Copiii nu “se cresc”. Doar animalele “se cresc”.

Numar afisari: 6.037
Foto: Arhiva personală, Cristela GEORGESCU

Foto: Arhiva personală, Cristela GEORGESCU

Am participat recent la niște seminarii de vindecare, unde peste jumătate dintre adulți (sosiți din toată Europa!) aveau amintiri traumatizante legate de Moș Crăciun, de Moș Nicolae, de seara de Ajun, traume cu efecte de neimaginat asupra sănătății lor și a familiei lor. Îmi crapă obrazul de rușine în fața lui Dumnezeu, că n-am evoluat prea mult și ne comportăm în continuare inconștient cu copiii noștri. De zeci de ani, în decembrie, lună inundată de sentimentul Bucuriei și al Recunoștinței, îi manipulăm emoțional, îmbolnăvindu-le pe termen lung trupul, mintea și inima, folosind în scop omenesc niște noțiuni spirituale a căror semnificație autentică părem incapabili să o pătrundem.

Aud prin intermediul copiilor mei și văd în fiecare an cu proprii ochi, povești HORROR despre Krampus (o arătare cu chip de diavol, care vine în locul lui Moș Nicolae sau Moș Crăciun, la copiii care nu au fost cuminți) sau despre Moșul care are tot felul de obiceiuri teroriste, toate provenite din minți care suferă de carențe severe de iubire.

Vreți să le faceți un cadou deștept copiilor? Bine. Uite aici o propunere: ștergeți definitiv din programele mentale și comportamentale de adulți, ritualurile disciplinare atribuite lui Moș Crăciun sau lui Moș Nicolae. Cele prin care copiii primesc ”în scop educativ” fie o nuielușă, fie un avertisment că vor fi luați de Moș (în sac!) și duși nu-știu-unde…, fie nu mai vine Moșul, fie cine știe ce alte bazaconii rezultate din analfabetismul nostru emoțional.

Dragi părinți colegi de părințeală, eu și Călin, soțul meu, ne simțim binecuvântați și recunoscători că datorită lui Petru și Pavel am înțeles: copiii nu se “cresc”. Doar animalele “se cresc”. Copiii se îngrijesc cu gingășie, precum se îngrijesc florile, ca să poată înflori. Atât. Nici în decembrie, nici în altă lună sau zi din an copii nu se bat și nu se amenință cu nuielușe, bețe, bețisoare, curele, pedepse sau vorbe biciuitoare. Doar o minte îngustă și strâmbă ar putea strâmba un lucru atât de drept precum faptul că ” bătaia nu e rupta din Rai, ci de Rai!” și că Moș Nicolae sau Moș Crăciun (nu mai zic de Doamne Doamne!) sunt doar bunătate, blândețe și iubire.

 

Foto: Arhiva personală, Cristela GEORGESCU

Foto: Arhiva personală, Cristela GEORGESCU

Toate trăznăile astea nu fac decât să imprime frica în fiecare celulă, să paradească imunitatea și să întemnițeze libertarea firii, 24 de ore din 24, mai mult de o seară pe an…

Trăim noi în secolul XXI, dar purtăm niște pantofi scâlciați, moșteniți din Evul Mediu! Jos cu ei! Pentru copiii acestei lumi și pentru nemurirea steluțelor din privirea lor.

 

Foto: Arhiva personală, Cristela GEORGESCU

Foto: Arhiva personală, Cristela GEORGESCU

 

Numar afisari: 6.037

Distribuie:
  1. Draga Cristela,

    Multumesc de mesaj, valabilitatea lui nu stiu cand se va sterge, si nu doar in legatura cu Mos Nicolae/Mos Craciun, toate mesajele societatii si mass mediei sunt de inducere a fricii si starii incapacitate.Ma straduiesc pe cat posibil sa sterg asta si din mintea mea, iar copilului meu sa ii transmit un mesaj de iubire si pace. Din pacate astfel de mesaje se transmit si la gradinita, al meu baietel mi-a spus ca o doamna ingrijitoare le zice ca daca nu fac fisele vor ajunge la cresa(ca si cum cresa este bau bau) iar eu acum incerc sa il ajut sa isi rezolve acesta teama( nu doreste sa mearga la gradinita de multe ori din cauza fiselor).
    Sarbatori cu bucurii si pace iti doresc tie si familiei tale.
    Te imbratisez.
    Andreea

  2. Buna dimineata Cristela
    Pina anul trecut eu îi ascundeam baiatului meu (avea 5.5 ani) ca Mos Craciun si Nicolae sint de fapt doar in povesti si ca de fapt parintii aduc cadourile. Dar mi-a venit apoi cu o intrebare pusa pt a lamuri ce i-a spus alt copil de la scoala: “Mami, chiar exista Mos Craciun ? Ca X zice ca nu exista si ca de fapt sint parintii”
    N-am putut sa-l pacalesc, si i-am spus adevarul. Dar teama mi-e ca o particica din frumusetea bucuriei si mirarea lui s-au dus. Anul acesta stia cine-i umple cizmulitele si parca n-a mai fost la fel… Oare cit de bine era sa mai dureze ascunderea sau cit de bine e sa le spunem ori ba cine exista si cind…?

    1. Multumesc, draga Adriana pentru comentariu. Acestea sunt intrebari la care fiecare parinte le gaseste (daca vrea) singur raspunsul. Nu exsta O CALE prin care sa stabilim cum e mai bine sa procedam, pentru ca fiecare familie, fiecare context si fiecare copil – sunt diferite.

      In plus, nu vreau sa dau eu retete sau proceduri sau raspunsuri prestabilite, pentru ca atunci ar deveni un fel de dogme si intentia mea este opusa, de eliberare.

      Ieri discutam exact pe aceesi tema cu cineva apropiat. Acum, cu tot ce stiu si am experimentat pana acum, vad lucrurile simplu. Cand mi s-a spus ca nu exista aveam 6 ani. Nu m-a simtit in niciun fel tradata, viata e un joc! N-am facut o poveste din asta, pe care sa o alimentez an de an, in detrimentul meu de fapt. Pur si simplu mi-a parut rau si am refzuat sa cred, asa cum nu cred nici azi, ca NU exista.

      Eu SIMT ca exista si ca e un spirit bun, venit din aceeasi Sursa de Iubire din care venim si in care ne intoarcem toti. Suntem inconjurati de tot felul de forme de fiintare, daca nu le vedem, asta nu inseamna ca nu exista. L-ai vazut intocmai pe Dumnezeu? Cum stii totusi ca exista?

      Tu zi-i cum simti, ca e copilul tau. Complicarea asta (“Cum sa ii zic mai bine sa fie bine?”) exista in mintile adultilor, copiii vad lucrurile mai simplu (fireste, exista posibilitatea ca atunci cand ajung adulti, daca nu sunt constienti de sine, sa dea si ei in povesti tip victimizare si acuzare, sub influenta altor persoane sau idei).

      La noi a venit mereu Mos Craciun, el este iubire, ca si Mos Nicolae si vine de la Sursa Unica a Iubirii. Copiii nu au uitat inca (asa cum am uitat noi, adultii prinsi in lumea materiala) de faptul ca sunt mai presus de orice, fiinte spirituale. Asa ca m-a ajutat asta, le-am explicat ca Mos Craciun nu exista in fapt, ci in spirit. Ca e un spirit bun, care e doar iubire si care pune in inima parintilor dorinta de a completa bucuria nasterii micutului princ Iisus, cu bucuria unui cadou. El ii ajuta sa obtina bani, sa afle si sa cumpere cadoul potrivit. “Cum, de fapt tu cu tata ne luati cadoul?”.
      “Noi il cumparam, dar asta doar pentru ca Mos Craciun ne sprijina si ne indruma. Bunatatea lui Mos Craciun si Mos Nicolae ajunge pe pamant la copii, prin parinti. Parintii sunt un instrument.”

      Eu ii cunosc pe copiii mei si simt ce informatii si sub ce forma le pot da. La fel de bine sper ca isi stie fiecare parinte pruncii si atunci va actiona in consecinta.

      A nu se uita insa, ca NU lucrurile logice ne dau bucuria vietii. Ce vreau sa spun cu asta? E logic sa ne trezim dimineata, sa mancam, sa lucram, sa mancam, sa ne spalam, sa ne culcam, sa o luam iar de la capat. E logic. E real. Dar daca ar fi doar asta, dupa 50 de ani ne-am sinucide toti. Zambetul unui copil, cerul senin, soarele, cantecul pasarilor, parfumul florilor acestea sunt lucrurile nelogice, care dau savoare si sens vietii si se impletesc cu lucrurile logice.

      Asa si cu “adevarul” logis sau nelogic despre Mos Craciun. Nu exista un adevar general, ci dar unul interior, personal, care salasuieste in inima noastra.

      Cu iubire si recunostinta,

      cristela

Care este opinia ta