Se-ntorc copii acasă, primesc cele mai pline de dor pupicuri din galaxie și gata cu dulcegăriile! Vor să ne jucăm ACUM de-a bebelușii care fac boroboațe. Ne jucăm o vreme, doar doar prind și eu momentul să pun diplomat întrebarea ”aceea”. Mi-e drag tare de tot ce fac ei la școală, e atât de diferit de ce am făcut eu, încât nu mă pot abține:
– Și?… Pavel, a fost interesant azi? o apuc pe ocolite, cu generalități chipurile, altfel am toate șansele să ratez răspunsul.
– Îhm… știi cum se spune “pahar” în rusește? Da’ ….”iepure”, știi? Vrei să ne jucăm mai bine de-a școala?
– Vreau, mă-ncumet eu, la gândul că așa împușc doi iepuri dintr-o dată.
– Bine. Poți să-mi spui “Domnule Profesor!”
Dau adunarea, îl chem și pe Petru, și pe Călin, că “Domnule Profesor” vrea neapărat toți elevii din casă. Petru protestează, dar în schimbul promisiunii că după aceea ne jucam din nou de-a bebelușii care fac boroboațe (nu alții, categoric nu!), se-ncumetă și el. Jocul curge frumos,
Domnule Profesor ne-a dat tema
eu sunt fascinată de evoluția lui Pavel,
Tema mea
Petru întreabă non stop când se termină odată jocul plictisitor de-a școala și când începe jocul de-a bebelușii care fac boroboațe,
Tema Petru
Călin execută cu seriozitate temele primite de la “Domnule Profesor”. 🙂
Tema Tata
Una peste alta, terminăm ”ziua de școală”, toata lumea încântată de rezultat, așa că arunc năvodul:
– Auzi, Paveluș, dar tu ce-ai făcut azi la școală?
– Pauze! Acum, după vacanță, avem două pauze, nu una. Și trebuie să le facem pe amândouă. E bine sa faci pauze. E sănătos. Așa a spus învațătoarea.
– Da’ știi ceva? continuă Pavel. A mai spus că dacă suntem obosiți, nu trebuie să venim la școală. Putem să rămânem acasă să dormim și să facem pauze. Mda, e sănătos să faci pauze.
– Am înțeleeeees… Așa vom face când simți că ești obosit. Dar temă, temă nu ai azi? să scap și eu de-o grijă, noh.
– Am, dar nu de desenat. De gândit. Trebuie să ne gândim ce nu se poate număra. Începe tu! face către mine. Să mă satur, dacă tot am întrebat.
Scâââââârț! Pavelas a tras semnalul de alarmă și mintea mea, un tren de mare viteză, a frânat brusc. În conversațiile cu spiritele libere ale copiilor constat ca inerția impregnată gândirii de sistemul încătușat în care am crescut, e înca prezentă în tiparele mele mentale …
– ?!
– Gata, știu eu: firele de iarbă! E iarbă și aici, și la bunicu’ și în Africa. Nu poți să mergi în aceeași zi pe jos de aici până-n Africa și să numeri toate firele de-odată. Și mai e ceva: fulgii de zăpadă!
– Și picăturile de ploaie, intră și Petru în joc, entuziasmat.
– Și iubirea? caut timid să recuperez teren.
– Nu, nu , iubirea POATE fi numărată, înțelegi? Că dacă te iau în brațe de zece ori, înseamnă de zece ori iubire.
– Da, așa e, zice și Petru. Sau dacă te iubesc cât toata lumea, asta e O iubire. UNA.
Tema-i gata, e timpul să ne jucăm de-a bebelușii care fac boroboațe. Vin cu propunerea să joc rolul mamei care dormea pe canapea în timp ce bebelușii făceau boroboațe (știti voi de ce 🙂 ), dar nu ține. Trebuie să fiu educatoarea care aleargă după bebeluși și care îi ia în brațe. Să nu facă boroboațe, ați prins ideea.
Mai târziu, la culcare, Petru mă roagă:
– Mâine, la pachețel, pot să îmi pui șase ursuleți? (Ursuleți = niște “jeleuri” ocazionale, înlocuitoare de haribo, fără balauri în ele, doar din suc de fructe și alge gelifiante.)
– Sigur, mama! n-am întrebat mai mult, deși îmi stătea pe limbă.
A doua zi vine Petru de la gradiniță cu cei șase ursuleți înapoi. Sunt uluită. Cum să va spun?… Ursuleții ăștia sunt plăcerea supremă, delicatesa delicateselor și indiferent ce, nu s-ar refuza vreodată.
– Cum Petru, nu ai mancat tu UR-SU-LE-ȚII???!!!!!
– Mmmm, nu, nu puteam. Am vrut să-i dau doi lui David, doi lui Yan și doi să-mi rămână mie, că așa m-au rugat ieri. Da’ eu le-am spus: ”Bineeee, v-aduc dacă veniți mâine cu fructe în loc de porcării!” (asta e vorba lui pentru toate preambalatele de supermarket, n-am cum s-o cenzurez). Și au venit cu fructe, da’ n-au vrut să mănânce decât puțin. Le-am spus: “Trebuie să mâncați tot mărul și toți strugurii, să mestecați încet și după aia vă dau!”. Da’ ei n-au vrut să mănânce și-atunci nici eu n-am putut să le mai dau.
– Ahammm… Oricum, puteai să-i mănânci tu pe toți, mama.
– Nuuu!? Nu puteam! Nu puteam să mănânc singur, nu-nțelegi? Că am promis! Am promis și ei sunt prietenii mei.
***
Notă: copiii sunt în sistemul de educație alternativă, la o școală liberă. Limba rusă se studiaza pentru a le oferi copiilor experiența necunoscutului absolut, întâlnirea cu o limbă cu adevărat străină, pe care nu au auzit-o niciodată, cu o cultură diferită, cu un alfabet complet diferit. Se consideră ca limba engleză (care face oricum parte din programa oricărei școli) nu mai poate fi considerată o limbă străină. Limbile străine se studiază după cu totul altă metodă decât cea cu care am studiat noi, una fascinantă și neobositoare.
MULTUMESC, Cristela! Ne umplibsufletele de iubire! Abia astept sa te vad!!!!!!!!! ❤️
Roxule drag, multumesc VOUA. Dar ce, crezi ca zambetul tau cald si ochii tai plini de VIATA, sau prima intalnire :), se uita vreodata?… Pe curand (sa vezi ce frumos va fi!…)
Buna Cristela,
Multumesc din suflet pentru toate informatiile pretioase pe care ni le transmiti. As vrea sa stiu si eu ce fel de jeleuri sunt cele pe care le dai baietilor tai. Cum se numesc si de unde as putea sa le cumpar si eu ? Si ce alte dulciuri mai consumati ? Am incercat si noi minunatele batoane Raw Bite 🙂 Esti minunata in tot ceea ce faci si te urmaresc cu mare drag !
Draag mea Amalia, multumesc tie pentru comentariu si intrebari. Mancam doar RawBite si chestiile astea foarte rar, cand vine cineva din Germania si ne poate aduce. Am scris la un comentariu anterior cum se numesc si de unde. Alte dulciuri nu folosim, fac des ciocolata in casa, marzipan (o sa fie reteta in Simplu 2), cate un tort Supercalifragilistic (https://cristelageorgescu.ro/tort-de-ciocolata-supercalifragilistic/09/2015/), inghetata mereu (cea din Simplu 1 si una din Simplu 2) si pielicica (piele de fructe, Fruchtleder, am pus reteta in simplu 2).
Mai mancam cand suntem la drum lung niste pufuleti bio cu mirodenii (cimbru, busuioc, sare de mare), mai fac eu cate o turta dulce (exclusiv iarna), in rest fructe, fructe uscate (baietii adora curmalel MEdjoul, scumpe dar deosebite), mai facem bomboane cafeline (varianta simplificata – https://cristelageorgescu.ro/calciu-fier-si-proteine-cum-s-ar-zice-cafeline/11/2011/).
DUlciurile preparate sunt insa in meniu in lunile reci, cand oferta de fructe de calitate scade simtitor. Altfel din mai pana in noiembrie, o tinem cu fructe la greu. Gustarea preferata.
Imbratisari si multumiri,
cristela
Cu iubire.
Dragii de ei ? Intelepciune frumoasa! Felicitari pt cresterea armonioasa!
De la ce firma cumperi acele jeleuri? Fetita mea a luat contact cand cineva i-a oferit, si pt a evita o suparare mare, am lasat-o sa ia. Si de atunci cand mergem la magazin ii explic ca nu sunt sanatoase, si daca as gasi varianta ta, al lua sa am ca alternativa cand cineva vrea sa ii ofere ceva cu ce eu nu sunt de acord . Iti multumesc!
Draga Alexandra, intelept ai procedat, felicitari! (remember: https://cristelageorgescu.ro/nota/putem-cu-adevarat-feri-copiii-de-consumul-de-dulciuri/). Le cumpar de la un Reformhaus din Germania (in Austria nu am gasit). Arata similar cu insultele de la haribo, dar sunt doar din suc de mar si gelificant natural – fie pectina, fie agar agar. Arata doar, la consistenta sunt altfel fireste, nu sunt cleioase si lipiciase, sunt ca un fel de racitura mai ferma 🙂 Copiii obisnuiti cu celelalte nu le agreeaza. Poti cauta Gummibaerchen Vegani, dar atentie – te uiti neaparat pe eticheta, ca vegan vegan, fara gelatina de porc, dar cu o tona de alte adaosuri. Am vazut mai multe produse cu acelasi nume pe la magazine naturiste. Eu ma voi ambitiona sa le fac acasa. Dupa conferinta! Pentru Simplu 3, daca imi iese pasenta.
Cu iubire,
cristela
Draga noastra Cristela….si eu am avut ieri un moment de ,,revelatie” privind pauzele. Am mers cu ei la piscina si dupa vreo 20 de minute de balaceala imi zice Arsenica al meu:Stau si eu putin pe scaun, fac o pauza si ma odihnesc. Primul impuls a fost sa fortez nota. Hai mama ca poti ! Dar am tacut. A fost prima data cand am tacut. Daca tot nu i-am dus la instructor, am ales sa-i invat eu, atunci hai sa-i respect decizia. A stat frumos pe margine 15 minute, eu m-am ocupat in apa de surioara lui, apoi am iesit sa-mi povesteasca una , alta. L-am invitat la o noua balaceala cu mingile. A venit bucuros si mi-a oferit bonus ,,o prima alunecare craul cu pluta, fara aripioare”. Traiasca pauza in care a observat si a invatat. Copiii nostri-profesorii nostri. Va imbratisam
Draga Iris,
Esti o mamica tare inteleapta! Vezi ce infailibil lucreaza intuitia materna? FELICITARI VOUA. Petru, cand era mai mic, se oprea din joaca si spunea: ”iau o pauza”. Si dormea cate juma de ora, adorabil! Deci pauze si la joaca. Cele mai pauze dintre pauze le consider pe cele de la program structurat. Zilele in care nu trebuie sa ajungem nicaieri, nu depindem de ceas sau de masina. Liber. Copiii moderni au parte de astfel de zile din ce in ce mai putin. Despre noi… nu mai zic.
Cu iubire, imbratisari delfinilor 🙂 si multa iubire.
Hrana pentru suflet ne ‘servesti’ cu fiecare postare, draga Cristela! Abia astept sa te intalnesc pe tine si vibratia ta frumoasa in 19 noiembrie! A dream come true…..soon….?
Draga mea Elena Madalina, multumesc pentru gandul frumos! Pe curand, la ospat de Vitamina L!
“Am promis”. Tie iti vine sa plangi cand copiii tai spun astfel de minuni? Cand baiatul meu spune astfel de lucruri il iau in brate si il strang tare, tare si ma minunez de cata lumina pune Dumnezeu in copiii nostri. Te imbratisez cu drag
Multumesc, iubita Gabi ca ai surprins ESENTA din spatele unei povestioare amuzante. Era ascunsa sub forma comune, ca adevarul, ca o lumina lina.
Imbratisari.
Articolele tale transmit multă vitamina L. Multă sănătate!
Multumim pentru cuvintele calde care se lipesc de suflet!!! As avea o intrebare…jeleurile de carevne vorbesti le pregatesti acasa?.Ma incanta faptul ca sunt sanatoase!asa as face o bucurie in plus fetelor mele!
Multumesc, draga Laura. Am raspuns unui mesaj anterior la intrebarea aceasta, draga mea. Sper sa va pot bucura cu o reteta personala cat mai curand. Imbratisari,
cristela
Multumesc pentru toate darurile invelite in cuvinte delicioase si umplute cu informatii pretioase.
Cand iti permite timpul mi-as dori sa aflu (eventual sa primesc un link/o sursa) despre metoda de a invata limbi straine fara presiune, pe care o practica si copiii tai la scoala.
A fost mentionata o metoda eficienta si blanda si in filmul “Alfabet”, recomandat de Mimi Walter, dar din pacate nu a fost detaliata.
Recunostinta si numai bine!
Cu drag,
Alina
Draga Alina, multumesc pentru intrebare si pentru reamintirea filmului ALFABET, ce valoros!
Cu placere. Este vorba de metoda scolii Rudolf Steiner (pedagogia Waldorf, cu vorbitor nativ de limba straina).
Inainte de a inscrie copiii la aceasta scoala, printre multe activitati la care a trebuit sa participam, a fost si “O zi de scoala pentru parinti”. Ne-am ales materiile si am petrecut patru ore facand exact ce fac copiii nostri acum. Eu mi-am ales rusa, ca muream de curiozitate. Dupa o ora de rusa in clasa I, stiam bine cateva cuvinte, numaram pana la zece, intelegeam si mai multe si – cel mai important – eram captivata, fascinata atat de profesoara, cat si de experienta in sine. Nu am uitat nici acum, dupa aproape un an cuvintele si fiecare cuvant al profesoarei…. Ma gandesc foarte serios sa studiez limba rusa, este o limba minunata, iar experienta participarii al o ora de rusa pentru copii, m-a ajutat sa scap de sub scalvia paradigmelor.
Imbratisari,
cristela
Draga Cristela, spunemi te rog daca mai pot achizitiona simplu 1 ? Am inceput si eu cu pasi marunti sa urmez sfaturile tale si in privinta bebelusilor si alimentatiei, mi-asi dori tare mult sa am in bucatarie si cartea simplu 1. CU MULTUMIRI PENTRU RABDAREA TA
Draga Lavinia, multumesc mult pentru mesaj si pentru comanda. Simplu 1 are o reducere de 11/43%, se poate achizitona la pretul de 31 RON (6.9 EUR) de aici: https://cristelageorgescu.ro/carte/simplu-versuri-hranitoare-1/.
Cu Vitamina L,
cristela
Buna Cristela , sunt o mare admiratoare a blogului tău , de trei ani de zile îți citesc postările și Rețetele și încerc sa asimilez toate informațiile prețioase .Sunt mama a trei băieți pe care am încercat sa-i cresc cu o alimentație sănătoasă cam de trei ani însă au început sa apăra probleme la dantura la ultimii doi băieți fiind vorba de demineralizare din câte am citit , cel mic are 1 anișor și deja primii dințișorii de sus se cresteaza la vârfuri și începe sa se depună ceva pe ei de culoare galben -cenușie , nu reușesc sa îl spăl pe ei ca nu îmi permite ,a fost crescut cu fructe , legume , cereale integrale , semințe , Smoothie , etc , celălat băiețel are 3 ani și la fel pana la doi ani a avut o alimentație foarte sănătoasă, eu inspirându-ma din meniurile tale , doar dințișorii doi de sus sunt înnegriți puțin pornind de sus pana la jumătatea dintelui . La dentist nu am ajuns ca nu sunt de acord cu pastiluțe cu flour sau mai știu eu ce . As aprecia dacă mi -ai putea da un sfat . Te admir foarte mult ! O zi frumoasa !
Draga mea, multumesc pentru mesaj si pentru cuvintele frumoase. Cu mare drag spun tot ce stiu, nu am intalnit in ultimii ani copil care sa nu aiba probleme cu dintii. Am scris ceva aici: https://cristelageorgescu.ro/nota/demineralizarea-dintilor-la-sugari-sau-copii-mici/. Un medic bun, preferabil holisitic, a scris si Mimi Walter despre dantura si stomatologie holistica.
Cu drag
Draga Cristela,
Marturisesc ca vitamina L, la noi in Neamt am tradus-o in vitamina DRR, adica DRagoste Romaneasca. Ilai (are 5 ani si 5 luni) nu il zice pe R, decat singular si din gat…in interiorul cuvantului se transforma in L. Si exersam cu drrrrrrrrrr…ca la sfarsit sa fie cum ai definit-o tu: vit L.
Iubesc ceea ce scrii tu aici pana la lacrimi dar si cu mare bucurie.
Imparasesc sentimentele si ceea ce stii si ceea ce impartasesti cu noi si – ca sa vezi- la noi calea catre Simplu e un drum foarte complicat, apropo de paradoxuri. Nu stiu unde-i lupta mai mare, in interiorul nostru sau in afara. Dar suntem pe cale. Ne luptam.
De fapt, sa ma iertati – eu despre scoala si sistemul de invatamant vroiam sa punctez aici…> iubesc libertatea scolii unde sunteti voi, doar asa ma trezesc din stresul pe care il emana cele 4 ore pe care le petrece Rucsi la scoala noastra in clasa I.
Stresul asta vine asa: de la programa care vrea sa faca totul pe repede inainte fara sa tina cont de copii, fara sa puna baze stabile, apoi de la invataoare – care de altfel este o doamna foarte draguta si o iubesc – dar si ea este stresata la randul ei cu toate birocratiile sistemului – si nu in ultimul rand de la parinti. Nu se pune accent pe emotii ci pe capacitatile de memorie.
Asa, aici la tine pe blog, la articolul asta mi-am descoperit oful asta si l-am scris.
Incerc sa mai indulcesc zilele cu niste cursuri de sah si limba greaca…si multa joaca. si vit DR-L. – dar cel mai bine a fost intr-o zi cand s-a luat curentul ca a nins mult si am stat la lumina lumanarii…
PS de-abia astept cartile. Simple.
Cu drag