Dezvoltarea intelectuala a copilului (I): carti pentru parinti si educatori

Numar afisari: 5.911

Nu o data am auzit parinti deceptionati spunand: “Eu mi-am crescut si educat copilul, iar  societatea in care traim l-a stricat”. Dintre toate obiectivele vietii, cel de a creste copii sanatosi la minte, trup si suflet mi se pare cel mai dificil de implinit. Sau, cum ar spune cu alte cuvinte autoarea despre ale carei carti va voi vorbi astazi: “Arta de a fi parinte este extrem de diferita de arta de a face copii …”. Nu pentru ca obiectivul in sine e dificil, ci pentru ca el trebuie sa se realizeze intr-un mediu si un context din ce in ce mai ostil, deformat si degradat de interese in principal materiale. Realitatea este ca traim intr-o societate de consum, subjugata unei puternice ofensive propagandistice si manipulative, in care si de care copilul este atras in mod aproape automat, de la cea mai frageda varsta. Iar misunea parintelui este de a-l ajuta sa se sustraga, prin ancorarea cat mai puternica in valori reale. As indrazni sa spun ca generatia noastra de parinti (si cele care ne urmeaza) au o misiune mai grea decat cea a parintilor nostri, tocmai din cauza existentei acestui asalt de tentatii, majoritatea lor nesanatoase, nenaturale.

Revin asupra unei idei pe care am transmis-o si in articole precedente: intregul proces de educare si dezvoltare a copilului si a personalitatii acestuia (de la nevoi fizice – cum ar fi obiceiurile alimentare, disciplina odihnei si a igienei, a miscarii in aer liber -, la nevoi sociale – limbaj si interrelationare -, si nevoi intelectuale  – carti, jocuri, jucarii, activitati stimulative) trebuie sa aiba loc intr-un context concret, in care relatia de incredere copii -parinti si exemplul personal al parintilor sunt decisive.

Dupa ce pret de cateva luni am scris cu precadere despre sanatate din perspectiva unei alimentatii sanatoase, azi aleg o alta perspectiva, cea a dezvoltarii intelectuale si spirituale a copilului, a procesului de invatare prescolara, prin intermediul jucariilor si al cartilor.

Ca material introductiv, ofer cateva opinii de specialitate si surse de informare pentru parinti interesati de subiect. Oferta de carti pentru instruirea parintilor este bogata, dar in special traduceri, iar cartile sunt destul de stufoase pentru timpul liber ramas. Din pacate, majoritatea sunt si foarte tehnice, din acest motiv fiind potrivite mai degraba pentru specialisti, decat pentru parinti in cautare de sfaturi practice.

Am cautat multa vreme autori romani, care sa spuna lucrurilor pe nume si la obiect, in cat mai putine pagini si in formulari cat mai simple, dar sugestive. Am gasit cartea Copilul, familia si gradinita, autor Magdalena Dumitrana, publicata de Editura Compania la sectiunea Carti Junior. Dupa ce am devorat-o, am savurat-o recitind-o. Apoi am simtit un entuziasm curios, incarcat de admiratie, de a intalni autoarea si a-i adresa cateva intrebari pentru parintii cititori ai blogului. De data aceasta am fost norocoasa si, prin bunavointa responsabilului editorial, Adina Kenereş, cat si a autoarei, Magdalena Dumitrana, am reusit nu numai un interviu, ci am primit recomandari pentru lecturi suplimentare, precum si raspunsul la o intrebare care ma apasa, inca de la primele pagini de lectura ale cartii:

Prin abordarea si formularea propusa, cartile Magdalenei Dumitrana sunt un act de curaj si biruinta atat pentru autoare, cat si pentru editura. Care au fost, pe scurt, istoricul si provocarile acestei izbanzi?

AK: Nu e de mirare ca parintii sunt azi dezorientati in literatura care-i priveste pe copiii mici. Piata romaneasca nu are criterii clare de segmentare a cartilor (cui i se adreseaza ele si ce-i spun), amesteca viguros comertul unor bestselleruri cu cvasialbume de lux, toate occidentale, si nu formeaza “scriitori” specializati pentru publicul larg (simplu nu e, dar nici marunte incercari nu se prea vad).

E curios, dar gasesti mai degraba adaptari juste la situatia locala ale unor realitati vestice in unele pagini din revistele pentru mamici de la noi – pentru ca redactorii fac un exercitiu vital pentru interesul publicatiei pe spatiu mic, iar expertii nu pierd mult timp si energie dand cateva raspunsuri punctuale.

Truda la o carte de referinta nu e inca un lucru “natural” la noi. Venim inca in 2011 dintr-o lume severa, controlata si autoritara, in care se exprimau doar doctorul si pedagogul, fiecare pe limba lui. Pedagogia a oferit sute de lucrari in care se pot citi doar propria ei istorie si dezvoltarea catorva teme predilecte, toate in acord cu ordinea si disciplina ideala a unei societati destul de robotizate, desi nu lipseau de acolo sugestiile pentru a face contactul cu copiii mai elastic si mai creativ. Parintii ar trebui sa vrea neaparat sa sufere ca sa citeasca asa ceva, … , pentru ca inseamna sa inghita doctorate in seriile de pedagogie ale unor edituri sau actualele reviste specializate de pedagogie, foarte teoretice si de prea putin sprijin pentru viata practica. E chiar complicat !

Nici pentru noi, Compania, nu a fost simplu. Ne-am intilnit cu inversunarea specialistilor decisi sa scrie numai pentru specialisti. E tenace, insurubata de vreo sapte decenii si se prezinta in hainele exigentei. De fapt, e adesea incuiata, arivista si lipsita de generozitate.

Propunerile editoriale pe care le primeam pentru toate varstele copilariei erau incorsetate de vechi obiceiuri, mai ales de atitudini crispate pe care le vedeam cu groaza inca la lucru prin gradinite, iar modul directiv de a fi al tuturor responsabililor educationali cu care veneam in contact nu anunta nimic bun.
 
Eram la sfirsitul anilor ’90. Fericita intamplare a facut sa intalnim atunci o inspectoare cu mintea deschisa din ministerul Educatiei care o avea consilier pe dna Magdalena Dumitrana. Amandoua cautau o editura dispusa sa publice brosuri subtiri de indrumare moderna a educatoarelor, doua duzini de pagini care spuneau in substanta ca viata in gradinita trebuia sa fie “altfel”, asa cum o stiam si eu si cum o voiam pentru copiii unei tari care trebuia sa se schimbe.
 
Compania a editat cu entuziasm acele brosuri, azi epuizate – Copilul si gradinita si Educatia pentru stiinta -, care au costat cativa lei si au ajuns in toate gradinitele din Romania. O sa radeti, dar in majoritatea acelor gradinite s-au dus cu brosurile in mina cele doua “revolutionare”. Eroismul lor, cum adesea se intampla, ramane unul discret dar esential. Efortul lor, si mai apoi al dnei Dumitrana singura, era orientat strict spre antrenarea educatoarelor in munca lor cu copiii.
 
Cartile de pedagogie ale Magdalenei Dumitrana schimba optica, obiceiurile gradinitei romanesti. Totusi, cum relatia parintilor cu gradinita nu venea deloc de la sine, dna Dumitrana a avut bunavointa sa scrie despre aceste tensiuni cu mult tact, introducand si notiuni esentiale din psihologia copilului, mai ales asa cum o vad modernii. Astfel, acestei prime carti care pasea in afara cadrului institutional – Copilul, familia si gradinita – i-au urmat altele de mare utilitate si pentru parinti : Jocuri si jucarii (axata pe activitati care folosesc materiale simple, la indemina oricarei gospodarii) si Cum creste un pui de om (o imagine foarte cuprinzatoare a evolutiei umane, datorata marilor psihlogi specializati in dezvoltarea copilului). 
 
La Compania au mai aparut trei titluri devenite clasice pentru formarea educatoarelor si practica in gradinita: Educarea limbajului in invatamintul prescolar. Vol. 1 Comunicarea verbala, Educarea limbajului in invatamintul prescolar. Vol. 2 Comunicarea scrisa, Activitati matematice in gradinita. Cartile se gasesc in foarte multe librarii, dar pot fi comandate si de pe site-ul edituriiaici.
 
Despre autor: Magdalena Dumitrana a absolvit in 1972 Universitatea  Bucureşti, Facultatea de filozofie, specialitatea: Pedagogie,  Institutul de Teologie Romano – Catolic “Sfânta Tereza” din Bucureşti, specialitatea: Teologie Didactică, are certificare in educatie de la Oxford Brookes University (CETHIC –Teaching hearing impaired children), este Master în Lingvistică Aplicată Engleză – Didactica limbilor  modernea (Univ. Buc., Facultatea de limbi şi literaturi străine) si are un Doctorat în Psihologie (problematica neauzitorului) si unul in Pedagogie (copilul instituţionalizat).
Este autor de programe şcolare (curricula învǎţǎmânt special şi preşcolar), a publicat 21 cărţi si peste 80 de articole şi  studii  în reviste şi volume din ţară şi din străinătate (S.U.A, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Ucraina, Lituania , Rep. Moldova pe teme de pedagogie, psihologie, filozofie.
In prezent activeaza ca si Conf. Univ. (pedagogie, psihopedagogie specială) la  Universitatea de Stat din Piteşti, Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei (din 2007), iar experienta profesionala pana la aceast adata mai include urmatoarele: psiholog şcolar (1972-1975), profesor defectolog şi logoped (1975-1990), cercetǎtor ştiinţific principal Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (1990-1999), Conf. univ. Univ. Hyperion (2000-  febr.2007 ), profesor asociat la Institutul Teologic Romano-Catolic “Sf. Tereza” din Bucureşti (2002-2006), profesor asociat la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Piteşti (2005-2006).
 
 
Despre carte: “Varsta prescolaritatii (primii cinci – sase ani de viata) este cea mai importanta pentru achizitionarea unor deprinderi, a unor cunostinte si stabilirea unor atittudini care sa functioneze pe tot restul vietii. Relatiile care se stabilesc intre parinte si copil sunt hotaratoare pentru calitatea relatiilor pe care le va stabili acesta din urma, de-a lungul vietii, in diferite contexte. (…) Scoala incepe in familie. Este vorba de o scoala in care copilul asimileaza tot ce-i poate fi util, fara a fi obligat sa o faca intr-un context autoritar, formal. El are nevoie in primul rand de stimulare intelectuala, care i se ofera prin jucarii, carti, discuri, casete, dar si prin intermediul parintelui, care participa la investigatiile copilului. (…) Nu este o pledoarie pentru un adult care se “copilareste”, ci pentru un adult care priveste varsta copilariei cu cea mai mare seriozitate, cu raspundere si afectiune.”

In partea a doua a materialului, urmeaza informatii despre alegerea jucariilor adecvate si interviul cu Magdalena Dumitrana pe aceasta tema.

Numar afisari: 5.911

Distribuie:
  1. Multumesc din suflet pentru abordarea acestui subiect. A inceput sa ma framante din momentul in care am aflat ca vom fi parinti. Dezvoltarea intelectuala este la fel de importanta ca cea fizica si consider ca este si mult mai dificil de administrat avand in vedere expunerea si bombardarea zilnica cu factorii nocivi pe care ii mentionezi in articol. In consecinta, incepusem sa ma ingrijorez ca nu gasesc indrumari in aceasta directie care sa rezoneze cu aspiratiile noastre de a ii oferi fetitei noastre stimularea intelectuala necesara fara a o expune ,,poluarii” cotidiene.
    Voi achizitiona cartile sugerate si astept cu nerabdare partea a doua a articolului.
    mii de multumiri!

    1. Partea a doua a venit, la fel si cartile, au fost comandate si au ajuns 🙂

  2. Multumim pt informatiile pretioase, comand si eu cartea respectiva.

    Pt cei interesati de produse bio romanesti, am descoperit in seara aceasta site-ul unei ferme bio : http://www.biodumbrava.ro/index.php
    Daca a comandat cineva de la ei, rugam feedback.

    1. Am uitat sa va zic, comenzile direct de la editura au 20% reducere.
      Cu dragoste, cristela

  3. Eu va recomand cu caldura cartea
    “Si tu poti fi Supernanny. Cum sa-ti cresti bine copilul” scrisa de Irina Petrea

    Cartea este plina de exemple nu doar din emisiunile facute de psihologul Irina Petrea dar si din alte cazuri intalnite de ea… precum si din viata presonala a autoarei…

    e o carte care se adreseaza educatiei acestor copii ai vitezei… pentru ca eu sunt convinsa si am vazut pe fica-mea …. ca metodele care au mers la noi nu mai merg la ei… ei sunt altfel au niste personalitati imense pentru un corp asa de minc… si cel mai grav e ca nu stiu ce e rabdarea… totul tre sa se petreaca acum.. nu in 5 minute… ce e aia 5 minute… e super cartea pentru copii din ziua de azi… eu am aplicat multe metode de acolo in diverse cazuri si a functionat perfect….

    e super utila eu o recomand cu mare caldura tuturor….

    acum intr-o alta ordine de idei… puteti sa dati cu pietre dar eu nu cred in povestea aia ” eu am crescut un copil bun.. societatea mi l-a stricat” … aia e mantra unui parinte care nu a facut o treaba prea buna….. eu vad si pe fica-mea… exemplu care tu il dai copilului ala e sfant… ceea ce tu il inveti si educi in primii 6 ani de viata ramane pe veci acolo imprimat… nu poti sa zici un lucru si sa faci altul pentru ca micutul de langa tine va observa.. si va zice ” uite ce ipocrit e printele meu” si atuncea incepe sa isi aleaga alte modele… oameni care sunt cateodata de calitate indoielnica… sau in cazul fetelor nu stiu ce tantar de actritza sau fotomodel… si asta ( vorbesc doar din experientza cu fiica mea… sunt convinsa ca si la baieti functioneaza tatal ca exemplu) din cauza faptului ca noi mameme de multe ori uitam sa fim femei, uitam sa fim frumoase .. utam sa ne ingrijim…

    exemplu : Aseara pe in Cetate.. pe bulvard in Alba Iulia… no e cea mai populata strada din oras… si ies cu fata sa ne jucam cu alti copii .. ca era plin… cred ca am mai vazut 1 sau 2 femei cu fusta pe tot bulevardul ala… si acelea erau undeva la 50 de ani.. foarte aranjate… dar femeile de 25, 35, 35 40 de ani aratau ca niste barbati… si se hobau la mine cu ura ca de ce am fusta scurta si de ce se holbeaza sotii lor la mine… pai no femei cine nu va lasa sa va imbracati frumos? cine nu va lasa sa va aranjati? chiar pe facebook ieri o prietena a pus un exemplu de machiaj care a schimbat total fata persoanei machiate…. nu va imaginati ca era varuita…. nuuuu suer discret si elegant… dar o schimbare de ramneai perplex… si ma uitam la pozele alea si ma gandeam ca vedetele alea… tot ce fac e sa se aranjeze putin.. nimic mai mult…. ceea ce putem face noi toate… oare de ce uitam sa fim femei? si dupa aia intrebam pe fiicele noastre : io nu inteleg ce vezi tu la tantarul ala de fotomodel sau actritza.. de te infometezi si te automutilezi ca sa fi ca ea… ?
    raspunsul e… fetele nu au nici un exemplu in mamele lor… cand o vezi pe mama ta ca nu iese din blugi si eternii adidazi sau din pantalonii de trening si adidasi… ce exemplu sa iei? io ama vut exemplu mamei mele dar io nu stiu daca am vazut pe mama de 5 ori in viata ei in blugi si de 15 ori in pantaloni…. nu zic ca nu sunt comozi.. dar chiar si blugii purtati cu un pantof frumos cu o haina altfel sau o bluza… arata altfel… dar celellte maimci erau ca si cand au dat jos sortul si s-au incaltat si pornit in oras cu copilul… no comment

    concluzia e ca ai nostri copii sunt ca niste harddisckuri goale… intr-un computer.. si ceea ce noi plantam acolo aia culegem peste ani… nu societatea a facut nu stiu ce.. ci noi ratam sa ne educam bine copiii… uitam sa le zicem ca ii iubim…. uitam sa la zicem ca sunt “cei mai frumosi din lume”…. uitam sa le dam un exemplu demn de urmat…

    Multumesc ca m-ati ascultata 🙂
    gata la munca cu mine
    zi faina la toata lumea

  4. Draga Cristela,
    Ce parere ai despre Urania Cremene? Poate nu ai inca nici una…
    Eu sunt cumva socata de proportiile campaniei de Marketing pe care a dus-o ca sa-si promoveze pachetul de e-learning pe tema Parenting-ului. Cele cateva bombonele pe care le-a oferit gratis mi s-au parut foarte folositoare. Pe de alta parte imi amintesc de zicala auzita de la o prietena din Bielorusia: “Gratis este doar cascavalul pentru soareci”. Dar mai ales campania asta de Marketing agresiv… ufff… In fine, poate ca pentru un anumit gen de public asta este o incalcare a bunelor maniere, in schimb pentru altul este chiar o dovada de profesionalitate. Si in mod sigur acesta din urma este cel vizat.

    Intrebarea mea este… “eu cu cine votez?” 🙂 Tu ai vreo parere si daca da care este aceasta despre expertul in parenting Urania Cremene? Pare mai mult o intreaga companie.

    Iti multumesc & iti doresc multa, multa dragoste si seninatate.
    Ileana

    1. Draga Elena,

      Este imposibil pentru mine sa fiu la curent cu tot ce se intampla in Romania sau pe Facebook (dealtfel de anul viitor mi-am propus sa deactivez contul meu de FB).

      In privinta educatiei copiilor am citit toate articolele scrise de Mimi Walter despre parintii educatiei libere si am studiat cartile, conferintele si conceptele acestora, dupa trimiterile facute de Mimi Walter. Materialele de studiu indicate in aceste articole sunt adevarate mergaritare si am investit putina energie ramasa (dupa anii de abuzuri) in lectura acestora si punerea lor in practica cu copiii mei si cu mine, adult.

      A. S. NEill: http://hrana-vie.blogspot.co.at/2013/10/alexander-sutherland-neill-si-scoala.html
      Arno STERN: http://hrana-vie.blogspot.co.at/2014/02/viitorul-si-norocul-lumii-se-afla-in.html si http://hrana-vie.blogspot.co.at/2015/06/arno-stern-si-jocul-picturii-alfabetul.html
      Maria Montessori si Rudolf Steiner: http://hrana-vie.blogspot.co.at/2012/06/copiii-educatia-scoala-viata.html si http://hrana-vie.blogspot.co.at/2012/08/maria-montessori.html

      Cu mult drag,

      cristela

    2. Iti multumesc mult pentru raspuns, Cristela! Abia astept sa citesc si eu cat pot.
      Tocmai ma pregateam sa-mi cer scuze ca am postat intrebarea si sa te rog poate nici sa nu o publici, pentru ca nu isi are locul aici.
      Si cand colo…uite cum reusesti tu sa transformi si ceva trivial in margaritar… Mereu imi amintesc de “adevarul rostit in iubire” si ma emotionez pana la lacrimi stiind ca da, sunt si oameni ca tine care reusesc asta. Si intotdeauna: cu simplitate.
      Multumesc, esti un model!
      Doamne ajuta!
      Ileana

    3. Draga Elena,

      Multumesc, “model” este unul singur si El e in tot si in toate cele frumoase, bune si la locul lor. Unica sursa de iubire neconditionata. Doar ca noi, din pacate am primit o educatie despre El in care apare aspru, judecator, pedepsitor si e normal sa ne comportam si noi, ca atare, ca am fost deconectati in mod voit de la sursa de iubire neconditionata. Insa incep sa ne trezim si, impreuna, prin sustinere reciproca, ne reintoarcem acasa, la lumina! 🙂 TE imbaratisez.

  5. Buna Cristela,
    stii cumva pe unde as mai putea gasi cartile Magdalenei Dumitrana. Mi le doresc foarte mult dar nu le mai gasesc nicaieri. Toate stocurile sunt epuizate si nu stiu de ce nu se reediteaza, doar copiii tot vin…
    Multumesc din suflet!

    1. Draga Daniela, multumesc de mesaj. Nu se mai gasesc la Editura Compania?

  6. URAAAAA!!!!!!!!
    Am gasit doua la editura (am trimis comanda desi scria stoc epuizat, asa…cu Dumnezeu… si le au) iar Copilul, familia si gradinita cica ar fi chiar la o librarie din Brasov (de unde sunt eu) pe care nu o stiam (rusine sa imi fie!)…astept confirmare. Ce ma bucur! Le caut (de fapt, pe ultima) de ceva vreme si renuntasem iar azi-noapte nu prea am dormit si nu stiu ce imi veni iara…
    Multumesc mult!
    Voi reveni cu un mesaj la ultimul articol :))

    1. Draga mea, ma bucur foaret mult ca ai asistat la demostratia pe viu a faptului ca incercarea moarte n-are, ba chiar, din proprie experienta pot completa ca e insotita intotdeauna de succesul pe care il proiectam din interior! Nu se poate sa nu se poata, asa-i? 🙂

      Lecturi placute!

      Cu drag

  7. Da, asa e. Si ce frumos lucreaza Dumnezeu si ai sai ingerasi si in aceasta luna magica.
    Abia astept sa pun mana si ochii pe ele si apoi sa le aplic pe minunatia mea.:)

Care este opinia ta