CORONAVIRUS: De ce toată lumea a greșit?

Vizualizări: 2.345

Articolul original a fost publicat în revista elvețiană Weltwoche (Săptămâna Mondială) pe 10 iunie 2020. Autorul, Beda M Stadler, profesionist apreciat și recunoscut în Elveția, fost director al Institutului de Imunologie de la Universitatea din Berna, biolog și profesor emerit.

Versiunea în limba engleză AICI
Sursa traducerii în limba română: Facebook via Adelaida CASTER

CORONAVIRUS: DE CE TOATĂ LUMEA A GREȘIT
Coronavirusul se retrage lent. Ce s-a întâmplat de fapt în ultimele săptămâni? Experții au ratat conexiunile de bază. Răspunsul imun împotriva virusului este mult mai puternic decât am crezut noi.

Autor: Beda M. Stadler

Asta nu este o acuzație, ci o analiză nemiloasă [a situației actuale]. Aș putea să mă pălmuiesc, pentru că m-am uitat mult prea mult timp la Sars-CoV2 cu panică. De asemenea, sunt oarecum enervat de mulți dintre colegii mei din imunologie care până acum au lăsat discuțiile despre Covid-19 la virologi și epidemiologi. CRED CĂ ESTE TIMPUL SĂ CRITIC CÂTEVA DINTRE AFIRMAȚIILE PUBLICE PRINCIPALE ȘI COMPLET GREȘITE DESPRE ACEST VIRUS.
În primul rând, A FOST GREȘIT SĂ SUSȚINEM CĂ ACEST VIRUS A FOST CEVA NOU. În al doilea rând, A FOST ȘI MAI GREȘIT SĂ SUSȚINEM CĂ POPULAȚIA NU AR AVEA DEJA O ANUMITĂ IMUNITATE ÎMPOTRIVA ACESTUI VIRUS. În al treilea rând, A FOST O ÎNCORONARE A PROSTIEI SĂ AFIRMĂM CĂ CINEVA AR PUTEA AVEA COVID-19 FĂRĂ NICIUN SIMPTOM SAU CHIAR SĂ TRANSMITĂ BOALA, FĂRĂ SĂ PREZINTE SIMPTOME.
Dar să ne uităm la lucrurile astea, unul câte unul.

1. UN VIRUS NOU?

La sfârșitul anului 2019, un coronavirus, care era considerat inedit, a fost detectat în China. Când a fost identificată secvența genetică, adică modelul acestui virus, și i s-a dat un nume similar cu Sars-ul identificat în 2002, adică Sars-CoV-2, ar fi trebuit să ne întrebăm deja cât de mult este [acest virus] legat de alte coronavirusuri care pot îmbolnăvi ființele umane. Dar nu, noi în schimb am discutat despre de la care animal, ca parte a unui meniu chinezesc, s-ar putea să fi apărut virusul. Cu toate astea, între timp, mult mai mulți oameni au ajuns să creadă că chinezii au fost atât de proști încât să elibereze acest virus asupra lor, în propria lor țară. Acum că vorbim despre dezvoltarea unui vaccin împotriva virusului, vedem brusc studii care arată că acest așa-numit nou virus este foarte puternic legat de Sars-1, precum și de alte beta-coronavirusuri care ne fac să suferim în fiecare an în forma unei răceli. În afară de similitudinile pure din secvența (genetică) dintre diferitele coronavirusuri care pot îmbolnăvi oamenii, [oamenii de știință] lucrează în prezent la identificarea unui număr de zone ale virusului în același mod în care le identifică și celulele imune umane. Nu mai este vorba despre relația genetică, ci despre modul în care sistemul nostru imunitar vede acest virus, adică ce părți ale altor coronavirusuri ar putea fi utilizate într-un vaccin.

Așadar: Sars-Cov-2 nu este chiar atât de nou, ci doar un virus rece sezonier care a suferit o mutație și care dispare în timpul verii, așa cum fac toate virusurile (anotimpurilor) reci – ceea ce observăm la nivel mondial în acest moment. Și apropo, gripa virală suferă semnificativ mai multe mutații și nimeni nu ar pretinde vreodată că o nouă tulpină de virus gripal a fost chiar complet nouă. Mulți medici veterinari au fost enervați de această afirmație privind noutatea pentru că, timp de ani de zile, ei au vaccinat pisici, câini, porci și vaci împotriva coronavirusurilor.

2. BASMUL LIPSEI DE IMUNITATE

De la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) până la fiecare virolog de pe Facebook, toată lumea a susținut că acest virus este deosebit de periculos pentru că nu exista imunitate împotriva lui, pentru că era un virus inedit. Chiar și Anthony Fauci, cel mai important consilier al administrației Trump, la început, a semnalat la fiecare apariție publică că pericolul virusului constă în faptul că nu există imunitate împotriva lui. Tony și cu mine ne-am așezat adesea unul lângă celălalt la seminarii de imunologie la Institutul Național de Sănătate din Bethesda, în SUA, pentru că atunci lucram în domenii conexe. Așa că, o vreme, am fost destul de necritic cu privire declarațiile lui, din moment ce era un respectabil coleg de-al meu. Fisa a căzut doar când mi-am dat seama că primul test de anticorpi disponibil în comerț [pentru Sars-CoV-2] a fost realizat dintr-un antic test de anticorpi ce era menit să detecteze Sars-1. Acest tip de test evaluează dacă există anticorpi în sângele cuiva și dacă au apărut ca urmare a unei lupte timpurii împotriva virusului. [Oamenii de știință] chiar au extras anticorpi dintr-un Lama care ar detecta Sars-1, Sars-CoV-2 și chiar virusul Mers. De asemenea, a fost cunoscut faptul că Sars-CoV-2 a avut un impact mai puțin semnificativ în zonele din China unde anterior Sars-1 a fost înverșunat. Aceasta este o dovadă clară care sugerează în mod urgent faptul că sistemul nostru imunitar consideră Sars-1 și Sars-Cov-2 cel puțin parțial identice și că un virus ne-ar putea proteja probabil de celălalt.

Atunci am realizat că întreaga lume pur și simplu a pretins că nu există imunitate dar că, în realitate, NIMENI NU AVEA UN TEST PREGĂTIT SĂ DEMONSTREZE o astfel de afirmație. Asta nu era știință, ci o speculație pură bazată pe o senzație din abdomen, care a fost apoi papagalicită de toată lumea. PÂNĂ ÎN ZIUA DE AZI NU EXISTĂ NICI MĂCAR UN SINGUR TEST DE ANTICORPI CARE SĂ DESCRIE TOATE SITUAȚIILE IMUNOLOGICE POSIBILE, cum ar fi: dacă cineva este imun, de când, ce țintesc anticorpii neutralizanți și câte structuri există pe alte coronavirusuri care în mod egal pot conduce la imunitate.

La mijlocul lunii aprilie, a fost publicată o lucrare de către grupul lui Andreas Thiel la Charité Berlin. O lucrare cu 30 de autori, printre care virologul Christian Drosten. Acesta a arătat că 34% dintre persoanele din Berlin care nu au fost niciodată în contact cu virusul Sars-CoV-2, totuși au avut imunitatea celulelor T împotriva acestuia (imunitatea celulelor T este un alt tip de reacție imunitară, vezi mai jos). Asta înseamnă că celulele T ale noastre, adică celulele albe din sânge, detectează structuri comune ce apar pe Sars-CoV-2 și pe virusurile reci obișnuite și, prin urmare, le combate pe amândouă.

Un studiu realizat de John P A Ioannidis de la Universitatea Stanford – unul dintre cei mai cunoscuți zece oameni de știință din lume, potrivit Fundației Einstein din Berlin – a arătat că imunitatea față de Sars-Cov-2, măsurată sub formă de anticorpi, este cu mult mai mare decât se credea anterior. Ioannidis nu este cu siguranță un teoretician al conspirației care vrea doar să înoate împotriva fluxului; cu toate acestea, acum el este criticat, pentru că testele de anticorpi utilizate nu au fost extrem de precise. Cu asta, criticii săi recunosc că încă NU AU ASTFEL DE TESTE. Și, pe de altă parte, John P A Ioannidis are o ‘greutate’ științifică atât de mare, încât toți virologii germani combinați sunt ‘ușori’ prin comparație.

3. EȘECUL MODELATORILOR

Epidemiologii au căzut și ei în mitul că nu există imunitate la nivelul populației. De asemenea, nu au vrut să creadă că coronavirusurile sunt virusuri de sezon care dispar în timpul verii. Altfel, curbele modelelor lor (de prognoză) ar fi arătat diferit. În timp ce scenariile cele mai grave inițiale NU au devenit nicăieri realitate, unii sunt încă (prinși) în continuare în modele care prevăd un al doilea val. Să le lăsăm speranțele – nu am văzut niciodată o ramură științifică în care s-a manevrat atât de mult în offside (în afara jocului). Încă nu am înțeles de ce epidemiologii au fost atât de mult mai mult mai interesați de numărul morților decât de numărul celor care ar fi putut fi salvați.

4. IMUNOLOGIA BUNULUI SIMȚ

Ca imunolog, am încredere într-un model biologic și anume în cel al organismului uman, care a construit un sistem imunitar adaptat și testat. La sfârșitul lunii februarie, plecând acasă după înregistrarea unei emisiuni TV de politică elvețiană, i-am menționat lui Daniel Koch [fostul șef al secției federale elvețiene „Boli transmisibile” al Oficiului Federal al Sănătății Publice] că bănuiam că există o imunitate generală a populației față de Sars-Cov-2. El mi-a contrazis părerea. Ulterior l-am apărat oricum, atunci când a spus că copiii nu sunt un factor motor în răspândirea pandemiei. El bănuia că copiii nu au un receptor pentru virus ceea ce, desigur, este o prostie. Totuși, a trebuit să recunoaștem că observațiile sale erau corecte. Dar faptul că ulterior toți oamenii de știință l-au atacat și au cerut studii care să-i demonstreze punctul de vedere, a fost oarecum ironic. Nimeni nu a cerut studii care să demonstreze că mor oameni din anumite grupuri de risc. Când primele statistici din China și ulterior datele mondiale au arătat aceeași tendință, adică faptul că aproape că niciun copil sub zece ani nu s-a îmbolnăvit, toată lumea ar fi trebuit să argumenteze că, în mod clar, copiii trebuie că sunt imuni. Pentru orice altă boală care nu afectează un anumit grup de oameni, am ajunge la concluzia că acel grup este imun. Când în mod trist, oamenii mor într-un azil de bătrâni, dar în același timp alți bătrâni cu aceiași factori de risc sunt complet nevătămați, ar trebui să concluzionăm, de asemenea, că sunt imuni.

Dar acest bun simț pare să le fi scăpat multora, să-i numim „negaționiști ai imunității” așa doar pentru distracție. Această nouă rasă de negaționiști au fost nevoiți să observe că majoritatea persoanelor care au testat pozitiv pentru acest virus, adică virusul era prezent în gâturile lor, nu s-au îmbolnăvit. Termenul de „purtători tăcuți” a fost scos ca dintr-o pălărie și s-a pretins că cineva poate fi bolnav fără să aibă simptome. Ce zici de asta! Dacă de acum înainte se naturalizează acest principiu pe tărâmul medicinei, asiguratorii de sănătate chiar vor avea o problemă, dar și profesorii ai căror studenți ar putea acum să pretindă că au orice fel de boală ca să sară peste școală, dacă până la urmă nu ar avea nevoie de niciun simptom pentru a pretinde că sunt bolnavi.

Următoarea glumă pe care unii virologi au împărtășit-o a fost afirmația că cei bolnavi fără simptome ar putea totuși răspândi virusul la alte persoane. Bolnavul „sănătos” ar avea atât de mult virus în gât, încât o conversație normală între două persoane ar fi suficientă pentru ca „sănătosul” să-l infecteze pe celălalt sănătos. În acest punct, trebuie să disecăm ce se întâmplă aici: Dacă un virus crește oriunde în corp, de asemenea și în gât, înseamnă că celulele umane mor. Când celulele [umane] mor, sistemul imunitar este alertat imediat și este produsă o infecție. Unul dintre cele cinci simptome cardinale ale unei infecții este durerea. Este de înțeles că cei afectați de Covid-19 s-ar putea să nu-și amintească de jena din gât inițială și apoi să susțină că nu au avut simptome în urmă cu câteva zile. Dar, ca medicii și virologii să transforme acest lucru într-o poveste a bolnavilor „sănătoși” care stârnește panica și care a fost adesea dată ca motiv pentru măsuri mai stricte de blocare, asta arată doar cât de proastă este gluma cu adevărat. Cel puțin OMS NU A ACCEPTAT PRETENȚIA DE INFECȚII ASIMPTOMATICE ȘI CHIAR A CONTESTAT ACEASTĂ AFIRMAȚIE PE SITE-UL SĂU WEB.

Iată un rezumat succint și sumar, în special pentru negaționiștii imunității, a modului în care oamenii sunt atacați de germeni și cum reacționăm la ei: Dacă în mediul nostru există virusuri patogene, atunci toți oamenii – imuni sau nu – sunt atacați de acest virus. Dacă cineva este imun, începe bătălia cu virusul. Mai întâi, cu ajutorul anticorpilor, încercăm să prevenim ca virusul să se lege de propriile noastre celule. În mod normal, asta funcționează doar parțial, nu toate sunt blocate și unele virusuri se vor atașa de celulele corespunzătoare. Nu e necesar ca asta să conducă la simptome, dar nici nu este o boală. Pentru că o a doua gardă a sistemului imunitar este chemată acum la acțiune. Acesta constă în celulele T menționate mai sus, celule albe din sânge, care pot determina din exterior în care alte celule se ascunde acum virusul ca să se multiplice. Aceste celule, care acum incubează virusul, sunt căutate în întregul corp și ucise de celulele T până când ultimul virus e mort.

Așadar, dacă facem un test corona PCR pe o persoană imună, nu este detectat un virus, ci o mică parte spulberată a genomului viral. Testul revine pozitiv atâta timp cât rămân mici părți distruse ale virusului. Corect: Chiar dacă virusurile infecțioase sunt moarte de mult, un test corona poate ieși pozitiv pentru că metoda PCR multiplică chiar și o fracțiune minusculă din materialul genetic viral [pentru a fi detectat]. Exact asta s-a întâmplat când a existat știrea globală, chiar împărtășită de OMS, că 200 de coreeni care au trecut deja prin Covid-19 au fost infectați a doua oară și că, prin urmare, nu există probabil imunitate împotriva acestui virus. Explicația a ce s-a întâmplat cu adevărat și o scuză a venit abia mai târziu, când a fost clar că coreenii imuni erau perfect sănătoși și au avut doar o scurtă luptă cu virusul. Punctul crucial a fost faptul că resturile de virus s-au înregistrat la testul excesiv de sensibil și, prin urmare, au ieșit ca fiind „pozitive”. ESTE PROBABIL CA UN MARE NUMĂR DE INFECTĂRI RAPORTATE ZILNIC SĂ SE DATOREZE PUR ȘI SIMPLU RESTURILOR VIRALE.

Testul PCR cu sensibilitatea sa extremă a fost perfect inițial pentru a afla unde ar putea fi virusul. Dar ACEST TEST NU POATE IDENTIFICA DACĂ VIRUSUL ESTE ÎNCĂ VIU, ADICĂ ÎNCĂ INFECȚIOS. Din păcate, acest lucru i-a determinat și pe unii virologi să echivaleze puterea unui rezultat al testului cu încărcarea virală, adică cantitatea de virus pe care cineva o poate expira. Din fericire, cu toate acestea, centrele noastre de zi au rămas deschise. Virologii germani au ratat acea parte pentru că, în principiu, ei nu se uită la ce fac alte țări chiar dacă numărul cazurilor din alte țări scade mai rapid.

5. PROBLEMA CU IMUNITATEA LA CORONA

Ce înseamnă toate acestea în viața reală? Timpul de incubație extrem de lung de două până la 14 zile – și rapoarte de 22 până la 27 de zile – ar trebui să trezească orice imunolog. La fel ca și afirmația că majoritatea pacienților nu ar mai secreta virusul după cinci zile. Ambele [afirmații] la rândul lor conduc de fapt la concluzia că există – cumva într-un fel de fundal – o imunitate de bază care deformează evenimentele, în comparație cu un ciclu preconizat [al unei infecții virale] – adică duce la o perioadă de incubație lungă și la o imunitate rapidă. Această imunitate pare, de asemenea, să fie problema pentru pacienții cu un curs sever al bolii. Titrul nostru de anticorpi, adică precizia sistemului nostru de apărare, este redusă pe măsură ce îmbătrânim. Dar și persoanele cu o alimentație proastă sau care sunt subnutrite pot avea un sistem imunitar slăbit, motiv pentru care ACEST VIRUS DEZVĂLUIE NU DOAR PROBLEMELE MEDICALE ALE UNEI ȚĂRI, CI ȘI PROBLEMELE SOCIALE.

Dacă o persoană infectată nu are suficienți anticorpi, adică are un răspuns imun slab, virusul se răspândește lent prin întregul corp. Acum că nu există suficienți anticorpi, rămâne doar cel de-al doilea picior de susținere al răspunsului nostru imunitar: Celulele T încep să atace celulele infectate de virus din tot corpul. Asta poate duce la un răspuns imun exagerat, practic la o sacrificare masivă; aceasta se numește furtună de citokine. Foarte rar, acest lucru se poate întâmpla și la copiii mici, în acest caz numit sindrom Kawasaki. Această apariție foarte rară la copii a fost folosită și în țara noastră pentru a alimenta panica. Este interesant însă că acest sindrom se vindecă foarte ușor. Copiii [afectați] primesc anticorpi de la donatori de sânge sănătoși, adică persoane care au trecut prin răcelile coronavirusului. Aceasta înseamnă că imunitatea acumulată [presupusă ca fiind inexistentă] în populație este de fapt folosită terapeutic.

ȘI-ACUM CE URMEAZĂ?

Virusul a dispărut deocamdată. Probabil că va reveni iarna, dar nu va fi un al doilea val, ci doar o răceală. Acei tineri și sănătoși care se plimbă în prezent cu o mască pe față ar fi mai bine să poarte în schimb o cască, pentru că riscul de a le cădea ceva în cap este mai mare decât acela de a deveni un caz serios de Covid-19.

Dacă am fi observat o creștere semnificativă a infecțiilor în 14 zile [după ce Elveția a relaxat blocarea], am fi știut cel puțin că una dintre măsuri a fost utilă. În afară de asta, vă recomand să citiți cea mai recentă lucrare a lui John P A Ioannidis în care descrie situația globală pe baza datelor de la 1 mai 2020: Persoanele sub 65 de ani reprezintă doar 0,6 până la 2,6% din toate cazurile de Covid fatal. Pentru a depăși pandemia avem nevoie de o strategie care să se concentreze doar pe protecția persoanelor cu risc în vârstă de peste 65 de ani. Dacă asta este opinia unui expert de vârf, un al doilea blocaj este pur și simplu un lucru necorespunzător.

Pe drumul de întoarcere la normal AR FI BINE PENTRU NOI, CETĂȚENII, DACĂ CÂȚIVA PROMOTORI AI PANICII ȘI-AR CERE SCUZE. CUM AR FI MEDICII CARE DOREAU UN TRIAJ al pacienților cu Covid în vârstă de peste 80 de ani, pentru a nu-i mai ventila. De asemenea, MASS-MEDIA CARE A CONTINUAT SĂ ARATE VIDEOCLIPURI ALARMANTE din spitale italiene pentru a ilustra o situație care nu a existat. TOȚI POLITICIENII CARE SOLICITĂ „TESTARE, TESTARE, TESTARE” fără ca măcar să știe ce măsoară de fapt testul. Și GUVERNUL FEDERAL PENTRU UN APP (o aplicație) care nu va ajunge să funcționeze niciodată și mă va avertiza dacă cineva de lângă mine este pozitiv, chiar dacă nu sunt infecțioși.

În timpul iernii, când gripa și alte răceli își fac din nou rundele, ne putem întoarce la a ne săruta ceva mai puțin și ar trebui să ne spălăm pe mâini chiar și fără ca vreun virus să fie prezent. Iar oamenii care totuși se vor îmbolnăvi, își pot pune măștile pentru a le arăta celorlalți ce au învățat din această pandemie. Și dacă tot nu vom fi învățat încă să ne protejăm grupurile cu risc, va trebui să așteptăm un vaccin care să fie eficient și în cazul persoanelor cu risc.

• Disclaimer: Acest articol nu este destinat să furnizeze diagnostic, consiliere, tratament sau confirmare medicală. Părerile, convingerile și opiniile exprimate în acest articol sunt cele ale autorului și nu le reflectă neapărat cele ale WHN. Orice conținut furnizat de un autor reprezintă părerea sa și nu este destinat să denigreze nicio religie, grup etic, club, companie, agenție, entitate, persoană fizică sau pe nimeni sau orice. Ca atare WHN nu andorsează și nu este responsabil pentru niciun conținut, date, publicitate, produse, bunuri sau servicii, declarații, informații sau opinii exprimate de autor.




Vizualizări: 2.345

Distribuie: