Dacă ai resentimente, sapă două morminte!

Număr afişări : 896

Când te urăsc, te bârfesc, te acuză mincinos, te denigrează, te agresează, oamenii ”beau otravă” sau ”înoată în otravă” și – paradoxal – speră să mori tu.

În ultimele săptămâni le-am trăit pe toate la grămadă, noroc că sistemul corporatist în care am lucrat și unde era la fel, m-a oțelit și noroc că viața în afara acestui sistem m-a înțelepțit.

De ce fac oamenii asta? Nu pentru că sunt răi, ci pentru că asta știu să facă cel mai bine, așa au perceput și au învățat ei că este viața. Și pentru că au timp. Vă asigur că o persoană ocupată să creeze, nu are timp să ucidă.

În articolul de față nu este vorba despre mine, căci eu nu mă simt o victimă care merită compasiune, ci ȘTIU în fiecare celulă a corpului meu că sunt un copil iubit, ghidat și ocrotit al lui Dumnezeu.

Postarea asta este pentru a împărtăși – cu cei care doresc să rămână sănătoși – învățămintele mele în urma acestor interacțiuni pline de otravă. Acum pot vedea detașat aceste învățăminte, de aceea le pot simți și ca urmare le pot exprima clar și pentru alții.

1. Când cineva ne oferă un ”pahar cu otravă”, nu pe noi ne omoară, căci nu din noi izvorăște, nu noi îl ținem în mână și nu noi bem din el. Dacă persoana respectivă are curiozitatea să își facă analize de sânge imediat după ce a deversat ”otrava”, va avea surpriza să descopere cum biochimia interioară personală îi confirmă auto-otrăvirea, la care eu m-am raportat doar metaforic.

2. Când cineva ne oferă un astfel de ”pahar cu otravă”, e sănătos să nu avem resentimente și dorințe de a-i plăti înapoi gestul (noi, Dumnezeu, viața etc). Pentru că în acel moment, conform unui vechi proverb chinezesc, săpăm de fapt două morminte. Nimic din acest Univers fascinant nu rămâne neechilibrat.

E adevărat că tot ceea ce ni se întâmplă, am atras chiar noi. Dar pentru a putea să ne ocupam cu minte limpede și cu inimă bună să înțelegem ce anume din interiorul nostru și de ce a atras ”paharul”, avem nevoie să rezolvăm chestiunea despre care am scris azi și anume: ce facem cu paharul și ce simtim în legătură cu gestul celui care ne ofera acest ”pahar”.

Pace inimilor noastre! <3




Număr afişări : 896

Distribuie:

Sunt acceptate observații, comentarii critice sau păreri care nu coincid cu ale autorului, dacă:

1. Sunt exprimate cu bunătate autentică și cu omenie.

2. Sunt adevărate.

3. Sunt necesare și aduc un aport constructiv comunității de cititori.

Important

Dacă sunteți într-o situație de urgență, de criză sau dacă o altă persoană e în pericol și aveți nevoie de ajutor imediat, NU FOLOSIȚI ACEST SITE.
  1. Iubita, inteleapta Cristela,
    Cit de bine si clar ai putut expune acest topic vechi de mii de ani !
    M-a impresionat cit de bine ai rezumat lupta cu “otrava” ce o aruncam pe altii sau o primim chiar noi de la ei…
    Am inteles si asumat intru totul ceea ce spui. Doar ca…inca nu stiu, sincer , ce sa fac cu periculosul pahar si cum sa ma eliberez de resentimente…
    Te rog, ajuta-ma!
    Tu cum ai reusit?

    Te imbratisez cu mare drag,
    Gabriela

    1. Draga Gabriela,

      Am reusit cu multa rabdare si ingaduinta fata de mine. De cate ori am aruncat si eu sau de cate ori am acceptat sa primesc de la altii, am fost buna, blanda si intelegatiare cu mine. Si asa, cu consecventa si cu CONSTENTA (TREZVIE) am reusit.

      Cum sa te eliberezi de resentimente, intrebi? Pai simplu: alegi ori sa sapi doua morminte, ori sa traiesti fericit. :))

      Cu iubire,

      Cristela

  2. Eu, din nou…fiindca trebuie sa iti multumesc. Banuiam raspunsul. Ba chiar il simteam in mine. Dar aveam nevoie de un imbold. De o confirmare competenta…si mi-ai oferit-o !
    Da, iti multumesc si astept cu nerabdare ce va urma…
    Pace si Iubire,
    Gabriela.

  3. Draga Cristela.
    Tu esti mesager dintr-o alta lume. Dintr- o lume mai buna. Sunt recunoscatoare cerului ca te- am intalnit in zile grele. Si, cu cat imi era mai greu , cu atat intelegeam mai bine cuvintele tale. Iti multumesc pentru ceea ce faci!

  4. Buna ziua,

    Sunteti minunta dna Cristela.Ma bucur ca v-am cunoscut cautand cu totul altceva.Cum pot procura cartile dvs/

    1. Sunt fericita sa te cunosc.
      Ma ajuti sa mi imbunatatesc viata si a familiei mele.
      Ma inspiri sa caut, sa cunosc si sa aplic disciplina in traiul zilnic.
      Si imi dai speranta si o putere ca voi trai frumos si in armonie.
      Am sentimente de invingatoare cand imi privesc copiii si accepta aceste invataminte.
      Continua sa impartasesti cu noi ce simti si cunosti.
      Azi Beau apa cu lamaie si te citesc pana se trezesc copiii.
      Sunt fericita.
      Te imbratisez.
      ” Pluteste drept inainte si daca pamantul pe care il cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea intr-adins pentru a-ti rasplati indrazneala.”
      ( Regina Izabela catre Cristofor Columb )

  5. Draga Cistela,
    Acest articol a venit ca un parfum minunat chiar intr-un moment greu la serviciu pentru mine.Am schimbat jobul acum un an(a fost nevoie,firma unde am lucrat 10 ani s-a prabusit)si sunt in birou cu directoarea.econimica,doar noi doua.A impus in timp(spun in timp pentru ca nu si-a permis in primele 2-3 sapt) niste conditii indirect(nu deschidem geamul deloc nici macar dimineata sa aerisim,nu comunicam nimic niciodata,nu vorbeste deloc 8 ore decat daca eu o interb ceva,tb sa fie 25 grade mereu in birou.).Am incercat mereu sa las de la mine pana cand dupa 6 luni de frustare,dar de comunicat mereu frumos ce ma deranjeaza si ce simt am facut o depresie(prima de acest fel din viata mea).Dupa aceasta am inteles ca experienta prin care trec zic eu a fost necesara pentru evolutia mea,dar acum cateva zile am avut o noua discutie cu ea si mi-a spus ca nimeni niciodata nu a spus nimic,si nu a comentat vreodata si ca eu sunt singura care mi-am spus nemultumireaMentionez ca am aflat ca toti cei care au lucrat cu ea nu au rezistat mai mult de un an si au plecat,doar ca nu au spus niciodata motivul plecarii decat colegilor,tipic romanilor).Am fost si la dir general cu rugamintea de a ma muta in alt birou si nu a vrut ,pe motiv ca dep.ec trebuie sa fie impreuna.Fiul meu imi spune mereu sa plec de acolo.Sunt ec,am destula experienta(am acceiasi varsta cu tine),dar acum cu virusul acesta este mai greu sa gasesc repede altceva.Ma simt mereu incarcata si fara un confort fizic si psihic in acel birou.CUM as putea pana mai stau aici sa traiesc fericit,fara resentimente?Sunt o luptatoare,dar sunt sensibila si ma afecteaza uneori si parerea celor din jur despre mine.Mi-as dori sa ma otelesc si eu!!!!
    Cu pretuire Oana(intalnirea noastra a vut loc la conferinta ta din Martie 2017de la Timisoara).Poti sa-mi raspunzi daca consideri si pe e-mail.Salutari lui Petru si Pavel.

Care este opinia ta?