Ce crede lumea despre mine?

Număr afişări : 3.109

Când ești bine înfipt cu picioarele în pământ, cu mintea în inimă și cu inima în Divin, cu alte cuvinte când știi limpede ce ai de făcut și de ce, nu mai pui preț pe părerea altora despre tine, despre ceea ce faci, cum faci sau cum ar trebui să faci. Altfel spus, nu-ți mai irosești vremea vieții gândind ce (va) crede lumea despre tine și exprimi sincer cine ești în esența ta pură.

©Cristela Georgescu 2019, Foto: Micul Pixel Photography

Mintea noastră umblă hai-hui ziua întreagă (uneori și noaptea) căutând răspuns la întrebarea: ”Da’ ce-o să zică lumea dacă fac sau dacă spun așa?” Am auzit toți asta (cel puțin) de la părinții noștri, în copilărie, când criteriul decizional pentru o acțiune era bazat pe ce-o să zică vecinii, rudele, cunoscuții, școala, ”gura satului” etc. Ca adulți avem tendința să repetăm acest tipar de comportament dobândit în copilărie și care atrage trădare de sine. Dar cere doar o clipă de luciditate în care să realizăm că:

1. N-are rost să ne batem capul cu ce se vorbește în spatele nostru. Nu știm cu certitudine, ci doar ne imaginăm. Cu alte cuvinte, mintea noastră scrie scenarii SF.

Dacă te preocupă ce-ar putea să creadă sau ce-ar putea să zică ORICINE despre tine, n-o să apuci să mai faci mare lucru în viață, garantat! O să-ți consumi energia cu gânduri stupide și-o să trăiești pentru a împlini așteptările altora de la tine, o iluzie măreață. Oricum n-o să poți obține niciodată aprobarea, admirația, susținerea, loialitatea tuturor. N-a reușit Iisus, desăvârșirea, generozitatea și iubirea personificată, atunci cum să ne perpelim noi, fire de praf în Univers că nu reușim? E caraghios, zău, să ne comportăm așa.

Indiferent ce cred, ce simt sau ce spun oamenii despre noi, acest lucru le aparține lor și numai lor. Gândurile, vorbele, simțămintele și faptele lor – dar și responsabilitatea – toate le aparțin. De aceea e nevoie să le acordăm libertatea de a face ce vor cu ele, mai puțin de a le permite să ne oprească din Călătoria Inimii noastre. Folosind o analogie, putem considera toate opiniiile altora despre noi – un dar. Dacă refuzăm darul, atunci cui îi rămâne?

©Cristela Georgescu 2019, Foto: Micul Pixel Photography

2. În cele mai multe cazuri, avem de-a face cu egoul nostru care ne inflamează imaginația și ajungem să credem că suntem atât de importanți, încât alții n-au altceva mai bun de făcut decât să vorbească sau să ne analizeze pe noi.

Fiecare decide cum își cheltuiește energia aceasta minunată – dar  limitată – numită VIAȚĂ. În general fiecare le are pe ale lui, ca să aibă prea mult timp de noi. Iar dacă are, oricum nu contează ce crede, pentru că oricum nu putem umbla în mintea vreunei ființe, deci e un nonsens să ne agităm încercând să schimbăm ceea ce nu se poate. Ce cred alții nu contează decât pentru ei. Pentru noi contează să fim împăcați cu cine suntem. Să fim permanent focalizați pe scopul și pe sensul vieții noastre și să urcăm fiecare pas cu hotărâre, cu dăruire nelimitată, cu recunoștință, cu prezență 100% și cu grație, ca și când am păși printre cești de porțelan fin.

©Cristela Georgescu 2019, Foto: Micul Pixel Photography

Să ții cont de gura lumii (virtuale) = calea spre trădare de sine. Să fii clar cine ești (nu cine ți s-a spus sau cine se spune că ești) = calea spre Acasa Inimii. Drum bun spre Acasa Inimii, suflete dragi!

 

Număr afişări : 3.109

Distribuie:

Sunt acceptate observații, comentarii critice sau păreri care nu coincid cu ale autorului, dacă:

1. Sunt exprimate cu bunătate autentică și cu omenie.

2. Sunt adevărate.

3. Sunt necesare și aduc un aport constructiv comunității de cititori.

Important

Dacă sunteți într-o situație de urgență, de criză sau dacă o altă persoană e în pericol și aveți nevoie de ajutor imediat, NU FOLOSIȚI ACEST SITE.
  1. Adulmec cu nesat fiecare articol de pe blogul tau cand doarme bebelina 😁.Binecuvantari divine, suflet minunat!!!!

    1. Multumesc, draga Paula pentru curajul de a porni INAPOI spre Acasa Inimii tale.
      Cu iubire,
      cristela

  2. Ma bucur nespus ca am descoperit aceasta pagină! ❤️ Aur!

    1. Va multumesc pentru comentariu si pentru deschiderea de a citi ce scriu!
      Cristela GEORGESCU

    2. Nici nu stiu, sincer, ce sa spun, cum sa spun…Acasa inimii mele e plina de bucurie. Ma gindeam, privind in urma, cit m-a tras inapoi stilul acesta de a trai cu teama de ce spune lumea…cit de putina increderea in mine am avut ( sper sa ajung la linia de plutire ). Cit rau ne facem singuri, considerind rautatile celorlalti drept opinii reale, juste despre nou insine…ma bucur de cele ce ai scris, Cristela..aveam nevoie sa imi citesc propriile mele ginduri, spuse asa frumos de catre tine!
      Te imbratisez cu drag

Care este opinia ta?