Pretuieste-ti parfumul! Copiii stiu de ce.

O sa ziceti ca doar despre importanta parfumului in calitatea relatiei mama-copil nu vorbisem. O sa zic ca aveti dreptate, dar ca a meritat din plin.

Aproape toate parfumurile si lotiunile dupa ras (after shave) contin substante active care impiedica constienta de sine si afecteaza dramatic claritatea interioara. Cu alte cuvinte, reusesc sa contribuie la confuzia generala si sa ne faca si ele sa uitam cine suntem, ce putem cu adevarat, care este misiunea, scopul si obiectivul pentru care traim. (Acelasi lucru e valabil si pentru „bunatatile” procesate industrial, pline de arome „naturale”: cine a fost la conferintele mele isi aminteste cu siguranta exercitiul cu aroma naturala de capsuni si motivul pentru care se permite sa fie comercializata sub emblema „naturala”.)

In 2004, dupa ce am facut primii pasi spre reforma in dieta si in comportament de viata, una dintre chestiile pe care nu le-am mai tolerat si pace a fost parfumul. Imi facea rau orice miros de parfum facut de om. La fel de rau imi faceau si adaosurile chimice din mancare, pe care papilele mele gustative devirusate le detectau si le respingeau imediat. Bineinteles ca nu m-am indurat sa arunc scumpete de parfumuri cumparate cu truda, ba – culmea! – ma pufaiam cu ele la vreo sindrofie corporatista, chiar daca ficatul meu protesta din rasputeri. (Cu ocazia nenumaratelor abuzuri pe care le-am savarsit asupra corpului meu, ignorandu-i semnalele, am  inteles mai bine expresia „barbarii de tirani”. Noi insine si nu altcineva suntem chiar aia despre care „se vorbeste in propozitie”. Noi, pentru ca actionam precum niste tirani barbari in ignoranta, distrugandu-ne pe noi si ceea ce ne tine in viata.)

Din 2009, de cand s-au nascut cei 2P care – ca toti bebelusii – miroseau a Dumnezeu, am considerat ca ii insult si ii derutez chiar de la inceput de drum, daca folosesc parfum. Includ aici si parfumul din detergentii si balsamurile de rufe, sursa a numeroase „boli” sau eruptii pe piele la bebelusi si la adulti.

Ce solutii propun?

1. Spalati cu nuci de sapun si clatiti cu otet si apa. Daca sunteti mai pretentiosi, adaugati si ceva ulei esential. Atat. Mai simplu, mai sanatos, mai ieftin – si pe termen scurt, si pe termen lung.
2. Mirosul frumos nu vine din exterior, ci din interior. Aveti grija de interiorul fizic, emotional si mental daca doriti sa mirositi curat.  Nu acoperiti „gunoiul” interior cu mirosuri exterioare, scumpe si artificiale. Exista esente naturale, desigur, sunt binefacatoare si utilizate pentru efectul lor terapeutic, folosesc si eu pentru intreaga familie: uleiurile esentiale de calitate.
3.
Va rog, macar cat timp alaptati, nu va imbibati in parfum, indiferent de cate sute de euro costa mililitrul. Cum sa ne recunoasca copiii nostri peste timp dupa miros, cand acelasi parfum poate fi purtat de multe alte doamne? Ce grad de autenticitate si naturalete sa mai aiba legatura noastra cu el? Priviti copiii din filmul urmator si observati cum isi recunosc mamele.

Toate femeile sunt unice, venerati-o pe cea din inima, nu pe cea din flaconul de parfum.  Si acum, la 46 de ani, imi amintesc perfect cum mirosea mama mea, mirosul ei adevarat. Dupa ce a murit, am pastrat o bluza fina de matase si m-am cufundat cu nasul in ea ANI DE ZILE, in cautarea mirosului care cu adevarat ma linistea: mirosul ei natural, asigurarea mea ca „totul va fi bine”. Primea uneori cate o fiola mica de parfum frantuzesc si il folosea cu grija. Dar de cate ori mirosea a parfumul ala, simteam un zid intre mine si ea. Parfumul mi-o fura pe mama mea cu piele fina, rozalie, luminoasa si frumos mirositoare! Nu ma deranja deloc cand mainile ei miroseau a coaja de lamaie, a zahar vanilat, a paine, a marar, a leustean sau a busuioc, nu! Gaseam ca mirosurile astea o prindeau, o completau. Mirosul lor de truda si de natura erau o declaratie de dragoste pentru mine. Exact ca ultimele versuri din poezia Copilul meu, sa nu ma cauti, de Magda Isanos:

„Copilul meu, sa nu ma cauti. Toate iti vor vorbi despre mine cu dreptate. Dupa ce n-am sa mai fiu, sa nu spui: “Pentru mama-i tarziu”. Sa stii c-am sa-nconjor de multe ori cu nourii si cu ploaia ograzile unde mi-am petrecut amiezile. Daca suferi, sa chemi serile, si-am sa vin langa inima ta, de-ar trebui sa strabat zarile si marea cu aripa mea. Sa nu te temi de fata mea schimbata. Sa nu spui; “Mama n-a fost asa niciodata!”. Ai sa-mi cunosti glasul povestilor in arborii din fata ferestilor. Din multe semne-ai sa-ntelegi ca-s eu, cand am sa vin langa patul tau si-am sa fac aerul racoros, scoborand toate stelele jos. Ai sa cunosti ca-i mama dupa pace si dupa felu-n care totul tace – durerea si grija de maine – dupa mirosul de gutui si paine…”

Zilele trecute am comandat de la un magazin online niste pasta de dinti alcalina si am primit bonus o mostra de parfum. M-am uitat la ea insinuant, am dat sa o arunc, apoi … „Ia s-o-ncerc, numai un puf! Oricum, nu m-am mai dat de mult!”, a venit repede si justificarea 🙂 . Mmmmm, bine potrivite chimicalele astea, ca si cele din alimentele industrializate: mai ca-ti vine sa nu te mai desparti de ele si sa le crezi pe cuvant!

Ceva mai tarziu se intorc cei 2P acasa de la gradinita, topaind de pe un picior pe altul si sar fiecare, unul pe spatele meu subrezit de prea mult lucru la calculator si altul direct in bratele pline cu dor si cu Vitamina L.

– A ce miroase aici? ma-npunge Pavel in tricou.
– Nu stiu, a ce? raspund (imi place mai mult sa-i raspund cu o intrebare la intrebarile lui, decat sa-i dau raspunsuri prefarbricate si predigerate)
– Mi se pare ca … a parfum?
– Cred ca da… 🙂
– Hm. Miroase frumos, dar TU mirosi mai frumos.

Later edit, 13 septembrie 2016 – asta ca sa vedeti ca imi insusesc „criticile” copiilor mei, ii consider in mod real profesorii mei cei mai priceputi. Vine Petru:
– Imi dai mie crengutele astea sa le duc la gradi? si insfaca un manunchi de levantica culeasa impreuna asta vara.
– Da’ ce faci cu ele?
– Nimic, am eu nevoie, atat.
– ….
– Imi dai si scortisoara?
– Da’ ce faci mama cu ea, zau?
– Nimic, ti-am spus deja, am nevoie la gradi, zice enigmatic, in timp ce le potriveste in rucsac.

Nu m-am lasat. 🙂 A doua zi ma duc hotarata sa aflu. Pe masuta de la intrarea in clasa lor, erau insirate cateva sticlute cu parfumuri celebre, aduse de acasa de copii. In spatele lor, statea o plansa pe care scria: „Asa miroase mama mea”.

Foto credits: Adi STOICOVICIU

Foto credits: Adi STOICOVICIU

Opinii 80 opinii

  1. Emotionant filmul..nici eu nu folosesc parfum decat pt momente extraoridnare ( cununie, botez..etc)..oja nu mai folosesc demult..dar am vrut sa spun ca fetita mea, nu vrea nici sa ma imbrac f elegant ( pe tocuri, cu fusta, cu cercei..) etc…ea zice ca asa eleganta seaman cu o cucoana si cucoanele nu au copii..ea vrea doar sa fiu mama- imbracata simplu, ca s-o tin in brate..! Multumesc pentru timpul acordat, te citesc cu mult drag!!!

  2. Vai cat de actual pentru mine este acest articol al tau!!!!
    Caut solutii sa elimin chimicatele din casa noastra, nu e usor, dar o iau incet.
    BALZAMUL DE RUFE DEJA ELIMINAT!!! la sfatul tau, multumesc mult!
    Praful de spalat biodegradabil il mai folosesc la rufe foarte murdare, dar sper sa scap si de el curand.
    O intrebare: cu ce speli copilasii, eu deja gelul de dus nu il suport, sint in cautarea unui sapun natural, dar inca nu sint sigura de nimic….
    Crema de fata a ta insa????!!! vai noi femeile ne temem de riduri, eu am renuntat la ea, acum folosesc doar ulei de migdale presat la rece, sper sa fie de folos… tu ce parere ai?
    Iti multumesc

    1. Draga Natalia, multumesc pentru comentariu. Ai aici ceva solutii: http://www.cristelageorgescu.ro/retete/viii-detergenti/

      Copilasii ii spal cu un gel de la Sabio sau cu un gel din quinoa si trandafiri, de la un mic magazin naturist din Germania si niste sapunuri naturale fabricate in Romania.

      Si eu folosesc tot ulei de migdale, mai picur in el ulei de lavanda sau de lemn de trandafiri. Hidratarea vine din interior, nu din exterior. Frica favorizeaza ridurile, asa ca …. fara frica.

      Cu mult drag,

      cristela

    2. Ce sapunuri naturale fabricate in Romania folositi? Se pot procura de la plafar?

    3. Buna ziua, multumesc pentru intrebare. Folosesc sapun din ingrediente vegetale, bio, mi le face cineva dupa retetele si cu ingredientele de la ELEMENTAL (v-am atasat linkul). Le puteti face foarte usor acasa, au retete pentru diverse nivele (incepataor, avansat). Eu nu am reusit inca sa cumpar produsele Elemental, pe care le ador!, in Austria, de aceea ma ajuta cineva cu prepararea lor. Cu drag

  3. Am renuntat la parfumuri de 5 ani. Dar mai ramane un subiect controversat.Cat de des ne spalam?Dar pe copilasi cat de des?Sunt ca in orice subiect 2 pareri opuse.Multumesc

    1. Draga Iris,

      Multumesc pentru comentariu. Adevarul sta intotdeauna in noi, ne spalam atat de des pe cat ne simtim bine. Apa nu are cum sa faca rau, nici zilnc, nci de mai multe ori pe zi. Doar in „apa” am stat 9 luni, e mediul in care ne simtim instinctiv bine. Apa curata, da mereu senzatia unei innoiri, a unor noi inceputuri, proaspete. Problemele si disputele apar cand pe langa apa mai folosim diverse alte „chestii”. Ele sunt de fapt daunatoare, nu apa.

      Cu drag

  4. Draga noastra Cristela, cat de frumos m-ai lamurit.Nici nu ma gandisem cand am intrebat la cele 9 luni. Eram oarecum setata pe ,,spalat mai rar”. M-au pus pe ganduri cateva randuri din cartea doamnei Sorina Soescu unde spunea ca pielea este una din partile corpului care ajuta in procesul de detoxifiere. Atunci mi s-a parut logic sa ne spalam des sa indepartam ,,incarcatura” de pe piele, mi-am amintit ce bine e dupa o baie cu malai(te simti ca in Rai). Te imbratisam

  5. Draga mea Cristela, ce mult imi place sa te citesc si cat de mult ma regasesc!… Apropo de parfum si eu am acest sentiment de rau fizic, de cativa ani…. am mai incercat din cand in cand cate un ”puf”, si nu ma insel, senzatia de rau e din ce in ce mai pregnanta….

    1. Draga mea Vicky, multumesc de mesaj, ma bucur enorm sa te intalnesc! Corpul nostru incepe sa isi aminteasca de ceea ce ii placea cel mai mult: simplu si natural. Iti recomand un film superb: Frumoasa Verde (daca nu l-ai urmarit deja).

      Te imbratisez cu dor,

      cristela

  6. Si totusi, de ce a ezitat micutul sa raspunda pentru ce i-au trebuit aromele?

    1. Draga Cya, ferice de cei care inteleg ca domnii nu sunt atat de dornici in a vorbi despre sine, precum suntem noi, doamnele. 🙂 Tema lui era sa arate la gradinita cum miroase mama lui, atat 🙂

  7. Te-am descoperit de cateva zile, ma bucur sa pot citit seara, dupa ce le culc pe fete cate un articol de-al tau 🙂 mare bucurie

    am descoperit ceva uimitor, simplu si romanesc, un baiat din Resita pune plante la presat (la rece) si ies minunatii de uleiuri si combinatii de te duc in alta lume cand le simti, miros a iarba si a plante si a lavanda si a mirodenii, nimic nu seamana cu mirosurile acelea

    1. Draga Codruta,

      Multumesc pentru mesaj, bine ne-am intalnit!
      Te rog sa imi trimiti datele de contact ale persoanei pe contact@cristelageorgescu.ro

      Cu recunostinta si Vitamina L,

      cristela

  8. Buna ziua!
    Am nascut-o pe fetita mea la o maternitate „normala”, unde, timp de 3 zile, cat am fost tinuta acolo, nu am folosit dusul, din motive de igiena (era infinit mai igienic sa nu ma spal, decat sa fac dus in acel loc). Apoi, evident, cand am ajuns acasa, primele 2 ore le-am petrecut in baie, spaland temeinic fiecare centimetru de piele – cred ca mai degraba voiam sa spal atmosfera de spital care mi se impregnase in creier. Rezultatul a fost un soc olfactiv pentru bebe (de la toata „aroma” nasterii, direct la clor si gel de dus), care nu m-a mai recunoscut (situatia nu a durat mult, mi-am dat seama destul de repede ce s-a intamplat). Pe la vreo 2 ani insa, discutand cu fetita mea despre ce a facut ea 9 luni in burtica, mi-a spus ca pe INTERIOR mirosul/gustul meu este dulce-acrisor, si ea il adora. Mereu „fura” sau cerea cate o bluza purtata (cea mai purtata), cu care dormea, sau pur si simplu o tinea aproape. Reactia mea la mirosul ei natural, de bebe, era…cum sa spun…literalmente, imi venea sa o ling, ca orice animal-mama care isi linge puiul (glandele salivare isi suplimentau la greu productia, si o adulmecam ore in sir).
    Mie insa nu-mi place mirosul mamei mele, chiar daca il recunosc instantaneu, oriunde (e un miros inchis, infundat, un ecou al neincrederii). E posibil sa fi fost mereu constienta de semnificatiile olfactice, respingand adesea anumite persoane in baza acestui simt.
    Am avut o perioada de cativa ani in care nu am folosit parfum artificial / sintetic (parfumul natural se gaseste, in opinia mea, doar „in natural”, la concentratia optima, si in functie de contextul climateric). Folosesc acum unul, din cand in cand, „terapeutic” mai mult, care se confunda / scufunda in mirosul corpului meu.
    Cu drag !

    1. Multumim, draga Andreea, pentru comentariu. Contine si transmite emotii utile.

      Cu Vitamina L,

      cristela

Care este opinia ta?