Sunt vaccinata, e relevant? (actualizat)

PREAMBUL

Foarte multi dintre cei care astazi pun sub semnul intrebarii siguranta si eficienta vaccinurilor (aspecte care nu sunt garantate de producator, conform prospectului) au fost vaccinati, au vaccinat si au avut de suferit sau au avut in ingrijire si observatie pentru zeci de ani victime ale efectelor secundare ale vaccinurilor – efecte mentionate pe prospect.

La 2 ani si 8 luni (1973), la cateva minute dupa administrarea vaccinului antipolio la domiciliu (pe vremea aceea se umbla din poarta in poarta cu vaccinul, cum umblau copiii cu colindul), in urma reactiilor si complicatiilor la vaccin, am intrat in moarte clinica. Fara masina, doar pe jos si cu mijloace de transport in comun, parintii mei au alergat la dispensar, la pediatru si apoi la Spitalul Municipal, la urgenta. Pediatrul i-a incurajat sec pe parintii mei (atunci in varsta de 27 si 24 de ani): „Sunteti tineri, faceti altul!”. Medicul de la urgenta a ridicat din umeri, a spus ca un copil atat de mic nu poate fi operat. Asa s-au scurs cateva ore…

Doi parinti de carpa cu un copilas de carpa, noaptea pe holurile Spitalului Municipal din Constanta… Si exact cand abandonasera lupta si lumea striga in jurul lor „Aprindeti-i o lumanare, sa nu moara fara lumanare!”, a aparut … un inger. A trecut „din senin” (pe atunci oamenii nu aveau mobile sa apeleze imediat unii la altii) vecina noastra de la parter, asistenta la Municipal, de garda in acea seara. „Nu mai plangeti, il stiu eu pe Dr. Andrei (renumit medic chirurg si ORL-ist din Constanta). E in concediu, dar il sun si sigur va veni.”

Tata mi-a povestit ca se facuse 11 noaptea. Medicul a venit IN PIJAMALE si a cerut ca pana ajunge el sa fie pregatita sala de operatie. I-a spus lui tata asa: „Nu pleci de-aici, ca o salvez!”. Pe mama au trimis-o acasa, cioburi… Tata a ramas. Operatia a durat 7 ore. Cand medicul a iesit din sala, afara deja rasarise soarele: „Traieste, poti sa te duci acasa, sa te rogi si sa te culci acum! Asa o sa fac si eu!”.

In fiecare an de ziua mea, mama si tata ma duceau sa ii multumesc Dr. Andrei. Ii multumesc si azi. De cate ori vorbesc la conferinte despre medicii exceptie, cei care ne arata ca se poate si altfel decat zice sistemul, cei de la care am invatat si care m-au calauzit sa ajung si sa stiu ce stiu azi, il pomenesc si pe Dr. Andrei, mai ales in Imparatia Cerurilor.

Tata a plecat plangand de la spital, pe jos, spre casa. Pe vremea aceea nu oricine avea masina, autobuzele nu circulau non-stop, ci cu restrictii… Cand tata a ajuns acasa, mama i-a deschis si aproape a lesinat. Pentru ca tata … albise! De atunci, de la 27 de ani, tata are parul alb. Si eu traiesc. Am respirat vreme de un an printr-un tub inserat in trahee, o canula traheala. Am ramas cu o  cicatrice uriasa in furculita gatului (toata lumea care o vede ma intreaba daca sunt operata de tiroida!), cu o sanatate fragila si fragilizata, dar cu o experienta de viata care avea sa imi foloseasca cum nici nu banuiam, peste ani.

Actualizare 28 iunie 2017: Urmare a acestui articol publicat ieri, am primit un puhoi de mesaje care ma roga sa dau o replica unei fiinte a divinului, medic pediatru intr-un targusor din Romania, ajuns „celebru” pentru ca striga pe Facebook din strafundul acidozei emotionale si mentale: „Povestea este FABULATIE! Ce reacție adversă a provocat moarte „clinica”? Cum era 11 noaptea daca s-a produs dupa vaccinare? Ce operatie de 7 ore a scos pacientă din moarte clinica? FABULATIE!!”

Iubtii mei cititori, tastatura si mediul virtual in care iti poti pierde usor urma sau identitatea, are acest efect, stiu: te face „curajos” si „clarvazator”. Nu conteaza (pentru mine) parerea nesolicitata a acestei fiinte, dar contati voi, asa ca am ales sa va raspund voua.

Nu ma mira ca dupa 45 de ani de la experienta mea, mai exista pediatri care au aceeasi atitudine cu a celui care i-a trimis pe parintii mei sa ma ingroape si sa faca alt copil. Nu conteaza ca e medic si nici ce zice, atat timp cat nu simte. Pentru ca nu poti vindeca ceea ce nu iubesti.

Povestea mea nu e fabulatie, nici fisa medicala de expus obligatoriu public, ci este rezumatul unui cosmar (al parintilor mei mai ales) care a inceput la ora 17 si a durat 14 ore si apoi inca 5 ani. Iar eu le mai trag si azi de la injectiile si inhalatiile zilnice cu cortizon, vreme de 5 ani.

Nu voi da detalii unor parerologi, despre cum am intrat in moarte clinica, urmare a efectelor secundare ale vaccinului antipolio, pentru ca asta intelege si poate explica orice medic onest si iubitor de oameni.

Nu am de ce sa ma justific virtual unor egouri. Dar ii pot privi in ochi, demn, asumat pe toti cei care cauta sa va domine, sa va strecoare indoiala in inima, prin discreditand aceasta experienta. Si-am sa vin cu tata la intalnire (ca restul protagonistilor ne privesc cu compasiune din Ceruri). Ochii lui spun multe, mai ales ca pentru un parinte, copilul nu e o statistica de pe prospectul vaccinului, ci intreg Universul!

Cu tata

Actualizare 30 iunie 2017: Nu intenționam să mai dezgrop un mort, desi doamna cu pricina nu se lasă: ”Niște mizerabili care au alte interese!…”, dar o fac din respect pentru albinele polenizatoare care culeg de pe acest site, nu pentru mustele polemizatoare de pe Facebook. Si n-as fi scris daca azi, in timp ce citeam un articolul de pe activenews.ro, nu dadeam peste Ghidul practic pentru furnizorii de servicii de îngrijire medicală, „Să vorbim despre protecție prin vaccinare”, editat de Institutul de Sănătate Publică în 2013. Si vad:

foto 6

Ei bine, asta am patit eu, la cateva minute dupa vaccin: efect advers rar si sever, anafilaxie, insotita de o inflamare grava a laringelui si a traheelor si o ingustare a lor, din cauza inflamarii. Mai simplu si nefandosit spus, nu mai puteam sa respir. Ma sufocam. Asa cum atunci cand se inflameaza mucoasa nazala si zicem ca ni s-a infundat nasul, nu mai putem respira. Cititi despre anafilaxie si vedeti in cat timp se declanseaza si cat de repede poaete duce la deces. De acolo inainte putem vorbi de pe pozitii de egalitate de Miracol Divin.

Stie si un bebelus ca fiinta umana nu poate rezista fara aer. Am intrat in moarte clinica, in timp ce eu ma chinuiam sa respir si parintii mei se chinuiau sa prinda troleibuzul cu care sa ajunga de acasa la dispensar, de la dispensar la urgenta etc. Am spus, nu erau masini mic si mijloacele de transport in comun nu circulau ca acum, des. Dar doamna doctor, desi nu a vorbit cu mine si nu ma cunoaste, stie totusi sigur ca nu e adevarata aceasta poveste, ca asa ceva nu se poate si le raspunde mamelor ce vor sa afle mai multe ca ”…am studii medicale si stiu ca nu are cum sa fie adevarat”. Asa e, chiar daca muream, nu era adevarat. Poate nu e adevarat nici ca traiesc.

Operatia pe care am facut-o se numeste traheostomie, mi-a fost inserata pe trahee o canula, adica un ”tub de plastic”, prin care sa pot respira, fara nas si fara gura. Cititi ce inseamna trahoestomia si traheostoma. In anul 1972, trupsorul unui copilas de 2 ani nu putea fi oeprat cu aparatura moderna de acum, asa ca e la mintea cocosului, dar nu a doamnei doctor, ”de ce a durat 7 ore?”. Am respirat prin canula traheala un an, trebuia aspirat zilnic mucusul din ea, operatia s-a infectat de cateva ori, au urmat operatii suplimentare, injectii zilnice cu cortizon si tot felul de experiente aditionale care nu au facut nimic decat sa ma oteleasca si sa ma pregateasca. Nu ma simt deloc de compatimit, din contra! Stiu ca aceasta lectie facea parte dintr-o programa scolara guvernata Divin. Dar recunosc ca nu pot sa nu plang, acum cand sunt mama, de cate ori imi amintesc ce trebuie sa fi simtit mama si tata…

Asta fuse si se duse. Ce sa fac daca nu se mai putea inainta intr-ale reformei stilului de viata, pana cand spiritul nostru de șerloc holmși mioritici nu descifra misterul cu operația mea? Acum sa va vad, zmeilor! 🙂 Au mai ramas motive pentru care nu citim un prospect de medicament sau o eticheta de aliment procesat?

***

Pe 8 iunie 2017 am participat la prima conferinta romaneasca despre aspectul etic al OBLIGATIVITATII vaccinarii, asa cum este el prevazut in proiectul de lege din Romania.

Conferinta a fost organizata de Asociatia ProDecizii Informate si a fost moderata impecabil de jurista Alexandra Oberschi. Asociatia militeaza pentru o corecta si completa informare inaintea administrarii oricarui tratament sau medicament, precum si pentru respectarea dreptului la optiune, inclusiv de refuz, cu privire la orice procedura medicala preventiva sau curativa.

Conferinta a curs lin, pana cand televiziunea nationala, prin reporterul prezent, n-a mai fost multumita ca scenariul nostru nu se potrivea cu al lor. Asa incat, singura modalitate in care au gasit de cuviinta sa faca sluj in continuare fata de cei care le platesc facturile de publicitate si salariile, a fost sa deformeze ceea ce s-a prezentat, in cadrul unui reportaj manipulator – apocaliptic.

1. Noi am spus ca vorbim despre obligativitate. Ei au transmis ca vorbim antivaccinare.
2. Noi am spus ca majoritatea celor prezenti au vaccinat, au fost vaccinati si au avut de suferit, deci tocmai acest lucru ne face sa ne punem intrebari. Ei au transmis ca desi noi ne-am vaccinat, ii sfatuim pe altii sa nu vaccineze.
3. Noi am spus ca inaintea vaccinarii se fac (la cerere) teste amanuntite de diverse tipuri, inclusiv genetice (dar nu numai!), si am adus exemple concrete din alte tari, unde am experiementat direct astfel de optiuni (de exemplu eu, in Austria). Ei au difuzat o contra-parere autorizata, care a asigurat poporul ca „nu exista asa ceva nicaieri in lume”.
4. De la faramacista Ioana Cacovean, cea care a vorbit despre siguranta medicamentelor si conformitatea lor, despre importanta includerii farmacistului in proiectul de lege privind vaccinarea, am aflat lucruri de care habar nu aveam si care mi-au dat fiori: 40% din medicamente sunt falsificate, nu exista conformitate dovedita a stocurilor de vaccinuri puse pe piata, deoarece acestea NU sunt analizate de organismele publice din Romania, nu exista public nicio monitorizare a traseului si niciun protocol de ambalare, transport, depozitare si administrare.

Urmariti un fragment din materialul video realizat in colaborare cu Asociatia Lion Mentor si fondatorul ei, Irina Thiery, in care puteti observa prin comparatie ce anume a trunchiat si intortocheat TVR si ce am prezentat noi in realitate, inclusiv discutia mea de la finalul acestui material video cu reporterul de la TVR.

Daca doriti sa urmariti intreaga conferinta, o puteti face cu click AICI.

Ne place sau nu, suntem manipulati prin si de mass media. Nu e nicio urma de patos in afirmatia mea. N-am de ce, oricum se stie ca suntem condusi cu televizorul.  Se stie de atat de mult timp si de atat de multa lume, incat ne-am obisnuit cu ideea si am ajuns s-o ignoram. Ca suntem manipulati de mass media e tot atat de evident si de neluat in considerare, ca si avertismentele de pe pachetele de tigari.

Cu compasiune si iubire,

Opiniile sunt dezactivate