To D or Not To D? (1): despre vitamina D si o abordare medicala rationala

De-a lungul ultimilor doi ani am avut parte de un volum coplesitor de informatie tehnica de calitate, practica si teoretica, pe care m-am ambitionat sa o sintetizez si sa o transpun intr-o forma accesibila si prescurtata. Asta cu prescurtatul nu mi-a reusit :). Am citit, am ascultat parerile multor medici, cercetatori si specialisti in domeniu, experti recunoscuti in materie de vitamina D, am avut propriile experiente din care am invatat. Si-am zis la final, privind la atatea pagini scrise:

To D or not to D, serial te vei numi!” 🙂

Nota: Desi vitamina D are doua forme, D2 (erogocalciferol, de origine vegetala) si D3 (cholecalciferol, produsa la nivelul pielii si de origine animala, mai ales peste gras), pentru scopul intregului material voi folosi doar denumirea generica “vitamina D” si voi specifica „D2” sau “D3”acolo unde e necesar sa diferentiez.

Episodul 1

Un lucru e cert: ca lumea incepe sa aprecieze si sa se informeze asa cum nu a facut-o pana acum si despre vitamina D, the sunshine vitamin. Incepe sa ne preocupe mai mult decat chestiunea administrarii la copii in primii ani de viata. Ne confuzeaza insa amalgamul de informatii contradictorii ce ne sunt puse la dispozitie si, ca o masura de siguranta pentru bajbaiala noastra, suntem de cele mai multe ori incurajati (sau speriati) sa folosim suplimente cu vitamina D. Le luam sau nu, in ce conditii si care sunt alternativele?

Experienta mea: Ce credeam

Am inceput sa ma preocup de subiect dupa ce l-am nascut pe Pavelas Gene de Fluture (ca mai toata armata de mame, sunt in stare sa pariez), in momentul in care m-am trezit cu sticluta de picaturi in brate. Si apoi cand am avut primul rateu, adica am uitat sa ii dau picatura intr-o zi si am facut atac de panica atunci cand mi-am amintit :). Nici prin cap nu-mi trecea ca in sarcina si dupa nastere eu trebuia sa fiu prima de care sa ma ingrijesc sa aiba suficienta vitamina D, daca vreau sa aiba si pruncul alaptat. Na, pur si simplu nu m-am gandit: in tsunami-ul de sfaturi cerute si necerute pe care le primeam din toate partile si pe care ma straduiam sa le implementez, ratand de multe ori etapa filtrarii riguroase (proaspete mame aflate la primul copil, va regasiti?) cine mai avea timp sau energie sa se gandesca la propria persoana?

eu si pavel rapusi

N-am dat prea mare importanta subiectului, in sensul ca n-am vrut sa complic lucrurile: stiam ca se face daca stai la soare, ieseam si eu la soare din bun simt „cand era nepericulos” si gata. Stiam desigur ca e pe post de amuleta 🙂 la copii in primii doi ani de viata: nu se pleaca din maternitate fara sticluta cu picaturi sau cel putin reteta; stiam ca e recomandata in profilaxia rahitismului, ca e un fel de arma secreta pentru sistemul imun 1, ca il face de cateva ori mai puternic si e mai buna decat orice vaccin 2, ca fara ea calciul pe care il ingeram e inutil, etc. Da, stiam bine toata teoria asta.

Dar mai stiam ce stie deja toata lumea si anume ca multivitaminele sau vitaminele de laborator nu sunt un panaceu pentru o sanatate robusta 11, si ca cea mai calitativa si eficienta vitamina D se obtine prin expunere la soare.

Pentru ca noi stateam la soare (acum stiu insa ca depinde cum, cand, cat, unde!) si stiam ca gasesc vitamina D, chiar daca modest, in mancare si pentru ca simptomele carentei de vitamina D nu se simt, in sensul ca sunt banale (oboseala, dureri de oase si muschi) si pot fi usor confundate cu simptomele altor afectiuni gen oboseala cronica, fibromialgie sau depresie 3, cu toata stiinta asta la purtator, am considerat inutil, nerelevant si datator de spaime gratuite sa ma intep si sa fac o determinare de vitamina D in sange. Azi consider asta o eroare strategica: toti anii astia am fost convinsa ca am suficienta vitamina D si ca ceea ce fac pentru aport este suficient.

Experientele personale legate de vitamina B12 si vitamina D mi-au demonstrat ulterior ca in nutritie si sanatate in general, daca vrei sa evoluezi, trebuie sa fii deschis. Deschis sa cobori din cand in cand din turnul tau de clestar, sa evadezi din Matrix, sa asculti (da, cu ureche critica, e in regula, dar cu nu cu concluziile deja trase) si apoi sa probezi ce ai auzit, ca pe o haina. Iti place cum iti vine, e stilul tau, cumperi. Nu iti place, nu e stilul tau, refuzi. Cand ne cumparam ceva de imbracat nu intram in polemici cu vanzatorul despre articolul respectiv. Il punem politicos inapoi pe raft, spunem “Multumesc!” si am plecat. E adevarat ca ma refer la a proba informatie de calitate. ”Sunt prea sarac ca sa-mi cumpar haine ieftine”. Asa e si in cazul informatiilor pe care alegem sa ne bazam: avem prea putin timp la dispozitie ca il cheltuim citind bazaconii. E de dorit sa facem o selectie exigenta si logica a materialelor si a autorilor pe care ii creditam cu increderea noastra.

Ce nu stiam ca nu stiam

1. Nici prin cap nu mi-a trecut ca productia proprie de vitamina D prin expunere la soare depinde de fapt de o groaza de factori: durata si intensitatea expunerii, latitudine (de ce parte a Ecuatorului suntem situati, nord sau sud), nivel de poluare atmosferica, anotimp, interval orar, tip de piele si suprafata expusa. Pare complicat, dar nu e. O sa vedeti.

2. Indiferent de sursa – “made in me”, “made in fish” sau “made in laborator” – daca ficatul si rinichii sunt bolnavi, adio vitamina D. Pentru ca doar acolo, in ficat si apoi in rinichi, vitamina D produsa sub actiunea radiatiilor solare devine activa. Adica se tranforma in acea forma de vitamina D care are asupra oaselor, muschilor, sistemului imunitar efectul dupa care tanjim.

3. Sursele de vitamina D din alimentatie sunt modeste si insuficiente pentru necesarul zilnic al organismului, asa cum am scris deja. Se gaseste in fungi dar in foarte putine alimente, fie ele de origine vegetala sau animala: ciuperci si peste gras de salbaticie. Exceptie de la regula fac alimentele fortificate, repetente insa la capitolul aport nutritiv si pe care le gasesc inutile: adica de ce sa beau chestii pasteurizate, gen suc de portocale sau lapte pasteurizat, si de vaca pe deasupra, doar ca sa iau vitamina D adaugata artificial?

Diverse surse indica florile sau vlastarii diferitelor seminte ca sursa de vitamina D. Partial adevarat. Exista vitamina D in vlastarii unor seminte, dar nu e general valabil, pentru ca nu este produsa de plantele respective, ci de fungii prezenti pe ele. Singura sursa vegetala producatoare de vitamina D sunt fungii, ciupercile comestibile 4 si unele drojdii, pentru ca ele sunt singurele care contin ergosterol. Ergosterolul joaca in fungi un rol similar cu rolul pe care colesterolul il joaca in animale sau oameni atunci cand vine vorba de productia de vitamina D.  Sub actiunea soarelui, ergosterolul din ciuperci devine vitamina D2, prin acelasi tip de reactii prin care colesterolul din organismul uman devine vitamina D3 dupa expunerea la soare.

Pentru a asigura exclusiv din surse alimentare suficienta vitamina D (1.000 – 2.000 UI) e nevoie sa mancam zilnic una dintre urmatoarele: 3 cutii de sardine, 10-20 de pahare de lapte fortificat cu vit D, 10-20 de boluri de cereale integrale fortificate, 50-100 galbenusuri de ou sau 200 gr de somon salbatic. 5

4. Dintre toate lucrurile legate de soare, am dezvoltat un atasament patimas pentru crema de protectie (varianta „cum e mai rau”: cu oxid de zinc) si evitarea expunerii dupa ora 10:00AM.

Pavel

Moderate, sensible exposure and no irrational fear of sunshine

Dar adevaratul truc pentru a obtine suficienta vitamina D prin expunere la soare este sa stam la soare de doua sau trei ori pe saptamana, tocmai intre 10:00 AM si 03:00 PM, cu macar 25% din suprafata corpului descoperita (nu fata, ochii si capul), fara creme cu factor de protectie (SPF) insa doar atat timp cat sa nu ne inrosim deloc, mai exact o patrime sau maxim jumatate din timpul pana la care pielea incepe sa se inroseasca usor 6. Fiecare isi cam stie materialul :), pentru unii poate insemna 10 minute, pentru altii 15, 20 sau chiar jumatate de ora. Cu cat soarele e mai sus, cu atat mai multa vitamina D producem. Cu cat razele lui sunt mai verticale, cu atat mai mare cantitatea de vitamina D produsa 7.

„Nu va fie teama – nu o sa muriti doar pentru ca stati putin la soare. Radiatiile ultraviolete (UVB) sunt cu adevarat esentiale pentru o sanatate robusta. Ideea ca trebuie sa ne protejam de soare tot timpul este gresita si nesanatoasa. Fobia de soare explica de ce atat de multa lume sufera de afectiuni legate de privarea de soare.” (Michael F. Holick, PhD, MD – The UV Advantage, The Medical Breakthrough That Shows How to Harness the Power of The Sun for Your Health, J.Boylston & Co, Publishers, New York, 2003, x).

Pe vremea cand nu stiam ca voi ajunge sa scriu despre ce scriu azi

Intr-unul dintre episoadele urmatoare voi scrie despre expunerea la soare in conditii de siguranta, pentru a stimula productia interna si suficienta de vitamina D: ce inseamna SPF, de care tip de radiatii e bine sa ne ferim UVA sau UVB, cum alegem si cum aplicam creme cu SPF, care este pe scurt formula expunerii la soare ca sa avem siguranta ca facem vitamina D si nu dam in cancer? Important acum e sa retineti ca singurul lucru pentru care voi pleda in toata seria de postari pe tema asta este simtul realitatii.

5. Sticla blocheaza radiatiile UVB, deci daca va asteptati sa producem vitamina D din spatele ferestrei sau de la volanul masinii, vise placute :).

6. Abia recent au inceput sa apara creme cu protectie combinata UVA + UVB, pana atunci insa ne-am protejat de radiatiile nepotrivite, folosind creme si produse cosmetice cu protectie doar impotriva UVB 8.

7. O masura exacta, justa a nivelului de vitamina D in sange este nivelul de vitamina D – forma circulanta si de depozit, adica 25 (OH)D seric si nu vitamina D forma activa, asa cum am fi tentati sa credem. Multi doctori recomanda testarea altor parametri, putin sau deloc relevanti. 9 Voi detalia si aspectul asta.

Soarele sau pastila? O abordare medicala rationala

Mesajul materialului de fata nu este ca trebuie sa luam pastila, dar nici ca trebuie sa zicem never pastila. Never say never. Mesajul este: simtul realitatii + contextul sunt decisive. Pare ca perspectiva asta le lipseste acelor medici, nu putini, care prescriu vitamina D mecanic: analiza de context si de pacient.

Medicina actuala nu prea mai are timp de stat la povesti cu pacientul. Consultatiile sunt scurte si la obiect, prescriptiile pe banda rulanta, de cele mai multe ori automat. Ai simptomele alea – iei medicamentul sau suplimentul ala. Daca zece oameni au simptome similare, toti primesc acelasi medicament. Poate de asta e si greu sa intelegem de ce remediile homeopate nu actioneaza la fel la indivizi cu aceeasi afectiune. Azi nu se mai analizeaza pacientul in contextul bolii, ci doar boala in sine, uitand ca “e mai important sa stim ce fel de persoana are o boala, decat sa stim ce fel de boala are o persoana” (Hipocrat).

Medicina integrativa, sanatatea si nutritia holistica beneficiaza de publicitate foarte scazuta si in consecinta popularitate limitata, pentru ca nu promoveaza medicul si controlul sau absolut, ci pacientul in rol principal.

S-a facut atata campanie incat mai toata lumea stie deja ca suplimentele cu vitamina D nu sunt acealasi lucru cu soarele. Va puteti demonstra singuri acest lucru amestecand vitamina D in pamantul unei flori la ghiveci. Puneti planta intr-un dulap si urmariti daca ii merge bine. Suplimentele cu vitamina D nu furnizeaza aceleasi beneficiii ca expunerea corecta si cu bun simt la soare, iar beneficiile bailor de soare nu se reduc doar la productia de vitamina D (da, o sa vorbim si despre partea cu soarele si cancerul de piele).

Cand pacientii impreuna cu medicul lor decid impreuna ca e nevoie sa introduca suplimente cu vitamina D, lucrul asta trebuie facut cu precautie, nu automat. Starea fiecarui pacient este diferita, de aceea e benefic sa fie evaluati privindu-i in ansamblu, complet.

Mai mult decat atat: suplimentarea ar trebui sa tinteasca aducerea nivelului unui nutrient mai degraba la pragul inferior al intervalului de normalitate, decat la valoarea optima. Medicii care abordeaza problema in acest fel au intentia de a preveni prejudiciile semnificative aduse de carenta, in timp ce reduc la minim  riscul datorat intrebuintarii unui supliment artificial 10.

Mintile elevate ale vremii, cele necumparate de interesele industriei farma sau medicale, cad de acord ca suplimentele nu sunt mancare si ca e bine sa le evitam pe cele produse in laborator. Singurele care fac exceptie de la curentul asta de opinie sunt vitamina D si B12: recomandarea este sa fie tratate in context.

Ideal ar fi ca toata lumea sa isi imbunatateasca nivelul de vitamina D cu soare. Dar asta nu e intotdeauna posibil: unii lucram in spatii inchise atunci cand soarele e in intervalul maxim de emitere de radiatii pentru productia de vit D, altii locuim in zone neinsorite sau ploioase, altii nu reusim sa crestem nivelul vit D in ciuda expunerii corecte la soare, altii suntem pur si simplu comozi sau nepasatori. Tocmai de aceea trebuie analizat in mod individual ce e de facut si, daca soarele nu e o optiune, atunci care este urmatoarea alternativa, cel mai putin daunatoare.

Si nu in ultimul rand oamenii tind sa creada ca suntem bolnavi din cauza ca ducem lipsa de un anume nutrient, problema care se poate rezolva fara nici un efort, doar prin faptul ca inghitim o pastila. Ar trebui sa incepem sa gandim ca sanatatea precara este mai degraba o carenta de fructe, legume, alimente integrale, timp in aer liber, miscare, pace, suflet otravit, decat o carenta de suplimente alimentare.

Ce urmeaza?

Simplificarea simplificarilor. Ma voi opri asupra fiecarui aspect esential: ce este, cum se produce, cum stim daca avem o carenta sau insuficienta, care e analiza relevanta despre nivelul vitaminei D in sange, cum sa obtinem vitamina D de la soare fara sa ne expunem riscului de cancer de piele, ce fel de creme cu protectie solara sa folosim si cum, cand – cat – ce fel de suplimente luam, putin despre rahitism, calciu si administrare la copii, despre implicatiile subtile si aproape incredibile asupra sanatatii.

(Va urma episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5)

 1, 4, 5, 8, 9. Holick, F. Michael, PhD, MD: The Vitamin D Solution, Penguin Group (2010)

2. Prendergast, Joe, MD:  http://www.youtube.com/watch?v=xdLNMEXWTL8

3. Holick, F. Michael, MD, PhD: http://www.youtube.com/watch?v=okucyte2HCE

6. Holick, F. Michael, MD, PhD: Vitamin D: A Millenium Perspective, J. Cell. Biochem. 88 (2003):296 – 307;  idem 1: 157 – 197

7. Douillard, John Dr., http://www.youtube.com/watch?v=-cS_bRrVIR8

8. Douillard, John Dr., http://lifespa.com/2010/07/vitamin-d-how-to-choose-the-best-one/

10. Lederman, Matt, MD: What About Supplements?, lecture during Certificate in Plant Based Nutrition Program, Cornell University (2012)

11. McDougall, John, MD: Lifestyle Medicine, lecture during Certificate in Plant Based Nutrition Program, Cornell University (2012)

Opinii 33 opinii

  1. Asteptam cu nerabdare continuarea…Pentru bebicii nostrii,sa le fi bine,ca doar pentru ei facem tot ce facem.Datorita lor ne trezim brusc din somnul nestiintei si aflam ca lumea are atatea culori,si noi nu le vedeam.Te imbratisez cu mare drag.Eu am un bebe de 5 luni,tocmai a papat tzatzi si doarme,dragutul de el.

  2. Foarte folositore aceste informatii. Soarele rezolva foarte multe carente si cred cu inversunare in „TERAPIA CU SOARE ” – care dupa cum ati spus nu se face oricand , oricum si oriunde. Insa presupun ca o sa postati ceva de genul in articolul urmator. Deabia astept sa postati urmatoarele articole! O zi frumoasa !

  3. buna Cristela, in suplimentul de vit d3 pe care il dadeam fiului meu (16 luni) pediatrul lui a introdus un nou element :FLUORUL . ce parere ai? eu i-am dat doar ptr o luna(cu intreruperi ca uneori mai uitam (perioada a coincis cu reintegrarea mea in ” campul muncii” si apoi am renuntat(sincer fluorul nu mi-a „mirosit” bine niciodata ,plus ca mai citisem cate ceva despre efectele lui nocive…si in plus generatia noastra a crescut FARA si nu am iesit cu totzii afectati de carii..) ar trebui insa sa continui sa-i dau numai vit d3 mai ales ca acum nu ne aflam intr-un moment cu mult SOARE. specific si ca inca mai papa laptic de la mami la micul dejun dar si inainte de culcare ..ar trebui ,cum ziceai tu sa „suplimentez” si eu aportul.Ce parere ai? Multumesc.,cu drag.

  4. AAA PARE INCREDIBIL DAR AM INTRAT PE BLOGUL TAU CAUTAND INFORMATII EXACT PE ACEASTA TEMA SI AM GASIT ARTICOLUL POSTAT CHIAR AZI DE TINE…POATE FI O COINCIDENTZA..POATE NU !!ASTEPT ORICUM CU MARE INTERES CONTINUAREA SI UN POSIBIL RASPUNS LA INTREBAREA MEA DESPRE FLUOR.

  5. buna noastra cristela,

    astept articolele tale cu inima la gura, si mare mi-a fost bucuria cand dimineata am gasit unul nou nout.

    cel mai mult astept informatii si despre vitamina b12, cat, cum sa dam lui bebe al nostru 1an si 7 luni. el si-ar putea lua vitamina doar din ciorbitele facute cu bors de casa, pt ca in rest, nu primeste nici un alt aliment, pur si simplu le scuipa din gurita.

    dumnezeu sa te binecuvinteze si sa iti dea putere sa faci in continuare lucruri asa minunate pt oamenii din jur. sanatate
    cristina

    1. Cristina draga,

      Multumesc, nu sunt eu buna, bun e Dumnezeu ca ma tine.

      Pana postez gasesti pe Forum discutii despre B12.

      Cu dragoste,

  6. Pingback sâmbătă, 23.03.2013
  7. Felicitari pentru articol!!! – excelent documentat si foarte bine explicat. Astept cu sufletul la gura continuarea si MULTUMESC!!!

  8. Cristela,

    Ma rog sa ne lumineze Doamne Doamne mintile si sa facem ce trebuie pt copilasii nostri…

    Multumim pt articol!

    1. Julia,

      Asa va fi. Credinta sa avem. Din aceea care crede incredibilul, vede invizibilul si primeste drept rasplata imposibilul!

      PS – multumesc pentru mesaj, am pastrat o parte doar pentru sufletul meu, sper sa nu te superi, dar sa nu producem tulburare (nu o data am fost pusa la zid pentru aprecierile primite public …). Cu mult drag

  9. Draga Cristela,

    citesc de aproape 1 an de zile blogul tau si ma straduiesc sa folosesc cat mai multe din informatiile primite pentru a-mi creste puiutul (Rares, de 1 an si 3 luni) sanatos. Ai devenit un fel de reper pt noi in ceea ce priveste regulile alimentare si nu numai. Acum, ca mai asteptam un al doilea puiut (abia am primit confirmarea de la medic) am si mai multe motive sa ma aplec mai mult si asupra alimentatiei mele, nu doar a lui Raresel (ca sa nu mai zic de tati, care e mai greu de „convertit”, dar nu imposibil).
    As avea o nelamurire: in acest prim episod despre vitamina D scrii undeva „evitarea expunerii dupa ora 10:00AM”, apoi mai jos spui „sa stam la soare de doua sau trei ori pe saptamana, intre 10:00 AM si 03:00 PM”. Poate nu am inteles eu bine, dar pare ca te contrazici. Te rog, lamureste-ma!

    Cu multe multumiri pentru tot ce ne oferi,
    Cristina Stan

    1. Cristina,

      Este punctul 4 de la „Nu stiam ca nu stiam”. Nu stiam ca nu stiam cand se produce de fapt vitamina D. credeam ca oricand. Nu stiam ca de fapt vitamina D se face doar intre 10 si 15. SI ATENTIE: eu nu am scris “sa stam la soare de doua sau trei ori pe saptamana, intre 10:00 AM si 03:00 PM”, ci „sa stam la soare de doua sau trei ori pe saptamana, intre 10:00 AM si 03:00 PM, cu macar 25% din suprafata corpului descoperita (nu fata, ochii si capul), fara creme cu factor de protectie (SPF) insa doar atat timp cat sa nu ne inrosim deloc, mai exact o patrime sau maxim jumatate din timpul pana la care pielea incepe sa se inroseasca usor”. Nu rupeti din context, v-am avertizat ca e decisiv! Iar eu nu imi asum raspunderea decat pentru ceea ce am scris ca atare, nu pentru interpretari a ceea ce se crede ca am vrut sa spun. De aceea e foarte bine ca ai cerut clarificari.

      PS: recomandarea respectiva nu imi apartine mie, ci Dr. Holick, citat la Referinte, nr 6.

    2. Draga Cristela,

      iti multumesc tare mult pentru raspuns.
      Nu am vrut sa rup din context; am inteles foarte bine partea cu expunerea cu 25% din suprafata corpului (nu fata, ochii si capul) fara SPF insa fara a ajunge sa ne inrosim, dar nu eram sigura de orele potrivite in care ar trebui sa ne expunem pentru a face vitamina D.
      Am vazut si referintele si, tocmai datorita numeroaselor surse pe care le citezi in postarile tale (inclusiv „sursa vie” a domnilor doctori precum dr. Laza), am ajuns sa am incredere in tot ce scrii, fara sa mai caut prin tot felul de surse din lumea asta larga a internetului. Tocmai pentru ca ne impartasesti si noua din tot ce asimilezi din atatea surse iti multumesc din tot sufletul!

      Cu mare drag, respect si admiratie,
      Cristina Stan

    3. Draga Cristina,

      Eu iti multumesc tie, nu m-am suparat deloc, doar m-am ingrijorat, pentru tot ce as NU as vrea sa inteleaga lume a e ca spun sa stai la soare atunci cand nu e cazul. Toti oamenii astia pledeaza pentru moderatie si am explicat ca nu e vorba de zilnic si ca la unii, in fct de tipul pielii, timpul poate insemna si 2-3 minute.

      Voi explica pe larg. Pe dr. Holick l-am avut profesor la Institut si cartile lui m-au ajutat sa primesc raspunsuri la numeroase intrebari legate de vitamina D, sa imi fac si eu o determinare si bine am facut!

      Cu drag si eu,

  10. Multumim, Cristela, pentru acest articol. E binevenit acum, la sfarsit de iarna.
    Eu mi-am facut analiza vitaminei D si mi-a iesit foarte mica. Si anume 17. M-am gandit eu singura sa mi-o fac, niciun medic nu mi-a recomandat-o. Insa eu ma simteam rau, ma dureau f. tare picioarele.
    Interesant este ca am sfatuit si alte persoane sa isi faca aceasta analiza. Nivelurile lor de vitamina D (25(oh)D seric)
    au iesit in jur de 15. Ma intreb daca e posibil dupa o iarna lunga, cum a fost cea din acest an, sa isi mentina cineva nivelul optim al vitaminei D. Dar raspunsurile la aceste dileme le astept in articolele urmatoare.
    Este totusi o problema, si anume aceea ca medicii nu prea stiu cum sa interpreteze aceasta analiza. Eu, cel putin, asa am patit.
    Te imbratisez cu drag.

  11. Buna seara tuturor
    Noi nu luam Vigantol, stiu chiar de la pediatru ca doza sacrosanct prescrisa de 2 picaturi este enorm de mult pentru bebelus (se dau 2 pentru ca in genere nu ajuns amandoua in gurita si sa ia macar una sigur) si, la sfatul doctoritei homeopate care ne ingrijeste, le administrez baietilor mei macerat glicerinic de Brad 1 pic/kilocorp.
    Dupa cum am precizat si in alta postare, nu va incurajez sa adoptati indicatiile medicale date unei persoane si pentru dvs si familia dvs, este posibil ca acestea sa nu vi se potriveasca.

  12. Buna Cristela,

    Multumim pentru articol, asa cum mai spunea cineva , a venit la timp, odata cu soarele. Nici eu nu ii mai dau celui mic vigantol, insa la indicatia mediucului homeopat luam extract din muguri de brad. Oricum, foarte utile informatiile, ca de obicei.
    Mii de multumiri pentru tot

  13. felicitari cristela,
    sunt impresionata de vasta bibliografie si de cat de multe surse ai studiat si sintetizat pana sa ajungi sa ne oferi aceste sfaturi; cand adaugi la ele si experienta personala (cu toate filtrele activate) mi se pare clar ca avem de-a face cu un OM care stie ce face si ce spune. mie imi inspira asta multa incredere si te apreciez pentru asta.
    multumesc ca faci asta pentru noi!
    simona, cu drag.

    1. Draga Simona,

      Eu sunt cea care va multumeste voua. Nu am nici eu toate raspunsurile, dar cand am momente de „Whau!”, imi place sa le impartasesc cu cei care ma inspira, adica cu voi :).

      Imbratisari calde

  14. Buna, Cristela,

    In articol dai un link catre o crema de protectie solara facuta in casa. M-am uitat la reteta si la comentariile postate pentru reteta. Mi-a atras atentia Oxidul de Zinc, ingredient care a suscitat destl de multre comentarii. Am cautat mai multe informatii despre el insa n-am reusit sa ma lamuresc, informatiile fiind contracdictorii. Imi poti spune mai multe despre acest ingredient, daca l-ai folosit si in ce masura e sigur sau nu? Multumesc anticipat.

    1. Noi ne-am sfatuit cu dr Laza si am primit unda verde.

  15. Pingback marți, 29.07.2014
  16. Buna ziua,
    Eu am ajuns intamplator pe aici in cautare de informatii despre vitamina D3.
    Pe scurt problema mea este urmatoarea: baietelul meu de 6 ani si 8 luni are putin coastele mai proeminente, iar ultimul care mi-a atras atentia ca ar trebui sa fac ceva investigatii a fost instructorul lui de patinaj, lucrul asta il constatasem si eu, dar dupa discutii cu medicul de familie nu am fost niciodata trimisa undeva, nu stiu ……la specialist……la analize…….sa vedem daca se confirma sau nu ceva. Dupa ultima ”atentionare” a instructorului mi-am zis ca trebuie sa clarific aceasta situatie. Am mers la medicul de familie si am cerut eu sa mi se dea ceva analize de sange si urina, si ceva pt. D3. Analiza pt. D3 mi-a spun ca nu se deconteaza sa ca nu are rost sa o fac ca nu-s probleme si ca, chiar daca ar fi ceva acu deja este mare si nu se mai poate face ceva. Vorbele astea m-au ambitionat si mai tare si am mers la Synevo si le-am facut pe cele uzuale prescrise dar si 1,25 OH vit. D3. -mi-au spus ca sunt doua variante de analize pt. vit. D si eu nu am stiut pe care s-o aleg si asa ca am mers pe varianta de 1,25 OH D3-. Dupa trei saptamani, ca aceasta se proceseaza doar in Germania asa mi s-a spus la recoltare, vine si rezultatul: 32,4 iar limita mica era de la 40. Cand am mers sa-i arat rezultatul mi-a zis ca nu-i nicio problema ca se rezolva si sa-i dau 4-5-6 picaturi de vigantol sau o capsula de 500 de vigantolete. Celelalte analize i-au iesit in limite normale, mai putin sumarul de urina unde i-au iesit cristate urat amorf.
    Intrebarea mea este simpla dar si complicata pentru mine in acelasi timp: ce trebuie sa fac, cat vigantol trebuie sa-i dau, ca nu prea mai am incredere in cele prescrise, la ce specialist ar trebui sa merg si poate chiar imi recomandati unul?
    Este prima data cand postez ceva in felul asta, asa ca m-ati atuta foarte mult daca mi-ati da sfaturi utile si recomandari serioase, si daca nu cer prea mult, sa-mi trimiteti parerile Dvs. pe adresa de e-mail: malina2309@yahoo.com, pentru ca aici am posibilitatea de a le vedea mai repede.
    Cu multumiri anticipate si cu deosebita apreciere pentru tema abordata si modalitatea in care ati facut-o, ALINA

  17. Multumim din suflet pt articole..si noua nea spus pediatru sa luam d3 zilnic sub forrma de vigantol sau altceva (ce am putea altceva?), insa ma intreb de ce un bebe mic de 2 luni are nevoie sa ii fie administrata aceasta substanta atat de mult timp de acum, pana la 2-3 ani minim…nu stiu ce sa fac, ma puteti sfatui va rog. Multumiri si urari de bine!

  18. Buna Cristela,
    Am o mare dilema, te rog sa ma ajuti cu un sfat.
    Baietelul meu cel mic de 1an si 10 luni are dintii demineralizati. Am fost la medic stomatolog si mi-a zis ca e carie de biberon (este alaptat) si sa-i dau fluor ca altfel consecintele sunt destul de sumbre:abcese, poate ramane fara dintisori, …Citind despre fluor mai multe informatii m-am hotarat sa nu-i dau si sa incerc igiena zilnica cat mai riguroasa, desi este destul de greu la varsta aceasta. Nu stiu daca ai abordat acest subiect, dar ne poti indruma in vreun fel? Multumesc!

    1. Multumesc de intrebare Lacramioara. Putini copii scapa cu dantura intreaga pana la 4 ani.

      Singurele mele solutii, sunt solutiile Naturii, adica respectarea acelor legi care – incalcate – au dus la dezechilibre si „boli”. Alimentatia si stresul sunt principalele cauze („alimentatia” insemnand atat hrana materiala, cat si cea emotionala si fizica = Hrana dincolo de Hrana). Am sa dau un raspuns mai lung, ca sa folosesc acest comentariu pentru sectiunea de intrebari si raspunsuri frecvente si cea de sfaturi naturiste.

      Pe scurt, cauza demineralizarii dintilor o reprezinta acidoza din cavitatea bucala, rezultata in urma acidozei intregului sistem limfatic, rezultata in urma unei alimentatii si a unui nivel de stres „corespunzator”. Solutiile sunt alimentatia creatoare de alcalinitate si cat mai putini factori creatori de acidoza mentala, emotionala si fizica (la copiii alaptati, a nu se uita ca preiau fizic, chimic si energetic nu numai din ceea ce le „daruim” in sarcina, ci si tot ce am adunat la aceste nivele incepand din copilaria noastra, pana inainte de sarcina si chiar din momentul conceptiei). Calea-i lunga, dar nu e imposibil de realizat. Nu exista rezolvari din exterior, pentru ca problemele nu sunt din exterior.

      Am intalnit in interactiunile mele urmatoarele paradigme:

      1. Veganilor li se demineralizeaza dintii de la absenta proteinei animale
      2. Celor cu hrana vie si mai rau, din aceeasi cauza
      2. Fructarienilor din acelasi motiv + aciditatea fructelor
      3. Oricine renunta la proteina animala va avea probleme de demineralizare a dintilor
      4. Fac detox sa ma alcalinizez si tot mi se demineralizeaza dintii?! Ce-au, ba, astia, acum cand m-am hotarat sa traiesc sanatos?
      5. Copiilor alaptati sau alaptati exclusiv li se demineralizeaza dintii (carii de biberon)

      Iata experienta mea. Pentru mai multe detalii tehnice recomand cartile Dr. Sorina Soescu: Pur si simplu…vindecare, Sanatate 5D, Retete in dieta de detoxifiere si cartea Dr. Robert Morse: Sa traim sanatos fara toxine. NOTA REF. DETOXIFIERE: Atentie, „detoxifierea” despre care vorbesc acesti specialisti cu zeci de ani de experienta personala directa si clinica nu are nico legatura cu „detoxifierea comerciala” care se vantura pe internet de la oricine a baut 3 zile cico de iarba, pana la „programe” by „dive si zane bune”. Vorbim de un concept atotcuprinzator si de o strategie de vindecare, un comportament educat de viata.

      Alaptarea in sine, faptul ca un copil e alaptat in loc sa i se dea mancare, nu are legatura cu demineralizarea. Demineralizarea are legatura ce introducem in corp noi si copiii nostri (mancare materiala creatoare de aciditate, ganduri, emotii, chimicale – toate creatoare de aciditate), calitatea eliminarilor si nivelul de stres (da, si copiii, mai ales pana la 3 ani sunt MEGA stresati, chiar daca noua, adultilor ni se pare o situatie paradoxala – „Da’ ce griji au dom’le, ei?”)

      Demineralizarea are legatura cu cat de bine elimina organismele la nivel fizic (rinichi, tract digestiv via ficat, plamani, piele) si emotional (urlete, tipete, furie, lacrimi, tot felul de stari pe care noi cautam sa le suprimam) deseurile produse de propria functionare, plus cele introduse in corp direct sau indirect. De obicei, cand caile de eliminare enumerate mai sus sunt blocate sau functioneaza impiedicat, apare acidoza interstitiala, mucoasa bucala si gingiile sunt primele cai alternative prin care se fac eliminari. Organismul cauta intotdeauna alternative de a se elibera de toxicitatea = aciditatea limfatica si doar daca nu reuseste cu niciun chip, incepe sa acumuleze ce nu poate elimina (iar acumularile emotionale, mama, mama ce ravagii fac!). Dintii multor copii se macina pur si simplu, desi dentina este cea mai dura substanta din corpul nostru. Asta spune ceva despre nivelul de aciditate al secretiilor din gura copilasului, despre origini am spus anterior. Asta ca sa ne dam seama despre „locurile” de unde facem primii pasi in definirea „schemei de tratament”.

      Alimentatia si stilul de viata pot fi reformate in paralel cu adaugarea de remedii de fito sau homeo si cu diverse tehnici de parenting eliberator si de stomatologie holistica, dar asta doar pentru a mai „imblanzi” procesul si a influenta alcalinizarea.

      Cu drag,
      cristela

  19. Multumesc mult ptr raspunsul amplu, il tot recitesc. Asa i-am spus si eu dr ca nu cred ca alaptarea e o cauza, ptr ca si pe cel mare l-am alaptat si n-am avut probleme. Oricum, in situatia data, cred ca daca n-ar manca noaptea, ar fi mai bine…… incercam. Noi nu suntem vegani, dar nici nu i-am dat prostii sa manance, cel putin nu cu bunastiinta: dulciuri facute in casa, fara bauturi carbogazoase, carnita mai mult de la tara, oricum nu e fan carne. Si intr-adevar la Stefan de mic am avut probleme cu limbuta incarcata. La ce fel de remedii fito te referi? Am citit ca extractul de muguri de brad de la PlantExtract si uleiul de peste ar ajuta.Ce crezi?O sa caut cartile recomandate si mai multe despre alimentatie creatoare de alcanitate. Multumesc mult!

    1. Draga Lacramioara, inclusiv alimentatia vegana poate fi creatoare de aciditate, de „dulciurile facute in casa”nu mai spun. In cartle pe care ti le-am recomandat gasesti toate solutiile. Remediile respective sunt aproape egale cu zero, fara schimbarea dietei cel putin. Limba incarcata arata exact ceea ce ti-am spus in mesajul anterior, e semnul unei puternice acidoze limfatice. Cu drag,

  20. Buna ziua Cristela,

    Pe cand continuarea acestui articol? Sunt in cautarea raspunsului in privinta administrarii picaturilor de Vitamina D la copii de 1 an si 4 luni! Le administram sau nu?Foarte interesant si bine documentat…Multumim pentru aceasta mina de informatii!

    Cu bine,
    Simona

    1. Multumesc, draga Simona. In curand voi scrie si ultimul episod. Motivul principal pentru care mai astept este ca experientele mele personale sunt mai valoroase decat zeci de pagini de teorie.

      Cat despre ce facem … facem ce ne linisteste. Citeste te rog ce am scris despre suplimente si suplimentare si citeste si articolul recent despre tiroida, sa vezi de ce zic sa faci ce te linisteste.

      Eu le dau copiilor cateodata vitamina D2, vegana.

      Cu drag,

      cristela

  21. Wooow!! Iti multumesc pentru informatiile atat de complete si pe intelesul tuturor… atat de multe lucruri folositoare… multumesc!!

    1. Multumesc, tie, draga Anca. Suntem aici sa ne trezim reciproc! Cu iubire,

      cristela

Care este opinia ta?