Ronți – Cronți

La multi ani in fiecare zi, fiecaruia, cu mult drag!

Divaghez de la subiect inca inainte de a-l aborda, da’ n-o fi foc, ca nu stiu daca a ajuns la toti darul meu de Craciun: zece intrebari si raspunsuri fulger din seria „Celebrate You”, realizata de Tudor Tomescu, campanie la care Tudor m-a onorat sa iau parte. Interviul a avut loc pe 21 decembrie 2015.

***

Stie deja toata lumea ce minunat e broccoli si-l lauda cu fiecare ocazie: ba ca spirijina sistemul imunitar, ba ca e plin de vitamine (C, K, A, B6), folati (ideal in alimentatia viitoarelor mame) si minerale: mangan, potasiu, fosfor, magneziu, calciu si fier. Asa ca azi n-o sa vorbim despre valori nutritive sau proprietati terapeutice. Vorbim despre cum toate aceste bogatii pe care le contine broccoli nu valoreaza in fapt nimic, daca nu sunt insotite de cunoasterea si aplicarea practica a catorva principii fundamentale de viata: mancatul constient, in tihna, mestecatul temeinic si atmosfera calda si armonioasa de familie, cea in care parintii sunt „conectati” la semnalele divine transmise de copil in privinta hranei.

Cel mai bun broccoli este cel romanesc. Curat, crescut in pamantul tarii noastre si vibrand de energia ei (mai tineti minte? Romania = Armonia) – unde il gasim? Eu sunt dependenta de cel produs de Tomatina: broccoli romanesc, bio.

Broccoli Tomatina, 11 ianuarie 2016

Broccoli Tomatina, 11 ianuarie 2016

E plin la ei saptamana asta de broccoli bio proaspat cules, ca a dat frigul si tare s-a mai zgribulit chiar si in solariile incalzite… Cumparati iute, ca e neaos, acu’ se trece si-ar fi pacat, atat de simplu se preparara… Iar copiii il vor iubi, totul e sa aveti rabdare si chef sa ii implicati.

***

Cum facem sa manance si copiii broccoli? Una dintre erorile regretabile pe care le facem ca parinti este ca nici macar nu probam daca un aliment e cu adevarat sau nu pe placul copiilor, inainte de a-l taia de pe lista. Si asta doar pentru ca „stim” noi. Sau, mai rau, ca sa nu zicem ca n-am incercat, cumparam un broccoli laudat pentru proprietatile lui nutritive si-l gatim cu strangere de inima sau cu convingerea ca oricum nu-i place copilului broccoli si gata: „Am auzit eu ca foarte putini copiii iubesc broccoli”. Ce credeti ca se va intampla la final? Vom avea dreptate: nimeni n-o sa se atinga de el, nici macar noi! Intelept ar fi ca in astfel de situatii de refuz sa nu lasam copiii sa perceapa nici cea mai mica urma de repros sau de dezamagire in ochii, gesturile sau cuvintele noastre. Nu e just sa ii contaminam pe ei cu sentimente de vina, doar pentru ca noi am pornit la drum cu o idee preconceputa sau poate ca nu am investit suficient timp in a gandi o strategie simpla, autentica si sanatoasa prin care sa sprijinim relatia copiilor cu alimentele naturale.

Concluzie: De cele mai multe ori, parintii cred ca e o problema cu copilul care nu mananca (sau nu mananca ce si cat si-ar dori ei sa il vada mancand), insa adevarul este – de cele mai multe ori – ca problema nu e cu copilul, ci cu parintii… Copiii doar exprima ceea ce parintii reprima.

Despre rolul parintilor in educatia alimentara a copiilor am vorbit si aici (video 3 minute):

Cum a fost la noi diversificarea cu broccoli? Ce greseli am facut? Cand am gatit broccoli prima oara, eram in plina diversificare a alimentatiei cu Pavel si … am patit exact ca in scenariul descris mai sus. De frica sa nu refuze Pavel bunatate de farmacie verde, l-am pasat impreuna cu alte chestii – cartof, morcov, putin usturoi si ceva marar si a mancat, dar s-o zicem p-aia dreapta: habar n-a avut ce manca. Asta e „reprosul” pe care il aduc stilului meu din trecut. Ca le cam amestecam si le „concentram”, sub imperiul fricii de carente. Si amestecurile/procesarile astea care sa „mascheze” diverse gusturi si alimente, doar ca sa vedem copilul mancand alimente sanatoase, sunt o lipsa de respect fata de copil si o inselaciune grosolana a mecanismelor naturale de selectie ale corpului. Alt exemplu. Am cunoscut o mama care isi dorea foarte mult sa corecteze anemia copilului cu ficat de pasare. Asa o invatate pediatrul. Problema era ca bebelusul refuza constant „ficatelul”. Bebelusul iubea insa „iaurtelul” plin de cianuri si minciunele de la o mare firma … „nu spui ţine… persoană insemnata… da’ becher”.  Mama a amestecat „ficatelul in iaurtel” si ne-a povestit si noua, celorlalte mame care faceam „schimb de experienta” cu ea, ca metoda a functionat …

Va e frica de carente in alimentatia copilului?  Atunci evitati urmatoarele:

1. Combinatiile (adesea fantasmagorice). Simplitatea in bucatarie nu e vreo filozofie. E vorba doar de deschidere catre a intelege esenta: beneficiem de valoarea plantelor, legumelor si fructelor, daca le pregatim cat mai simplu, le mancam cu calm si le mestecam pana cand s-au transformat in lichid in gura noastra.

2. Nu stati de straja la gura copilului (si nu lasati pe nimeni sa faca asta copilului vostru!) cu lingurita incarcata, in timp ce el mesteca imbucatura anterioara. Ii distrugeti un obicei pe care noi deja trebuie sa il redobandim: mestecatul temeinic si mancatul constient. Noi, ca adulti, infulecam sau inhalam mancarea, nu suntem nici pe departe apti sa facem educatie alimentara unui copilas, pana nu corijam la noi macar aspectul asta.

In zadar mancam alimente perfecte, (pre)gatite perfect, daca nu  le digeram, absorbim si utilizam in corp!  Daca nu mestecam incet si riguros se duc toti nutrientii pe Apa Toaletei (nu pe Apa Sambetei!).

Mai multe despre mofturi la masa, cititi pe blog in capitolul Educatie Alimentara.

Singura carenta de care trebuie cu adevarat sa ne preocupam in permanenta pentru sanatatea copiilor nostri este carenta de Vitamina L ( iubire). Copiii nu asteapta de la noi nici nutrienti, nici suplimente, nici stimulente pentru imunitate, nici spidermeni, nici roboti, nici masini cu telecomanda, nici hello kitty, nici barbie, nici cei mai buni profesori, nici cele mai tari scoli din tara sau din strainatate, nici alte bazaconii materiale. Asteapta Vitamina L = iubire, asteapta sa fie intelesi, iubiti si crescuti ca spirite libere, nu stresati, dresati si formatati conform asteptarilor celor din jur, care joaca in propria lor telenovela.

Cum i-am imprietenit pe cei 2P cu broccoli. Abia cand am inceput sa spun „nu” in jurul meu, am auzit „da” increderii in intuitia materna si in resursele mele interne. M-am relaxat in postura de proaspata mama, am realizat gafele enumerate mai sus (le-am facut pe toate cele enumerate, dar am si corectat ce se mai putea corecta, altfel cum as indrazni sa scriu si sa vorbesc despre ele?). Am hotarat sa le gatesc copiilor broccoli…simplu. I-am implicat in ceea ce urma sa fac, pentru ca Pavel nu prea avea habar cum arata, daca i-l tot servisem atata vreme pasat si amestecat cu diverse…

Am luat buchetul de broccoli in mana:
– Ce-i asta, Pavel?
– ?! Ce-i?
– Broccoli.
– 🙂
– Spune, „bro-cco-li”.
– Bo…co…li! 🙂
– Ce e broccoli?
– Un pomișol.
– Da, asa e, am intrat eu in joc, usurata ca mi-a dat o idee, habar n-aveam de unde s-o apuc, zau! Si uite, pomisorul asta mare are pomisori mici. Vrei sa-i rupem impreuna? Sa le facem dus?

Am rupt impreuna buchetelele de broccoli.

Foto: Pavel Georgescu, arhiva personala

Mai au si cate o casuta de viermisor, ca asa e broccoli netratat chimic: iubeste pe toata lumea :)

Le-am spalat si le-am pus intr-o sita, deasupra unei oale cu putina apa care clocotea la foc mic. Le-am acoperit cu un capac, sa stea la abur pana se fragezesc (cam 10 minute).  Repet: la foc mic, nu flacara mare.

Broccoli la aburit

Broccoli la aburit

Tulpina nu se arunca. O curatam de coaja tare, fibroasa si taiem miezul sub forma de betisoare subtiri. Chestia asta se numeste Ronți – Cronți.

Ronți - Cronți

Ronți – Cronți

Si e buna la gust, da. Si suculenta. Ce, voua nu va dadea bunica voastra sa rontaiti cotorul de la varza, de exemplu? Ce bucurie si onoare era pe capul meu… Asa si cu copiii nostri si Ronți-Cronți.

Ronți - Cronți in actiune

Ronți – Cronți in actiune

Am strapuns buchetelele de broccoli cu furculita si-am dat amandoi din cap, aprobator. Eu prima, Pavel grav, imitandu-ma. Furculita trebuie sa patrunda usor in tulpina buchetelului. Sa nu fie nici crocant, dar nici moale cat sa se farame sau sa se ingalbeneasca! Arata ca mai jos:

Pofta buna!

Pofta buna!

Amanunt esential in reteta! Ca sa nu se ingalbeneasca broccoli:
1. Nu se lasa sita cu broccoli deasupra oalei, pentru ca va continua procesul de prelucrare, chiar cu focul stins. Se rastoarna imediat intr-un bol, fara sa acoperim.
2. Dupa ce a fost scos din sita, nu se acopera cu nimic (exista tentatia asta, pentru a pastra totul cald).

Cum se serveste Broccoli Simplu? Evident, doar in familie, adica impreuna!
Se  face un sos din ulei de masline presat la rece, putina zeama de lamaie si usturoi zdrobit (nu puneti mult, in stil mioritic, va rog; pentru copii, un varf de lingurita este suficient) si se picura pe broccoli. Noi nu mai folosim sare la unele mancaruri, dar daca vreti cu sare, puneti doar neiodata (am explicat aici de ce).

Ingrediente pentru sos

Ingrediente pentru sos

Fiecare membru al familiei apuca de trunchi cate un copacel si-l baga mai in gluma, mai in serios cu capul prin sosul care s-a prelins in farfurie. Se mananca in tihna, cu recunostinta, mestecand bine si privind admirativ unii la altii. 🙂

Daca simplitatea-i prea mare din prima, atunci insotiti broccoli cu niste ciupercute (crude marinate, coapte sau fripte – cum va zice inima). Copiii mei prefera doi bulgarasi de piure din cartofi aurii si un castron de rosii sau de castraveti (nu salata, doar spalate).

Dragi parinti si dragi copii, Pofta buna impreuna si-un buchet de broccoli!

Opinii 37 opinii

  1. Buna Cristela,

    La multi ani!
    Doamne, eu ma satur numai citindu-te, ma unge pe interior, simt cum se imprastie Vitamina L. Da, in copilarie mancam cotoare de varza, gulii, buchetele de conopida, era bataie pe telina si morcovii proaspat curatate pentru supe/ciorbe toate crude si servite cu veselie dupa exemplul parintilor.

    Descopar cu bucurie ca fac ce trebuie cu broccoli si copii il mananca cu mare placere aburit si stropit cu zeama de lamaie. Si bineinteles ca ne place cotorul mai ales pentru crontzaneala.

    Te imbratisez cu drag!

    1. Draga Carmen, multumesc! M-au uns si pe mine pe suflet, ca niste amintiri placute, cele descrise de tine. Povestile din copilarie imi plac mult, de aceea m-am folosit mult de ele in Simplu2. Sper sa va placa atunci cand va aparea!

      Imbratisari calde tuturor!

      Cu mult drag,
      cristela

    2. In primul rand imi pare bine de cunostinta! ☺ sunt o mamica super ocupata, ca toate mamicile, si in pana de idei la ora mesei. Dragostea si bunul simt emanate de cuvintele tale mi-au luminat ziua. In concluzie: Multumesc!

    3. Draga Cosmina, iti multumesc pentru caldura mesajului tau si ma bucur la randul meu! Sper sa gasesti idei interesante si simplu de pus in practica la ora mesei. Patatele cer putin timp, de asemenea. Cu iubire, tuturor, ca nimanui nu prisoseste iubirea 🙂

      cristela

  2. Draga mea draga! Mereu ma gandesc la tine cand vad stelutele din ochii lui Sebi! Zilele trecute ii povesteam cat de importanta e vit C iarna, din fructe si legume,si am scapat ca ar fi cea mai importanta in sezonul rece! Dar licuriciul de el m.a corectat: „mami, nu vit C e cea mai importanta! Ci vit L, nu asa ziceai ca ai invatat? Asa scrie si in cartea aia frumoasa!”
    Deci, te imbratisez cu recunostinta! Sa ai un an minunat, ca tine!

    1. Cata, ah, ce bine-mi pare ca te „aud”. Multumesc pentru mesaj si multumesc dragului profesor licurici Sebi! Profesorii nostri, copiii…. ce bine ca am descoperit adevarul asta pana cand nu era prea tarziu, sub povara paradigmelor in care am fost crescuti si educati…

      Intreb bine au ba: cine pe cine creste? 🙂

      te imbratisez cu dor si ne reauzim in curand cu noutati!

  3. Am descoperit blogul dvs cautind retete vegetariene si am fost cucerita pe loc. Motivul pt care scriu acum este ca sa aduc (si eu) multumirile mele umile pentru ceea ce faceti: pentru efortul de a impartasi cu ceilalti propriile dvs experiente si descoperiri, pentru generozitate, pentru rabdare, pentru „sfatosenie”, pentru gandul bun care transpare din fiecare rand, pentru inima larg deschisa. Am simtit toate astea citindu-va.
    Asa ca, draga doamna, va multumesc si va pretuiesc.

    1. Va multumesc, Iulia, pentru ca ati poposit si in casa mea si ati servit din prea – plinul inimii acestei comunitati virtuale. Va multumesc pentru aprecierile generoase pe care le primesc doar pentru ca stiu ca de fapt ele sunt si ajung acolo unde este tot meritul, la Sursa. O bucatica din ea este in fiecare dintre noi si ne uneste, ca un fir invizibil si ne ajuta sa ne imputernicim reciproc. Cu mult drag va astept de fiecare data.

      cristela

  4. Ai scris atat de frumos, Cristela ca miroase a broccoli fiert asa incet la aburi tocmai aici la birou! Si mie imi place f mult si il fac cam cum zici tu(fara sos) dar mereu am avut tendinta sa-l asociez la alte mancaruri. Mi-ai adus aminte cat de importanta este simplitatea, din nou, si pentru asta iti multumesc!
    P.S. Scrii atat de frumos de Vit L ca de fiecare data reusesc sa las cate o lacrima citindu-te!

    1. Natalia draga, multumesc pentru picureii de roua in toiul iernii! Cum sa nu slavesti Simplitatea si Iubirea, ca intru ele am fost creati si din ele un tot suntem impreuna, indiferent de stadiul de individualizare in care ne aflam fiecare dintre noi?

      Spor la lucru, draga mea, lumineaza in jurul tau! 🙂

  5. Multumesc mult Cristela pentru sugestie, am cumparat vreo 2 kg de broccoli si inca multe altele de pe tomatina.ro Abia astept sa le primesc din Romania. Pentru mine acum vine Mos Craciun 🙂

    1. Draga Daniela, multumesc tie de mesaj. Sa inteleg ca nu locuiesti in Romania? Sper ca baietiid e la Tomatina au avut asta in vedere cand au ales metoda de expeditie… Astept sa-mi spui cum ti s-a parut si sper ca totul sa ajunga bine, sa le dai neaparat feedback daca ceva nu a functionat. Cu drag

  6. Buna Cristela,
    Si fetita mea de 8 luni jumatate, molfaie(ca nu pot sa ii zic chiar mancat) cu placere bucati de brocoli! Eu il pun la cuptor 15 min dupa ce il imbaiez cu putin usturoi, boia dulce! Stiu ca nu esti de acord cu autodiverificarea, si iti impartasesc „de ce-ul”, doar ca Iris a mea nu accepta, decat extremmmm de rar, sa ii dau cu lingurita pasat! Ii face sila! In schimb daca ii dau finger food,molfaie cu placere: morcov, castravete, cartof, fasole verde, portocala, avocado etc. Baza, insa e LM!
    As avea o intrebare: ea cand doarme ziua,adoarme la san( intinse in pat stam) si daca doarme o ora jumate, suge tot atata timp! De mica doarme numai cu mine, daca o adorm in brate, cand o las jos plange si readoarme cu sanul! Crezi ca ii poate face rau ca mananca atat in timp ce doarme? Sa incerc sa insist mai mult sa separ cele 2? Eu sincer am mai incercat dar nu am reusit! Si noaptea mananca inca destul de mult!
    Stiu ca ti-am tot pus intrebari intr-un timp scurt, sper sa nu deranjez si sa ai timp sa imi raspunzi!
    Aaa, La multi ani cu sanatate si bucurie!

    1. Draga Andreea, multumesc de intrebari. AM zis eu ca nu sunt de acord cu auto-diversificarea? E posibil, dar nu imi amintesc, ajuta-ma, te rog. Nu de alta, dar acum n-am nicio problema cu ea, daca autodiversificare = sa lasi copilasul sa manace singur.

      Nu doar pentru copii, ci si pentru adulti e preferabil ca mancatul sa fie constient si sa nu aiba loc noaptea. Crezi ca mananca atunci cand doarme sau doar doarme cu sanul in gura? Si Petru a manacat o perioada lunga de timp noaptea, pana pe la 2 ani parca, apoi am inceput sa vorbesc cu el, sa il rog si am reusit. Nu stiu care e metoda cea mai buna prin care poti dezvatat un copilas sa nu mai manance noaptea, nu stiu nici care ar fi varsat ideala sa incepi sa faci asta, exprim o parare dupa logica simpla ca sistemul digestiv si toate organele interne se simt bine cand noaptea se refac si se odihnesc.

      Omul modern face asa: mananca cel mai mult seara, ba chiar si noaptea si se culca: „Tu lucreaza draga organism, ca eu sunt obosit”. Si dimineata ne trezim obositi fleasca, energia destinata recuperarii s-a dus pe digestie.

      Cu mult drag, sper sa poata fi utile si aceste raspunsuri. Sa stii, draga mea ca am renuntat de mult la a mai crede ca cineva are raspunsul corect. Nu exista asa ceva. Exista doar experiente personale, irepetabile.

    2. Buna, dragele mele! Daca imi dati voie sa intervin, sper sa fie in ajutorul Andreei… Fiul meu cel mic are 2 ani si 3 luni, este inca alaptat, dimineata si seara, si este foarte hotarat in continuare in a-si cere „drepturile” ?. Pana la 1 an si 9-10 luni a supt si noaptea, cel putin 1 data pe noapte, si mi se parea imposibil sa reusim vreodata sa renuntam, mai mult el ?, la trezitul acesta noapte de noapte… Pana mi-am schimbat eu optica si am incetat sa mai spun/gandesc „Vai, dar n-o sa reusesc niciodata sa-l dezobisnuiesc de asta!” Iata ca in 1-2 saptamani a renuntat si a inceput sa doarma all night long si a primit bonus privilegiul de a imparti patul cu fratele mai mare (pana atunci il impartea cu parintii – nu zic ca a fost rau, insa am trecut cu totii la un alt nivel). I-am explicat, o data a mai protestat, a doua oara a mai lasat de la el si pana la urma ne-am inteles (cu siguranta a ajutat si varsta lui la momentul acela); totul insa a pornit de la mine, cred… de la faptul ca mi-am propus ☺. Si a fost inca un exemplu din care am inteles cat de des ne punem singuri bariere.
      Sanatate multa tuturor!
      Mirela

  7. Multumesc!
    Referitor la autodiversificare, spuneai ca nu esti de acord, caci in lipsa dintilor ajung in stomac bucati de mancare nemaruntita bine de tot!
    In ceea ce priveste mancatul cand doarme, mananca, nu doar sta cu sanul in gura! Poate si pentru ca doarme cu noi, cere sa manance noaptea! Stiu ca nimeni nu are raspunsul perfect, eu nici nu il caut, doar exeprienta ta, a altor mame, uneori e de mare ajutor! Mai ales cand nu ai pe nimeni apropiat cu aceleasi idei sau stil de viata cu care sa iti impartasesti grijile, intrebarile! Cateodata, poate vrei o confirmare de la cineva ca nu faci totul gresit!
    Eu, incerc sa nu o fortez la nimic si sa o ascult ce vrea! Ea e foarte mamoasa si ar suferii acum daca nu ar avea titi cand vrea ea!
    Multumesc inca o data pentru timpul tau acordat mie!
    Abia astept sa vad cum va arata blogul!

    1. Andreea draga, multumesc pentru clarificari :). LA dormitul impreuna sau alaptat nici nu ma gandesc sa renunt sau sa te indem sa renunti. Fa ce simti tu ca ava aduce liniste, pana la urma, stresul e mai devastator ca obicei decat suptul in timpul noptii, asadar …

      Ref. autodiversificare – am inteles. Asa este, intelegerea mea insa este (acum) ca li se ofera copiilor acele alimente moi, care pot fi mestecate si cu gingiile, in niciun caz alimente tari, pe care nu le poate mesteca. Sau ca sunt „procesate” asa incat sa nu fie nevoie sa mestece, dar e lasat sa le ia singur, cu mana sau cu lingurita etc.

      Cu mult drag,

    2. Da…asa facem si noi cu alimentele, moi sau pireu mai tare(tocmai a imprastiat toata masa cu niste mei fiert, dar a bagat si in gurita, cat si cum a vrut)! Grija mea cu suptul, e pentru ea, pe mine chiar nu ma deranjeaza caci cum dormim impreuna nici nu simt de multe ori, la fel cum nici faptul ca trebuie sa stau cu ea ziua cand doarme,caci stiu ca asta e perioada scurta a vietii ei si in curand voi tanji dupa aceste clipe, iar ea va vrea independenta :)))
      Esti minunata! Am invatat multe de la tine si sigur voi mai invata! Esti alinarea mea in clipe grele 🙂

    3. Draga Andreea,

      Daca Crsitela imi permite, intervin si eu aici cu experienta mea intr-ale alaptatului…
      Eu l-am hranit/alaptat pe puisorul meu pana la 2 ani si 7 luni, varsta la care a renuntat el singur la alaptat (fara traume pt intarcat copilul, fara „crema de pantofi” pusa pe san sau alte bazaconii – sfaturi primite din Romania..). Eu am inceput inca din spital sa-l alaptez cu program. Adica cam tot la 2 ore timp de cateva luni, apoi cam la 3 ore etc (n-am stat pe ceas sa cronometrez niciodata). Recunosc ca nu am fost de acord si nici nu as fi fost in stare sa aplic metoda de alaptat „la cerere”. Pentru ca pentru mine, sincer, „la cerere” nu inseamna mare lucru pentru un bebelus de cateva zile/saptamani care plange din n-motive si n-am putut sa-i ofer sanul ca si consolare la fiecare plans. E drept ca al meu bebelus nici n-a plans mult, adica asa neconsolat, fara sa mai stiu ce sa-i fac/ofer.
      Mai e si aspectul acesta – „bebeblusul cere des san pt ca ii este foame”…poate asa si este, tocmai pentru ca alaptand copilul la cerere, adica foarte des, multi bebelusi apuca sa suga doar laptele „foremilk”, cel de la inceputul alaptatului, lapte care e „apatos”, nu este bogat in grasimi, nu-l satura, doar ii umple burtica, si apoi dupa cateva minute, ora, iarasi plange bebelusul, iarasi ii pus la san…si astfel nu apuca sa suga „hindmilk” – laptele bogat in grasimi, satios…
      Consultanta in lactatie cu care am colaborat aici intotdeauna m-a sfatuit ca ziua sa hranesc copilul si noaptea s-o pastrez pentru odihna, atat a copilului, cat si a mea. Imi spunea mereu, ca daca copilul isi primeste hrana, calorii suficiente in timpul zilei, nu are niciun motiv sa „ceara”, ma rog, sa aiba nevoie de hrana in timpul noptii incepand de pe la aproximativ 5 luni ale bebelusului. Ea imi vorbea din experienta ei de 30 de ani de consultanta in lactatie si din experienta cu cei 4 copii ai ei, pe care i-a alaptat in medie pana la 7 ani!!
      Am tot citit, am tot studiat, dar dincolo de toate m-a invatat propriul copil, ca lui ii era bine asa cum il alaptam – a crescut frumos, armonios, a beneficiat si am beneficiat de toata dragostea si energia pozitiva care insoteste alaptatul! De pe la 6 luni nu a mai mancat niciodata noaptea, el are 4 ani acum…si inca doarme noaptea in patul meu si al sotului, si mi-e drag de numa’!!
      Iti doresc putere, energie, intelepciune de a alege ce-i mai bun pentru voi, ceea ce functioneaza pentru voi!
      Cu drag,
      Simona

    4. Multumesc Simona,
      Eu in schimb nu am fost capabila sa alaptez la program, mi s-a parut firesc si usor la cerere! Fiecaruia i se potriveste ceva! Ea s-a cerut de cand s-a nascut foarte mult la san,nu doar sa pape, ci si pentru alinare, comfort, siguranta! Acum nu sta toata ziua la san, mananca normal,doar ca mergand mai greu diversificarea( abia acum la 8 luni a inceput sa accepte) inca nu i-am inlocuit nici o masa de lapte! Intuitia mea imi spune ca ea e bine asa, noi suntem bine! Fiecare bebe are ritmul lui, eu incerc sa il respect pe al ei cat pot de mult! Sigur vom ajunge in punctul la care sunteti voi acum, dar probabil cu pasi mai marunti!
      Multa sanatate, Simona!

    5. Da, te inteleg Andreea ce spui. Copilul are nevoie de siguranta si alinare, si cel mai bine si le gaseste puisorul in bratele mamei, stiu:). Multi ma apostrofau ca il tin in brate prea mult si il port cu mine peste tot locul prea mult pe copil, dar aceste nevoi i le-am satisacut, cred eu, din plin baiatului meu. Doar ca eu n-am vrut sa confund aceste nevoi ale copilului cu nevoia de a manca/de a suge la san. M-au deranjat poate prea tare „sfaturile” primite din jur: „sa-i dai copilului sa manace in continuu, sa aiba ceva in stomac, ca doar e copil, si trebuie…”, poate am vazut si in jurul meu aici in State mamici care si-au alaptat copiii ani de zile, mai cu „program” si care m-au influentat pozitiv….
      Rutina in ceea ce priveste mancatul, orele de somn, disciplina, in general (atat pt copil, cat si pentru mine) sunt de aur, asa putem functiona, asa avem rezultatele cele mai bune in tot si in toate. Cert este ca o relatie armonioasa cu propriul copil e mai importanta decat orice teorie, carte citita, sfat primit.
      Iti doresc multe zile frumoase langa puisorul tau, alaptat! Vine si hrana solida, la vremea ei, nu te stresa, nu-i nicio graba..
      Cu drag,
      Simona

    6. Buna,
      Ma bag si eu in comentarii… Am experienta a 2 copii si pot spune ca depinde foarte foarte mult si de copil. Eu m-am ghidat mereu dupa ce imi „spuneau” ei. Primul stateaaaaaaaaa la san cu orele. Si nu golea sanii. A supt 10 luni si apoi de comun deacord ne-am intarcat (nici eu nu mai puteam… ma termina!). Al doilea a fost de mic foarte eficient… supt 10 min, golit sanul si gata. A supt pana la 2 a ni si 7 luni cand am m-am hotarat si eu si el; a trebuit sa lipsesc 3 zile de acasa si cand m-am intors am staat de vorba si I-am explicat ca „bebe maaaaaaaaaaare, titi miiiiiiiiiiiiic”… a inteles din prima. Si eu ma gandisem cu groaza ca va trebui sa ne ghinuim reciproc… In aceasta perioada m-au disperat intrebarile cu „cat mai suge? cat ii mai dai”…. de la mama, de la prieteni… de la toti din jur. Le-am zis: cat vrem noi…
      Amandoi insa au supt si noaptea. Poate si pentru ca am dormit cu ei (primul pentru ca nu aveam alta camera si al doilea pentru ca mi-a placut la primult 🙂 )… la primul am incercat sa-i scot laptele dar n-am obtinut decat niste nopti foarte obositoare. La al doilea nici n=am mai incercat. Da… ideal ar fi sa nu suga noaptea… dar…

    7. Multumim pentru experienta ta, draga Paula, esti binevenita. Intr-adevar mintea noastra creioneaza modul in care se vor intampla lucrurile intr-un mod incredibil de eficient. Cu mult drag,

      cristela

  8. La multi ani , draga Cristela! Este prima interventie pe anul acesta asa ca iti urez din tot sufletul tot ce e mai bun pentru 2016, multa sanatate intregii tale familii si multa putere sa duci mai departe „drapelul” stilului de viata sanatos!
    Despre broccoli trebuie sa spun ca exact asa il prepar si eu fetitei de la inceput ( adica de pe la 7 luni )- exceptand usturoiul- si ii place enorm.
    De asemenea, am avut mare succes cu retetele tale de biscuiti din ovaz si mei, briose cu dovleac, turtite mowgli, pudding din mei sau cu fructe sau placinta lantul slabiciunilor. Mii de multumiri pentru ele! Vroiam de mult sa iti spun ca le-am incercat si mi-au fost de mare ajutor!
    Inchei cu o intrebare – ce cantitate de ulei de masline este recomandata copiilor de 1 an ?
    Multumiri inca o data si toate cele bune!

    1. Draga Felicia,
      Multumesc pentru comentariu si pentru feedback – ma bucur de raspunsul pozitiv!
      Daca poti sa nu ii dai deloc, mai bine. Daca vrei totusi, fii zgarcita 🙂 – cateva picaturi este suficient.

      Cu mult drag,

      cristela

  9. Draga Cristela, iarta-mi ignoranta, dar trebuie sa intreb de ce atat de putin ulei? Nu le trebuie si lor o sursa de lipide? Iar mancarea vegetariana nu prea o ofera …Insist pentru ca fetita mea a facut o dermatita atopica si din ce am citit o cauza ar fi lipsa de lipide
    Multumesc anticipat pentru timpul acordat!

    1. Multumesc de intrebare, Felicia draga. M-ai intrebat cat ulei pana la 1 an. Raspunsul „deloc” sau „doar cateva picaturi” este pana la un an. Ai idee cate masline intra intr-o lingurita de ulei? Ar putea copilasul tau de cateva luni sa manance atatea masline dintr-o data, sa zicem pasate, ca nu are inca dinti?

      Te temi ca alimentatia vegetariana nu ofer alipida. Alimentatia multor vegetarieni, vegani, raw vegani abunda in lipide, prea multe lipide. (vezi articolul meu Tort Supercalifragilistic, am scris si acolo). Oricum, nutritia nu e nici pe departe ce ne imaginam noi, matematica in farfurie, cate lipide, cate proteine, cate vitamine, minerale etc etc. Organismul are matematica lui si de aia si dam atatea rateuri cu sanatatea, pentru ca gandim reductionist, complicat si din frica de carente.

      Hai sa gandim logic ref dermatita. Se termina cu „-ita”. Orice „boala” care se termina in „-ita” inseamna inflamatie, iritatie, arata o conditie acida a organismului, este expresia unei stari puternice de acidoza limfatica in organism. Oricine isi aminteste de la chimie ca exista acizi si alcali. Unii ard, corodeaza, altii vindeca, regenereaza. Ce crezi tu ca a provocat o stare inflamatorie, ceva acid sau ceva alcalin? Acel ceva acid – deseu (rezultat fie in urma digestiei, fie a proceselor metabolice, fie introdus in corp prin diverse cai) se afla in limfa, canalizarea corpului si trebuie eliminat prin rinichi sau colon. Daca rincihii nu filtreaza corect, atunci intervine al treielea rinichi, PIELEA, un mecanism biologic de aparare, prin care pielea scoate la suprafata acele toxine care ameninta sa distruga pe interior si care nu pot fi eliminate prin rinichi.

      Acum ai inteles pana aici. Sa iti spun ce fac grasimile. Apoi deduci tu catde mult sunt grasimile cauza sau solutia vindecarii unui organism care trebuie sa se alcalinizeze = curete.

      Lipidele, de orice fel, incarca sistemul limfatic si incetinesc procesele de eliminare ale corpului. Mai mutlt decat atat, asa cum s eintampla si cu proteinele, vitaminele, mineralele, INGERAREA nu este totul. Mai e nevoie de digestie, absorbtie si utilizare a acestor nutrienti. Un organism aflat în acidoza, cu intestine sau filtre de eliminare blocate de stagnarea limfatica NU poate digera, absorbi sau utiliza lipidele, nici nu poate elimina cum trebuie reziduurile lor.

      Cu grasimile regula dupa care ne ghidam e asa: cand e nevoie de ele, coprul le cere. Cand nu e nevoie de ele, corpul le respinge. Copiii sunt cel mai bun indicator. Petru si Pavel au perioade cand manaca si cate 2 avocado odata si perioade cand nu vor sa auda de el, mai ales in perioada portocalelor (dintre cele mai detoxifiante fructe).

      Ref. ulei de masline – de ce asa putin? Pentru ca NU e un aliment integral. Este un suc (deci un produs concentrat) din fructele numite masline. In perioadele de stres, sau de acidoza maxima, corpul cere grasimi si eu as folosi ulei de masline la greu nu numai pentru mine, ci in tot ce prepar. Asa ca sunt atenta. Avem lipide daca simtitm nevoia, si copiii stiu decja ce sa imi ceara. Avem langa broccoli masline Kalamata desarate, preferabil crude, nu pasteurizate sau niste avocado. Grasimi din alimente integrale. Din cand in cand, mananca nuci sau seminte, in functie de ce le cere corpul. Astea sunt surse de lipide vgetale pentru ei. Si ulei, cu masura, dar fara restrictii stresante.

      Draga mea, cel mai important. Eu am fost consumatoare de multe grasimi si animale, si vegetale. Am si folosit in alimentatia familiei mult ulei. Apoi am redus uleiul si sarea si am vazut efectul. Pentru mine uleiul si sarea sunt ca Facebook :)) Te fura far sa simti si ajungi sa consumi din ce in ce mai mult, fara sa fie nevoie.

      Eu zic asa, ca indiferent ce spun eu sau ce citesti (vezi Dr. Robert Morse pe care ti-l recomand pentru cunoastere si intelegere), tu sa probezi. Trage-i cu lipide si vezi cum evolueaza dermatita. Apoi treci pe dieta alcalina (vezi cartea Dr. Soescu – Retete in dieta de detoxifiere, inclusiv cu capitol pentru alimentatia copiilor) si vezi cum evoluati.

      O informatie poate fi usor combatuta cu alta informatie, dar experienta practica directa – nu!

      Cu drag,

      cristela

  10. Incep prin a iti multumi din nou pentru timp si bunavointa! Intrebarea legata de lipide era si din partea mea dar mai mult din partea sotului si daca iti spun ca este grec vei intelege mai bine de ce :)). Ei mananca de mici ulei de masline pe paine si il folosesc pe post de panaceu. Si intrucat eu am citit ca o posibila cauza a dermatitei atopice este lipsa acizilor grasi el a concluzionat ca trebuie sa ii dam mai mult ulei, eu insa am fost destul de reticenta…
    Acum ma intind putin cu raspunsul dar tu vei citi cand vei putea, nu e nici o graba , evident. Ariadni a facut episoade usoare de dermatita inca de la 4 luni, cand era alaptata, iar pediatrul nostru ne-a spus ca e „de contact”. Acum de sarbatori a facut din nou, pe toata burtica si destul de urat. Nu am mai fost la medic deoarece pe mine medicii dermatologi nu m-au ajutat absolut niciodata cand am avut nevoie si in plus evit cat pot de mult medicii. M-am documentat, am mai vorbit cu mamici si am concluzionat ca este dermatita atopica.
    Despre sursele vegetale de grasimi stiu, fetitei insa deocamdata ii dau, in afara de ulei de masline, masline, avocado, migdale si recent am inceput nuci romanesti din cand in cand dimineata si foarte putin in macinat, la fel, din cand in cand- asta am vrut sa spun initial, ca fetita nu consuma inca multe surse de lipide.
    Trecand peste toate acestea, eu sunt o mamica care nu se teme ( sau se teme intr-o foarte mica masura), iar acest lucru ti-l datorez in mare parte tie! Eu am incercat sa sparg multe tipare in cresterea fetitei, i-am testat limitele de multe ori si ea mi-a dovedit ca este mult mai puternica decat o credeam , lucru care mi-a dat curaj si incredere ca fac bine ceea ce fac. Sotul meu este mult mai temator in ceeea ce priveste copilul. Vom rezolva noi si problema dermatitei, cu rabdare si fara stres.
    Multumiri inca o data! Keep up the good work!

  11. Draga Cristela! Te imbratisez la inceput de an 2016 si iti doresc multa sanatate, si putere in toate!
    As avea o intrebare: am incercat sa ii fierb fetitei mele grisul in apa, dupa ce am citit la tine sa nu il mai fierb in lapte/suc de migdale ! Cam la 200-250 ml de lapte de migdale eu adaug o lingura jumatate de gris. Asa am facut si cu apa, am fiert grisul la o cana de apa. Insa atunci cand am adaugat laptele de migdale, am mai adaugat f putin pt ca daca l-as fi pus pe tot, l-as fi facut lichid, nu ca o budinca… Tu cum procedezi? Fierbi mai mult gris si faci mai gros ? Off… Iarta-mi intrebarea puerila, dar as vrea sa gasesc o solutie, si sigur tu o ai 🙂 te pup si iti multumesc!!

    1. Draga Alexandra, iti recomand mai intai sa inlcouiesti grisul cu mei. Grisul e doar faina de grau. Mai bine fara gluten.

      Ai ca solutii fie sa folosesti mai putina apa la fiert, fie sa folosesti mai putina apa la laptele de migdale. E bine? 🙂

      Cu drag

    2. Iti multumesc pentru solutii 🙂 mei si quinoa ii adaug in general la masa de fructe, langa un mar, banana etc …. Ii place consistenta de budinca, asa cum iese cea facuta din gris, dar voi incerca sa ii fac mei cu lapte si poate va accepta si asa 🙂 multumesc inca o data :-*

  12. Doresc sa va impartasesc si eu experienta mea cu broccoli. La inceput am dat copiilor broccoli congelat si apoi fiert, dupa un timp am zis sa-l incercam si crud si am gasit o metoda care are succes si acum: Salata de brocolli> Se ia un „copac” de broccoli se rupe bucati si se pune in bolul robotului de bucatarie cu la in S. Se mai pun sare, ulei si zeama de lamaie. Se mixeaza cateva secunde si gata, aveti o salata pe cinste.

  13. Felicitari draga Cristela ! Draga Cristela vin cu o intrebare daca poti sa ne dai un sfat . Am o fetita de 1 an si 6 luni si a fost cam racita mai precis rosu in gat ,asta mi sa spus in urgenta .mi sa recomandat sa ii dau amoxacilina ,binenteles am refuzat si am facut tratamente naturale dintre care am luati si o 1/2lingurita de miere vreo doua zile si a treia zi iam pus si cateva picaturi de propolis . Avea multe dureri de burtica si nu mai stiam ce sa fac in aceste zile de cand am inceput sa ii dau miere de albine iar noapte era nenorocire plangea de numai saracuta .Mi-am das seama ca noul aliment era mierea si nu iam mai dat .Crezi ca mierea de albine e problema pt. ea ? Va imbratisez cu drag….

    1. Draga mea Veronica,

      Multumesc pentru intrebare. Cred ca o sa fii de acord cu mine ca – referitor la durerile de burtica si plansul noaptea – as putea formula doar o opinie imprecisa, incompleta si ipotetica, in niciun caz una justa, cu aceste informatii. In experienta mea, nu mierea naturala da astfel de reactii, ci alte alimente, insa desigur ca fiecare organism are biologia lui individuala si este posibil ca si mierea sa le fi provocat (mai ales daca ai observat ca dupa ce nu i-ai mai dat s-a linistit totul).

      Cu mult drag,
      cristela

  14. Cu drag va multumesc pentru toate retetele si sfaturile date. Sunteti minunata, deja suntem fanii catorva retete si vom mai incerca si altele, inclusiv asta. Sper sa il conving pe baietelul meu sa manance din nou brocolli. Cand era mic manca, acum nu mai vrea doar cand il vede, nu inteleg de ce.In plus, si eu am folosit „vitamina L ” 🙂 de multe ori in retetele mele si baietelul meu deja ii spune tatalui ca mami a pus si vitamina L in mancarica 🙂
    Multumesc frumos si sper sa continuati asa,

    1. Draga Cristina, multumesc si eu, imi poti spune pe nume. Nu il presa, daca nu doreste. Ca toate cruciferele, si broccoli cine „sulf”. E posibil ca in organismul baietelului tau sa fie prea mult sulf si de aceea sa nu il mai tolereze. Exacta sa am patit eu si sotul meu, dupa cateva luni de regim de curatare celulara. Atentie, tot ce e conserva, toate antibioticele si alte medicamente contin „balauri” sulfurosi.

      In schimb, Vitamina L nu va prisosi niciodata! 🙂

      Mult succes, dragii mei.

  15. Esti minunata! Iti multumesc!

Care este opinia ta?