Ortopedie pediatrica (I) – un serial pentru linistea noastra

Rezumat. Daca aveti dubii sau suspiciuni, frici sau indoieli despre rahitism, displazie de sold, picioare cracanate sau „in X”, mers pe partea interioara sau exterioara a talpii, mers pe varfuri, torticolis, picior plat, dureri de crestere, schiopatare, incaltamintea copiilor sau alte tulburari de mers si probleme de ortopedie pediatrica, iata un serial cu posibile raspunsuri. Si cu o demonstratie video de 1 minut: nu sariti peste filmuletul de la finalul articolului, ca e dovada VIE a ceea ce urmeaza sa prezint.

In serial am adunat informatii imprastiate ici-colo prin articole si comentarii de pe blog si le-am completat cu citate din cartea „Patologia ortopedica a copilului pana la varsta de sase ani” si din conversatiile mele cu autorul ei, Prof. Univ. Dr. Mihai JIANU. Le-am mai trecut odata prin alambicul mintii si prin sita experientei directe.

E scris cu recunostinta si multa iubire pentru Prof. Jianu, care – desi specializat in chirurgie si ortopedie pediatrica – m-a vindecat de fapt pe mine, adult al anului 2010, proaspata mama, de una dintre afectiunile dure ale mamiciei: FRICA de „problemele” de ortopedie ale primului meu copil. Prof. Jianu este un indelung experimentat si incercat chirurg si ortoped pediatru, care are si un simt al umorului fin si care nu isi menajeaza latura umana cand profeseaza: imparte cu generozitate iubire, imputernicire, blandete, zambet ….

Fara FRICA. Zic mai sus de FRICA „la primului meu copil”, ca la al doilea deja descoperisem ca nu exista copil bolnav in familie sanatoasa si asta m-a ajutat sa pasesc ferm pe cararea Vindecarii:
– am renuntat la frica
– am renuntat la dependenta de „cineva din afara” care sa imi dea in permanenta solutii si cunoastere
– am renuntat la zgomotul exterior care sa imi spuna mereu ce am de facut. M-am acordat increzatoare la vocea discreta a intuitiei materne, o vibratie care nu m-a tradat NICIODATA.
– m-am documentat, dar am avut incredere ca in mine s-a aflat dintotdeauna cunoasterea, si nu in afara mea, ca e nevoie doar sa imi reamintesc.
– am inteles cum functioneaza organismul uman, inainte de a ma arunca sa „il repar”
– am ramas permanent incredintata ca tot ce vine de la viata face parte dintr-un puzzle compus dupa Legea Universala a Binelui.

***

Cum a inceput? Serialul de azi a pornit de la intrebarea de ieri a unei mame: „Ecografie de sold. Voi ati facut copiilor? Pe noi ne-a trimis doctorita insa am amanat. Am mers azi cu bebe de 5 luni si ne-a zis doctorita ca e prea tarziu pentru ecografie acum si ca trebuie sa il ducem sa ii faca radiografie. Sunt tare suparata, chiar nu vreau sa ii fac radiografie insa as vrea sa stiu si ca n-are probleme.”

Inainte sa actionam sub imperiul „fricii de boala”, una dintre cele mai banoase frici pentru industrie si una dintre cele mai paguboase pentru sanatatea si pentru buzunarul nostru, sa cerem macar o a doua opinie, a unui alt specialist. Pentru ca o informatie poate fi usor combatuta cu o informatie contrara, dar altfel sta treaba cand in joc intervine experienta cazuistica, daca mai e si sustinuta de timp!  Mai cereti o opinie inainte sa radiati sau sa expuneti copilasii la investigatii si manevre stresante (poate inutil) si inainte sa va faceti ORICE FEL DE GRIJI, sa va risipiti energia si sa va transformati inutil in consumatori fideli de servicii si produse medicale!

***

Experienta mea. Torticolis congenital (capul inclinat spre umar sau „gat stramb”). Cand s-a nascut Pavel, acu’ mai bine de 5 ani, neonatologul ne-a informat ca „din pacate are torticolis.”. Habar nu aveam ce e, cu toate astea mi-a cazut cerul in cap cand am auzit. Si o zgaiba daca era sa fie, tot griji imi faceam. Ca asa am fost la primul copil, nah! Ma obseda o singura intrebare, dealtfel nerelvanta, consumatoare de energie si de sanatate: „De ce tocmai copilasul NOSTRU sa aiba „ceva”?”.  Acum imi vine sa rad, dar nu e de ras, ca asa incepe drumul catre boala, cu stres indus subtil. Pentru ca permitem asta! (Desigur ca cel mai usor e sa dam vina pe industria farma si pe cea medicala, pe sistem in general, dar ei nu fac altceva decat sa capitalizeze pe lipsa noastra de reactie: parca suntem meduze esuate).

L-am stresat pe Pavel (desi la vremea respectiva credeam ca ii fac bine) vreo 10 luni cu masaje, gimnastica speciala si manevre de tot felul pana cand, dezamagita ca nu apareau progrese, am hotarat sa intreb si un neurolog pediatru. Vizita a inceput in forta: „Doamna, ecografie la creier i-ati facut pana acum? Copilul are retard! Trebuie operat: acest torticolis va duce la o dezvoltare asimetrica si poate cauza mai tarziu o pareza faciala, nu isi va mai putea misca muschii gatului, ai fetei, nu va mai deschide ochiul de pe partea afectata …” si de aici s-a rupt filmul, nu mai stiu nici ce-a spus, nici ce-a scris. Totul se invartea in jur si si auzeam un vuiet in urechi, in timp ce ochii mi se umpleau de lacrimi si sufletul de revolta. Priveam la copilul meu frumos si vesel, cu ochi limpezi si albastri acoperiti de gene uriase ca aripile unui fluture si nu-mi parea ca are vreo legatura cu personajul din scenariul apocaliptic al doctoritei.

Am iesit din cabinet, am achitat consultatia si m-am uitat la Calin, sotul meu, care il purta pe Pavelas cel vesel pe umeri (iar eu pe Petru in burtica): „Fii serioasa, printeso! Copilul nu are nimic!” a spus el pufnind in ras. Si-am mers, exclusiv spre linistirea mea, la Prof. Jianu. Dar ce bine am facut, ca uite, acum va pot povesti si va pot da – pana cand cei aflati in cautari va si gasiti resursele interioare – un punct de sprijin.

Ajungem la cabinet. Intram. Pavel, copil sensibil, simte imediat vibratia oamenilor si reactioneaza in consecinta. Era fericit, linistit. Zic: „Domnu’ doctor, sa vedeti, copilul are torticolis…”. „N-are, doamna niciun torticolis. Are pozitie defectuoasa a capului, din cauza pozitiei intrauterine!”, ma intrerupe prof. Jianu cu intentia de a-mi curma jalea si frica. Cumva se potrivea ce imi spunea, pentru ca bietul Pavelus a avut tot felul de patanii in sarcina, insa nu e acum cazul si nici locul sa povestim despre asta. Dar vezi bine ca noi, mamele, nu ne lasam cu una cu doua, mai ales daca lucrurile par simple… Subestimam simplitatea uneltelor si a explicatiilor care ne sunt puse la dipozitie. Parca avem o intelegere cu o forta distructiva sa ne tina mereu pe jar, sa ne fure mereu linistea si increderea, cautand si sadind in minte semintele indoielii. „Stati putin sa va spun”, insist eu, „am adus si poze!”, „Nu am, doamna draga nevoie sa vad nicio poza. Copilul nu are nimic grav, pozitia se corecteaza de la sine pana la 13 luni, nu mai stresati copilul si nu va mai stresati nici Dumneavoastra!”. Si asa a fost, i-a disparut ca prin minune pana la un an! Inainte sa plecam imi zice: „Va astept la control la doua luni dupa ce incepe sa mearga!”, „Aoleu!” zic impacientata „e ceva rau?”. „Nu-i, doamna, nimic. E un simplu control. Pana atunci insa nu uitati: fara ghete cu glezna, cat mai mult in picioarele goale!”. Am ascultat si practicat in toate anotimpurile, chiar si iarna. Despre mersul descult prin zapada am facut si o demonstratie video.

Picioruse de Pavelas (11 luni)

Picioruse de Pavelas (11 luni)

Picioruse de Pavelas (3 ani)

Picioruse de Pavelas (3 ani)

Ce fel de incaltaminte sa cumparam copiilor? Iata ce ne-a recomandat domnul doctor: ”FARA GLEZNA, FARA TALONETE! FARA PREMERGATOR! Cat mai mult descult, iarna sau cand e rece cu sosete antiderapante. Ne-a explicat cum ghetele, sandalele cu glezna (si premergatorul) sunt ”cea mai mare prostie”. Glezna copilului trebuie sa se intareasca prin exercitiul mersului si de la sine. Daca este sustinuta non stop de incaltaminte, e posibil sa ajunga la 3 ani cu articulatiile si muschii nedezvoltati.”

In privinta pantofilor, ne-a recomandat exclusiv pantofi cu talpa ”fooooooarte moale si foooooarte flexibila, eventual de piele intoarsa”. Pavel a refuzat categoric orice incaltaminte in momentul in care a inceput sa mearga. Era decembrie, nu stiam ce solutie sa gasim, pentru ca era iarna grea si nu se mai putea pe gheata cu talpile goale. Asa ca a purtat o vreme … opinici :), cumparate de la Muzeul Taranului si a fost foarte incantat. In primavara am gasit la Clarks o pereche de pantofi pentru primii pasi si nu a mai iesit din ei. Incepand cu luna iunie am renuntat complet la sosete.

Apropos de sosete: nu le folositi vara si taiati-le elasticul. Am invatat de la dr. Laza asta. Toate sosetele, inclusiv cele pentru copii, au un elastic ilogic de tare, care obstructioneaza circulatia si cauzeaza in timp probleme serioase. Cautati sosete largi sus, in forma de palnie adica sau cu elastic fooooarte slab. Sau taiati-l fara mila si fara prejudecati. Eu asa am procedat, chiar daca arata putin haotic ciorapul… Sanatatea copilului e mai presus si ce cred altii despre mine sau despre noi ca aspect este irelevant in ecuatia evolutiei sufletesti.

Taiati elasticul la sosete

Taiati elasticul la sosete

***

Calcatura cu glezna spre interior. A inceput Pavelas al nostru sa mearga singur pe la 13 luni. Am mai asteptat doua luni si iaca, la 15 luni ne prezentam ascultatori la control. Intre timp adunasem o lista de nelinisti, care inventate de mine, care preluate de la diversi „binevoitori”. Abia asteptam sa i-o prezint domnului doctor si sa vad: la astea ce mai avea de zis? Rahitism = coaste evazate, picioare curbate. Calcatura cu glezna spre interior, coloana cam proeminenta, hernie ombilicala …

Buna ziua, buna ziua, Pavel incepe inspectia prin cabinet, eu il descalt si-ncep cu jalea si oftatul: „Domnu’ doctor, calca cu glezna spre interior!”. „Hahahaha! Pai de ce credeti ca v-am chemat, doamna la doua luni dupa ce incepe sa mearga? Pentru ca stiam ca o sa va speriati si o sa dati navala la ghete cu glezna!”

Mi-a explicat ca pana la 3 ani se va corecta, ca in niciun caz ghetele cu glezna nu sunt solutia, pentru ca glezna si tot ceea ce o inconjoara trebuie sa lucreze, ca sa se intareasca musculatura si articulatiile. Copii trebuie sa mearga cat mai mult desculti, in picioarele goale, fara sosete adica, si in casa si afara. (Nu, nu racesc fara soseste pe gresie si pe parchet, nici pe iarba, nici in apa rece! Nu astea aduc „raceala”, dupa cum am explicat si in articolul Mersul descult prin zapada). Si mi-a daruit o carte, scrisa chiar de domnia sa: „Sa mai spuneti, doamna si altor mame speriate, daca tot ziceti ca scrieti pentru mame!”.

Cartea se numeste „Patologia pediatrica a copilului pana la varsta de sase ani” si iata ce scrie despre „calcatura” aceasta, denumita „Picior plat valg = situatie in care sprijinul pe picior se face pe marginea interna cu tendinta de prabusire a maleolei tibiale pe sol (…).
1. Imediat dupa nastere trebuie facuta diferentierea intre o malpozitie a piciorului, care se va corecta de la sine si o malformatie care va necesita tratament kinetoterapic si ortopedico-chirurgical.
2. Piciorul plat valg rezidual apare la foarte multi copii pana la varsta de 2-3 ani si se corecteaza de la sine in 98% din cazuri, dupa varsta de 4 ani. Uneori e necesara asocierea kinetoterapiei in formele mai accentuate.
3. La copiii cu plat valg imobilizarile gipsate sunt inutile si chiar contraindicate peste varsta de 2 ani. Nu se recomanda folosirea de ghete ortopedice cu caramb inalt si tare cu scopul de a „tine glezna”, intrucat acestea determina hipotonie musculara si perpetueaza laxitatea articulatiei”

***

 Rahitism. Apoi am trecut la coaste evazate +  picioare curbate = rahitism (Pavel a avut picioare curbate de la 15 la 18 luni): „Ce ziceti de coaste, totusi? Nu-s cam evazate? Si uitati, a inceput sa fie cracanat! Oare e rahitism?”. Cu blandetea si umorul caracteristic, mi-a raspuns: “Doamna, daca s-ar scoate din nomenclator rahitismul, pediatrii nu ar mai avea ce diagnostic sa dea. Am si intrebat un coleg profesor de ce ii tot invata pe studenti ca semnele rahitismului sunt astea? Si mi-a raspuns ca asa scrie prin diverse tratate … Cartile se scriu din carti, doamna. Practica e alta!”. Si am mai aflat de la domnia sa ca vin mame disperate care il implora sa le dea copiilor ghete cu talonete sau cu diverse alte cerinte. Si daca le spune ca nu e nevoie sau ca se vindeca de la sine si nu e nimic grav, pleaca nemultumite: “Nu e bun, dom’le! Am dat banii degeaba”.

Recunosc ca si eu ma intrebam uneori ce rost isi au controalele, daca totul parea asa de simplu si natural? Abia apoi am inteles si am apreciat ca erau de fapt pentru mine 🙂.

Mama la Scoala Vietii. Cu bentita.

Mama la Scoala Vietii. Cu bentita.

Pur si simplu ne iubea, ne iubea si nu voia sa ne lase prada erorilor generate de fricile mele. Era felul domniei sale de a ne IMPUTERNICI. „De ce ma mai chemati, domnule profesor?”, l-am intrebat razand, incurajata de simtul umorului pe care il manifesta din plin. „Eu vin cu ditamai grijile si Dvstra imi spuneti sa respir si ca nu e nimic?! 🙂 🙂 🙂 „. „Pai de ce credeti ca va chem, doamna? Sa va linistesc, ca stiu dinainte ce vi se va prezice! E primul copil, nu?” „Da!” i-am raspuns razand in hohote. „La al doilea n-o sa mai aveti nevoie sa veniti, n-o sa vi se mai para nimic in neregula!” SI ASA A FOST, dar recunosc ca si eu am fost silitoare si am practicat toate cele enumerate la inceputul articolului. Am mai dat si rateuri, dar succesul a venit din faptul ca am (men)tinut directia, indiferent de derapaje sau de iesiri din decor.

***

Picioare curbate (genu varum). „Si sa nu mai ziceti, doamna ca e copilul cracanat! Uitati-va aici, in carte!” si-a deschis-o. M-a pus sa citesc: „Deviatiile de ax ale genunchilor in plan frontal (genu varum si genu valgum) sunt foarte frecvente la copil. In majoritatea cazurilor ele sunt benigne si se corecteaza spontan. In mod normal, fiziologic, toti copiii prezinta genu varum de la nastere pana la varsta de 18 luni datorita unei incurbari a femurului si a tibiei (fig.25, 26).

Genu varum este normal la copii pana la 18 luni.

Genu varum este normal la copii pana la 18 luni.

Se apreciaza ca pana la 18 luni, distanta intre genunchi, cand gleznele sunt lipite, trebuie sa fie de 4,5 – 5 cm, dar se admite si o distanta pana la 9 cm. Treptat, treptat, devierea in varus a genunchilor se corecteaza de la sine, asa ca este inutila la aceasta varsta imobilizarea in aparat gipsat de corectie. Gipsul nu face decat sa diminueaze tonusul musculaturii, pentru ca oricum peste 2 ani dispare incurbarea genunchilor in varus (fig.27)”

Genu varum. Aspect radiologic.

Genu varum. Aspect radiologic.

***

Genunchi „in X” (genu valgus). „Apare dupa 18 luni si se accentueaza pana la 4 ani. Atat vreme cat este bilaterala nu este nici un motiv de ingrijorare. Se admite o distanta pana la 7-8 cm, valoare care, odata depasita, trebuie considerat cu potential de agravare si trebuie tratat chirurgical.” Dupa prima copilarie poate exista genunchi curbat sau genunchi „in X” accentuat peste valorile normale si „cu toate astea sa fie considerat normal daca este constitutional, daca sunt mostenite particularitatile genetice ale parintilor (…)
1. Genunchiul curbat e frecvent la copilul de 1-2 ani si dispare spontan la majoritatea cazurilor.
2. Genunchiul „in X” este frecvent la copilul de 3-4 ani si dispare spontan
3. Genunchiul curbat care continua sa se agraveze dupa 2 ani, genunchiul „in X” care se agraveaza dupa 4 ani si toate deviatiile unilaterale trebuie considerate patologice.
4. Imobilizarea gipsata este inutila, chiar daunatoare.

***

Hernia ombilicala. A aparut pe la vreo trei luni, dupa niste reprize de plans zdravan, pe vremea cand inghitisem alta minciuna gogonata si anume ca „copilul sufera de bratita cronica”, adica de prea mult tinut in brate si am incercat sa il culc singur, in patul lui. (Va rog, informati-va despre avantajele co-sleepingului si dormiti fara nicio frica sau grija impreuna pana cand copilasul alege el sa se separe. E frumos, e sanatos si e haios sa te pierzi printre picioruse si manute de copilasi care dorm in toate pozitiile posibile.)

Dupa ce aparut „hernia” am incercat s-o dregem cu banuti asezati pe buric, cu leucoplast care „prindea” pielea de deasupra de de desubtul buricului, cu fese elastice smechere si nu imi mai amintesc cate altele. Nimic n-a mers, fireste. Experienta mi-a demonstrat ca sunt bazaconii. Cu problema asta chiar c-am rezolvat-o repede: „N-are, doamna nimic! Cand va mai creste si i se vor intari muschii abdominali, totul va fi in regula. Lasati-l sa se zbenguiasca!”

alpinism-curat1-225x300

***

Cam cata dreptate a avut simpaticul profesor Jianu, cand mi-a prezis ca toate problemele (majoritatea imaginare) ale copilului se vor corecta de la sine, ca va fi un zbantuit fara niciun fel de probleme de ortopedie? Pai … uite, cam atata: ca sa va convingeti,  l-am filmat pe Pavel intr-o demonstratie de 1 minut, pe muzica vindecatoare a lui Lex van Someren):


***
(Va urma displazia luxanta de sold si piciorul plat)

Opinii 100 opinii

  1. Intersant articol si de mare ajutor. Am vrut sa il printez pentru soacra mea ;)) sa il citeasca, dar nu merge. Ea nu sta pe calculator… Nici cu copy paste nu merge. Banuiesc ca ai blocat tu optiunea asta sau?

    1. Draga Camelia, multumesc. Asa este dezvoltat blogul, intr-adevar. Ti-am trimis un email pentru socrella :).

      Cu drag,
      cristela

  2. Buna
    As vrea sa-ti cer parerea legat de o problema de alimentatie la fetita mea de 10 luni.Am inceput diversificarea aprox. pe la 4-5 luni ea fiind alaptata la san si mai completam cu putin lapte praf pana la 4luni.Am inceput asa devreme pentru ca am vazut ca era foarte curioasa sa guste din ceea ce mancam noi.Efectiv imi lua mancarea din mana ca sa manance ea.Acum insa de la 9-10 luni nu stiu din ce motiv prefera sa suga si sta destul de mult la san.Mancarea o scuipa din gura.Asta nu se intampla de fiecare data,dar de foarte multe ori e asa.Mi-a zis o mamica, ca asa a patit si ea, la 5 luni voia sa manance de toate si dupa 1 an nu mai voia decat lapte(lapte praf).Ma tot intreb ce se intampla.Gresesc eu ca o las la san cat vrea ea?

    1. Draga Aurelia, multumesc de intrebare. Nu sunt comparabile situatiile voastre, copiii adora laptele praf, din cauza zaharului din el. La voi e goana dupa san, nu dupa lapte praf, din ce imi scrii. Personal nu as analiza prea mult situatia, m-as relaxa si m-as bucura de copils i de viata, de faptul ca am lapte si ca ma pot conecta cu el in timp ce suge, pot conversa de la inima la inima. M-as asigura ca ii transmit prin lapte liniste, siguranta si IUBIRE. Copiii sunt atat de destepti. Ei stiu ca IUBIREA = Vitamina L este hrana cea mai pretioasa si ne arata cat de mult au nevoie de ea. Iubirea e energie, e combustibil, e vitala. Oamenii au nevoie de iubire mai mult decat de mancare. De aceea cand esti indragostit nu iti e foame! Asa ca bucura-te ca ii poti oferi copilasului lapte matern = hrana si iubire in acelasi timp!

      Cu drag,

      cristela

    2. Multumesc mult.Probabil ca imi fac prea multe griji.Si chiar ma bucur de faptul ca alaptez si o sa o fac cat de mult posibil.Pe baietel(cel mare) nu am reusit sa-l alaptez si pot sa spun acum ca din cauza nestiintei.E pacat ca in spitale nu sunt consilieri in alaptare pentru ca daca acum 7 ani mi-ar fi spus cineva cum trebuie sa procedez baietelul meu ar fi fost altfel.
      Este atata nestiinta din punctul asta de vedere si e pacat.Amandoi copilasii mei s-au obisnuit cu sticla in spital si nu mai voiau sa o lase.Cu baietelul dupa 3 luni am renuntat la alaptat pentru ca nu mai voia sa suga decat din sticla,dar cu fetita am avut o ambitie de fier as putea spune pentru ca m-am muls 3 luni de zile si ii dadeam cu sticla pentru ca treptat sa o obisnuiesc cu sanul si la 5 luni am reusit ce nu as fi crezut:sa o alaptez doar la san.Spun toate astea pentru mamicile care poate trec prin situatia mea;sa nu renunte la alaptatul la san pentru ca se poate chiar daca e destul de greu.
      Multumesc si pentru articolul de ortopedie si pentru multe altele.Suntem in faza la care alegem papucei pentru primii pasi si sincer deja sunt saturata de vanzatorii care imi spun ca trebuie sa iau neaparat ghetute ca sa sustina glezna sau cu talonet ca sa nu faca platfus.
      O zi frumoasa

    3. Multumesc, draga Aurelia! Ce experiente frumoase… Te imbratisez,
      cristela

    4. Aurelia, scuza-ma ca ma bag, dar citeste despre salturi mentale. Vor mai fi faze de genul asta si ti se vor parea cu atât mai ciudate cu cat e copilul mai mare. Din păcate, Wonder weeks au fost cartografiate doar pana la 17 luni.

  3. Buna ziua! A fost cineva la kinetoterapie la spitalul Grigore Alexandrescu? Au conditii bune? Cat dureaza sedinta? Trebuie platit ceva? Trebuie sa imi duc ambii copii la kineto si oscilez intre acest spital si Kinetomedica din zona unde locuiesc….Multumesc!

  4. Buna ziua,
    Incerc sa il gasesc pe domnul doctor Jianu Mihai si nu reusesc sa gasesc locatia unde profeseaza dumnealui. Daca ma poate ajuta cineva?
    Multumesc

  5. Buna ziua! Si fetita mea a fost diagnosticata cu torticolis de catre neurolog pediatru care ne-a recomandat masaj -kinetoterapie. Am consultat un prof fiziokinetoterapeut si un prof strain ac specialitate care zic k este doar o malpozitie si k nu e torticolis. Insa eu sunt nelinistita. Tine intotdeauna capul mai inclinat intr-o parte. Akum are 6 luni si eu nu stiu cum sa ma comport.

    1. Anamaria, am inteles: desi aveti asigurari de la specialisti ca nu este torticolis si aveti si acest articol, incapatanarea mintii va face sa ramaneti nelinistita si sceptica. Si atunci cum credeti ca pot eu, din afara Dvstra, sa va sprijin si sa actionez asupra unei minti care se incapataneaza sa faca pe plac fricilor?

  6. Buna
    De unde as putea face rost d brosura prof Jianu!? Pe net nu o gasesc..
    Scuze de deranj,
    O zi buna

    1. Nu ma deranjati, se poate? Multumesc pentru intrebare. Nu este de vanzare, domnul profesor o mai face cadou la consultatii… Cu drag

  7. Buna ziua, am un baietel de 7 ani si zece luni, si la nastere avea laba piciorul in interior, explicatia fiind : nu a avut loc in burtica mea. De atunci am fost la mai multi specialisti, am purtat ghetute, am facut kinetoterapie, masaj, am purtat si inca mai purtam talonete. El inca interior si acum are si tendinta de a sta cocosat. Un sfat mi-ar fi de mare ajutor. Un consult la d-ul Dr. Jianu? Noi suntem din Brasov. Multumesc frumos.

    1. Desigur, draga Elena, cauta-l pe domnul profesor (nici nu stiu cat va mai profesa, sper sa nu se fi retras!) er ape la Regina Maria in Bucuresti si faceti un drum. Sa vezi ce bine va fi! Cu mare drag, astept vesti minunate, daca veti avea timp.

  8. Fiu meu de 1 an si 8 luni, ar rahitism.Am sesizat toracele evazat si picioarele usor in paranteza, sternul usor infundat si in urma analizelor s-a confirmat diagnostic. Si am primit doza marit de vit D si fiole de calciu. Mie personal mi s-a parut exagerat sa administrez(cu greeeeu) 10 ml de fiola de gust oribil.Timp de 10 zile pe luna, 2 luni. Ce ma sfatuiti?Credeti ca se repara si fara tratament?

    1. Buna ziua, draga Ana, multumesc pentru incredere. Cum as putea eu sa stiu (ma refer la cunoastere intuitiva) ceea ce se intampla bine sau mai putin bine cu bebelusul tau sau daca acest diagnostic ar fi unul corect? Ai vazut ce am scris si in articol, din discutia cu domnul doctor, despre rahitism. CAuta-l, mergeti la o consultatie sau cere si parerea unor medici care inteleg si te invata cum sa repari actionand pe CAUZELE rahitismului, nu pe indoparea cu suplimente de sinteza, a caror asimilare nu ti-o garanteaza decat MAria Sa, Corpul.

      Cu drag,
      cristela

  9. Fetita mea are un an si 3 luni si este foarte cracanata,am facut masaj si gimnastica timp de 3 luni la recomandarea unui medic.Am fost la alt medic si ne-a spus ca nu are nimic la picioare(asta cand avea 11 luni),ca este normal si ca se va indrepta dar imi este teama pt ca pana acum nu vad nici o schimbare cu toate ca am facut masaj si gimnastica.cand vad fetite in jurul meu de aceeasi varsta cu fata mea si au picioarele drepte imi vine sa plang si ma intreb unde am gresit.Ce ma sfatuiti sa fac??

  10. Imi puteti spune va rog unde il pot gasi pe Profesorul Mihai Jianu?

    1. Apasati linkul din articol, va rog. Multumesc

  11. Bună băiețelul meu de un an și nouă luni a cazut și si a rupt minuta o are în ghips,întrebarea mea este trebuie să io leg cu ceva pe lîngă corp sau so las doar cu ghipsul cel are…multumesc

  12. Buna Cristela,
    Imi poti da te rog mai multe detalii cu privire la recomandarea de a nu folosi premergator ? Si noi am primit aceeasi recomandare de la ortoped.
    Multumesc mult
    Adina

  13. ziua buna. am o mandra de 8 ani, si am observat eu si cei din jurul meu…ca merge cu varful piciorului stang in interior . pana acum ii fac observatii, probabil urmeaza control la ortoped in Brasov. cu asa ceva v-ati confruntat? si eu stiu ca mergeam asa cand eram mica, tot cu stangul, si imi faceau ai mei observatie si in timp m-am corectat singura. multumesc.

  14. Buna ziua, am un baietel de 3 luni si 2 saptamani. Are un piciorus mai gras si unul mai slab. Urmeaza si controlul la ortopedie.V-ati confruntat cu asa ceva?Multumesc frumos!

    1. Multumesc pentru intrebare, Simona. Nu, dar aveti grija la cine mergeti, sa nu veniti inapoi contaminati cu idei inspaimantatoare.

      cristela

  15. Am o fetita fe 2 ani si 3 luni diagnosticata cu parapareza spastica credeti ca se va recupera

    1. Draga Geanina,

      La 34 de ani mi s-a spus ca am intrat in linie dreapta spre moarte, ca mai duc maxim 3 ani. Cand au auzit ca vreau sa fac si schimbari in modul in care mananc, gandesc si actionez, sa colaborez cu un medic naturist, au zis ca ma voi duce cu viteza direct in zid. Il intrebam pe medicul naturopat zilnic: „Credeti ca ma mai vindec vreodata?”, Pana intr-o zi, cand mi-a raspuns:”Eu cred, dar TU…crezi?

      Nu exista boala nevindecabila, exista doar pacient nevindecabil, fie pentru ca se indoieste, fie pentru ca asa a fost scris in misiunea sufletului sau.

      Imbratisari,

      cristela

  16. Draga Cristela,

    Am gasit blogul tau cu seria de articole despre vitamina D asta iarna.. am fost fascinata si iti multumesc!
    Acum iata ca eram in cautare de informatii despre frenul labial si lingual. Am un puiut, Tudor, in varsta de 2 luni si suspectam ca are fren restrictiv, deoarece alaptarea e greoaie si bifeaza multe din criteriile de pe:
    https://milkmatters.org.uk/2011/04/15/hidden-cause-feeding-problems/
    Si din ce ne-am uitat si noi in gurita lui asa pare. Din pacate unde locuim (in Praga), nu gasim medici si consultanti in alaptare care sa cunoasca problema, pediatra noastra considera ca e de operabil doar in cazurile severe. Deocamdata e prea departe pentru noi la varsta lui ca sa mergem in Romania (cu masina si am temere si de avion pt varsta lui). Asadar m-ai putea ajuta, te rog, cu niste informatii de contact ale medicului din Austria care v-a facut interventia la Petru?
    Multumesc mult! Doamne-ajuta!
    Daniela

    1. Draga Daniela, ti-am trimis detaliile privat.

      Cu drag,

      cristela

  17. Buna ziua!
    Vin si eu cu o intebare al carei raspuns nu l-am gasit in articolul de mai sus si sunt foarte ingrijirata. Fetita mea, 4 luni, are manuta stanga mai mica decat dreapta ( palma, degetelele si antebratul). Toti imi spun sa nu imi fac griji, din moment ce copilul isi misca mana normal, prinde lucruri, strange, insa vreau sa stiu cauza si daca exista sanse sa creasca ca si cealalta.
    Va multumesc!

    1. Multumesc pentru mesaj. VA nteleg ingrijorarea si dorinta de a primi certitudini, dar eu nu va pot furniza astfel de opinii, multumesc pentru intelegere. Chiar si opiniile medicale, trebuie privite intocmai ca ceea ce sunt – niste opinii, NIMENI nu poate sti CU EXACTITATE ce urmeaza sa ni se intample. VA pot insa garanta ca o gandire pornita din incredintarea ca totul va fi bine si ca suntem inconjurati de iubire, mai ales din partea lui Dumnezeu, nu poate atrage decat acei ghizi care sa conduca la rezultate ce aduc bucurie.

      Cu pretuire,

      cristela

Care este opinia ta?