„Profesorul interior” sau cui ne incredintam copiii? (II)

Articolul asta e de fapt  partea a doua (continuarea) a celui mai apreciat articol de pe blog, „Profesorul interior” sau cui ne incredintam copiii? (2013). Mereu vă îndemn să citiţi prospectul medicamentelor, prospectul vaccinurilor, etichetele alimentelor şi … etichetele oamenilor – indiferent de pretenţiile înscrise pe ambalaje.

Iată o ştire de azi, din Constanţa, cu imagini parca ireale. Dacă un duşman din afară ne-ar fi atacat, ne uneam şi porneam la luptă, îl nimiceam. Dar asa, daca duşmanul se ascunde în spatele unor autorizaţii date de … autorităţi, privim la ce se întâmplă, zicem „Asta e! Ferească Dumnezeu!” şi cam atât. Parcă nu vrem să înţelegem că e o chestiune de comunitate naţională, nu doar comunitatea grupului de părinţi afectaţi. Scopul acestui articol nu e să vă incite să aruncaţi cu pietre asupra personajelor negative din film (educatoare si îngrijitoare care terorizează copiii si le dau să bea alcool ca să doarmă şi apoi cafea, să se trezească – da, e din 3 iunie 2014, adica secolul XXI, grădinita privata!), ci să deveniţi mai circumspecţi, mai vigilenţi, mai selectivi, mai uniţi!

Dacă m-aş apuca să strâng şi să public toate experienţele pe care le-am auzit de la părinţi în relaţia cu grădiniţele particulare din România  (că de ele e vorba aici, doar ai impresia – dovedit falsă – că dacă dai un ban poţi să stai liniştit, nu? Că cine le dă autorizaţie e conştient si integru, nu?) aţi pătrunde mai usor vorbele mele atunci când spun şi scriu că cel mai usor se fură o ţară, furând minţile oamenilor. Poate aţi privi cu altfel acţiunile manipulatoare ale politicienilor înregimentaţi în sistem şi iniţiate sub pretextul protejării sănătăţii copiilor din Romania. Uite-aşa sănătos-hrăniţii noştri copii şi sănătos-gratuit-vaccinaţii noştri copii intră pe mâna unor brute cărora tot sistemul le tolerează indirect faptele? Nu-mi ziceţi că nu e aşa, că de n-ar fi, nu s-ar povesti …

Citiţi apoi un fragment din partea I a articolului „Profesorul interior sau cui ne încrdinţăm copiii?” şi publicat anul trecut:

Efectul invatamantului asupra gradinitelor particulare din Romania.

In Romania infloresc in voia firii gradintele particulare, care mai de care mai scumpe si mai pretentioase in denumiri, doar pentru a ne adaposti de neajunsurile sistemului de stat. Inca un exemplu in care isi dovedeste ineficienta strategia prin care se cauta solutii pornind de la efect si nu de la cauza.

Din pacate, sunt cazuri si nu putine cand cei care le detin sau „formatorii” n-au facut dovada transformarii propriei personalitati inainte de a lucra cu mintea si sufletului copilului. De exemplu, numele Montessori fluturat pe la urechile parintilor e uneori doar un carlig de marketing, nu si garantia ca se si aplica pur pedagogia respectiva. Atentie deci parinti, se prea poate sa fiti deceptionati pe buna dreptate, pentru ca numele Montessori nu e protejat, nu exista franchisa, legi, controale, sanctiuni, etc care sa repare un asemenea neajuns, oricine il poate folosi.

Ar trebui sa fie exact cum recomanda profesorul Marcel Capraru: „lucratorii si patronii de gradinite sa fie examinati mai ceva ca medicii, pentru ca asa cum cei din urma poarta pe veci responsabilitatea asupra organismului uman, asa si multi dintre cei care deschid gradinite sau lucreaza in ele ar trebui sa faca dovada responsabilitatii si a experientei lucrului cu mintea si mai ales cu SUFLETUL copilului.”

Aşadar atenţie la leopardul din spatele gardului vopsit al unor grădiniţe particulare. „Încrederea oarbă într-o autoritate este cel mai mare duşman al adevarului.”, a spus Einstein. Iată (doar o parte dintre) efectele încrederii orbesti într-un sistem ineficient si intr-un stat iresponsabil si lipsit de viziune în ceea ce priveşte sănătatea şi viitorul natiunii.

Pentru alte experienţe traumatizante cu grădiniţile particulare din Romania, citiţi comentariile şi aceste două articole, scrise de doua mame pe care le cunosc:

1. http://mukallita.blogspot.co.at/2013/09/umilinta-gradinitelor-private-din-sibiu.html

2. http://www.mamicilasuperlativ.ro/cum-iti-dai-seama-daca-copilul-tau-este, articol unde aflam la comentarii si un posibil raspuns pentru care parintii nu sunt in general uniţi şi nu reacţioneză. Daca exista o şcoală a mamelor, comentatoarea ar fi ramas corigentă şi la logică, şi la bun simţ, şi la empatie, şi la mămicie. Şi la matematică. Corigentă pe linie! Dar premiantă la impertinenţă şi superficialitate:

„Referitor la gradinita din Constanta. In primul rand filmarile au fost realizate in decurs de 9 luni, iar parintele care a inregistrat camerele de filmat din gradinita a recunoscut in fata celorlalti parinti ca a vizionat integral ce a filmat si doar 3 copilasi ( 2 baieti si 1 fetita) au fost agresati. De ceilalti copii nimeni nu s-a atins, lucru confirmat si de avocatul partilor vatamate. Deci ceilalti copii nu au spus nimic, pentru ca nu li s-a intamplat nimic. De asta, din cei 64 de copii care frecventau gradinita, 55 inca o frecventeaza, printre ei si copilul meu. In al doilea rand, copiii agresati au avut mereu un comportament problematic, lucru care a fost observat si de parintii colegilor lor. Asta desigur, nu scuza cu nimic tratamentele la care au fost supusi. Desigur, lucrurile acestea nu tin de senzational asa ca presa nu le prezinta…”

Opinii 25 opinii

  1. Din pacate nu cred ca este un caz izolat. Acum vreo doi ani o prietena din Cluj mi-a povestit cum intr-o zi a trebuit sa o ia pe fetita ei de la gradinita mai devreme, a ajuns in timp ce copiii dormeau deja. I s-a parut extrem de ciudat ca i-a fost aproape imposibil sa-si trezeasca complet fetita timp de cateva ore bune si a dus-o la analize – fetita era drogata cu fenobarbital! Nu a luat nicio masura impotriva gradinitei,nici nu le-a spus celorlati parinti, doar si-a mutat fetita la o alta gradinita!!

    1. Stiu ca e o intrebare tarzie, retorica si fara rost……dar DE CE prietena ta nu a mers cu analizele la politie??? Mie mi se pare strigator la cer sa cauti dreptatea cand e vorba de copii tai! 🙁
      E horror ce citesc pe aici 🙁

  2. Am lucrat anul trecut ca educatoare. Colega mea de tura, o pensionara, brutaliza copiii, le vorbea urat, urla la ei. Le-am spus parintilor, nu mai suportam eu ce se intampla, NICI MACAR UNUL dintre acesti parinti nu a luat masuri. I-am spus directoarei, m-a anuntat ca „intoarce foaia cu mine, are grija de calificativul meu”. Eram la mana ei, daca imi dadea calificativul „insuficient” nu mai aveam voie sa profesez. SISTEMUL este, ca peste tot, de tip mafiot, esti legat de maini si de picioare, ti se taie orice initiativa.
    Dar… e cumplit sa vezi parinti atat de obedienti, spalati pe creier etc. Am sugerat eu sa se puna camera ascunsa, gasisem pe net modele variate,ingenioase. Reactie: ZERO!!!

    1. coreeect,monica, sunt parini de doi lei, si direcoarea aia, sigur era ruda cu pensionaraaa!!(sau partasa la atentii)

  3. Sunt pasnica din fire, imi iubesc semenii si copiii mei vor fi educati in acelasi spirit, insa, daca s-ar fi intamplat ceva asemanator unuia dintre copiii mei, m-as fi transformat in exact opusul impotriva acelor agresori. Condamn deasemenea parintii care dau dovada de ingaduinta, delasare s.a. in asemenea situatii.

  4. o, Doamne, nici nu pot urmari imaginile…si eu am fost educatoare in bucuresti la o gradinita de stat…si am lucrat in invatamant 15 ani…am vazut si auzit multe…cert este ca un copil poate fi agrasat in foarte multe moduri..nu doar fizic…aveam colege mai in varsta carora noi, cele tinere, le spuneam ceausiste sau comuniste…credeti-ma, pe cuvant, vocea, tonul, atitudinea lor…deranjau si pe adulti nu numai pe copii..inainte sa dau concurs de titularizare ..am mers la un interviu la o gradinita particulara(in naivitatea mea, credeam ca acolo voi castiga mai bine)..domnul care m-a intervievat—s-a recomandat „patronul” gradinitei— nu avea habar despre ce vorbeste.,,,as fi putut face orice cu copiii…nu il interesa…eram foarte tanara la vremea aceea..mi se parea f dubios…parerea mea despre gradinitele particulare era cu totul alta…dar m-am inselat …

  5. Nu suport ca noi parintii facem compromisuri si inchidem ochii cand e vorba de copii. Dar si inteleg pe de-o parte ce se intampla. Pur si simplu nu ai ce face. parintii merg la munca, cumva trebuie platita ipoteca. gradinite mai bune nu exista in Romania. Ce e de facut? nu poti cere mai mult decat pot ele duce. Un pedagog bun nu gasesti, sau daca gasesti e singurul si nu e la tine in oras. Ce facem Cristela daca nu sunt pedagogi sau macar oameni sufletisti? E mai bine sa-i tinem acasa?

  6. Bietii copilasi . Sper din tot sufletul sa se opreasca aceste agresiuni dar din pacate nu cred ca este posibil . Cel putin nu cred ca in viitorul apropiat se poate schimba ceva la nivel general . Cred exista si vor exista gradinite sau scoli in care copilul este respectat ca om dar sunt atat de putine ca se pot numara pe degete . Eu trebuie sa aleg sa stau in poluarea unui oras aglomerat si sa-i ofer copilului o educatie mai ”curata” , alegand scoala Waldorf sau sa-i ofer aer curat intr-un sat cu doua paduri si o scoala ”normala”. Grea alegere . Din fericire mai am inca doi ani pana sa decid . La gradinita nu-l dau . Mi-a dat Dumnezeu posibilitatea sa raman cu el acasa dar din pacate nu multe mame au sansa asta sau cele care au aceasta sanse prefera sa ”sara” peste ea .Mai nou , e prea rusinos sa fi casnica .

  7. Buna seara! Nu pot exprima in scris indignarea de care dau dovada vazand stirea de la PROTV. Problema este ca unii dintre noi accepta asa ceva, parinti fiind, caci am senzatia ca le este efectiv lene, sa ia vreo atitudine. Nu cred ca este vorba despre frica, teama, in acest context. Nu pot sa cred ca o MAMA ar ramane nemiscata la asemenea comportament, decat daca ea insasi are un astfel de comportament in general cu copilul ei. Altfel, este peste puterea mea de a intelege asa ceva. Nu cred ca o rata la banca, o ipoteca, o datorie, te poate face sa accepti asa ceva, pe motivul ca nu ai ce sa faci cu copilul, trebuie sa-l duci undeva. Nu judec pe nimeni, Doamne fereste! In schimb, asa cum spune Cristela, imi repugna lipsa noastra de reactie, lipsa actiunii noastre, lipsa unirii noastre. Fiecare dintre noi vrea o schimbare, o viata mai buna, dar daca ar putea ceilalti sa faca efortul de a schimba ceva, nu noi, ar fi cel mai bine. Din pacate asa se gandeste in ziua de azi. Asa este in gradinite, asa este in scoli, asa este pe strada, asa este in autobuz, asa este in multinationale si asa mai departe. Oamenilor le este frica sa reactioneze, sa intervina, sa-si asume responsabilitatea, si aste pentru ca sunt singuri, sunt slabi Duhovniceste, le este frica. Pana nu o sa ne asumam lucrurile, pana nu o sa fim uniti, pana nu facem TOTI ceva, n-o sa se schimbe nimic, din pacate. Ceea ce apreciez foarte mult la tine Cristela, este ca spui lucrurile direct si nu nuantat, voalat, astfel incat sa „dea bine” pentru toata lumea, sa fie political correct. Iti multumesc pentru asta. Poate asa, mai prindem si noi curaj. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

  8. Am vazut si eu aceasta stire si m-a busit plansul. Nu imi pot imagina ce e in sufletelul bietilor copii si cat de speriati si neajutorati trebuie sa se fi simtit. Eu una, nu mai am incredere in nimeni in ceea ce priveste copilul meu, poate sunt prea paranoica, insa prefer sa-mi iau toate masurile pentru a o proteja. Si chiar ma gandeam ca am de gand sa renunt la munca pentru a imi creste copiii asa cum vreau, pentru a le oferi ceea ce au intr-adevar nevoie, dragoste, atentie, protectie, lucruri pe care toti banii din lume nu le pot cumpara.

  9. Eu inteleg de ce nu reactioneaza parintii, au fost si ei tratati in acest fel. De la gradinita nu imi amintesc nimic dar imi amintesc cum ne batea domnul invatator daca nu stiam ceva, daca faceam nazbatii. Nu am fost eu batuta, dar baietii, ma nazdravani din fire, au fost. Mai tarziu, in gimnaziu si liceu eram amenintati mereu, intimidati, desconsiderati. In mintea mea de copil s-a cuibarit de atunci teama, frica de oameni, parca si la vanzatoarea de la magazin mi-e teama sa pun o intrebare in plus, ca poate rabufneste.
    Deci cum sa fi om normal dupa 15 ani in care ai parte mereu de astfel de tratamente, plus 6 ani de studii universitare care te invata orice, numai ce are legatura cu realitatea nu?!?

  10. Si eu am auzit povestea unei mame care, ajunsa mai devreme la camin(de stat) sa-si ia copilul, a intrat in sala fara sa bata la usa si le-a surprins batand copiii. Si-a luat copilul acasa fara sa spuna nimic, nicio reactie, niciun demers! Ba chiar a fost si mustrata ca nu bate la usa! Indiferenta ne omoara, naste monstri, cand de altfel la filosofat si criticat suntem maiestri!
    Sarcini mult dorite si asteptate, dragoste pentru copil atat de mult trambitata, grija, bucurie mare, si cand copilul apare parca totul e impotriva lui, pornind de la alimentatie( nu cred ca mai exista om pe lumea asta care sa nu stie cat de nocive sunt unele `alimente`, dar nu mai conteaza). In parc TOATE mamele urla la copii, nu au voie sa se murdareasca sau sa se joace asa cum isi doresc, bunicile sunt mai rau ca bonele nebune, n-au pic de rabdare, sunt isterice. NU fabulez, zi de zi intalnesc astfel de situatii( chiar azi, in parcul gradinitei, o bunica isi batea copilasul de nici 2 ani peste piept si spate pentru ca a cazut si s-a murdarit) si ma doare cumplit pentru bietele suflete chinuite!
    Totusi am o mare nelamurire. Pe copiii aceia nu-I intreaba nimeni acasa ce se intampla, ce fac la gradinita? De ce nu au povestit parintilor?

  11. Cristela,
    vreau sa vin in sprijinul mamicilor din Brasov care inca mai cauta o gradinita buna. Noi am exclus din start varianta cu gradinitele de stat, asa ca ne-am apucat sa cautam o gradinita privata care sa corespunda cu valorile noastre morale, etice, educative. Am vrut chiar sa-l dam la o gradinita crestina, insa nu l-au acceptat pentru ca piciul nostru inca mai facea in scutec. Ne-am perindat in 3-4 locuri si ne-am dat seama ca suntem idealisti si aproape ca ne obisnuisem cu ideea de a face compromisuri. N-a fost nevoie pentru ca Dumnezeu ne-a ajutat sa gasim locul perfect, o gradinita in care copilul nu se simte ca intro institutie, ci ca intro familie, un loc cu putini copii si faptul ca am optiunea sa-i duc mancare de acasa, ceea ce pentru noi conteaza enorm. Ba mai mult, as putea spune ca pentru mine a fost decisiv.
    Mi-a placut foarte mult si de „teach”, asa cum ii se spune educatoarei, pentru ca arata si se poarta simplu, fara machiaj, nu cum am vazut la alte gradinite,aveai impresia ca le-ai cules din cluburi de noapte.
    Pentru noi nu a contat mobilierul care nu era nou si dotarea tehnologica – neexistenta, copii au zilnic o ora de limba engleza si activitati creative sau stau in curtea micuta cu flori si se joaca. Copilul nostru, la doi ani jumatate, s-a integrat rapid intre ceilalti copii de 4-6 ani, fiind foarte iubit, cocolosit, alintat din cale-afara.
    Pretul mi s-a parut foarte bun, 550 lei pentru program de 8 ore (cu mancare de acasa), insa gradinita colaboreaza si cu o firma de catering.
    As dori sa las datele de contact in acest comentariu sau spune-mi cum sa procedam ca parintii sa stie de acest loc.
    Multumesc din suflet si multa sanatate!

    Cu drag,

    Oana Huluta

    1. Draga Oana,

      Multumim, le poti lasa chiar aici, mamele citesc comentariile. Este a doua situatie in care aud ca o gradinita crestina (stiu de una in Bucuresti) nu primeste copiii daca inca fac in scutec. Cu riscul de a involbura iar apele intre credinciosii cititori, zic ca asta e modelul crestin pe care nu il inteleg: te ajut, dar conditionat.

      Cu drag

    2. In legatura cu gradinita, mai multe informatii va poate da domnisoara Oana (nu sunt eu)la numarul 0744274935.
      Multumesc, Cristela!

  12. Cristela, copiii tai mananca la gradinita? Daca da, la ce ora au masa si ce le pui de mancare sau ce serveste gradinita daca e primita de acolo? Sunt si eu in cautarea unei gradinite si as vrea sa fac o comparatie. Multumesc si astept raspunsul tau.

    1. Draga Loredana,

      Mananca, da. La ora 12 fix. Le dau mancare de acasa, au acceptat exceptia. Restul copiilor mananca mancare de la o pizzerie care face catering, de obicei o supa de legume si la felul doi pizza sau schnitzel, carnat, oricum carnita. Nicio zi fara carnita. Ai mei mananca … SIMPLU. Mai simplu decat meniurile de la Meniul Zilei, o sa vezi in curand. Azi au mancat linte cu salata de varza, ieri supa de rosii cu quinoa, luni ardei capi acu pateu de susan, maine avocado cu crackersi din mei. Si le dau si cate o …. ceapa mica :))). Cu drag

    2. Au fost tentati cei 2P sa incerce din mancarea celorlalti copii?
      Crackersi din mei cum ii faci?
      Multumesc

    3. Draga mea Cristina, NICIODATA. te rog s ama crezi ca si pentru mine este o uimire sa constat asta, ma asteptam sa guste, sa vrea sa incerce si apoi sa refuze, dar ei nu!, nu vor sa se atinga, nu ii intereseaza.

      Crackersii de mei ii cumpar de la cineva care ii face manual, de casa, se lucreaza greu faina de mei sau hrisca, pentru ca nua re gluten – si inca nu am rabdarea sa ma apuc sa-i fac eu :))

      Cu drag

  13. Multumesc draga Cristela pentru raspunsul prompt. Foarte sanatoasa gustarea copilasilor tai. Grozava ideea cu ceapa :)) ce poate fi mai rewarding pentru o mama decat sa vada ca eforturile ei de zi cu zi in a educa gustul copilului ei au dat roade!
    Si la ce ora se termina programul gradinitei? Le mai oferi ceva copiilor la intoarcere drept pranz sau acesta e pranzul lor? Baietelul meu de 3 ani are o rutina pe care o tinem de la 2 ani, cu 3 mese principale si o gustare la ora 16 fara nicio alta rontaiala intre. Dupa cate vizite la gradinite, am inteles ca se serveste masa la 10.30, programul fiind pana la 13. Asta inseamna o schimbare in rutina copilului meu, pe care nu prea mi-o doresc, insa nu am incontro. Va trebui sa ma gandesc in contextul dat, ce as putea sa-i ofer sa nu-i afecteze prea mult pofta de mancare pt pranz. Si inca o intrebare. Banuiesc ca copilasii tai mai dorm de amiaza. Am inteles ca esti in Austria. Care sunt obiceiurile pe acolo? Si noi suntem plecati din tara si am constatat cu stupoare ca aici multi parinti nu isi mai culca la amiaza copiii de 3ani. Baietelul meu doarme 2 ore si consider ca e foarte bine pentru sistemul lui nervos si am de gand sa mentin somnul in anii viitorii, atat cat va fi necesar. Of, ar mai fi multe lucruri care ma framanta si pe care as vrea sa le impartasesc cu tine legat de cresterea copiilor. Sper sa reusim sa ne cunoastem candva si sa discutam mai pe indelete. Ar fi grozava o tabara pentru copii pe viitor unde sa se promoveze conceptul de stil de viata sanatos prin diferite activitati potrivite varstei. Cu mult drag!

    1. Loredana draga,

      Scurt si la obiect, ca sunt precum furnica de grabita … 🙂

      1. Copii mananca 3 mese principale si la gustare 10 si 16 doar fructe, nimic altceva, se digera repede, dau energie si nu afecteaza pofta de mancare. Fructele sunt in perioada de vara, primavara si chiar toamna 50% din alimentatie (am facut o piviita pe care o umplem cu mere si ne tin pana in ianuarie).

      2. Somn: nu mai dormim la pranz de la 2 ani, insa seara dormim la ora 7 fix, pana la 7 dimineata. Asculta interviul meu pentru emisiunea SANO, e pe blog. Cu cat mai multe ore inainte de 12 noaptea, cu atat mai bine. Nu as da somnul de seara pe cel de pranz.

      3. Avem si tabere, avem si conferinte, despre toate pe blog, la pagina Evenimente.

      Cu mult drag :))

  14. Cristela, multumesc pentru raspuns. Privitor la evenimentele ce urmeaza o sa ma documentez la sectiunea indicata. Si baietelul meu doarme de la 8.30 si marturisesc ca si eu ma culc devreme, deoarece ma trezesc foarte de dimineata. Am programul asta de pe vremea liceului, cand ma trezeam la 5 dimineata sa consolidez cunostintele ce se „sedimentau” peste noapte in timpul somnului. Iata de ce prefer ca copilul meu sa doarma:
    http://www.bbc.com/news/health-24202591
    Limbajul din articol este unul de interfata, insa sunt multe studii in psihologia dezvoltarii si cea clinica, care au validat empiric ca somul de dupa-masa este benefic inclusiv pentru adulti intr-o varianta, bineineteles adecvata varstei ( 15 minute cu capul pe masa ca in vremea studentiei :)) Am niste colegi in China si imi spuneau ca acolo copii scolari mici au o perioada de odihna scurta la scoala. Parerile sunt impartite, insa eu ma aflu in camp-ul care sustine somnul de dupa-amiaza. Te salut si sa auzim numai de bine!

Care este opinia ta?