Am ‘gatit’ detergent de casa cu ghimbir. 100% natural.

Vizualizări: 20.276

Am si eu spiridusii mei, un fel de cercetasi care imi trimit din cand in cand informatii legate de temele pe care le abordez sau de cele pe care le-as putea aborda in spiritul declarat initial: stil de viata sanatos, sanatate durabila. Pe fiecare le citesc si va multumesc. Promisiunea pe care am facut-o insa a fost sa postez doar dupa ce verific si incerc eu insami acele lucruri, asa incat sa fiu sigura, sa pot scrie in cunostinta de cauza si sa va dau si o parere personala despre chestiunea respectiva.

Unul dintre spiridusi, este Teo, mama a doua fete cucuiete. As scrie un cantecel pentru ea, care sa inceapa cam asa: “Teo cea far’ de stare / Teo cea iscoditoare …”. Cauta, afla tot felul de minunatii si ma mai instiga si pe mine :).  De la ea am primit acum cativa ani si cartea “Copilul Vegetarian” desi nu intelegeam atunci de ce (“… poate o sa iti foloseasca intr-o zi, nu se stie … “). Ce vremuri … Pavelas nu era conturat nici in vise. De Petru ce sa mai zic … 🙂 .

Cam asa si cu reteta de azi: nu imi apartine, Teo a descoperit informatia pe un alt site, eu am testat-o si va voi prezenta varianta modificata, stiti ca nu ma pot abtine de la a experimenta :). Motivul principal pentru care am fost tentata sa testez au fost in primul rand copiii … Desi folosesc un detergent ecologic (marca Sonett), nu sunt 100% impacata. E el ecologic pentru mediu, dar de fiecare data ma gandesc ca are foarte putine ingrediente care vin din copac sau din pamant, ca de multe ori raman reziduuri pe vase, tacamuri si biberoane si poate in timp se acumuleaza in organism. Am mai auzit si niste povesti de groaza, dar nu am aprofundat subiectul, cum ca detergentii obisnuiti contin ceva substante chimice neurotoxice, etc, asa incat m-am bucurat sa experimentez ceva care sa imi ofere o posibila alternativa si sa ma elibereze de griji. Nu ca as fi obsedata, insa daca sunt variante mai sanatoase si simplu de obtinut (personal cred ca e si muuuuult mai ieftina), de ce nu?

Ati observat ca sunt adepta lucrurilor care se pregatesc usor si rapid. Asa e si cu acest detergent. Pretuiesc timpul meu si chiar ieri seara ii marturiseam sotului meu  ca mi-as dori sa am doua vieti, pe care sa le traiesc simultan: una in care sa citesc pe indelete, sa studiez in liniste, fara graba sau alte griji si una in care sa fac tot ce fac acum :). Iar daca nu se poate, atunci macar ziua sa aiba 50 de ore. Poate Mos Craciun ma aude … sau macar Mos Nicolae …

Reteta deci, varianta personala. Ingrediente: 2 lamai medii, 1 cana apa (200 ml), 150 gr sare, 50 ml otet de mere si … optional: 1 radacina mica, cat o nuca, de ghimbir.

Daca nu aveti ghimbir si nici nu vreti sa cumparati, merge si fara. Eu am folosit pentru miros si pentru ca mi-a fost la indemana, am intotdeauna in frigider. O sa va scriu mai multe depre el in viitor, l-am descoperit ca si ‘medicament’ asta vara, cand cu rotavirusul lui Pavel. Este un condiment cu multe proprietati curative. Il folosesc in special pentru tulburari digestive sau stare de greata care accidental se manifesta la Pavel – nici nu ma mira, la cat exploreaza cu mainile si le baga apoi in gura… Este insa si un foarte bun tonic antioxidant – fac vara limonada cu apa, lamaie, miere, putina menta si putin ghimbir razuit, bun nu? 🙂 Uneori pun si o lingurita de seminte Chia in ea :). Gata, ca m-am indepartat de la subiect. Despre proprietatile ghimbirului si utilizarea lui in fitoterapie am scris si in articolul Dincolo de nectar de rubarba.

Mod de preparare: Lamaile spalate si taiate bucatele (daca aveti rabdare si timp puteti scoate samburii in prelabil) si ghimbirul razuit pe razatoarea mica se pun la blenderul cu cupa impreuna cu sarea si jumatate de cana de apa (100 ml). Se mixeaza pana cand totul devine o pasta cremoasa. Se adauga restul de apa si otetul, se amesteca inca putin si se pune la fiert intr-un vas de inox. Se lasa la fiert la foc mic, mestecand continuu (eu nu am facut asta de la inceput si s-a prins de fund, de aceea vedeti poate in sticla si niste bucatele maron 🙂 timp de 10-15 min din momentul care incepe sa clocoteasca. Cand se raceste se pune in sticle de sticla, arata frumos.

Nota importanta (zic eu :)): Detergentul miroase deosebit, insa nu face spuma. Stiu dintr-un studiu de piata referitor la deteregenti, studiu facut de compania pentru care am lucrat la vremea respectiva, ca – pentru cumparator/consumator – unul dintre criteriile de performanta a detergentilor este gradul de spumare (chiar daca nu e asa, in mintea oamenilor asta da satisfactia, asta declanseaza decizia de cumparare). Nu vreau sa va deceptioneze acest deteregent doar pentru ca nu a facut spuma :). Curata minunat, iar pentru biberoane sau vesela piticilor este o binecuvantare, in afara oricarui pericol. E drept insa ca nu l-am incercat pe vase foarte grase. Eu nu gatesc cu ulei. Adica v-am spus ca folosesc ulei, dar pentru mancaruri fierte sau coapte il adaug la final, atunci cand temperatura scade sub 40 de grade, niciodata nu il pun pe foc sau la la cuptor. De fapt nu incalzesc peste 40 de grade nici un fel de grasime, am explicat de cateva ori de ce nu e sanatos.

V-as invita sa incercati, pe mine m-a relaxat sa il prepar, a fost un fel de aromaterapie si casa a mirosit a lamai doua zile (si ghimbirul tot a lamaie miroase, doar ca e iute). Pavel a fost fascinat de intreaga operatiune, m-a urmarit cu atentie in timp ce ii explicam ce fac (“Mama, mama, dar tu stii ce faci acolo, da?”), adulmecand mirosul proaspat de lamaie si savurand tacticos celebrele pufarine bio din mei si apa.

PS: de cand am scris postul, prepar mereu acest detergent, doar ca de fiecare data adaug in el, uneori in loc de ghimbir, alteori alaturi, cateva picaturi de ulei esential de levantica, de brad sau de pin. Si neaparat un picurel de Vitamina L! 🙂




Vizualizări: 20.276

Distribuie: