Homeopatia, intre prejudecata si realitate

Am primit zilele acestea pe site urmatorul comentariu: „Homeopatie =100% natural, dar cum ramane cu partea oculta, prin care sunt preparate aceste produse? Stiu ca va supara pe multe persoane, dar trebuie sa zic. Cunosc din surse foarte sigure ce se intampla in laboratoarele celor care fac produse homeopatice si daca  vedeti cum in timp ce prepara produsele se fac si incantatii, atunci ma intreb cum va fi efectul lor … eu zic sa acordam mare atentie chiar si lucrurilor aparent bune, pentru ca satana cauta sa isi faca lucrarea lui in noi pe orice cale … Sa avem simtul masurii si sa nu dam sfaturi care depasesc puterea noastra de intelegere si mai ales, din acelea care ii discrediteaza pe semenii nostri … pentru mine una un lucru este clar: acest blog nu urmareste binele tuturor clientilor lui, din moment ce se incearca inabusirea unor adevaruri; in schimb magulirea si gadilarea orgoliului e foarte apreciata! … cu siguranta ca mie nu mi folosesc inventiile satanei si a locotenentilor lui! …”

Am mai auzit pana acum idei similare legate de homeopatie, si anume ca e „vrajitorie” si ca exista interdictii din partea bisericii de a urma tratamente homeopate. Nici nu mi-am pus insa problema sa consum resurse cu chestiuni hilare. Apoi am observat ca fenomenul capata amploare si oameni de buna credinta sunt in mod real derutati. Am promis ca voi face un articol – interviu calauzitor. In acest sens am colaborat cu un medic care este si teolog, si  crestin traitor (nu doar practicant).

La inceputul anului am avut onoarea sa primesc din partea prof. dr. Pavel Chirila o invitatie care m-a entuziasmat, stimulat si emotionat in egala masura: sa ma ocup de un meniu pe baza de alimente integrale, de origine vegetala, pregatite dupa principii naturiste, pentru cartea pe care urmeaza sa o lanseze in curand si ale carei vanzari se vor adauga la temelia clinicii Nera: “Nu hrani cancerul!“.

Am profitat de colaborarea si prietenia care ne leaga si l-am rugat sa imi acorde un interviu, in care sa lamurim controversele legate de homeopatie. Cateva cuvinte despre viata si activitatea domnului prof. dr. Pavel Chirila gasiti in alt articol – interviu pe care l-am realizat cu domnia sa, „Vaccinarea – necesitate sau abuz?”. Iar pentru cei care doresc o lectura pentru si de suflet, un recent interviu in Formula AS, apasand aici.

Domnule profesor, va propun sa incepem cu o definitie accesibila: ce este homeopatia?

Homeopatia este o metoda terapeutica care foloseste pentru tratamentul bolnavilor remedii naturale  mult diluate. Isi bazeaza efectul  pe patru principii de baza:
1. Principiul similitudinii: simptomele similare unei administrari in doze  ponderale (mari) pot fi tratate folosind aceeasi substanta (similia) in dilutie infinitesimala.
2. Principiul dilutiei infinitesimale: s-a constatat si stiintific, si empiric ca o substanta mult diluata are efecte atat  “in vitro” cat si “in vivo”.
3. Principiul strictei individualizari: remediul se alege in  functie de manifestarile  particulare ale bolii si de biotipologia umana.
4. Principiul dinamizarii : remediile se prepara prin agitarea solutiei la fiecare treapta de diluare.

Domnule doctor, este multa tulburare in jurul acestei metode de tratament. Va este cunoscut acest fapt, v-ati confruntat cu astfel de cazuri? Care este explicatia?

Homeopatia este o metodă mult controversată; iniţial a fost combătută cu vehemenţă de către medici, iar mai târziu şi de către unii călugări – athoniţi şi români.

Am avut şi bolnavi în tratament care m-au rugat să nu le dau tratament homeopatic, ci doar fito-. Soţia mea a îngrijit o bolnavă cu astm bronşic care a evoluat bine sub tratament homeopatic. Dar a fost profund stresată şi în pericol de a-i recidiva boala când în Biserica Mănăstirii Radu-Vodă fiind, un tânăr călugăr, lipsit de studii medicale, tuna şi fulgera împotriva homeopatiei, spunând că este magie curată. Bolnava – o creştină autentică, cu frică de Dumnezeu – a venit să ne ceară părerea.

Pentru această întâmplare şi pentru altele merită să deschidem o dispută mai largă pe această controversă şi să analizăm fiecare afirmaţie contrară homeopatiei.

Va propun sa incepem exact de la exemplul dat de dumneavoastra anterior. Este homeopatia compatibila cu invatura crestina?

Cu toate criticile mai mult sau mai puţin vehemente (şi îndoielnice), homeopatia este o metodă mult practicată de către medicii creştini şi nu numai şi mult acceptată de către bolnavii creştini şi nu numai. Eu însumi i-am tratat cu remedii homeopate pe părinţii Dumitru Stăniloae, Ioanichie Bălan, Visarion de la Clocociov, Sofian de la Antim şi alţii. Să fi fost toţi aceştia rătăciţi, necălăuziţi bine de duhul lor? Ne îndoim.

Homeopatia este compatibilă cu învăţătura creştină. Iată câteva argumente:

1.Principiul similitudinii îl găsim de două ori în Sfânta Scriptură: când cei muşcaţi de şarpe priveau şarpele de aramă înălţat în pustia Sinai, scăpau de la moarte si in Noul Testament, care ne învaţă cântarea pascală: „Cu moartea pe moarte călcând…”;

2. Jean-Claude Larchet, medic francez ortodox, descrie astfel calitatea de tămăduitor a Mântuitorului: Hristos a vindecat asumându-Şi firea noastră în întregime, adică „pe cel asemenea printr-unul asemenea”, adică l-a vindecat pe om făcându-Se om” .

3. Mulţi duhovnici recomandă homeopatia. Sfântul Teofan Zăvorâtul: „M-am uitat în cărţile homeopaţilor…Ei nu dau înapoi în faţa acestei boli” . În altă carte scrie că „trebuie să-i ridicăm un monument” . Sfântul Ignatie Briancianinov practica el însuşi homeopatia: „Începând cu ora 9 se apuca de lucru, sau mergea la liturghie, sau inspecta lucrările ce aveau loc; primea vizitatori, în cea mai mare parte ţărani bolnavi care primeau de la vlădica medicamente homeopate”. În Patericul Viriţei se relatează o întâmplare semnificativă legată de numele Sfântului Serafim de Viriţa . O femeie medic homeopat a petrecut câţiva ani în deportare, fiindcă trata bolnavii prin această metodă, în ciuda interdicţiilor impuse de autorităţi. După un timp s-a întors acasă, dar de frica autorităţilor a refuzat să mai  primească bolnavi. După doi ani a orbit. A mers – condusă de soţ – la Sfântul Serafim de la Viriţa (1866-1949) şi i-a cerut ajutor. Sfântul i-a spus: „Tu te-ai retras, te-ai temut să nu te închidă din nou, şi pentru aceea Domnul ţi-a trimis această orbire, de vreme ce tu nu vrei să vezi nenorocirea altor oameni şi nu vrei să-i ajuţi”.

4. Homeopatia foloseşte substanţe naturale în procent de 90%. Celelalte (chimice) sunt utilizate în diluţii infinitezimale, deci nu au reacţii adverse.

5. Homeopatia nu are nici o legătură cu vreo anume spiritualitate. Medicul care o practică poate fi creştin, evreu, mahomedan, ateu, păgân, exact ca în oricare altă metodă sau concept medical, şi el va da răspuns la Judecată pentru credinţa lui şi pentru binele sau răul pe care l-a făcut.

Multi cititori ai blogului aduc ca argument sau ca justificare a temerilor personale, predici, scrieri, interviuri ale unor slujitori din cadrul bisericii ortodoxe. Care este experienta dumneavoastra cu aceste opinii?

Pentru că în cabinetul meu au intrat şi intră mereu foarte mulţi monahi şi monahii şi am pentru ei o preţuire cu totul specială şi sunt bucuros când mă consideră „doctorul lor”, îmi permit să dau un sfat călugărilor care continuă să atace homeopatia în predici şi în scris: să se înscrie la Facultatea de medicină (6 ani), să facă o specialitate (5 ani), să înveţe homeopatia (3 ani), să aibă o practică clinică (de cel puţin 10 ani), să se roage mult şi după ce le-a împlinit pe toate acestea să încerce să scrie un articolaş despre homeopatie.

Unii monahi contestă homeopatia după ce au citit „Părintele Paisie mi-a spus…” de Atanasie Rakovalis. Ati studiat la randul dumneavoastra aceasta carte … Va propun sa furnizam cititorilor cateva repere.

La pag. 47 autorul interviurilor începe capitolul despre sănătate cu o critică a antibioticelor: „Părinte, antibioticele pricinuiesc vătămare omului”. Părintele Paisie nu-l contrazice în această afirmaţie. Curios cum călugării noştri nu critică antibioticele, ci homeopatia.

La pag. 50, Părintele Paisie îi critică pe alopaţi. Le zice că „aceştia nu au un scop bun, vor să dea la o parte plantele şi să rămână numai medicamentele”. Suntem de acord cu Prea Cuvioşia Sa.

Părintele Paisie spune că „homeopatia este încurcată” pentru că mulţi „au amestecat în ea multe teorii” …

Trebuie să recunoaştem că părintele este un vizionar; aşa este, numai dacă asculţi predicile amvonale ale unor călugări sau eforturile confuze ale Dr. Samule Pfeifer (autor al cartii Vindecarea cu orice pret) îţi dai seama cât au încurcat lucrurile.

Părintele Paisie explică: există bolnavi care „neputându-se aranja nicăieri… merg la homeopatie şi astfel îşi găsesc o ocupaţie”, „lucrul acesta este primejdios…” Suntem întru totul de acord cu părintele.

În acelaşi context, la pag. 49, părintele vorbeşte despre Hipocrat, care „a descoperit atâtea lucururi” şi  crede că „aceasta nu a fost întâmplător”, ci „a fost o iluminare dumnezeiască”. Suntem iarăşi de acord cu părintele, pentru că Hipocrat a fost primul care a menţionat terapia homeopată.

Autorul sugereaza ca nu e bine sa se administreze remedii homeopate la copii. Majoritatea cititorilor blogului sunt parinti sau proaspeti parinti, interesati in metode cat mai blande pentru profilaxia sau tratamentul afectiunilor. Ce clarificari puteti aduce in aceasta provinta?

Urmând textul de la pag. 50, ne pierdem încrederea în autorul interviurilor, în corectitudinea şi deontologia sa profesională şi scriitoricească. Conform textului, părintele vorbeşte despre acupunctori şi îi face escroci (limbaj pe care un duhovnic de talia Părintelui Paisie nu cred că se coboară a-l folosi); autorul interviurilor, făcându-se că nu pricepe, îl întreabă: „Adică, Părinte, să nu facem tratamente homeopate la copil?”. E limpede că această întrebare e ruptă din context şi autorul vrea să inducă în eroare, sugerând că nu e bine să facem tratament homeopatic la copil, pentru că acupunctorii ar fi escroci.

Autorul interviurilor îi aduce aminte părintelui că un călugăr şi-a trimis ucenicii (călugări medici) să înveţe homeopatia şi că el însuşi (călugărul) s-a vindecat de o boală. Dar Părintele Paisie se întreabă dacă l-a vindecat homeopatia sau rugăciunea. Întrebarea este legitimă şi ne-o punem şi noi (de fapt, orice medic creştin) când vedem o vindecare: în ce măsură a contribuit rugăciunea, în ce măsură a contribuit o terapie oarecare. Aceasta nu înseamnă că vrem să o contestăm pe vreuna din ele.

Ce alte semnale de atentionare considerati ca ar fi utile in lecturarea acestei carti?

Începând cu pag. 51, autorul interviurilor are un război personal cu un homeopat grec – care de fapt nu ne interesează şi nu are rost să consumăm cerneala pentru a-l descifra.

La pag. 53 autorul interviurilor face o afirmaţie stupefiantă împotriva tuturor legilor biologiei şi biochimiei: e convins că diluţia infinitezimală de cupru îl intoxică pe om cu cupru. După ce s-a străduit din răsputeri, câteva pagini mai sus, să ne convingă că homeopatia nu are nici un efect, acum afirmă că remediile în diluţii foarte mari sunt toxice.

Diluţiile infinitezimale (minerale, plante, produse biologice etc.) nu au efecte adverse prin definiţie, căci concentraţia substanţei farmacologic active nu este ponderală (este foarte slabă).

Pentru a încheia cu analiza acestei cărţi, merită să menţionăm câteva inepţii pe care autorul interviurilor le prezintă în capitolul numit „Anexa mea personală”:

– „nu există date statistice”; în realitate, există foarte multe cercetări fundamentale şi studii statistice clinice;

– autorul crede că „s-a vindecat conjunctivita” prin homeopatie şi „s-a vătămat partea vitroasă”; limbajul este de neînţeles (din punct de vedere medical), iar pe de altă parte toată lumea ştie că homeopatia nu are reacţii adverse;

O alta lucrare foarte critica la adresa homeopatiei si care incearca sa o desfiinţeze în planul teoretic şi practic este Vindecarea cu orice preţ, a dr. Samuel Pfeifer (Editura Ariel, Timişoara, 1996). Care credeti sa ar fi aspectele cele mai de seama care merita clarificate pentru cititori?

Dr. Pfeifer îşi începe descrierea homeopatiei la pag. 68 cu afirmaţie nefondată: „potenţarea” ne duce „în lumea energiilor cosmice şi a filosofiei orientale”.

Dinamizarea, sucusiunea sau potentarea soluţiei nu are nimic de a face cu lumea orientală; cu excepţia Indiei (unde a  fost dusă de englezi), homeopatia e aproape necunoscută şi nu se practică în Orient.

Soluţiile „potenţate” sau „dinamizate” se găsesc peste tot, încă de la creaţie, în organismul, în fiziologia noastră şi în universul material şi biologic în care trăim, şi nu au nici o legătură cu vreo filosofie orientală: valurile mărilor, lacurilor „dinamizează” apa, vânturile „dinamizează”  aerul, inima „dinamizează” o viaţă întreagă masa de sânge, plămânul „dinamizează”  aerul pentru a face schimburile de gaze la nivel alveolar, stomacul şi intestinul „dinamizează”  conţinutul intestinal etc.

Astăzi există mai multe cercetări experimentale care demonstrează efectul sucusionării  asupra unei soluţii; aceste cercetări sunt făcute în laboratoarele medicinei moderne (cum îi place autorului să spună propriei lui practici medicale) şi nu au nici o legătură cu vreo filosofie orientală.

De-a lungul lucrarii (pag. 76) autorul revine obsesiv la „sursa energiei”, citând un medic care la rândul lui citează un alt medic şi care ar susţine că remediile homeopate vindecă prin „energia cosmică”.

Dar în lume există zeci de mii de medici homeopaţi care prescriu remediile lor pe baza simptomelor şi semnalelor clinice şi care nu se raportează la nici o energie.

Pe de altă parte, noi, creştinii, credem cu tărie că în remediile naturale lucrează energii create si puse de Domnul la Creaţie. Aşa ne învaţă Sfânta Scriptură, aşa ne învaţă dogma Bisericii noastre.

Când eram medic de ţară, un doctor înşelător, într-un sat îndepărtat, făcea întuneric în cabinet şi aprindea o lanternă cu lumini colorate în dreptul toracelui. Bolnavii erau convinşi că le face o radioscopie. Această întâmplare nu mă îndreptăţeşte să cred că Radiologia (mai nou Imagistica) ar fi o şarlatanie.

Una dintre obiectiile des intalnite, chiar si la acest autor, este ca rezultatele homeopatiei se datoreaza de fapt efectului placebo. Ce ne puteti educa in aceasta privinta?

Aici trebuie să amintim următoarele:

1. Efectul placebo funcţionează în toate cercetările, inclusiv în cercetările alopate; substanţele farmacologic active – lipsite de energie şi informaţie –, cum îi place autorului să creadă, nu au de unde să ştie că cercetătorul care le manipulează este homeopat sau antihomeopat, că este filosof oriental sau eretic occidental;

2. Pe de altă parte există mai multe mii de studii de homeopatie acumulate până în prezent, făcute în dublu-orb, adică după canoanele cercetării academice şi care exclud participarea efectului placebo;

3. Efectul diluţiei infinitezimale demonstrat în laborator pe organ izolat, celule bazofile, plante, culturi de celule etc. exclude o dată în plus efectul placebo.

Cum comentati afirmatia dr. Pfeifer, aparent conciliant: „… trebuie să subliniez faptul că nu toţi homeopaţii dau curs practicilor oculte…”?

Este ca şi cum am spune că nu toţi alopaţii sunt farseuri sau şarlatani, şi că nu toate medicamentele chimice te omoară.

Nici Samuel Hahnemann nu este ocolit de ochiul critic al Dr. Pfeifer. De data aceasta vorbim chiar de parintele homeopatiei. Care sa fie obiectivul?

Dr. Pfeifer se ocupă de biografia lui Hahnemann, sperând că poate doborî metoda atacând omul.

În primul rând, trebuie să menţionăm faptul că principiul similia este menţionat prima dată de Hipocrat, cu 5 secole înainte de Hristos. În al doilea rând, nu reiese de nicăieri că remediul homeopat funcţionează conform convingerilor filosofice ale lui Hahnemann. Este ca şi cum am spune că penicilina acţionează în baza filosofiei personale a lui Fleming.

Asadar, pentru a încheia acest subiect controversat, care sunt recomandarile dumneavostra pentru cititori atunci cand evalueaza veridicitatea sau pertinenta unor afirmatii?

Detractorii homeopatiei, cei care au şi tupeul să se exprime în scris, sunt oameni fără pregătire medicală, de cele mai multe ori nu-şi prezintă studiile, CV-ul. Nu reiese de nicăieri dacă au studiat homeopatia, pentru a o putea combate.

Doctorii care scriu împotriva homeopatiei sunt alopaţi; limbajul lor îi trădează că nu cunosc această metodă; citează – folosindu-se de păcatul omisiunii – exact ce îi interesează pe ei;

Opera Părintelui Paisie a fost publicată în 5 volume. Nu vorbeşte nicăieri împotriva homeopatiei. Limbajul Prea Cuvioşiei Sale este unul blând, duhovnicesc, elegant, lipsit de resentimente. Cartea publicată de Atanasie Rakovalis apare la 5 ani după moartea  Părintelui Paisie şi stilul agresiv folosit este străin de duhul Părintelui. În plus, cartea este împănată cu „păreri personale”. Nici acest autor nu îşi prezintă studiile, gradul de instrucţie, iar limbajul folosit este străin de orice ştiinţă medicală.

Va multumim, domnule profesor.