Cat si cum mancam? (partea I)

Număr afişări : 8.269

Am recunoscut pana acum de multe ori ca intr-adevar, primele 6 luni dupa ce s-a nascut Pavel, mi s-au parut dificile, in sensul ca nu reuseam sa imi organizez prioritatile asa cum fusesem eu obisnuita atatia ani… in stilul corporatist, cu agenda stricta :). Mi se parea ca de fapt tot ceea ce il privea pe el era prioritatea nr 1, iar eu trebuia sa devin (ceea ce s-a si intamplat pana la urma 🙂 ) “MAMA MULTI-MULTI-TASK”.

Cu toate astea, pot spune acum ca abia dupa ce a inceput sa mearga si sa manance diversificat a fost adevarata provocare :). Din punct de vedere al solicitarii fizice si nervoase a mamei, perioada 1-3 ani este o perioada grea, dar merita tot efortul. Pentru cele care beneficiati de ajutor sau care ati fost nevoite sa va reluati munca, recomand sa cereti bonelor, bunicilor sau persoanelor care ingrijesc de copilasi sa respecte urmatoarele reguli in timpul mesei:

1. Cantitatea de mancare. Se pune in farfurie o cantitate moderata, cat stim ca mananca de obicei copilul, nu cat ne-am dori noi sa manance! Mai bine suplimentam ulterior decat sa stresam copiii in fata unei farfurii foarte incarcate. Exista astfel posibilitatea ca el sa devina „terorizat” la ora mesei in fata propriei neputinte de a termina o farfurie plina peste masura. Sau sa ajunga peste ani de zile sa fie genul de persoana pe care o observam jenati si o intalim din ce in ce mai frecvent in ziua de azi, care isi umple ‚ochi’ sau ‚cu varf’ farfuria, asa cum a fost obisnuit sa vada de mic.

Este adevarat, pe masura ce copiii cresc si incep sa inteleaga din ce in ce mai bine, trebuie sa ii invatam respectul fata de mancare, cum sa evite risipa si cum sa aprecieze faptului ca avem ce pune pe masa. In cartea „Sfaturi pentru o educatie ortodoxa a copiilor de azi” am citit urmatoarea relatare (pag. 13): un duhovnic a fost intrebat de un om casatorit „Cum pot eu, traind in lume, sa fac voia lui Dumnezeu?”. Duhovnicul i-a raspuns: „In tot ce faci, lucreaza impreuna cu Dumnezeu” (I Corinteni 3:9).

A fi „impreuna –lucrator” cu Dumnezeu in casatorie si in educarea crestina a copiilor este o indatorire mareata si sfanta. Educarea obiceiurilor alimentare face parte din aceasta indatorire.

De exemplu, pentru a dobandi o atitudine de recunostinta pentru faptul ca are de mancare si pentru a manca ce are in farfurie, ii putem cultiva copilului sensibilitatea. Ii putem vorbi despre problemele existente in jurul nostru si in lume legate de saracie, de nevointa. Ne putem manifesta recunostinta fata de Dumnezeu pentru ca avem un loc de munca si posibilitatea de a castiga bani pentru mancare. Copiii crescuti in acest spirit de mici vor avea respect pentru ceea ce li se pune in farfurie sau la pachet si nu vor face mofturi.

Exista si alte metode utile pentru a stimula copiii sa manance ceea ce li s-a oferit la masa (tema unui articol viitor). Insa acest lucru se face cu blandete si fara exagerare. Ii vom incuraja, vom zambi intelegator, batand din palme. De fiecare data insa cu portii mici (eventual suplimentate). In nici un caz nu ii vom forta, ameninta, pacali sau – mai rau – pedepsi! Pentru ca sistemul lor digestiv va fi  complet bulversat si asta poate avea consecinte pe viata.

Daca refuza un aliment, rabdare si perseverenta, va amintiti, da? 🙂 Renuntam pentru o perioada la alimentul respectiv, mi s-a intamplat si mie cu Pavel. Apoi il putem reintroduce, o idee ar fi sa il pregatiti altfel decat prima oara. Sub nici o forma nu vom ascunde in mancaruri preferate alimentele care nu ii plac, copilul este mai inteligent decat ne imaginam si le va identifica. Isi va pierde increderea in cel care il hraneste, se va simti pacalit. Este o eroare grava care poate afecta relatia de incredere mama – copil. Am discutat cu mame deceptionate ca bebelusii nu vor legume sau supa si le ‚ascund’ in lapte praf sau in iaurturi cu fructe. TOTAL ERONAT, atat ca strategie, cat si ca grupare a alimentelor.

Lipsa poftei de mancare este intr-adevar un indicator ca ceva nu functioneaza. Cu rabdare, trebuie investigat (poate fi doar o banala jena, lipsa unui spatiu bine aerisit, orice). Daca nu descoperim nimic, atunci pur si simplu marim durata dintre mese, renuntam la gustari si cand i se va face foame, va manca. Si noua ni se intampla sa nu vrem uneori sa mancam, sau sa vrem doar un fel de alimente (fructe, paine, etc). E firesc. Bineinteles ca daca problema persista si se agraveaza, consultul unui specialist este cea mai buna solutie.

In final, tot referitor la cantitatea de mancare, nu umplem mai mai mult de jumatate de lingurita cand ii dam copilului sa manance. Daca este mai mare si mananca singur, il invatam acelasi lucru. In mod eronat, multi copii sunt stimulati si invatati sa ia muuuult in lingura deodata, sa isi umple gura, sa arate ca sunt puternici, mari si pot manca “muuuult, toooot”. Si uite asa, ajung la randul lor parinti care isi vor  impregna poate involuntar/inconstient copiii cu aceleasi obiceiuri nesanatoase (si nu in ultimul rand si nepoliticoase).

2. Lichidele in timpul mesei. O alta regula de aur – atat pentru copii, cat si pentru adulti – din pacate nerespectata aproape deloc in ziua de azi, este ca nu se bea apa/ceai in timpul mesei sau imediat dupa masa, ci cu 30-60 min inainte sau dupa masa. (La orice restaurant esti mai intai intrebat ce bei, nu? Asta nu inseamna neaparat ca si trebuie sa si comandam ceva, mai ales daca primul fel soseste mai repede de 30 min). Apa dilueaza concentratia sucurilor gastrice, ceea ce face digestia mai lenta si dificila. Elena Pridie explica in cartea sa “Copilul vegetarian” ca “lichidele consumate in timpul mesei (supe, compoturi, lapte) nu trebuie sa depaseasa ¼ din totalul alimentelor consumate la acea masa si de regula e bine sa fie combinate cu hrana solida, de preferat din cereale, gen biscuiti, crutoane” . Mai rau este ca adultii aleg sa bea lichide reci in timpul mesei. Spun „mai rau” pentru ca digestia va fi oprita pana cand organismul reuseste sa transmita stomacului suficienta caldura pentru a incalzi lichidele respective si a-i da forta necesara sa isi reia apoi lucrul.

(va urma …)

Număr afişări : 8.269

Distribuie:

Sunt acceptate observații, comentarii critice sau păreri care nu coincid cu ale autorului, dacă:

1. Sunt exprimate cu bunătate autentică și cu omenie.

2. Sunt adevărate.

3. Sunt necesare și aduc un aport constructiv comunității de cititori.

Important

Dacă sunteți într-o situație de urgență, de criză sau dacă o altă persoană e în pericol și aveți nevoie de ajutor imediat, NU FOLOSIȚI ACEST SITE.
  1. Buna seara, Cristela! Nu mai stiu daca te-am mai intrebat aici sau pe fb, insa am nevoie de cateva lamuriri, daca esti draguta, scuzandu-mi eventualele repetii. Sunt confuza privind “chestii” ok pt bebe (aproape 9 luni).

    CEL MAI BINE E SA TE CONCENTREZI PE CE E DE EVITAT PANA LA 1 AN, SUNT MAI PUTINE :). RESPECTIV SEMINTE, DIVERSE FELURI DE NUCI (EXCEPTAND MIGDALELE), MASLINE SI ALIMENTE CONCENTRATE, GEN PATE DE SOIA, PATE DE LINTE, SARE. O SA EXPLIC MAI JOS DE CE. SI BINEINTELES CA NU NOTEZ AICI CE AM EXLUS DEFINITIV DIN DIETA VEGANA, NU DOAR PANA LA 1 AN: CACAO, ZAHAR (MAI ALES RAFINAT), OTET SI SARE IODATA.

    Am inceput sa citesc toate articolele tale. Ca sa scap de varza din capul meu:). Tu spui, la un moment dat in articol, ca ai inceput sa ii dai lu bebe de la 1 an sa pape nuci (sub diverse forme), seminte, quinoa etc… Confuzia mea se traduce: noi, cele care avem copii mai mici de 1 an, de cand ne putem bucura de invatamintele tale, pt bebelusi?

    AICI NU AM INTES EXACT INTREBAREA, CA SA POT RASPUNDE CORECT. MA INTREBI CE SE POATE DA INAINTE D E1 AN SAU CAND SE POATE INTRODUCE IN DIETA UNUI COPIL, CEEA CE AM POSTAT PE BLOG (AVAND IN VEDERE CA BLOGUL A INCEPUT FIX DE LA VARSTA DE 1 AN A LUI PAVEL?)

    De ex, cu pediatra am “negociat” sa ii dau seminte de fl soarelui, dovleac, susan chiar si acum. Dar m.a rugat ca pt nunci (asta inseamna si lapte din nuci), sa astept sa faca un an, totusi…

    BINEINTELS CA POTI SA II DAI SI SEMINTE, MAI ALES DACA TESTEZI. MOTIVUL PENTRU CARE I-AM DAT DUPA 1 AN (DESI NU TREBUIE SA FIMF ATAT DE RIGUROSI IN A MASURA CU EXACTITATE INTERVALUL) ESTE CA AM ASTEPTAT SA SE MAI MATURIZEZE APARATUL DIGESTIV. IN GENERAL ALIMENTELE BOGATE IN GRASIMI SE DIGERA F LENT, CU ALTE CUVINTE INGREUNEAZA DIGESTIA. ELE POT SUPRASOLICITA SIST DIGESTIV AL UNUI BEBE, ASA INCAT SE RECOMANDA MODERATIE DIN ACEST MOTIV. IN PRIVINTA NUCILOR, PROBABIL DNA DR SE GANDESTE LA POTENTIALUL LOR ALERGEN. ORICUM DINTRE TOATE FELURILE DE NUCI, MIGDALELE SUNT CELE MAI PUTIN ACIDE SI GRASE, DE ACEEA AM MERS EXCLUSIV PE ELE PANA LA 1 AN.

    Altfel, restul cand le putem “administra”, sub forma binecunoscuta, testand toleranta, evident? E vorba de quinoa, taipioca, iarba grasa, kale si alte surse de sanatate din regimul vegetarian :).

    GABI, LA PAVEL NU AM FOST ATAT DE CURAJOASA, ASA INCAT I-AM DAT QUINOA DUPA 1 AN, ASA E. DAR LUI PETRU O SA II DAU DE LA 10 LUNI. LA FEL SI TAPIOCA. IN PRIVINTA LEGUMELOR SI A VERDETURILOR, POTI INCERCA FARA GRIJA DE ACUM, NU ARE CE SA II FACA RAU. NU CRED CA TREBUIE SA FIM FOARTE APASATI DE DATA EXACTA CAND PUTEM INTORODUCE ALIMENTE. tINE DE “COMMON SENSE”. POTI INTORDUCE UN ALIMENT LA VARSTA RECOMANDATA DE MEDICI SI SA NU IL TOLEREZE PANA LA O ANUMITA VARSTA (ASA A FOST PAVEL CU BANANA, TELINA, SUCUL DE STRUGURI NEGRI, LE MANCA DAR LE VARSA IMEDIAT. AM ASTEPTAT CATEVA SAPTAMANI SI IAR AM INCERCAT PROGRESIV, NU A MAI AVUT NIMIC). SAU DIN CONTRA, POTI INTRODUCE MAI DEVREME DECAT DATAT RECOMANDATA UN ALIMENT SI SA NU AIBE NIMIC. INSTINCTUL DE MAMA NU VA DA GRES, IAR DACA FOLOSESTI DOAR LUCRURI NATURALE, NU AI CE SA FACI RAU. ORICUM, ORICE INTRODUCI NOU, SA FIE ZIUA. AH, LA TAPIOCA AM ASTEPTAT PANA LA 1 AN, TOT ASA, DIN CONSIDERENTE DE DIGESTIE, E F BOGAT IN AMIDON.

    Daca ai un link care sa ma ajute, ti.as multumi. Ca sa nu pierzi timp cu eventuale repetitii si indicatii, pe subiect. Sper sa ma luminez si eu, in sfarsit :). Multumesc,…

    1. Gabi, raspund cu drag si bucurie direct in mesajul tau, cu MAJUSCULE. Multumesc pentru incredere, te inteleg perfect apropos de “varza din cap” … Eu m-am cam retras de pe forumuri, cate persoane, atatea pareri si fiecar etine la a lui. In noianul informativ de azi e bine sa ai una, cel mult doua surse de incredere si sa te tii de ele. Eu asa fac si nu ma mai abat, sunt ancorele mele de nadejde in furtuna acestei lumi si acestor vremuri tulburi …:).

    2. M-am mai relaxat 🙂 Am inteles ideea cu maturizarea tubului digestiv. Eu am mers incet cu diversificarea. Tocmai din aceste considerente. Legat de sursele de info – de acord in totalitate. Obositoare forumurile (eu urmaresc doar FB si tot mi se pare obositor). De aceea am inceput sa citesc, de la litera A (a lunii ianuarie 2011) blogu-ul tau. Sa ma dezmeticesc treptat :). Legat de intrebarea mai ciudatica (neinteleasa), acelasi lucru am vrut sa spun: daca le putem da mai repede de 1 an “chestii”. Insa m-ai lamurit prin raspunsurile ulterioare… De otet nu stiam (desi nu-l consumam). Oricum, bebe papa lamaie fara a surveni pe fata ei nicio grimasa. Clar nu va afla ce este otetul decat daca vrea sa dezinfecteze podeaua 🙂 Zahar nu consumam, pur si simplu. Mierea nu lipseste. La capitolulSARE trebuie sa lucrez si nu am apucat sa lecturez, inca, pe subiect decat sporadic si trebuie sa cred eu, adica sa inteleg, ca mai apoi sa-i explic si partenerului mei de trai :)) de ce nu este ok sarea iodata… Iar cacao nu prea ntra in meniul nostru si oricum de o saptamana avem in sertarul cu MUST pudra de roscove. Eu imi fac mai mult ordine in mintea mea, ma scuzi ca fac ordine in capul meu chiar pe blogul tau :). Ma intreaba multe mamici aprox de cand sa inroducem semintele. De aceea aveam neelucidat acest aspect… O dimineata senina!

    3. Asta fac chiar acum… De la pranz am deschis link-ul, dar mamiceala nu mi-a permis o lecturare in liniste 🙂 Si apoi trec la dilema VACCINUL. Am fost azi la pediatra si am deschis cutia Pandorei. Adica subiectul. Si am fost surprinsa (pozitiv, slava Domnului) sa o gasesc deschisa pe subiect. A ramas sa ii trimit pe mail ce informatii gasesc de cuviinta si luam impreuna o decizie pt vaccinarea de 12 luni. Mai am 3 luni de lecturare pt o decizie importanta… Mi-a recomandat sa ii facem vaccinul de Hep B si sa discutam despre ROR. Insa important este ca a fost deschisa si am vorbit mult pe tema aceasta… Mi s-a mai luat o piatra de pe inima 🙂 Multumesc ca ma gazduiesti in curatenia mea mentala:)))

    4. Excelent, Gabi. Sa luati decizia cea mai buna. Personal, in legatura cu Hep B, am avut urmatorul dubiu: de ce e necesar ca un copil (mai ales nou nascut) sa faca acest vaccin, avand in vedere modalitatea de transmitere a virusului? … In planul tau de lectura, te rog sa incluzi si prospectul pentru fiecare vaccin. Rar se intampla ca parintii sa citeasca prospectul. Iti doresc sa ai puterea sa te documentezi si sa alegi ceea ce vei simti ca e mai bine. Cu drag

      Cu drag

    5. Am citit despre sare. Pot spune decat “Pfiu….”. Nici nu stiu daca sa raspund la fiecare subiect, pe subiect ca am amestecat lucruile aici, la comentarii. Despre sare taraganam lectura. Bine ca mi-ai dat aseara un impuls 🙂 Nu am avut nevoie de doua 🙂
      Despre Hep B, se spune ca, la nastere, fatul exte expus infectarii prin contactul cu sangele matern. De aici concluzia ca, pe lg vacc de la 2 luni, sa se mai faca o doza si la o luna. Si am facut-o.. Pt ca pe atunci sufeream si eram marcata ca sunt purtatoare (inactiva) si nu am stiut pana sa raman insarcinata. Pt ca in Ro acest virus nu se detecteaza prin analizele curente, desi o mare parte dintre noi suntem purtatori.Si putem fi purtatori bine-merci, pana la adanci batraneti. Dar boala poate izbucni oricand, de aceea cica acest virus se tine sub control cu analize anuale pt a vedea viremia (cantitatea de virus din organism). Revenind la vaccinare, in afara de doza de la 1 luna,am ai facut si la nastere un alt vaccin suplimentar. Nu eu. Bebe. Imunoglobulina. 800 lei, dar ce conteaza banii cand e vorba de viata? Acum imi pare rau ca nu aveam sursele de info, pe atunci. Si sunt doar 6 luni distanta.. Fata are anticorpi de virus HepB cu duiumul acum. Sa o vad ce face cu ei, saraca:) Doctora mi-a zis azi, in deschiderea ei: bine, bine dar daca exista vaccinarea pt HepB pe vremea dvs acum poate nu o contactati.”. Si toata lumea e fericita ca bebe are anticorpi. Eu nu sunt:). Dar trec peste si ma focusez pt restul. Saam taria si linistea sufleteasca sa le refuz…

    6. Sare – eu am fost socata acum 7 ani cand am auzit, atat de consecinte si abuz, dar mai ales de ignoranta in care traisem pana atunci.

      Ref vacinare – te inteleg foarte bine, ai spus si ai gandit bine ca trebuie sa faci ceea ce iti va da liniste sufleteasca, orice decizie pro sau contra implica responsabilitate deosebita din multe puncte de vedere.

      Sa fiti sanatosi si Dumnezeu cu voi in orice decizie.

    7. imi place principiul cu putine surse de incredere 🙂

      ale tale care sunt?

    8. Dr. Doru Laza, Dr. Collin Campbell, Dr. Pavel Chirila

  2. Offff…acum recitind anumite postari am gasit-o pe aceasta in care spui ca i-ai dat quinoua de la 1 an…BB al meu are doar 8 luni si i-am dat azi 2 linguri de quinoua fierte cu fructe…dar m-a indemnat ca scrie pe ele ca nu contine gluten :). O sa mai astept si eu atunci macar vreo 2 luni….dar incercam sa ma feresc de ovaz care contine gluten si ar ramane sa-i dau inca o luna numai mei si orez (de care nu as abuza ca mananca doar daca il fac faina si apoi il fierb dar parca are o tendinta spre constipatie cateodata de la el) si apoi sa ilcep cu grau si toate celelalte de la 9 luni….

    1. Heei, Carmen – fara stres:). Quinoa i-am dat de la 1 an, pentru ca nu m-am gandit pur si simplu la ea:). Lui Petru ii voi da din primele saptamani. Nu te teme, nu trebuie sa fim stresati de litera cartii, ci de spiritul ei.

      Asadar:
      1. Nu e rau ca i-ai dat, insa nu uita regula DE BAZA pe care am spus-o pentru alimente noi, introduse pt prima oara: cantitate mica (nu chiar 2 linguri, ci 2 lingurite pt prima oara!:)), unic aliment nou pe ziua respectiva si – daca nu apar probleme – crestem progresiv cantitatea. Acum, daca nu a patit nimic, poti continua linistita, e un aliment valoros.

      2. Ovazul nu e periculos deloc. Eu i-am dat din prima, de la 6 luni. Ii dai oricum, alternativ, nu doar ovaz. Apropos de constipat, ai grija sa bea lichide multe.

      3. In vest se incepe cu graul de la 5 luni :). Asa ca nu exista reguli batute in cuie, totul e caorice ii dai sa fie putin la inceput, crescut progresiv si, daca nu sunt probleme, mergi mai departe.

      Va pup

  3. buna Cristela

    legat de economisire timp cu gatitul prin folosirea alimentelor congelate: mancarea gatita (fiarta) este ok sa fie congelata?

    mersi frumos!

    1. Ca val nutritiva nu mai ramane mare lucru, de aceea e o optiune pe care nu as recomanda-o decat in caz de forta majora si pe perioade mai mari de 2-3 zile. Am procedat asa doar cu boabele de naut fierte.

  4. Buna Cristela,

    Cunosc regula cu “nu apa in timpul mesei” dar avem o mare problema in a o respecta cu fiica mea de 1 an jumate. Desi ascundem toata apa, paharele, canile atunci cand stam la masa, de cele mai multe ori pe la jumatatea mesei incepe sa ceara insistent apa si daca nu ii dam refuza sa mai manance, se da jos si continua sa caute apa prin casa. Cateodata face chestia asta si daca mananca ciorba…… ((:

    Ai vreo sugestie ce putem face?

    Multumesc mult

    1. Da, dar ma gandesc ca iti trebuie inima “tare”. Cand cere, ii explici si, daca nu mai vrea sa manance o lasi asa, nemancata. Dupa cateva dati i se va face foame si cred ca va intelege ca daca nu mai vrea sa manance, drept “pedeapsa” pentru voi ca nu ii dati apa, atunci chiar nu va mai manca. Oricum, trebuie sa ai rabdare si sa ii explici de multe, multe ori ca nu se bea apa in timpul mesei si mai ales de ce. Prietena mea, Raluca, psihlog, mi-a spus ca unui copil trebuie sa i se repete de vreo 270 de ori parca o regula, ca sa o retina.

      Te rog insa asigura-te ca e bine hidratata pe parcursul zilei si inainte de masa (cu min 30 min inainte), asa incat sa nu fie chiar o nevoie, nu un santaj ce face ea.

      Apropos, cum a ajuns la obiceiul asta?

  5. Draga Cristela, tati a cumparat cartea Elenei Nita Ibrian-Tratat de hrana vie..si am gasit si acolo foarte multe lucruri despre care scrii si tu, inclusiv evitarea lichidelor in timpul sau apropierea meselor(am ramas foarte uimita si m-as fi gandit niciodata la asa ceva) si sunt bucuroasa ca incep usor usor sa invat cat mai multe. Multumesc frumos pentru tot ce faci. Santate multa tie si baietilor.

    1. Anda, dupa cum spuneam aceste lucruri de “bun simt” sunt de mult cunoscute de lumea medicala. Interese de tot felul si paradigme periculoase fac insa ca mediatizarea lor sa fie facuta in folosul sanatatii pe termen lung a publicului larg. sanatate si noi va dorim si multumim!

  6. Iti recomand din suflet o carte, poate sti de ea, poate nu. Se numeste ‘Nutritia omului act sacru’ de Radu Ilie Manecuta. Este extraordinara cartea, si domnul manecuta este un exemplu de om simplu, cu credinta in Dumnezeu, dar foarte intelept.

    1. Multumesc, poti pune informatia pe Forum, la resurse, sa vada toti cititorii, asta e avantajul Forumului.

    2. Ok, am facut asta. Imi cer scuze. Imi era teama de forum pt. ca nu sunt obisnuita cu ele, si ma temeam ca-mi prind urechile dar de fapt nu e deloc complicat.

    3. L-am facut cat mai simplu, ai vazut ca nici eu nu sunt fan forum, am facut ceva pt gustul meu 🙂

  7. draga Cristela,
    te deranjez si eu.ai spus ca nu trebuie sa ii pacalim sau santajam pe copii cu mancarea(lucru pe care din pacate l-am tot facut), dar as vrea sa te intreb care ar trebui sa fie atmosfera de la masa.eu am o fetita de 2 ani jumate si mananca tare, tare prost, e un chin.imi dau seama ca nu e o solutie sa o las la tv sau la pc, dar cum sa procedez sa destind atmosfera fara sa o fac sa nu se concentreze la mancare? sa incerc cu povesti, cu jocul de-a avionul cu lingurita?sau pur si simplu sa ne asezam amandoua la masa, una langa alta,sa ma vada mancand linistita, mai ales ca e acum e mare si poate manca singura? iti multumesc si te pup

    1. Draga Anna,

      Cum ati ajuns la situatia asta?

  8. Nu sunt lamurita cu gustarile dulci, cand ar trebui consumate? Ca o masa in sine sau intre mese?

    1. Gustarile NU TREBUIE sa fie consumate. Ele sunt exceptii, nu regula. Probleme pe care le creeaza mancatul intre mese este explicat in serialul respectiv.

  9. Inaintea de a te cunoaste, prin intermediul siteului tau, in timpul somnului de pranz al fetei mele, ma odihneam si eu. Acum iti citesc articolele. Ce-i drept sunt un pic mai obosita, dar informata. Scrii super frumos:)

    1. Inainte de a ma indrogsti de comunitatea de parinti care ma citesc, dormeam la pranz si noaptea 🙂 Sunt un pic mai obosita, dar fericita si recunoscatoare! 🙂 Va imbratisez, dragile mele …

  10. Draga Cristela,
    Am o intrebare in legatura cu bananele, cate putem consuma intr-o zi? Dar copiii? Locuim intr-o zona unde avem posibilitatea sa le cumparam la pret foarte avantajos si cum sunt coapte nu tin mai mult de 2 zile asa ca le trebuie sa le consumam…De exemplu, e mult pentru un copil de 3 ani sa manance 4-5 banane pe zi/2 zile pe saptamana? (specific ca nu prezinta nici o reactie adversa, constipatie etc) Dar bebelusii de la cate luni, cat? Le combinam prin rotatie cu alte fructe, dar bananele parca predomina.
    As indrazni sa iti mai cer un sfat: fetitei mele de un an si 2 luni incep sa i se carieze dintii, in ciuda eforturilor de a-i pastra cat de curati, mentionez ca inca o alaptez, este nevaccinata si nascuta la domiciliu, ca sa fie completa descrierea:) revin, ce as putea face pentru ea, stiind din experienta cu fratiorul ei de 3 ani care nu mai are dintii incisivi si pentru care suntem sfatuiti sa-i scoatem..iar fratiorul cel mai mare are dintii perfecti, ca sa-i pomenesc pe toti 3:)
    Sunt recunoscatoare pentru toate sfaturile utile de pe blog!!

  11. Draga Cristela,

    Nebanuite sunt caile Providentei caci mi-a indreptat degetele catre blogul tau cu un scop si exact cand trebuia:inainte de venirea pe lume a bubulinei mele. Acum are 10 luni,inca o alaptez si este o mica vegetariana,foarte sanatoasa(sfaturile tale si ale Elenei Pridie m-au ajutat enorm).Si cum lucrurile frumoase si bune trebuie mentinute cu munca si efort,Divinitatea mi-a aruncat doua provocari,asa,ca pentru o mama:
    1.Vreau sa imi educ copila in a avea un stil de viata vegetarian deoarece, din proprie experienta,proteina animala nu mi-a adus vreun beneficiu din punct de vedere al sanatatii.In momentul in care am renuntat la ea,starea de sanatatea s-a imbunatatit simtitor.Desi cei din familie au observat asta si le si vorbesc despre aceasta schimbare,ei (si,in mod special sotul, care, cu mahnire iti zic, este “ciolan addicted”)ma preseaza sa ii dau fetitei mele ba putin out,ba putina carnita si tot asa.Eu le spun ca,iata,cat este de sanatoasa, plina de viata,ia in greutate, totul este ok.De ce sa ii intinez trupsorul curat si perfect dat de natura?Ei aud,dar nu asculta si imi spun ca toate astea se intampla deoarece inca o alaptez,ca laptele meu o sustine.Dar dupa aia, ce o sa fac? Nu mai spun ca cu greu au acceptat ideea ca vreau sa o alaptez pana la 2 ani.Stai sa vezi cand le voi spune ca vreau sa o alaptez pana pleaca la facultate,caci nu am de gand sa ii refuz draga de tzitzi decat atunci cand nu va mai dori ea.Da…e greu.
    2.Vaccinurile…Cu greu mi-am convins sotul sa nu o vaccinam (restul familiei nici nu este de acord cu aceasta decizie a noastra si mereu ma intreaba de ce si,iti spun sincer, draga Cristela,ca le-am explicat de zeci de ori, cu argumente,de ce nu vaccinam,dar iarasi, aud, dar nu asculta).Insa aici am un deadline:sotul a fost de acord sa nu o vaccinam pana la 2 ani,dupa aceea ii vom face toate vaccinurile.Degeaba ii dau exemple de situatii nefericite si ii dau articole,simt ca vorbesc singura.
    Nu am de gand sa renunt la ce am inceput,caci simt ca fac bine.Totusi am nevoie de un sfat legat de cele de mai sus.Uneori am impresia ca puterea exemplului nu functioneaza,iar alteori ma simt coplesita cand vad ca trebuie sa tin piept propriei familii si a ideilor lor traditionale cu privire la un start bun in viata a copilului meu.Nu vreau sa ma lupt cu ei,caci nu imi place starea de conflict si tensiunea,vreau sa fiu zen pentru fetita mea;nu cred ca are nevoie de o mama cu sabia in mana tot timpul.Insa nici nu stiu acum cum sa procedez.Ma rog zilnic ingerilor si Providentei sa ma lumineze,sa iau cele mai bune decizii si sa nu imi ranesc prunca in nici nu fel.Mi-am dorit-o atat de mult,iar ea a binevoit a veni la mine,incat nu as putea sa mi-o iert daca…refuz sa ma gandesc.
    Draga Cristela,ce ma sfatuiesti?

    Multumesc frumos!

  12. Buna Cristela!!cum reusesc sa ti adresez niste intrebari?sau unde sa ti scriu?

    1. Draga Denisa, multumesc pentru mesaj. Daca sunt personale, te rog foloseste pentru prima oara formularul de la Contact, pentru a nu intra in Spam. Te rog sa citesti si ce am scris pe pagina respectiva,

      Cu mult drag,

      cristela

  13. Draga Cristela, ma bucur enorm ca am gasitu site-ul tau. Am gasit pe net sute de site-ul asemanatoare, dar al tau este complet, are de toate, alimentatie sanantoasa, copii si iubire.

    Tocmai de asta cred ca doar tu ma poti ajuta. Incerc sa scriu pe scurt situatia noastra: suntem raw till4 vegani, avem o fetita de 11 luni, nevaccinata, alaptata la cerere, cu 8 dintisori si hipr activa. De dimineata pana pe la 3-4-5 mancam fructe acide la inceputul zilei, apoi fructe dulci, iar seara legume crude si gatite la abur. La locul de joaca are o sticluta cu apa si una cu suc(un fructe dat prin blender, cu apa si strecurat ca nu am storcator). Lapte de migdale sau cocos nu vrea. Fata e hiper activa, nu sta in scaunul ei, nu ii place legata (si noi am lasat-o libera, naturala) nu ii place sa ii dau cu lingurita. Si ii dau la locul de joaca o farfurie cu bucati de fructe (mancam amandoua, pe jos) si cu o mana mananca, cu una se joaca, mai pleaca, mai schimba jucariile, mai mananca ceva, mai uita de mancare, mai vrea san (alaptex cam la 2 ore, si noapte la 3-4 ore). Tot procesul asta dureaza cam o ora. De obicei mai raman fructe si ea vine si papa cat si cand vrea. Cateodata mai fac smoothie. Ceea ce nu imi place e ca nu are un program de mese fixe, pentru ca nici noi nu avem, mancam fructe pe saturate, pana nu ne mai e foame. Si seara cina, cand sta in scaunul ei pentru ca ii dau diverse legume pe tava si ii place sa le aleaga. Dar nu stiu daca se satura in cursul zilei, nu stiu cat ar trebui sa ii dau, pentru ca e zapacita si jucausa, nu sta langa mine pana se satura si nici nu pot sa fug dupa ea sau sa o fortez. Nu cred ca se satura pentru ca la jumate de ora vrea san, si nu cred ca e bine sa le amestec asa, ca nu s-a digerat inca ce avea in stomacel. Nu am numarat de cate ori dau san, pentru ca nici la san nu are rabdare, nu sta mai mult de 1-3 minute (in afara de amiaza si seara cand adoarme), dar o alaptez des pentru varsta ei. Nu cred ca se satura cu fructe (am incercat cereale, orez, ovar nu prea ii plac, 2-3 lingurite si intoarce capul). Ce parere ai? Cum ar trebui sa procedez? Multumesc

Care este opinia ta?