D’ale Craciunului

Numar afisari: 1.478

Intotdeauna am simtit cum o bucurie navalnica patrunde in fiecare coltisor al inimii mele in timp ce pregatirile de Craciun primenesc atmosfera si mai ales sufletul. Nu, nu ma refer la goana haotica dupa cadouri, prin traficul romanesc la fel de haotic si smintitor … (de cand sunt mama aplic cu consecventa si succes principii de simplificare a vietii si ne e tare bine tuturor). Ah, apropos de cadouri – ca tot e sezonul jucariilor – imi permit sa recomand lecturarea sau reluarea articolului meu (faceti click pe titlul urmator): Dezvoltarea intelectuala a copilului: jucariile si interviul cu conf. univ, dr in psihologie si pedagogie Magdalena Dumitrana, autor al volumelor Copilul, familia, gradinita si Jocuri si jucarii.

Pavel si un puzzle de lemn

De anul trecut pregatirile au inceput sa fie animate in plus si de dorinta noastra, a parintilor, de a vedea cum reactioneaza pruncii in fata simbolurilor Craciunului: luminile, bradul, globurile, Mos Craciun, slujbele cu cor, colinde si Sfanta Impartasanie. E oarecum greu de crezut, dar copiii ne-au atras in a doua copilarie. Eu una, am emotii la fel de mari pentru seara Ajunului, ca pe vremea cand copilaream. Imi amintesc si acum tot, cu de-amanuntul: stradania si complicitatea cu care mama si tata pregateau momentul, dragostea cu care mama imi era alaturi la marea intalnire. Pentru ca in rolul de Mos era … tata :), actualmente zis Bunicu’ si care, evident, e bucuros nevoie mare ca si-a luat din nou in primire rolul lasat deoparte acu’ vreo 30 de ani … :).

Cand eram copil nu mi se parea ciudat ca intotdeauna se intampla sa lipseasca de acasa fix in seara de Ajun … 🙂 Deh, ca si copii ne permitem luxul inocentei. Desi am aflat adevarul despre Mos Craciun odata cu intrarea in clasa I, am refuzat sa il accept muuuulti ani (sa nu radeti). Parca nici acum, vazandu-l din nou pe Bunicu’ in rolul ce l-a consacrat :), nu imi vine a crede ca e el si nu e de fapt chiar Mos Craciun … Doar silueta de balerin il da de gol.

Mos Craciun

Si tot acum inteleg cum de se bucura mama pana la lacrimi de bucuria mea, mai mult decat de darul ei. Ma framantam in sufletul meu de copil cu gandul ca ea a primit doar ceva mic,  si cu toate astea ea era cea mai fericita. Nu intelegeam cum de nu se intristeaza, pentru ca mie asa mi se parea firesc pe atunci :). Am simtit la randul meu cum e cu dragostea de mama: face ca renuntarea (intr-un anumit sens) la viata proprie sa te implineasca mai mult decat orice realizare materiala, profesionala sau de alta natura. Imi pare rau ca nu mai pot sa ii multumesc si sa ii spun si ei, langa brad, toate lucrurile pe care le descopar datorita celor 2P …

Retraiesc Craciunul copilariei mele urmarindu-l pe Pavel (Petru e inca prea mic pentru a intra in joc). Intelege si retine deja absolut tot si pregatim impreuna momentul mult asteptat. Recitam o poezie (eu spun, el completeaza ultimul cuvant al fiecarui vers) si pregatim – exclusiv la initiativa lui – varianta proprie a colindului Mos Craciun cu plete dalbe. Mai exact Mos Cuciun cu baba (barba) mare :). Ma induioseaza privirea lui neprihanita, albastra, umbrita de uimire si gene lungi care tresar la povestile pline de suspans despre Mos si nasterea Domnului Iisus. Simt cum manutele lui pufoase ma strang tare, tare si ma emotionez la randu-mi cand vad zambetul ce ii inunda fata si obrajorii rumeni de fericire de cate ori zareste un Mos Craciun pe undeva: “Hehehehe! Mami, uite-l … Mos Cuciun!”.

Mami, uite-l: Mos Cuciun!

In acelasi timp, toata aceasta stare de fericire parca nu imi da pace, stiind ca pe lume sunt copilasi cu priviri la fel de nevinovate si pline de stelute, cu zambet la fel de frumos, cu manute la fel de gingase, impreunate in rugaciune alaturi de parintii lor si in asteptandu-l pe Mos Craciun sa vina cu cel mai de pret dar: sanatate. Ma gandesc la zecile de ingeri ce mi-au lasat urme adanci in suflet cu povestile lor de viata, mai cu seama Bibi si Alexia. Va imaginati insa desigur, ca fiecare caz despre care aud (si aud saptamanal de cel putin unul nou!) ma sfasie, pentru ca imi confirma ca tot ce am citit si am trait, lucrurile pe care le-am aflat dupa zeci de ani de intuneric, toate sunt adevarate. Astfel de povesti m-au facut sa accept sa fac un blog. Si imi vine sa alerg prin lumea larga, de la un cap la altul, strigand cat ma tin puterile catre toti cei care au copiii sanatosi: nu incetati sa va informati, faceti propria cercetare si nu uitati ca una dintre cele mai elocvente surse de informare este chiar prospectul fabricantilor; nu e o idee rea sa il cititi inainte de a administra copiilor orice medicament sau vaccin, indiferent de cine a fost prescris.

Scriu, studiez si lucrez zilnic, doar din dragoste si pasiune pentru sanatatea copiiilor. Scriu mai ales pentru parintii lor, cei de care depind aceste suflete ingeresti. Eu nu sunt medic, insa stiu sa citesc si sa disting ceea ce au scris medici cu experienta practica, oameni de stiinta, cercetatori care nu sunt prizonierii niciunor interese sau frici, decat cel mult al interesului obsesiv de a-si ajuta semenii pana la sacrificiu. Scriu cu speranta ca munca si jertfa acestor oameni va primi credit din partea celor ce citesc. Am ales pentru zilele ce vin  un material catre care am mai facut trimitere in articolul meu despre abordarea deciziei cu privire la vaccinare, Rationalitate. De data aceasta insa l-am preluat integral, l-am tradus, l-am adaptat si pentru asta ii multumesc prietenei mele, Elena (o fiinta la care intotdeauna m-a miscat faptul ca realmente nu stie sa raneasca) si care a acceptat sa se invesmanteze in spiridus pentru mine.

Cu Helen si raza de soare

Am si alt gen de articole pentru aceste sarbatori. Incep insa cu cel despre Alexander, nu pentru povestea lui trista, ci doar pentru aspectul informativ si educativ al descoperirilor facute de parintii sai, fosti lucratori in domeniul medical. Si pentru ca am fost rugata; nu toti cititorii reusesc sa parcurga in limba engleza un material atat de amplu si de complex. Asadar, in aceasta saptamana, sub forma de serial, rezultatul cercetariii conduse de parintii lui Alexander. Acesta a fost facut public pe cai oficiale, dar il puteti accesa si pe site-ul special creat: www.OurAlexander.org si al carui moto este First do no harm (Intai de toate nu face nici un rau), citat in traducere din Juramantul lui Hippocrates: Primum non nocere.

Numar afisari: 1.478

Distribuie:
  1. Draga Cristela,
    pentru ca ai amintit de Mos Craciun, mi-au scotocit prin sufletul mintii mele, intamplari duioase din perioada anilor 93-96, pe vremea cand inca mai locuiam la tarmul marii, orasul nostru de leagan, Constanta. :-). Pe atunci aveam numa 20 de ani..insa cu multi prieteni cu, copii (intamplare?) iar pe unii dintre ei chiar ii adoptaseram. Si pe atunci din drag mare de Florina, o mica papadie de numa ‘ 3 ani..am acceptat rolul de Mos Craciun, rol pe care l-am jucat pana cand Florina a implinit 6 ani; insa pe langa Florina au mai aparut si Delia, Ioana, Vlad, Andreea si Ana etc..si iaca, 3 ani la rand costumata cu barba, ochelari, cizmele lu’tata, ochelarii lu’ tata, o perna mare in jurul burtii, o barba alba din par de papusa si dropsuri sub limba sa par peltic..cu o voce complet schimbata..am calatorit in seara de Ajun in multe case cu miros de brad si portocala. Iata, in timp ce iti scriu chiar ma incearca lacrimile de emotie, caci imi amintesc privirile copiiilor, sclipirile ochisorilor..freamatul nerabdarii, tremurul vocii si apoi strigatul de bucurie. Dar cel mai mult..povestea Florinei cand la
    14 ani i s-a povestit ca eu i-am fost mosul, a plans de bucurie spunand “a facut acest lucru Mira pentru mine..? e cel mai frumos dar..”. Exista si o parte haioasa a povestii, cand intr-una din serile de Ajun, m-am gandit sa ii fac o surpriza dnei Cornescu, profesoara de literatura romana din liceu, (careia iata, din 1993 de cand am terminat liceul ii sunt nelipsita de la bradul din Ajun)..si sunand la usa costumata in Mos Craciun, a refuzat sa imi deschida crezand ca sunt unul dintre colindatorii insistenti…pana intr-un final cand am spus “Dna profesoara, sunt eu Mirela” :-))
    Avem atat de mult de daruit, si da poate ca acesta este un moment bun sa ne gandim cat mai multi dintre noi, la ceea ce avem de dat..si nu de primit. Ce frumos ar suna, eu de Craciun imi doresc sa daruiesc….caci in noaptea de Craciun noua, celor care credem..sau nu, ne-a fost daruita o minune, un simbol…o lumina care iti cuprinde sufletul pe de-a intregul. Acum 2 seri, Zoran de la el pornire, a hotarat sa daruiasca carti de povesti si jucarii copiilor care nu au. Dar nu acest gest a fost bucuria dar si mirarea mea suprema: ci faptul ca a ales una dintre jucariile lui de baza pe santier (caci el mai nou este contructor :-)..atunci cand nu canta) -Escavatorul ! Ceea ce pe mine, adultul ma face inca o data sa cred ca nu e deloc greu sa renunti la material, chiar la haina de pe tine daca cineva e degerat de frig.A facut deja un cosulet pe care l-am dus deja la Lumea lui MOMO, asteptand si alti copii care vor sa daruiasca.

    ps. ce bine ai spus Cristela, lucru pe care il repet si eu de 3 ani incoace – copilul meu m-a redat pe mine insami, m-a adus acasa, m-a facut sa imi privesc cu totul altfel viata, a fost motorul care m-a indemnat sa merg din nou la scoala – cu mare bucurie…si cel mai mult imi arata, ca in viata noastra frumoasa TOT ce conteaza este iubirea! cu mult drag
    ps.2 Elena, Helen…un suflet tare cald, subscriu..cu dor mare de ea 🙂

    1. Mira,

      Spune-ne ce anume strangeti la Lumea lui MOMO. Exact, “Eu daruiesc inainte sa primesc” este regula dupa care se desfasoara si zilele de nastere ale celor 2P. Evident ca vom adauga cu bucurie si Craciunul. Pavel are deja varsta la care poate intelege putin, iar de la anul ma bazez pe el deplin.

      Zoran este un copil fascinant din toate punctele de vedere. Felicitari pentru el si pentru tot ce faci! Indemn cititoarele sa cautepe FB Lumea lui MOMO, un loc pentru parinti si copii, un loc de basm, un loc cu pace.

      Cu drag

  2. 🙂 ce frumos ai scris!! pupici si imbratisari si ganduri bune pt tine si echipa!!!

    1. Echipa primeste si inapoi daruieste :). Multumim!

  3. Cristela, iti multumim ca ne dai de gandit in legatura cu niste lucruri considerate de majoritatea normale … si ca ne oferi surse de informare care sa duca la o decizie impartiala, dar plina de rationalitate. Ma trec fiorii citind povestea lui Alexander, este cutremuratoare si forta cu care parintii au reusit sa impartaseasca si altor parinti drama si lor,dar sa si puna la dispozitie informatii si surse …
    Este bine ca in preajma Sarbatorilor sa impartasim semnificatia spirituala si nu goana dupa cadouri si sa fim un exemplu pentru copii nostri, care au viata in mainile noastre, iar responsabilitatea unui parinte este enorma in ce priveste viitorul copilului, din toate punctele de vedere.
    Sper ca pe langa Lumina Nasterii, care este in suflet in perioada Craciunului, sa ne calauzeasca in viata si Lumina Cunoasterii.
    In final vreau doar sa multumesc sincer, pentru ca am reusit sa fac schimbari majore in viata multumita articolelor din blog si sprijinului pe care l-am primit, chiar si doar prin comentarii din partea ta, dar si din partea cititoarelor tale fidele. (printre care acum ma numar si eu!)

    1. Laura proaspata mamica, esti printre premianti, deja stii, la categoria “Se poate!”. Felicitari si un pupic cu miros fin, de bebic de la noi pentru famila voastra. Il felicit si ma inclin in fata sotului tau pentru ca te sustine in schimbarile pe care le faci.

  4. Emotionant! Multumim!
    Petru si Pavel sunt fantastici. Sa Va dea Dumnezeu sanatate!

    1. Multumim si va stam la dispozitie in acelasi spirit: sanatate! cei 3 fantastici 🙂

  5. Doamne! Doamne! Continui sa citesc bucati din site-ul cu povestea lui Alexander si ma ingrozesc… Si credeam ca stiu destule despre aceste subiecte! Si credeam ca nimic nu mai ma poate speria 🙁
    Iarasi imi tipa in creieri vocea aia cu “Trebuie sa faci ceva!”… Te pup doamna mea. Domnul sa ne tina pe noi intelepti si pe copiii nostri sanatosi!

    1. Tranda, nici eu nu ma asteptam cand am citit materialul sa gasesc ceva in plus fata de tot ce citisem, etc, etc … Dar a fost ca o cafea tare, care nu m-a lasat sa dorm de atunci.

  6. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate sa continui munca de pana acum!
    Cu drag,
    Raluca

    1. Ralu, si “echipei” voastre talentate si frumoase (v-am vazut pe FB:)) va dorim sanatate. Asa e, am nevoie. MULTA. Sa fii auzita! Cu drag

  7. Buna seara, natiune!

    Daca in prima parte a articolului am plans de dor, in partea a doua am ramas cumva… inmarmurita. Mi-am schimbat total starea, m-a cuprins din nou febra efemeritatii si m-am bucurat, cu o transpiratie rece, pt ceea ce sunt si ce am: sunt sanatoasa si am o familie sanatoasa! Restul e copilarie.

    Spor la studiu si putere pt a ne impartasi din ceea ce devii, citind!

  8. draga cristela, nici nu nu stii ce fericire simt ca existi pe lume si ca imparti cu noi aceste informatii nepretuite…eu sunt o viitoare mamica de darius gabriel :), asteptam cu mare drag si nerabdare sa treaca si luna asta ca sa ne strangem in brate odorasul. in acelasi timp simt o imensa frica la gandul ca il voi aduce intr-o lume atat de ostila, atat de intesata de tot felul de pericole, dar mai ales de nepasare…ma cuprinde o groaza absoluta la gandul ca zi de zi va fi expus, uneori fara stirea mea, la “bombardamentul” reclamelor de tot felul, la ispitele sub forma de dulciuri si alte “bunatati” din comert, pe care diversi binevoitori vor avea grija sa i le ofere, la zilele si mesele de sarbatoare incarcate cu mezeluri, mancaruri cu maioneze, si alte bombe pline de consevanti, coloranti si alte porcarii, pe care am hotarat sa nu i le dam vreodata nici macar spre degustare…cum o sa ma descurc atunci cand ceilalti copii vor manca cu pofta din sus-mentionatele bunatati, trecand cu usurinta(spre satisfactia si incantarea parintilor lor) de la muraturi si mezeluri la torte si bomboane, iar eu, desi stiind ca actionez numai spre binele lui, ma voi simti incoltita de privirile dezaprobatoare si chiar pline de repros ale celorlalti parinti “responsabili”, care, in cel mai bun caz, ne vor considera pe mine si sotul meu niste ciudati sau niste habotnici…si desigur ca vor veni cu sfaturi necerute despre cum trebuie sa manince un copil de toate…si mai ales mi-e frica de reactia lui, a copilului, care va jindui poate la “bunatatile” celorlati copii, nefiind inca suficient de matur sa inteleaga cat rau ii pot aduce toate aceste porcarii din comert si fiind atras si el, ca si ceilalti copii, de ambalajele sclipitoare si mirosurile imbietoare cu care atat de bine stie sa atraga societatea noastra de consum chiar si pe cei mari, si prin urmare, s-ar putea presupune, constienti si rationali…mai am o multime de frici legate de minunea care ne bate la usa in ajun de sarbatori, si cand spun frici, am in vedere adevarate terori, pentru ca la 23 de ani impliniti pe care ii am nu prea am nici cea mai vaga idee despre cum si ce sa fac cu un copil mic si neajutorat, despre cum sa am grija de el asa incat sa-i ofer tot ce este mai bun si mai frumos pe acest pamant, despre cum sa-l educ si sa-l cresc astfel incat sa creasca un om frumos la suflet si la cuget, sa poata darui din prisosinta sufletului sau, sa fie un om bun, sa aiba impamantenite valori frumoase si durabile, sa stie sa iubeasca lumea in totalitatea ei, dar sa poata in acelasi timp distinge binele de rau, bunele intentii de inselaciunile de tot felul, etc…ca sa-ti dau un exemplu nu stiu nici macar cum se imbraca un copil astfel incat sa nu-i fie nici frig, dar nici sa nu transpire, cat de des se scoate afara sau daca se scoate in zilele mai mohorate sau mai friguroase, care ar trebui sa fie regimul de masa si de somn al unui sugar, etc.dar citesc, citesc mult si cu constiinciozitate, sperand ca macar in cazul meu gramatica sa iasa invingatoare in lupta inegala cu mareata practica…chiar daca, de cele mai multe ori dupa lecturare simt un gust amar si o imensa neajutorare…iarta-ma ca m-am lungit in halul acesta:), dar mi-a trebuit o groaza de timp ca sa-mi fac curaj sa-ti scriu toate cate le am pe suflet, adica doar o parte:), pentru ca din toate grijile, ingrijorarile si temerile mele as putea cu usurinta sa redactez o carte:), sau macar o revista bine inchegata cu scris marunt si fara pauze de desene:)…iarta-ma ca ti-am pasat tie o parte din marile mele temeri, dar atat de multe mi-ai confirmat si mi-am confirmat prin blogul tau, incat acum te simt si va simt(intreaga echipa redactionala, spiridusii Petru si Pavel) :)o parte din sufletul si gandurile mele…mai am atatea sa-ti scriu si sa te-ntreb(mai ales in legatura cu mult disputatele vaccine, cu alimentatia in perioada de alaptare, si multe altele), dar deja m-am intins pe o buna bucata de pagina si nu vreau sa te-mpovarez chiar de prima data, sa existe riscul sa-ti fie frica si sa citesti mesajele mele:) va pup cu drag, sa fiti sanatosi si sa va bucurati de minunatele sarbatori care vin in fuga mare. salutari si multi pupici si de la darius gabriel, spiridusul meu zbantuit care bate cat e ziua de lunga cu piciorusele in burta mamicai, nerabdator sa iasa odata la lumina zilei si sa ne transforme toate noptile in zile clare si pline de lumina:) Dumnezeu sa va binecuvanteze

    1. Marcela, nastere usoara iti dorim! Propun sa ne ocupam de fiecare lucru la timpul sau – Ajunge zilei necazul ei, dupa cum zice Scriptura. Asadar acum concentreaza-te pe nastere, pe marea intalnire, pe acest eultime saptamani care sunt cruciale.

      Citeste articolele de la Alaptare, mergi la pagina cuprins si vezi ultimul capitol de intrebari frecvente, citeste articolele despre vaccinare si cam atat.

      De restul … cu rabdare si nadejde la Dumnezeu. El stie dorinta ta si te va ajuta. Oricum insa, cu copiii, atunci cand cresc, trebuie sa fii pregatita sa lasi liberul arbitru sa functioneze.

      Cu drag

  9. Ai scris o poveste extraordinara;m-a emotionat!Traiesc si eu alaturi e cei doi copii magia sarbatorilor de iarna si incerc sa-i invat CUMPATAREA si DARNICIA!
    Iti multumesc pt.randurile tale!

    1. Dora draga, sa iti traiasca sanatosi. Cum ii scriam si Marcelei, sper sa reusim sa fim exemplari in demonstrarea personala a calitatilor pe care le dorim la copiii nostri. Ei sunt de fapt o oglinda a noastra, de la ce mananca, pana la felul in care simt si se comporta. Cu mult drag va pupam 3 la 3 🙂

  10. of…ma lasi fara cuvinte mereu! iar cand ma uit la cei 2 P il vad pe Sebastian al meu, care de asemeni are “privirea neprihanita, albastra, umbrita de uimire si gene lungi care tresar la povestile pline de suspans despre Mos si nasterea Domnului Iisus”…. of, imi sunteti mai dragi pe zi ce trece. Sa va dea Dumnezeu sanatate sa faceti lucruri minunate ca si pana acum si… cine stie… lumea e mica, nici nu stii cand si peste cine dai! Sarbatori mirifice alaturi de minunata ta familie! Craciun Fericit!

    1. Il pupam pe Sebastian pe gene si pe mami Catalina cea draga. Soare luminos si Craciun Frumos 🙂

  11. La multi ani pentru Pavel ! Sa-ti traiasca ingerasii si sa va bucurati de minunile pe care le reprezinta ! A vazut tortul extrem de delicios de la Fibrio 😀 Va pup si sa aveti energie sa straluciti in tot ceea ce faceti !

    1. Multumim cu mmult drag si va te pupam si noi cu bucurie.

  12. LA multi ani draga Pavel!Sa cresti mare,mare ,sanatos si voinic!Multa putere mamicii tale!

    1. Multam fain, Dora! Voinic se arata, ca sta deja aproape 1 minut agatat de bara si face spagatul pana la 3 cm deasupra solului (nu vrei sa stii ce simt :)). Craciun fericit!

Care este opinia ta