Tulburările de alimentație la copii

Motto: „Odată cu bucuria nemăsurată pe care o aduce venirea pe lume a copiilor noștri, vine și o imensa responsabilitate. Hrana pe care le-o oferim, începand cu laptele matern, reprezintă unul dintre aspectele care preocupa intens orice părinte. Pe lânga criteriile de ordin nutrițional pe care dorim să le respectăm, hrana are și o dimensiune psihologică: în jurul alimentației gravitează întreaga noastră filozofie de viață, convingerile personale, obișnuințele, preferințele, dinamica propriei familii etc.” (Dimensiunea psihologică a alimentației, psiholog Raluca BABOTĂ – sursa întregului articol)

Prolog

Cât de des auziți sau spuneți: „Copilul e mega sclifosit la mâncare”? Eu m-am pregătit psihic pentru marea întâlnire cu refuzul copiilor, încă dinainte sa îi am. 🙂  Habar n-aveam cum e să fii mamă, dar mi se parea că le știu pe toate și înca foarte bine. Îmi amintesc că eram un observator critic al mamelor din jurul meu. Sindromul Observatorului din Tribune, așa i-am zis: știe el, de pe scaunul lui călduț, mai bine decât jucătorii din teren, ce ar trebui aceștia să facă pentru a câștiga. Veșnic nemulțumit, zbiară, comentează, dă cu șapca de pământ, arată cu degetul, judecă și dă ”indicații prețioase”.

Până într-o bună zi, când Călin mi-a facut elegant o invitație la toleranță:
– Printeso, da’ tu crezi că vei fi altfel când vei avea copii?
– Pfoa! zice pompos ego-ul meu prea măritor de sine. Normal că voi altfel! Eu nu-l voi forța niciodată pe copilul meu să mănânce, dacă nu vrea!
Pricepută tare, vezi bine…
Amuzat, Călin a tras mașina pe dreapta și mi-a întins cu blândețe o bucată de hârtie pe care o avea la îndemână:
– Te rog, scrie și semnează ce ai spus. Ne va folosi la un moment dat, a zâmbit el îngăduitor.
Am luat creionul și-am scris apăsat: „Eu nu o să îl forțez pe copilul meu să mănânce, dacă nu vrea. Să îl îndop, adică. Semnat: Cristela Georgescu. 11 decembrie 2006”. Călin a luat la rândul lui hârtia și a adăugat: „Martor. 11 decembrie 2006”. Apoi mi-a înnapoiat biletul:
– Păstrează-l tu, prințeso! Am încredere că așa-i cel mai bine, a adaugat discret. 🙂

Și-așa a fost, am avut nevoie să recitesc biletul de multe ori după ce s-a născut primul copil. Apoi, după ce viața m-a scos la lecție și m-a mai și dat cu capul de tablă 🙂 – metodă practicată de profesori pe ”vremea mea” -, am priceput învățătura și n-a mai fost nevoie de bilet, l-am pus în Cutia cu Amintiri. Mâncarea trebuie simțită cu toate simțurile, înainte de a pătrunde în corpul nostru și a deveni parte din cine și ce suntem.

O sole mio, am in gradina un supermarket bio, trei ciorchini de la vecini si doua ajutoare la cules si la mancare!

O sole mio, am in gradina un supermarket bio, trei ciorchini de la vecini
si doua ajutoare la cules si la mancare!

Dar cu adevărat revelatoare a fost întâlnirea – neplanificată! – cu Raluca Babota, psiholog si psihoterapeut cu experiență internațională. Prețuiesc precizia cu care diagnosticheaza problemele și blândețea cu care reușește să spulbere îngrijorările părinților. Raluca este o parte din sufletul meu,  de veșnicii. Fizic însă, ne-am intalnit și am colaborat în 2011, în cadrul unui ONG, la un proiect non-profit pentru drepturile mamelor din România și anul acesta din nou, pentru că ea semnează prefața volumului al doilea din colecția mea, Simplu  (și care se va lansa pe 20 noiembrie, la București).

În cei peste 15 ani de experiență ca psiholog si psihoterapeut, membru al Asociației pentru Psihologie și Sănătate Prenatală, al Federației Europene de Psihoterapie și al organizației non-profit APRICOT Children, de sprijinire prin psihoterapie a copiilor japonezi marcați de triplul dezastru din 2011, Raluca a experimentat culturi și medii de viață diverse și a avut ocazia să lucreze cu foarte mulți copii și adolescenți care prezintă tulburări de alimentație: bulimie, anorexie, refuz alimentar etc. „Asistăm neputincioși la creșterea alarmantă a cazurilor de diabet, boli cardiovasculare, obezitate, scădere a imunitații, probleme de dentiție, tulburări hormonale încă de la vârstele cele mai fragede. Majoritatea pot fi evitate prin RĂBDARE și RESPECT pentru copiii noștri și cu ajutorul naturii, care cu generozitate ne pune la dispoziție hrana.”

De unde ni se trage că refuză copiii mâncarea?

1. Încredere. ”Fiecare copil este unic si fiecare are propriul ritm de dezvoltare. Exista copii mâncăcioși, care au o adevarată plăcere în a mânca și copii care mănâncă atât cât corpul le cere pentru a se dezvolta, fără excese și fără a găsi o plăcere deosebită în alimentație. Amândouă variantele fac însă parte din normalitate și trebuie îmbrățișate cu încrederea că natura știe cel mai bine.

2. Conștientizare. ”Există foarte multe aspecte de ordin cultural care pun o presiune extraordinară asupra noastra, a mamelor și implicit asupra copiilor noștri. Am fost atât de sever deprivați de alimente de calitate în perioada comunistă încât în ultimii douăzeci de ani am ajuns să supravalorizăm mâncarea. Am dezvoltat o adevărată obsesie pentru mâncarea cât mai multă și mai «bună». Cap de listă sunt multe dintre alimentele care pe vremuri erau raționalizate sau inexistente, în special produse de origine animală, bogate în grăsimi și zahăr, al căror consum este considerat nu numai absolut necesar pentru o viata sănătoasă, dar și un indicator al statutului social. Porcul de Crăciun, mielul de Paște, grătarul de weekend, îndelung mediatizate și promovate social, și-au căpătat loc de cinste în România postdecembristă și sunt lucrurile la care aspira orice român înstarit.”

3. Detașare. ”Greutatea – aceasta obsesie este ăntreținută și de mulți pediatri care fac din greutatea copilului unicul etalon al sănătății acestuia. Copilul plinuț și mâncăcios este considerat automat copil sanatos. Chiar daca este un pic prea ponderal pentru etapa de dezvoltare în care se află, există întotdeauna argumentul «are timp să slăbească până se face mare». Am cunoscut foarte mulți sugari absolut normali, ai căror parinți erau sfătuiți să-i trezească peste noapte pentru o masă suplimentară, ca să ajungă la o greutate mai mare, chiar dacă aveau o stare perfectă de sănătate.”

4. Cât de mult este suficient? ”Atât cât copilul vostru vrea să mănânce! Copiii care nu sunt constrânși să consume o anumita cantitate de alimente, sfârșesc prin a mânca atât cât au nevoie. Cazurile în care refuzul alimentar are consecințe grave asupra stării de sănătate sunt foarte rare, iar tulburarea comportamentului alimentar este doar un simptom al unui tablou fiziologic sau psihologic mai complex. Chiar și cele mai severe cazuri de autism sunt «vindecate» cu răbdare și cu respect față de nevoile copilului. În timpul alăptării nu putem vedea exact cât mănâncă un copil, asa că îl punem la sân când dă semne de foame și îl luăm de la sân în momentul în care ne dă de înțeles că a băut suficient sau când adoarme. Somnul liniștit al copilului și o creștere normală în greutate sunt suficiente pentru a avea certitudinea că a mâncat suficient.
În momentul în care trecem de la alimentația naturală la biberon sau la mâncăruri solide, avem concretizarea cantității de mâncare care ajunge în burtica copilului nostru și brusc ni se pare prea puțin. Problemele de alimentație își au de obicei rădăcinile în această etapă. Cantitățile de mâncare pe care părinții le dau copiilor, depășesc cu mult capacitatea acestora de a mânca.  Părinții încep «lupta» pentru a-i convinge pe copii prin metode dintre cele mai diverse, să «mănânce tot».
Folclorul abundă în zicători legate de «mănâncă tot ca să crești mare», mănâncă«ultima bucățică»,  lasă «farfuria lună», etc. Unde mai pui că, atât în familie, cât și în colectivitate, copilul lăudat și oferit drept model dezirabil este cel care a «mâncat tot» sau care a «terminat primul»”.

5. Respect. ”Gustul contează, însă nu gustul pe care îl simțim noi, părinții, ci cel pe care îl simte copilul. Papilele gustative ale micuților noștri sunt mult mai sensibile decât ale noastre, în aceeași mâncare ei au capacitatea de a simți gusturi mai multe și mai pregnante. O mâncare ce nouă ni se pare extrem de gustoasă, lor li se poate părea foarte sărată, prea dulce sau amară. În consecință vor refuza să o mănânce. Nu de multe ori am auzit mămicile plângându-se că «am gătit o mâncare minunată, dacă nici pe asta nu o mănâncă, nu știu ce să mă mai fac!». Nu este ușor să te lovești de refuzul categoric al micuțului, este o situație foarte frustrantă, însă încercați să îi faceți față cu acceptare și cu respect față de gusturile lui. Sensibilitatea gustativă este și motivul pentru care unii copii dezvoltă adevărate pasiuni pentru mâncăruri pe care noi, părinții, le considerăm «fără gust», cum ar fi orez simplu, pâine, legume fierte, țelină rasă – fără dressing, cuscus simplu etc. Ei sunt capabili să găsească savoarea acolo unde papilele noastre, amețite de gusturi puternice, nu mai pot.

La discreție!

La discreție!

6. Exemplul personal. ”Comportamentul alimentar se învață sub impactul relației pe care copilul o are cu persoanele în prezența cărora petrece cel mai mult timp (ar fi de dorit să fie mama). Dacă acea persoană are o relație bună cu mâncarea, copilul va învăța să se alimenteze corespunzător. Dacă există rețineri sau abuzuri,  acestea – în mod automat – își vor pune amprenta asupra modului în care copilul privește mâncarea. Având în vedere presiunile constante pe care societatea le exercită asupra femeilor, nu este de mirare că cele mai multe dintre mămici țin un anume tip de regim alimentar, iar ele pretind copilului să mănânce o mancare complet diferită de a ei. Copiii însă au nevoie de exemplu. Au nevoie să ne vadă mâncând aceleași tipuri de mâncare, aceasta fiind dovada supremă că ceea ce li se pune în față este bun și sigur pentru a fi consumat. În milioane de ani de evoluție am învățat să ne hrănim cu ceea ce se hrănesc și semenii noștri și să folosim obiectele pe care și ei le folosesc. Același lucru se întâmplă și cu obișnuințele noastre alimentare. Degeaba îi pretindem copilului «să nu mai mănânce la desene», dacă noi abia așteptăm să ne umplem farfuria și să mergem la TV.”

Iată în rezumat, conform experienței de psiholog și de mamă, recomandările Ralucăi pentru o relație armonioasă a copiilor cu alimentația sănătoasă.

Când e pace și prietenie cu mâncarea?

1. Copilul înțelege beneficiile hranei pentru propriul corp, nu mănâncă doar ca să o bucure pe mami, nici ca să primească jucaria X.

2. Ora mesei are un ritual prestabilit și plăcut. Copiii mici iubesc ritualurile, fie ele de masă, de culcare sau de joacă. Le dau sentimentul de siguranță și de control asupra mediului. Chiar și pentru noi, adulții, totul merge mai ușor atunci când știi la ce să te aștepți. 🙂

3. Masa unește familia. Cel puțin o masă pe zi să fie un moment de familie care să ne unească pe toți în jurul mâncării. În prezența noastră copiii pot învăța cum să se comporte la masă și cum să se alimenteze.

Salată 2P stropită cu Vitamina L

Salată 2P stropită cu Vitamina L

4. Copilul este lăsat să mănânce singur cât mai mult posibil. Chiar de la 6-9 luni, când se începe diversificarea, lingura poate reprezenta un obiect de joacă pe care să învețe să-l mânuiască, se pot folosi bucăți de fructe sau de legume puse pe măsuță la îndemâna copilului. Atenție însă, dinții nou ieșiți sunt foarte ascuțiți și pot tăia bucăți mari cu care copilul să se înece. Copilul trebuie supervizat în permanență în timp ce mănâncă, bebelușii se pot înneca cu cele mai mici bucățele, în special dacă sunt la început și nu știu să înghită.

Autodiversificare :)

Autodiversificare :)

5. Copilul e încurajat să mănânce cât mai variat.  Exista o varietate extraordinara de alimente pe care natura ni le pune la dispozitie. Încurajați-i pe micuți să descopere bunătatea din fiecare. Dorința de a încerca alimente noi crește odată cu educația despre acestea.

Afine românești, mănânci și nu te mai oprești :)

Afine românești, mănânci și nu te mai oprești :)

6. Mâncărurile noi sunt introduse treptat, se testează toleranța la alimentul respectiv și reacția la gustul alimentului. Obișnuințele arhaice stăpânesc în continuare modul în care privim creșterea copiilor, inclusiv alimentația. Îmi amintesc când am venit prima dată în țară cu fetița mea cea mare, avea șase luni și o alăptam exclusiv. Toată familia a fost extrem de șocată că încă nu i-am dat fetiței “un pic de ciorbică”, “un pic de mâncărică”, să învețe ce este mâncarea și să își dezvolte “gustul”. Două săptămâni a trebuit să fac față presiunilor constante încercând să justific deciziile pe care le-am luat.

7. Mâncarea este prezentată într-un mod accesibil.

Accesibil, natural, divers :)

Accesibil, natural, divers :)

8. Copilul participă activ la pregătirea mesei înca de la vârste mici. Nu subestimați puterea copilului de a înțelege și de a contribui la pregătirea mesei. Copiilor le place să fie implicați în proiecte “cu greutate”. Chiar dacă această implicare se rezumă la a pune morcovii sau cartofii din plasă într-un castron pentru a fi spălați. La mine, această “muncă” îi revine celei mici, care îi spală cu buretele până la miez și ne aduce aminte în timpul mesei ”Cartofii eu i-am spălat, sunt cei mai curați cartofi din lume!”

Unde-s doi, puterea crește și mâncarea mai repede se pregătește

Unde-s doi, puterea crește și mâncarea mai repede se pregătește

9. Copilul este educat despre mâncare, despre cum este produsă, înțelege că mâncarea este un “dar” al naturii. Este important să înțeleagă cu câtă trudă se obține tot ceea ce punem pe masă. Noi facem vizite regulate la țară, de unde procurăm o parte din produse. Copiii au astfel ocazia să vadă alimentele “la sursă”.

Întâlnirea cu physalis: de la cules, până la ales! :)

Întâlnirea cu physalis: de la cules, până la ales! :)

Când se strică prietenia și începe ”lupta” cu mâncarea?

1. Părinții forțează copilul să mănânce prin diverse metode, de la cele mai “blânde”, până la deschiderea forțată a maxilarului sau hrănitul în timpul somnului, când copilul nu este conștient.

2. Masa devine un câmp de luptă la care participă întreaga familie, copilul simte tensiunea care se creeaza și refuză din start să primească orice fel de mâncare. Ora mesei este o sursa de stres pentru întreaga familie și generează conflicte atât între copil și părinți cât și între părinți, bunici etc.

3. Mănâncă numai cu insistențe și promisiuni din partea celorlalți, masa devine astfel pentru copil un mijloc de control al celor din jur.

4. Mănâncă numai la tv sau la calculator, nu este conștient de momentul mesei, nu participă activ la propria hrănire, stomacul se umple în timp ce el face altceva.

5. Mâncarea primește alte conotații decât ceea ce este – ceea ce ne ajută să ne dezvoltăm armonios și să trăim sănătos – devine recompensă sau pedeapsă. Cazurile în care ni se gătește “ceva bun” ca răsplată sau “o săptămână de legume” ca pedeapsă, sunt mult prea frecvente ca să intru în detalii. În aceste obișnuințe stau rădăcinile tulburărilor de alimentație. Un copil recompensat cu mâncare va ajunge un adult care va mânca de plăcere, nu pentru a se hrăni și poate face excese și în direcția supraalimentației și în cea a subalimentației.

6. Copilul este forțat să mănânce alimente care nu îi plac, pentru că “sunt sănătoase”. Copiii trebuie încurajați să încerce orice aliment încă de la vârstele cele mai fragede. Explicați valențele nutritive ale unui anumit aliment și oferiți exemplul personal (copiii au reticență în a mânca ceva de care noi, părinții, nici măcar nu ne atingem). Decizia supremă trebuie însa să le apartină lor. Nu uitați: “de gustibus et coloribus non disputandum”. Dacă refuză vehement un aliment, pe care îl considerați necesar, mai așteptați o perioadă și introduceți-l din nou.

Dacă vă ispitește, citiți și: Cum ne pregătim și cum îi pregătim pe copii pentru întâlnirea cu mâncarea nesănătoasă?

Poftă bună împreuna, tuturor!

Opinii 38 opinii

  1. Draga Cristela,
    Ca de obicei, un nou articol publicat exact atunci când am mai mare nevoie sa citesc așa ceva…pt ca a venit caldura peste noi si padia mananca cat o vrabiuta☺Mulțumesc de mii de ori pt ca esti alături de noi, de mămicile care vor sa facă o schimbare în bine.conteaza enorm!așa reușim sa ne clădim încrederea în noi!

    1. Draga Cristiana,

      Multumesc ca cititi si ca imi transmiteti feedback. IMPREUNA cu voi cresc si ma imputernicesc si eu!

      Cu VItamina L,

      cristela

  2. Buna Cristela.
    Mereu iti citesc articolele dar acesta este de departe cel mai bun dupa parerea mea. Multe relatii dintre parinti si copii se „strica” in momentul in care micutii refuza mancarea. Avea dreptate cine ti-a scris pe Facebook sa tiparim si sa oferim articolul mamicilor care sunt ingrijorate in privinta asta. Eu am fost crescuta, din fericire, libera! Libera sa mananc ce am nevoie, cand am nevoie. Asa sunt crescute acum si fetele mele (2 luni si 2 ani+3 luni). Sunt zile in care fata cea mare vrea numai lapte de capra (noi mancam lactate si carne o data pe saptamana). Trecem si noi prin multe etape, spre exemplu au fost saptamani cand nu voia nici o leguma care are coaja (rosie, ardei, etc.), cum simtea coaja, evita leguma. Au fost si perioade cand nu manca nimic „atos” cum este fasolea verde cateodata. Acum nu vrea fructe dar pentru ca este vara ii bag la congelator banane feliate, le bag la blender si ii ofer o „inghetata” delicioasa! Stie ca sunt banane simple, nu o pacalesc niciodata cu nimic.
    Am vrut sa iti scriu acum pentru ca sigur vor fi mamici ingrijorate care citesc articolul si sper ca le va ajuta sa afle ca aproape totii copiii trec prin diverse etape.
    Te imbratisez!

    1. Iti multumesc tie, draga Alexandra pentru aceste impartasiri imputernicitoare! Mi-a spus odata unul dintre mentori mei cum de fapt, cu adevarat conteaza INTENTIA din spatele faptelor, mai mult decat fapta in sine. Singura intentie pe care o manifest in relatia cu organismul uman este BLANDETEA si IUBIREA. In felul asta, nu am cum sa mai bruschez nici copiii, nici pe mine.

      Cu zambet,

      cristela

  3. Cristela, ce bine scrii si simti tu toate „problemele” astea pe care le intampinam noi parintii. Am doi baietei si diversificarea primului copil a fost facuta „ca la carte”. Pana nu termina cantitatea pregatita nu ma lasam. Adormea uneori copilul la masa iar eu tot insistam cu lingurita pana cand, dupa 3 saptamani de diversificare copilul refuza sa mai deschida gura cand vedea lingurita.
    Panica totala! Ce fac eu acum Doamne? Nu mai mananca copilul, pierdem ritmul si aveam pe lista destule legume noi de introdus.
    Slava Domnului ca m-a luminat. Am spus stop! Urmatoarele doua saptamani copilul a primit doar lapte matern. Dupa aceasta perioada, am inceput sa-l asez in scaunelul lui, la masa, alaturi de mine. Imi puneam mie o portie si-i puneam si lui putin.
    Si acum imi amintesc cata bucurie am avut cand a cerut el sa-i dau ciorba de cartofi de la mine.
    Am reinceput diversificarea, bland si in ritmul copilului.
    A mancat tot timpul cat a dorit iar daca nu a dorit nu am pus presiune. S-a intamplat uneori sa prefere fructe in loc de mancare. Nu m-am impotrivit.
    Sunt recunoscatoare ca momentul servirii mesei este unul special si foarte apreciat in familia noastra.
    Articolul acesta este mana cereasca si voi face posibil sa fie cunoscut de cat mai multi parinti.
    Cu drag!

  4. Buna, om minunat, incepem diversificarea peste cateva saptamani, de fapt tocmai in august.ma intreaba multa lume ce si cum si cand. Articolul tau ma pune la grea incercare. Eu trebuie sa ma schomb ca si micutul sa vada un model bun. Alaptez dar mancam uneori variat, alteori monoton. Te pup!

  5. Buna Cristela:) Ce facem cu un copilas care mananca prea mult?are doar 3 ani jumate si mereu imi cere mancare in plus dupa ce a terminat de mancat si nu ii pun deloc putin in farfurie:)) Uneori ma intreb unde incape atata mancare,grasut nu e,doar burtica ma pune pe ganduri.Multumesc frumos:)

    1. Draga mea Dora, multumesc ca ma intrebi. In primul rand, ce inseamna „prea mult” pentru tine, „prea mult” in comparatie cu ce? Daca ai cititi articolul ai vazut ca despre astfel de copii este vorba chiar la primul punct, „Incredere”.

      Nu iti pot da un raspuns exact, pentru ca depinde de f multe lucruri ceea ce se intampla: de perceptiile tale asupr lui „mult” si „putin”, de tipul de aliment, de modul in care e pregatit si de cat de bine e mestecat, de atmosfera de la masa, de cum va vede mancand pe VOI, parintii lui. Pun pariu ca nu mestecati linistiti de vreo 15 ori macar fiecare imbucatura.

      Va imbratisez cu drag,

      cristela

    2. Multumesc mult pt raspuns.
      Consider ca e prea mult in comparatie cu cat ar trebui sa manance un copil de varsta lui,cu cat are nevoie corpul lui,stiu ca fiecare copil e unic si nu putem noi sa stim noi de cat are nevoie pt a se satura dar nici nu pot sa il las sa manance cat vrea el,un adult cand ii place ceva mananca peste masura chiar daca s-a saturat dar un copil??De ex dimineata poate manca 1 banana,1 caisa,1 piersica si un bol(bol de marime medie)plin de cereale cu lapte (fulgi de ovaz,hrisca,budinca de mei) la final „mai vreau si un mar mamiii,ca nu m-am saturat” pur si simplu ii place sa manance nu ca ar avea nevoie,eu asa cred,problema e ca se supara foc daca nu primeste.E drept ca se grabeste cand mananca dar repet mereu si mereu sa mestece mai mult si incerc sa fiu un exemplu:) Va pupam cu drag

    3. Draga Dora,

      Eu nu as mai amesteca laptele cu cereale cu fructe sub nicio forma. Lasa-l dimineata sa manance cate fructe vsitme nevoia. Dupa 2 ore ii poti da laptele cu cereale, nu invers (laptele si apoi fructele).

      Gand bun,

      cristela

    4. Multumesc frumos pt sfaturi.

  6. Un super articol! Desi noi am trecut peste inceputul diversificarii de o vreme, baietii mei au 4,5 ani si 2 ani, ma bucur sa descopar un OM, medic si mama care gandeste si vorbeste coerent, realist si care este atat de conectat la ceea ce se intampla, cu adevarat, in casele noastre. Citind vorbele doamnei doctor, recunosc multe din „greselile” cu care m-am hranit si eu, descopar cauza unora dintre problemele de alimentatie pe care le am acum, adult fiind.
    Pentru ca asa am considerat necesar, noi, eu si familia mea, nu consumam carne si derivate. Am dus astfel 2 sarcini, am doi copii sanatosi si veseli, dar nu pot spune cata munca de lamurire a trebuit sa duc, de fiecare data, cu cei din jur pentru a-mi apara decizia. La fel, cat de greu a fost pentru cei dragi sa inteleaga decizia mea de a alapta in tandem si de a lasa copiii sa decida cand vor sa renunte la san. E greu, mai ales in societatea noastra, atat de invechita in gandire si atat de inchistata.
    Ma bucur ca exista inca oameni ce mai cred in simplitate, in firesc, in natural. Suntem tot mai multi si, slava Domnului, parca viata ne aduce tot mai des in acelasi loc, cel putin asta este ceea ce resimt eu.
    Multumesc din suflet, Cristela, pentru aceasta gura de aer curat si proaspat!

  7. Dau slava Domnului ca te-am cunoscut, El ma indeamna sa iau mereu aminte la cuvintele tale si chiar daca nu fac ceea ce stiu de la tine ca e bine, constiinta imi spune ca gresesc.
    Aceleasi probleme le intampin si eu cu cea mica, am inceput diversificarea in forta la 6 luni iar efectul a fost
    dezastruos. Facem pasi mici, dar siguri, spre vindecare si neluare in tragic a refuzului alimentar.
    Sfintii Apostoli Petru si Pavel sa-ti
    ocroteasca copilasii, sa-i invete si sa-i calauzeasca asa cum o faci si tu cu noi! Darurile Sfintilor sa va prisoseasca, intru bucuria si rasplata lui Hristos Domnul!
    Va imbratisez cu drag :)!

    1. Iubita mea Andreea,

      Modelul tau pedagogic sa fie Iisus: blandete si iubire neconditionata. Iti dai seama ce binecuvatare pe capul nostru, al mamelor care se perpelesc de grija refuzului alimentar, fata de mamele care isi vad copiii murind in bratele lor, din cauza lipsei de hrana si apa? Cand vom vedea binecuvantarea noastra, vom inceta sa ne mai intristam ca ai nostri copii nu se la indopati cu toate bunatatile pe care ne petrecem vremea sa le pregatim pentru ei. Si vom pretui un fruct, o leguma si ne vom bucura impreuna cu ei ca am inteles ca abundenta sta in simplitate, nu in exces. Tot ceea ce facem noi este EXCES, iubita Andreea.

      Multumim pentru urari si pentru gandul bun, de pace si de dor. Va trimitem iubirea noastra in fiecare zi si nu uita: SIMPLU, SIMPLU, SIMPLU. Lasa copilasul sa se bucure de fructe. E sezonul. Si daca o avea chef de altceva, iti va cere.

      cristela, pavel si petru.

  8. Buna,

    Fetita mea de 1 an si 11 luni, nu vrea sa manance fructe aproape deloc. Ea manaca doar pepene galben sau rosu, si mai bea sucul proaspat din mar, portocala si la care mai adaug para sau piersica(acestea in cantitati mai mici). I-am oferit majoritatea feuctelor existente pe piata dar fara succes. Nu vrea salata de nici un fel; cateodata mai mananca castravete,ardei si rosie. Mananca mazare, fasole, porumb, naut, morcov acestea preparate termic. Nu o fortez sa manance si sper sa vina ziua in care o sa le accepte pe toate. Vreau sa ma asigur insa ca e totul in regula, mi se pare putin ciudat ca nu vrea atatea bunatati.

    1. Draga Cosmina,

      Multumesc. Asa cum ai inteles – sper – din articol, cauzele pentru care copii refuza sunt multiple si pornesc aproape in totalitate de la noi. Ai spus corect, TI SE PARE „ciudat”, dar NU ESTE ciudat. Este doar interpretarea ta fata de preferintele unui copil. Nu o forta cu nimic, FII relaxata, nu PRETINDE ca esti relaxata, pentru ca te SIMTE asa cum esti, nu asa cum incerci sa pari. Nu o forta cu legume, profita acum vara de fructe, sa fie DULCI, ZEMOASE. Fructele pe care le doreste din cee ce imi scrii sunt PUTERNIC DETOXIFIANTE, ceea ce poate fi un indicator al starii de incarcare a organismului ei.

      Vrei sa manance fructe? E posibil sa nu vrea aceste fructe pentru ca i le combini gresit (dupa alimentele preparate termic pe care mi le-ai descis ar trebui sa astepti cam 6 ore sa ii poti da fructe din nou!) si atunci organismul se apara.

      De asemenea e posibil sa nu fie gustoase, sa nu fie culese coapte, ci coapte fortat dupa culegere.

      De asemenea e posibil ca starea ta sa o infleunteze, asa cum scrie si inarticol.

      De asemenea e posibil ca tu, voi in familie sa nu aveti fructele in meniu, ci doar ca „gustare”, multa lume considera fructele ca nefiind mancare si legumele, garnitura. Mancarea e … restul.

      Ia pune un platou urias cu fructe pe masa si altul cu rosii dulci si las-o sa isi ia singura, cand vrea, ce vrea, cat vrea si mananca si tu cu ea o saptamana, zi de zi la rand doar fructe pana la ora 12-13 – FARA SA O BATI LA CAP. RESPECTA-O, asa cum scrie si in acest articol.

      Fa un experiment, daca intr-adevar iti doresti sa vezi adevarul.

      Cu pretuire,

      cristela

  9. La Multi Ani micutilor Petru si Pavel. Sfintii Apostoli sa ii ocroteasca si sa le calauzeasca pasii in viata!
    Te imbratisez,
    Cristela!

    1. Draga Diana, multumim si cu o imbratisare de grup :), la randul nostru va rasplatim!

      M+2P

  10. Buna dimineata si La Multi Ani minunilor din viata ta! La Multi Ani Petru si Pavel! O zi minunata cu multa joaca, veselie, rasete si relaxare. Cu drag si voie buna, Carmen

    1. Multumim, draga Carmen! O zi ca o copilarie, adica 🙂

      Cu iubire,

      M+2P

  11. La multi ani Petru si Pavel, sa fiti sanatosi cu totii!

    Cu iubire, Loredana

    1. Multumim, draga Loredana pentru prezenta si urarea ta! Te imbratisam, o imbratisare de grup 🙂 M+2P

  12. La multi ani Petru si Pavel! Multa bucurie, sanatate si tot ce e frumos si pur in aceasta lume sa va inconjoare!
    Un articol pretios, ca toate celelalte 🙂
    Multumiri si ganduri calde, draga mea Cristela!
    As avea o intrebare legata de crema pentru protectia solara; am citit cele 5 art cu vit D; voi folositi ceva? Sau stati la soare pana va luati necesarul de vit D, apoi va acoperiti corpul? Anul acesta imi voi lua lua cu mine , atat pt noi, cat si fetita noastra, doar uleiul de nuca de cocos! Stiu ca scriai si de uleiul de samburi de struguri! El tot asa se aplica direct pe piele? Sau combinat cu un alt ulei? Iti multumesc!!

    1. Draga Alexandra,

      Multumesc pentru daruri! 🙂
      Te rog, citeste comentariile de la articolul „Pielea m-a invatat”. Folosesc unt de cocos, foarte des in primele zile (functie de pielea fiecaruia) si nu stam de la 11 la 3 direct in soare.

      Cu drag

    2. Iti multumesv! Am citit articolul, dar ma gandeam ca ai descoperit si alte miracole 🙂 si am zis sa te intreb! Astept cand timpul e darnic cu tine, si partea sasea la vit D 🙂 Doamne ajuta si linistea sa va inconjoare!!

  13. Draga Cristela,

    La Multi Ani! scumpilor tai copilasi! Si tie, ca le esti mama minunata!
    Asa cum am auzit azi la predica de la sfarsitul Sf. Liturghii, o sa le urez si lor: sa le dea Domnul in viata pocainta cea mantuitoare si luminoasa a lui Petru si smerenia lui Pavel. Sf. Apostoli sa-i ocroteasca pe toate drumurile vietii!

    Citesc de multa vreme blog-ul tau, dar n-am avut „indrazneala” sa te contactez. Mi-am zis insa ca astazi merita sa-mi calc ego-ul si sa-ti multumesc pentru toate cate le impartasesti cu noi, urandu-ti cu drag toate cele de folos pentru cei 2P. E micul meu „Multumesc!” pentru tot ce-am invatat de la tine.
    Noi locuim in Grecia, aproape de Tesalonic. Daca cumva ajungi/ajungeti pe aici, m-as bucura enorm sa te intalnesc.

    Cu mult drag!

    1. Draga Monicel,

      Multumesc pentru darurile tale si pentru ca ai reusit sa ma dai jos de pe un piedestal imaginar (necostruit de mine :)) si sa ma lasi sa te imbratisez.

      Cu iubire, mereu,

      cristela

  14. Cristela,

    Am nevoie de un sfat. Bb de 9 luni mănâncă relativ ok cantitativ plus alăptat, la cererea lui, de la naștere. Dar ce facem daca copilul nu vrea sa ducă cu propriile mânuțe nimic la gura. Accepta mâncarea doar daca i-o dau eu cu mana sau cu lingurița. Morcovul il tine in mana si il bagă in gurița, roade o idee si apoi il arunca pe jos. De cand am început diversificarea tine mâncare in mânuțe dar nu e interesat sa o bage in gura. Stam la casa, mâncam afara si ne concentram doar pe masa. Mănânc si eu alături de el. O zi de masa obișnuita: pun la micul dejun fructele pe tava de la scaunul de masa le ia in mânuță, le studiază, se joaca cu ele dar nu le duce la gura el deși am încercat sa ii duc mânuta lui la gura, se supăra si le da drumul jos. La prânz are si el o lingurița in mana si il las sa bage mânuțele in castron/farfurie dar la fel. Ce este de facut? Jucării si orice altceva bagă si duce la gurița. Mulțumesc mult

  15. Buna, Cristela! iti respect sfaturile de mai bine de 2 ani.ce parere ai de alimente nedigerate in scaunul copilului? quinoa, amaranth, grau,boabe de naut… De asememea, fetita are vreo 3 scaune pe la pranz. are 10,400 la 2 ani. Sanatate tie si familiei tale!

    1. Draga Anca, multumesc pentru mesaj si petru gandurile frumoase. Te rog, revino de pe 1 septembrie, pana atunci nu am acces la internet decat in mod exceptional si de farte scurta durata. Dac poti participa la conferinta din noiembrie, cu atat mai bine.

      Imbratisari,
      cristela

  16. Buna Cristela,revin din nou cu o nelamurire ..Eric(1an si 1 luna) este in continuare alaptat,nu consuma nici un produs de origine animala..consumam impreuna fructe ,legume ,cereale,leguminoase,oleaginoase..in unele zile mananca 3 mese si 2 gustari in alte zile manca mai putin.. Este un copil vesel activ nu s a imbolnavit niciodata pana acum ..dar ma ingrijoreaza putin faptul ca stagneaza de 3 luni la o greutate de 9,7-9,8 kg..nu stiu ce sa cred..il privez de anumiti nutrienti?nu mananca indeajuns in fiecare zi?este normala stagnarea indelungata?iti multumesc pentru timpul acordat si multumesc pentru iubirea fata de noi ..zi minunata iti doresc!!!

  17. Iti multumesc pentru linistea sufleteasca pe care o aduci de fiecare data…mereu imi spun ca e bine ceea ce fac ..dar cand nu te conformezi, traiesti diferit si mai ai si o varsta ‘frageda’ (21 ani) oamenii te judeca ,incearca sa te supuna, sa „te aduca pe calea cea buna” si uit cateodata sa ascult de mine si de copilul meu. Multumesc!! Esti un inger pe pamant.

    1. Draga Francesca, ne-am nascut originale, ne-au transformat prin sistemul de invatamant in copii (din originale) si nu le ajunge: ne-am nascut lei si vor sa murim oi. Sclavia mintii, a trupului si a sufletului – pentru cine accepta sa fie sedat. Dar eu aud din ce in ce mai des in jurul meu cum cad lanturile, draga mea! Fara lupta, doar prin trezire. „Cand va respira si gandul numai libertate…”, atunci vom avea parte de sanatate.

      Cu iubire si pace,
      cristela

  18. Oooff, Cristela! Cu cat iti citesc mai mult articolele cu atat prind mai mult curaj si simt ca fac bine ce fac. Am o fetita de 13 luni care are 7.6 kg. Mananca foarte putin si e foarte selectiva si toata ziua stau dupa ea ( de FRICA ca mananca prea putin) si tot incerc sa ii mai bag ceva mancare in gura. Iar cand mananca singura nu refuza niciodata afinele, zmeura, pepenele si am incercat sa o las sa manance doar fructe crude, dar de multe ori are reflux din cauza lor. In schimb daca mananca si altceva( terci din cereale si pseudocereale integrale nu prea mai are refluz) Ii dau alimente simple, nu fac bombe, iar fructele le mananca separat, nu salata. Ea este foarte activa, vorbeste foarte multe cuvinte la varsta asta si aparent face chestii specifice unei varste mai mari. Dar eu am un fix cu greutatea. Analize perfecte. Tot.
    Multumim pentru toate darurile pe care le imparti cu noi.

  19. Draga Cristela. Tu faci ceva analize de sange de rutina copiilor? Daca da, care sunt acelea? Eu am facut recent baietelului meu de 5 ani o analiza completa, care a inclus printre altele si nivelul de fier. Toate bune, insa fierul a iesit borderline la limita inferioara. Tu ce ai face intr-o asemenea situatie? Ai ignora, cu gandul ca acele range-uri sunt facute in urma observatiilor repetate asupra unui esantion de copii cu dieta omnivora si astfel specialistii au ajuns sa stabileasca acele valori ca fiind normale? Poate ca daca ar fi luat ca esantion copii care au o dieta bazata pe plante integrale, valorile considerate normale pt populatie ar fi altele (vezi cazul nivelului vit k la nastere care unii specialisti sustin ca ar fi creata de natura sa fie mai mica decat valorile practicate de medicina in prezent sau chart-urile de crestere facute pt copiii alimentati cu formula unde cei alaptati mai tot timpul se pozitioneaza sub medie- pediatrul meu mi-a spus sa le ignor ca ar fi ca si cum as comapra mere cu pere). Oricum, noi am inceput sa facem o cura de 3 sapt cu suc de sfecla, morcov, telina si putina lamaie. Tu cum ai gandi si proceda intr-o astfel de situatie? Multumesc si astepta sa-mi scrii cand gasesti un ragaz. Numai bine! Laura

  20. Doamne ajuta si multa pace!

    Multumim mult pentru inima sincera si cuvintele temperate. Slava fie Domnului pentru copilasul pe care mi L-a dat, Intotdeauna a fost incadrata in 3% la greutate si 30% la inaltime. Maninca variat (prefera foarte salatele si fructele), dar maninca cu placere si pastele, sau supe calde facute toate in casa. Stresul nu este de ignorat pentru ca la virsta de 3 ani, tatal ei scump a fost diagnosticat cu cancer de colon metastatic si dupa 2 ani de lupta crincena l-am pierdut. De atunci, sintem amindoua cu binica, au trecut aproape 4 ani, vorbim de el des, ne amintim, ridem (eu pling uneori, ea nu). Viata merge si noi cu ea, dar eu mama, o fire mai voluptoasa, o tin asa intr-un ritm mai mare. Stresul de ultimii ani m-a obosit si mai ales seara cind ne intilnim la masa, nu mai am rabdare. Fetita mea maninca incet si vorbeste mult si eu flaminda, vreau sa maninc, asa ca intr-una ii spun hai maninca si maninca si uneori explodez. Cind am citit povestile voastre imi dau seama ca intr-adevar am gresit eu, am stresat-o. Copilasul meu si-a pierdut tatal, partenerul ei de joaca, cel care o facea sa rida mai tot timpul si eu obosita si doborita de grijile de zi de zi, am crezut ca ea este neafectata. Acum a scazut in greutate. O parte din vina este ca maninca put (cantitati mici), dar mi-e teama ca e si un raspuns la tot ce este in jur. Ieri doctorul i-a spus ca ea arata bine, dar ca o vrea sa fie si mai bine. E slabuta, cu multa energie, slava Domnului, dar cu sa o ajut?

    VA rog, daca puteti sa-mi dati sfaturi putine si clare. Va multumesc

    1. Draga Oana, multumesc pentru mesaj, imi pare rau de golul suferit, dar nu uita ca orice gol si orice intamplare ne permite sa umplem cu altceva care ne invata despre noi, despre altii, despre viata.

      Ce isi doreste doctorul e mai putin important, pentru ca tu nu cresti un copil pentru idealurile medicului, ci pentru el si pentru tine. In plus, mai binele a fost intotdeauan dusmanul binelui. Copiii care nu sunt indopati cu lapte praf si alimente procesate industrial sunt subtirei, dar foarte agili.

      Nu te mai condamna, e mai daunatoare starea ta da auto-invinovatire, decat greutatea ei, greutatea nu e etalon de sanatate, am scris deja pe blog, te rog cauta asta.

      FACI TOT CE SE POATE MAI BINE, IN CIRCUMSTANTELE DATE. Nu exista am gresit, puteam mai bine. In fiecare moment facem tot ce putem mai bine cu tot ce avem la dispozitie. Atat.

      Cu iubire,

      cristela

Care este opinia ta?