastra, cea de toate zilele
b. Despre fricile părintești când vine vorba de alimentația copilului: Calciu, fier si proteine. Cum s-ar zice … CaFeline!
c. Despre frici în dezvoltarea fizică a copilului, cu Prof. Dr. Mihai Jianu: Ortopedie pediatrica, un serial pentru linistea noastra.
d. Despre frica de a vaccina sau nu vaccina: Raționalitate

Cu Vitamina L,

Diversificare: Soia la copii - da sau ba?

Articole interesante 

>