Cat si cum mancam? (partea a II-a)

Număr afişări : 5.904

Tot ce am postat in seria de articolele referitoare la „Ce, cand, cat si cum mancam?” se adreseaza in primul rand adultilor. Pentru ca (da, stiu ca am mai scris, dar simt nevoia sa repet) noi, ca adulti, posedam cea mai eficienta metoda prin care ii putem disciplina si educa pe copiii nostri: exemplul personal, propriul comportament.

3. Masticatia. Am auzit de curand un proverb nordic: „Mestecati mai mult si mancati mai putin”. Pertinenta acestui proverb ma insipra pentru tema de azi.

Inainte insa simt nevoia sa vorbesc si despre o reclama pentru medicamente pe care o aud aproape zilnic la TV, care ma revolta si care incepe asa: „In stomacul tau, dupa fiecare masa are loc o lupta”. Poftim? Atat generalizarea eronata, cat si doza de veridicitate punctuala a acestei afirmatii, precum si absenta cu desavarsire a oricaror intentii educative in reclama ma scoate din fire. Genul asta de reclama asta mi se pare la fel de “educativa” ca si o jucarie cu butoane. Singurul lucru pe care copilul il invata e sa apese pe buton in mod mecanic si repetitiv, nu sa gandeasca prea mult, sa isi foloseasca logica, imaginatia, creativitatea. La fel si cu pastilele: ai o problema, le iei. Fara sa te mai obosesti sa gandesti sau sa afli macar ce ai putea face ca sa nu ajungi la ele.

Evident ca in stomac „are loc o lupta” daca nu respectam legile naturii, simple si fixe. A trai in acord cu ele inseamna a conserva sanatatea, nu numai cea fizica, ci si mintala si morala. Prin astfel de reclame nu vom avea un popor sanatos, ci un popor care va cheltui in mod mecanic banii pe medicamente pentru a compensa imprudentele alimentare. Si in fond care este mesajul? “Mancati, fratilor! Nu va mai bateti capul ce, cat, cum le mestecati si amestecati intre ele, mancati, ca exista pastila minune”? Unde este responsabilizarea, unde este bunavointa fata de orientarea catre lucruri si obiceiuri sanatoase pentru trup, minte si suflet? Medicamentele trateaza, dar oare vindeca? In acest caz specific este oare medicamentul cel care rezolva cauza problemelor de digestie sau practicarea cu consecventa a unor obiceiuri alimentare corecte?

De la Creatie, omului i-a fost destinat de catre Dumnezeu sa traiasca in armonie cu natura. De atunci el a incercat in permanenta sa isi imbunatateasca conditia, din pacate in detrimentul naturalului care a fost treptat depasit de artificial. Fara indoiala ca civilizatia moderna a adus mijloace care au schimbat pozitiv viata oamenilor, insa a avut si are in continuare un semnificativ impact negativ asupra sanatatii: a creat poluare, a schimbat profilul activitatii fizice prestate de om predispunandu-l la sedentarism, a modificat dieta inlocuind din ce in ce mai mult hrana naturala cu preparate rafinate, prelucrate termic, aditivate, reducand sau anuland proprietatile nutritive ale acestora.

Din fericire, campania de reintoarcere la alimentatia originala, integrala, sanatoasa este facuta cu entuziasm si devotament si are multi adepti, cu rezultate notabile. Nu e tarziu la orice varsta sa ne schimbam stilul, mai ales cel de a manca. Oarecum acest lucru cred ca se intampla atunci cand realizam ca de fapt prin actul de a ingera alimente nu avem misiunea de a ne satisface o placere a gustului, ci indeplinim o datorie sacra fata de organismul nostru: il hranim. Ii asiguram acei nutrienti fara de care nu poate functiona fara probleme. Poate va vine in minte gandul “Ei, lasa, ca eu am mancat cum am vrut de cand ma stiu si nu am avut probleme“. Sau cum am auzit intr-un interviu despre oua ecologice: “De 50 de ani mananc ne-ecologic si nu am murit. O sa mai mananc inca 50 de ani si nu o sa patesc nimic, NA !”. Acest “NA !” de final, tonul si privirea persoanei m-au facut sa realizez drama in care ne zbatem de fapt din punct de vedere al civilizatiei si dorintei de a deschide ochii. (A nu se intelege ca pledez pentru exclusiv hrana BIO, etc. Am mai spus ca nu sunt atat de stricta, incerc sa pastrez un echilibru in tot ceea ce fac. Am dat insa acest exemplu nu pentru ca e vorba de atitudine fata de alimente bio, ci fata de pledoarii pentru sanatate si schimbare in general). Revenind deci la organism, bineinteles ca  va putea sa functioneze pentru un anumit timp, va rezista lipsei de glucide, proteine, lipide, saruri minerale, vitamine, fibre, apa, va rezista aportului de chimicale, hormoni, pesticide, dar nu la infinit. Rezultatele unor astfel de carente si intoxicatii se vad in spitalele pline de persoane bolnave, in principal datorita nepotrivirilor alimentare pe care le comitem in viata moderna.

Sunt o persoana care a trecut prin momente critice de sanatate, de asta pot afirma cu mana pe inima ca succesul in viata depinde de sanatate, care la randul ei depinde de o corecta alimentatie. Toate aspiratiile nobile si frumoase ale spiritului nostru, indeplinirea idealurilor vietii, palesc in fata vestii ca suntem bolnavi. Daca ati zacut vreodata la pat, bolnavi, cu sau fara speranta, precis ati avut revelatia ca « sanatatea e mai buna decat toate », « degeaba ai de toate, daca nu ai sanatate », ca de fapt nu mai ai nimic fara sanatate: nici bucuria de a trai, nici dragostea de a lucra, nici dorinta de studiu, nimic din ceea ce ne motiveaza de obicei sa ne trezim dimineata si sa sarim din pat.

Ma intorc acum la proverbul nordic care m-a inspirat. Un obicei foarte important si pe care avem nevoie sa il exersam continuu (da, mai ales noi ca adulti apasati de stresul vietii moderne!) este sa mestecam incet, fara graba fiecare cantitate de alimente introdusa in gura.Alimentul trebuie sa fie mestecat, nu numai pentru a asigura o buna digestie, ci si o buna asimilare. De regula masa ar trebui sa dureze o ora sau macar sa se aloce suficient timp, pentru a nu manca in graba. Daca timpul de masa nu este suficient, atunci nu se inghite pe nemestecate, ci se mananca mai putin si se mesteca mai bine. Exact ca in proverbul nordic. Exista nu numai intelepciune, ci si adevar in el: va veti satura mai repede, chiar daca cu mai putin, pentru ca nutrientii din mancare trec mai repede in sange si creeaza senzatia de satietate. Cand mancam repede si inghitim nemestecat indeajuns, e nevoie de mai multa mancare, pentru ca are loc de fapt o umplere a stomacului, nu o hranire a organismului.

Stiati ca „la carte” se recomanda ca fiecare cantitate de mancare sa fie mestecata de 30-40 de ori (ba chiar 100 de ori, dieta macrobiotica) pentru ca saliva sa fie bine amestecata cu hrana si sucurile digestive sa fie active? Bine, bine, nu va revoltati si nu ma judecati prea aspru, nimeni nu va cere imposibilul, insa un minim de efort pentru a ne apropia macar de recomanadarea cartii e binevenit… Uitati-va in jur cand veti avea ocazia: majoritatea oamenilor mesteca de maxim 5 ori, mananca repede si isi umplu lingura/furculita chiar daca mai au mancare in gura. Isi auto-induc o stare de graba si “inhaleaza” mancarea.

Si in ceea ce priveste educatia alimentara a copiilor e bine sa procedam la fel, sa ii incurajam in acest sens … sa mestece incet, cat mai bine, fiecare cantitate de mancare introdusa in gura. Mai ales sa nu ii grabim la masa.

Am vazut frecvent persoane care – din bunavointa sau grija ca zabovesc prea mult la masa  sau ca se raceste mancarea – le dau bebelusilor sa manance repede, stau cu lingurita plina la gura lor, abia asteptand momentul in care inghite sau deschide gura si apoi ii indeasa mancarea. Ori copiii sunt zoriti: „Hai, hai!”.

Sa ii asteptam sa termine tot din gura inainte de a le introduce o noua cantitate de hrana sau – daca sunt mai mari – sa ii incurajam (nu cicalim!) sa mestece bine si duca din nou la gura dupa ce au inghitit ce aveau deja. Cu Pavel am fost norocoasa la acest capitol: nu vrea sa deschida gura pentru o noua portie, daca nu a terminat de mestecat si inghitit tot. Cu toate astea, sunt vigilenta in permanenta, nu am garantia ca obiceiul se va permanentiza de la sine.

Inchei prin a va incuraja sa aveti grija si mai ales rabdare cu copiii, introducand ‘din leagan’ aceste reguli si practicandu-le in fata lor cu increderea ca le daruiti “sanatate pe viata”.




Număr afişări : 5.904

Distribuie: