Goana dupa proteine (I)

Număr afişări : 10.554

Actualizare 2016: Corpul nostru NU are nevoie de proteine, ci de aminoacizi. Orice exista in natura si are structura, contine aminoacizi, de la firul ierbii, la radacinoase, legume, fructe, frunze verzi, cereale etc. Oamenii moderni, manati de frica de carente, gonesc dupa proteine – eu am fost in fruntea plutonului pana acum doi ani, altfel cum as indrazni sa vorbesc despre asta? – si de aceea, indiferent de dieta si varsta lor, sunt intoxicati cu proteine de origine animala sau vegetala. In semn de multumire pentru mentorii mei si pentru copiii acestei lumi, va urma partea a treia (ultima) a acestui articol, care va explica cele de mai sus. Las insa si articolul de mai jos, deoarece el reprezinta o treapta de dezvoltare, adecvata cu cunoasterea de la momentul respectiv si care poate servi acelora dintre voi care va aflati in acelasi punct. Cunoasterea evolueaza nu atat prin acumularea de noi notiuni teoretice, ci prin introducerea lor in practica de zi cu zi. Dupa mai bine de 14 ani de dieta fara proteina animala si dupa 2 ani de la inceperea studiului si practicarii unui nou regim de viata, cel de curatare si regenerare celulara bazat pe metoda Dr. Robert Morse, am experiente si puncte de vedere care completeaza articolele vechi de pe blog.

***

Se pot dezvolta corespunzator copiii vegetarieni fara aport de proteine animale?
Sunt proteinele vegetale la fel de bune ca cele animale?
Din ce obtin vegetarienii proteinele?

Nota: Folosesc termenul vegetarian pentru ceea ce de fapt se numeste strict vegetarian, adica fara proteina animala. Am observat o generalizare a acceptiunii de vegetarian pentru dieta care exclude numai carnea, dar include lactate, peste, oua.

Primesc aproape zilnic intrebari precum cele de mai sus, atat din partea celor preocupati constructiv, cat si din partea celor ce manifesta ostilitate inutila. La baza unor astfel de intrebari troneaza cu emfaza urmatoarea paradigma: carnea este proteina, iar proteina inseamna carne.

FALS!

Am explicat in repetate randuri cum dieta pe care am ales-o pentru familia noastra nu este un experiment excentric, menit sa ma propulseze in centrul atentiei si sa creasca numarul de vizitatori pe blog. Actiunile mele au ca scop, dincolo de motivatiile personale pentru sanatate, informarea, cunoasterea si imputernicirea cititorilor. Ce face mai departe fiecare este o alegere pe care am invatat sa o respect: binele facut cu forta e ca raul facut cu frumosul si vindecarea are timpul ei la fiecare persoana.

A merge insa impotriva majoritatii si a sensului pe care aceasta il da starii de normalitate nu e  usor (dar e ziditor de caracter!), chiar daca dovezile (inclusiv stiintifice) si logica sunt de partea ta. Multe dintre emailurile sau comentariile pe care le primesc pe blog de la cei ce patimesc, imi confirma pertinenta acestei afirmatii. Nici nu e de mirare. Foamea si setea dupa sfaturi privind alimentatia sanatoasa au generat si o oferta pe masura: un melanj de informatii si o stare de confuzie pe masura. Am fost la timpul si la randul meu victima acestei situatii, mai ales in ceea ce priveste proteinele. Un motiv in plus pentru a scrie si articolul de fata.

Ostilitatea manifestata fata de dieta vegetariana si ridiculizarea celor ce sunt hotarati sa o implementeze sau sa o incerce macar temporar, sunt caracteristici ale lipsei de informare si de educatie a acestui popor manipulabil si, asa cum am mai scris si in articolul motivational de deschidere a blogului, o marturie elocventa a lipsei de viziune si de responsablilitate din partea statului, cu privire la sanatatea si viitorul natiunii.

Biruinta dietei pe baza de plante si alimente integrale (ca si cartofii prajiti sau cola sunt vegetariene, daca e, nu?) dovedita inclusiv stiintific in lupta cu boli cronice si degenerative (din ce in ce mai prezente si la copiii de vartse fragede), eficienta ei in intarirea sistemului imunitar si faptul ca pe ambele le-am experimentat personal, ma fac sa acord subiectului un amplu spatiu azi si in viitor. Adevarul incontestabil, de care eu una nu ma mai pot dezice niciodata, este ca alimentandu-ne corespunzator ne putem salva viata.

Am studiat si voi continua toata viata sa studiez materiale despre nutritie, ca sa inteleg mai bine de ce am patimit, de ce am invins ulterior si mai ales pentru a nu repeta cu copiii mei, nici una dintre greselile datorate nestiintei sau inconstientei.

De fiecare data cand vine vorba de vegetarieni – fie ca e cineva care ia in calcul sa devina vegetarian, fie ca e o dezbatere, fie ca e doar curiozitatea unui carnivor convins – prima intrebare este “De unde o sa ai proteine?” ca si cand alimentele de origine vegetala nu ar avea proteine. 🙂

Am ales sa va povestesc despre proteine si mitul creat in jurul lor, folosind “Studiul China – adevarul despre alimentatia omenirii, cel mai complet studiu asupra nutritiei”, autor Dr. T. Colin Campbell si Thomas Campbell II. O carte curajoasa care redefineste ceea ce obisnuim sa numim “alimentatie corespunzatoare”.

Despre autor: Absolvent al cursurilor de nutritie animala din cadrul prestigioasiei universitati americane Cornell, Dr. T. Colin Campbell si-a concentrat initial studiile si eforturile pe imbunatatirea capacitatii de productie de proteina animala, ceea ce fusese invatat ca reprezinta “nutritia corespunzatoare”. In momentul in care era deja pornit pe calea promovarii sanatatii prin sustinerea consumului de multa carne, lapte si oua, ia parte la doua proiecte majore de cercetare stiintifica si convingerile sale sunt spulberate.

Dr. Campbell nu este exponentul unui curent avangardist de promovare a hranei de origine vegetala ca aliment si medicament, ci este unanim recunoscut ca cercetator stralucit, savant consacrat, modest si calauzit de dragostea pentru semeni. Este unul dintre marii nutritionisti ai lumii contemporane, iar cartea constituie un demers convingator pentru definirea tipului de alimentatie sanatoasa si impactul ei major in mentinerea si refacerea sanatatii. Credibilitatea si siguranta afirmatiilor provin nu numai din rezultatul cercetarilor de o viata, ci si din activitatea de educatie si implicare in elaborarea de strategii si politici de alimentatie in SUA. Toate aceste date stau la baza cartii si a cursului de Nutritie vegetariana pe care l-a organizat si predat cu succes nebanuit la Universitate Cornell.

In cadrul unui proiect menit sa elucideze semne de intrebare legate de moartea a milioane de gaini anual, din cauza unui toxic necunoscut din furaje, a luat parte in cadrul renumitului MIT (Massachussets Institute of Technology) la descoperirea dioxinei, “incontestabil cea mai toxica substanta chimica descoperita vreodata”.

O alta contributie majora a fost aducerea la lumina a unui “secret bine ascuns”, in cadrul unui proiect national in Filipine, privind copiii malnutriti si expansiunea neobisnuit de mare in randul acestora, a cancerului la ficat, boala intalnita de obicei la adulti. Timp de 10 ani dr. Campbell si echipa s-au straduit sa imbunatateasca alimentatia copiilor malnutriti, administrandu-le cat mai multe proteine cu putinta. Se considera atunci pe scara larga ca malnutritia la copii se datora lipsei proteinelor, in special cele din produse animale. (Nu-i asa ca asta va suna cunoscut? De cate ori nu ati fost avertizati ca va expuneti copiii riscului de malnutritie daca adoptati o dieta vegetariana? Bineinteles ca afirmatia are doza ei de adevar incontestabil, insa doar in cazul in care dieta vegetariana este neechilibrata si gandita superficial.) Dupa cum povesteste chiar autorul, universitati si guverne de pretutindeni isi uneau eforturile pentru a ameliora “lipsa de proteine” din tarile in curs de dezvoltare.

Secretul scos la iveala l-a expus pe dr. Campbell riscului de a fi etichetat drept eretic: copiii care beneficiau de o dieta cu multe proteine erau cei mai predispusi a face cancer la ficat! Munca sa de cercetare si rezultatul studiilor au convins fara dubii ca nutritia este un atu impotriva substantelor chimice cancerigene si in lupta impotriva cancerului. Autorul isi aminteste cum a spune ca proteina nu este sanatoasa, cu atat mai mult sa spui ca ea ar putea contribui la aparitia cancerului, a pune sub semnul intrebarii valoarea alimentelor de origine animala, era mai mult decat un act de curaj, o descoperire revolutionara sau un moment de rascruce in cariera. Era o erezie.

Au urmat 27 de ani, din cei aproape cei 50 de cercetare, in care dr. Campbell a investigat rolul nutritiei, in special al proteinelor, in dezvoltarea cancerului; obiectivul sau nu era sa inteleaga doar daca, ci in ce fel ar putea proteinele sa genereze cancerul . Ca o recunoastere a importantei temei in cauza, studiul a fost generos finantat de cele mai bine vazute si competititve surse de finantare, iar rezultatele acestuia urmau sa fie re-analizate de cele mai bune reviste stiintifice, in vederea publicarii. Descoperirile au fost din nou socante: dietele cu aport scazut de proteine inhibau producerea cancerului indus cu ajutorul substantelor chimice puternic cancerigene (in particularul acestui caz, aflatoxina). Insa nu toate proteinele din dieta aveau acelasi efect, nu actionau similar.  “Cazeina, care constituie pana la 87% din proteina laptelui de vaca, provoaca toate stadiile in procesul cancerizarii. Si care tip de proteina NU promova cancer, chiar la un aport ridicat? Proteinele cele mai sigure erau cele din plante, in speta cele din grau si soia.” (pag. 7)

Munca de cerecetare a continuat cu proiectul Studiul China, studiul corelatiei dieta-boala,“cel mai amplu studiu cu privire la dieta, stil de viata si boala care s-a facut vreodata cu subiecti umani”, realizat in China rurala si Taiwan. Descoperirile au fost consecvente cu cele ale studiilor similare initiate pe animale:
1. oamenii care consuma cele mai multe alimente de origine animala sufera de cele mai multe boli cronice
2. afectiunile cardiovasculare, diabetul si obeziatea pot regesa printr-o alimentatie sanatoasa
3. diferite forme de cancer, boli datorate imunitatii scazute, sanatatea oaselor, a rinichilor, tulburarile de vedere si cele mintale sunt in mod categoric influentate de dieta

Despre carte: Imi place cartea si subscriu modului in care semnatarul Cuvantului inainte, John Robbins, autor al volumelor Reclaiming our Health (Recuperarea sanatatii) si The Food Revolution (Revolutia alimentara) descrie abordarea dr. Campbell: “…nu va ofera doar concluziile lui. El nu va vorbeste de sus, spunandu-va ce sa mancati si ce sa nu mancati, ca si cum ati fi niste copii. Nu, ci ca un prieten bun si de incredere, care a avut sansa de a invata, descoperi si face mai mult in viata decat ne-am fi putut macar imagina majoritatea dintre noi, cu blandete, claritate si iscusinta, va ofera informatiile si datele de care aveti nevoie pentru a intelege pe deplin tot ceea ce implica alimentatia si sanatatea in zilele noastre.  Cu alte cuvinte, el va da posibilitatea de a face singuri alegeri, dupa ce ati fost informati.”. Aproape fara sa ne dam seama, ajungem sa ne distrugem pentru ca mancam – ca regula generala – ceea ce este gustos, sau ceea ce este convenabil, sau ceea ce ne-au invatat parintii sa ne placa. Studiul China si clarificarile asupra proteinelor constituie un bun inceput pentru exercitiul de informare la care va invit.

(Va urma)




Număr afişări : 10.554

Distribuie: