Cand mancam?

Număr afişări : 16.372

Regulile de mai jos sunt valabile pentru orice varsta, ma voi referi insa cu precadere la copii si bebelusi, pentru ca educatia lor, in privinta obiceiurilor alimentare, este prioritatea acestui blog.  Primordial pentru sanatate (si pentru cei ce doresc sa scape de kg in plus!) este asigurarea unei bune, adica rapide, digestii; toxinele trebuie sa stea cat mai putin in organism.

Dupa vartsa de 9 luni, pentru copii incepe educatia orarului meselor dupa cel al adultului: 3 mese principale pe zi (daca se renunta la o masa, mai ales la adulti, cel mai bine este sa se renunte la cea de seara) si 2 gustari (doar la nevoie), la distanta de 2 ore de mesele principale si la ore relativ fixe. Pana la sfarsitul vietii 🙂

Distanta dintre mese este esentiala pentru o buna digestie, atat pentru copil, cat si pentru adult (bineinteles ca aceasta variaza in functie de varsta, pana in varsta de 9 luni alimentatia bebelusului are particularitati si un numar mai mare de mese).

Pentru Pavel mesele sunt in general la 9, 14, 19 si eventualele gustari la 11 si/sau 16. Reiau o idee postata zilele trecute: am inceput sa il orientez pe Pavel de la 9 luni spre orarul de masa corect al unui adult, dimineata si seara insa l-am alaptat pana la 11 luni. Am convingerea ca atunci cand copilul invata sa nu manance nimic intre mese, pe langa o buna digestie si sanatate, acest obicei (de a se infrana) ii va fi de folos pentru restul vietii nu doar in ceea ce priveste alimentatia, ci in multe domenii, inclusiv in conduita si formarea lui ca om.

O greseala frecventa, cauza multor tulburari digestive sau boli si cultivata de parinti sau bunici in copilarie, fara cunoasterea consecintelor grave asupra sanatatii de mai tarziu a copilului, adolescentului, adultului, este rontatitul intre mese. Un obicei cultivat din prea multa dragoste si grija, dar care il va urmari si ii va cauza neajunsuri toata viata.

Intre mese, atat copilul, cat si adultul nu trebuie sa consume decat apa sau ceai de plante neindulcit sau usor indulcit cu cateva picaturi de miere (nu piculete cu bauturi sau ceaiuri instant, chiar daca sunt pt copii! Am scris aici despre asta).  Organismul are nevoie de timp nu numai sa digere hrana ingerata, dar sa se si odihneasca pentru a face fata si a incepe in forta digerarea urmatoarei mese principale.

Imaginati-va urmatoarea analogie: stomacul nostru este ca o masina de spalat rufe. Cand avem o masa principala am pornit de fapt un program. El trebuie lasat sa se termine,  sa isi faca intreg ciclul fara opriri. Nu oprim masina in timpul programului si mai bagam cate o rufa – doua, asa cum facem cu gustarile in stomacul nostru. Ideal este ca digestia sa fie rapida, reziduurile alimentare sa zaboveasca cat mai putin in organism. Aproape de necrezut pt noi este ca in mod normal orice om ar trebui sa aiba cate mese, atatea scaune. Pe la varsta de 6 luni a lui Pavel, am auzit si citit teorii conform carora, daca sugarul are scaun dupa fiecare masa principala, inseamna ca nu asimileaza mancarea. Gresit! Inseamna ca functioneaza si inca perfect, dupa regulile dupa care a fost zamislit. Am spus asta in cazul in care unele mame au fost bantuite de griji si panici similare.

Gustarile si rontaitul intre mese sunt in cazul copiilor pana in 3 ani principala cauza pentru care nu vor sa manance. Am experimentat personal ca mama satisfactia in fata farfuriei golite de Pavel si frustrarea cand refuza sau cand lua doar 2-3 lingurite. Mai ales dupa ce te pregatesti temeinic si te prezinti victorioasa in fata lui! :).  Copiilor care nu sunt mancaciosi, nu trebuie sa li se dea gustari, pentru a fi suficient de flamanzi pentru urmatoarea masa. Incercati cu curaj acest lucru, nu va blamati ca il infometati sau il chinuiti. Mai mult il chinuiti daca il fortati sa manance decat daca ii respectati nevoile organismului si il educati cu rabdare si blandete catre obiceiuri sanatoase.

O chestiune de care multe mame si bunici sunt bantuite este “sa manace TOT” (despre asta vorbim insa maine) sau “sa nu flamanzeasca”. Nici vorba. Un sfant parinte spunea ca „nimeni nu a murit de post”. Nu sugerez acum sa nu ne pese daca manaca sau nu. Spun doar ca daca uneori, accidental, daca sare peste o masa nu e cazul sa va faceti probleme, nu va pati nimic.

Daca a fost invatat cu gustari si incercati acum sa il dezobisnuiti, inarmati-va cu rabdare si cu tact. Puteti incepete prin 4 mese, in loc de 3 mese si 2 gustari, tinzand treptat spre cele 3 mese si gustarile – repet – doar la nevoie.

In plimbarile cu caruciorul si Pavel, ma intalnesc si conversez cu mame, bunici sau bone care umbla cu punguta de covrigei, biscuiti, napolitane, turta dulce, snacksuri sau oua de ciocolata si ii indeamna pe copii sa consume, fie ca sa stea cuminti, fie ca sa aiba ele linistea ca nu sufera de foame pana la urmatoarea masa, “sa aiba ceva in stomacel, acolo” (ca si cand masa principala sta in stomacel doar 5 minute, nu cateva ore). Recent m-am plimbat cu o fetita de aproape 2 ani care avea 19 kg, era la cura de slabire si trebuia in plus sa faca si miscare. Bunica insa nu se putea indura de acest regim impus si, in absenta parintilor, ii strecura cate un biscuit cu rahat si o plimba cu caruciorul, cand incepea sa protesteze ca a obosit. Ma dispera, desi nu e treaba mea. Imi vine in minte pentru astfel de situatii un verset din Intaia epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel: “Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos” (Corinteni 6:12).

O greseala pe care am facut-o la inceputul “carierei” de mama, recunosc, a fost comparatia cu alti copii in ceea ce priveste greutatea (mai ales cand avea la 7 luni 7 kg, iar altii de 3 luni aveau 8 kg). Acum, dupa mai bine d eun an de zile, v-as sfatui sa stati linistite, fiecare copil asimileaza si recupereaza in stilul personal. Nu am un copil dolofan si nu sunt complexata de asta. Am un copil armonios dezvoltat si mai ales plin de energie si forta 🙂

Le incurajez si pe alte mame sa se simta increzatoare, chiar daca puii lor nu sunt la fel de rotunjori ca ai vecinilor, prietenilor sau rudelor. Cat timp exista armonie, totul e in ordine. Orice nu e armonios e strident, deci nu ati avea cum sa ratati o eventuala neregula. In plus, mai e si instinctul de mama care nu da gres. Asa ca, eliberati-va de griji si de stresul de a-l indopa in permanenta si concentrati-va pe planificarea unui meniu nutritiv, gatit sanatos si educatie alimentara (azi am vorbit abia despre “Cand?” sa mancam, dar mai urmeaza “Cat?” si “Cum?”).

Cu dragoste va doresc incredere, perseverenta si succes! Astept vesti, cu rezultate 🙂




Număr afişări : 16.372

Distribuie: