Iepurele tobosar

Număr afişări : 4.287

Am primit acum câteva săptămâni o copie scanată a acestei povestiri din manualul de limba româna pentru clasa a treia, aprobat, achiziţionat şi distribuit de Ministerul Educaţiei şi Culturii la nivel naţional. L-am rugat pe profesorul Marcel Căpraru, fondator şi preşedinte al Asociaţiei Alternative Pedagogice (APA), cel care a introdus educatia Montessori în Romania postbelică (prin iniţierea si implementarea proiectului “Montessori to Romania”) să scrie pentru cititorii blogului un articol comentariu pornind de la aceasta povestire. Prin amabilitatea domnului profesor, citiţi mâine articolul respectiv. Pentru azi doar povestirea.

Iepurele toboşar

de Spiridon Vangheli

Mama a pus furca în spate și a ieșit pe poartă, ca o văduvă ce era. Eu, fratele și sora, cât ulcelele de mari, am rămas în gosopdărie.

Cât o fi muncit mama în ziua aceea nu știu, dar știu că pe seară s-a întors cu un pui de iepure sălbatic.
Ne bucuram nespus împreună și, unde fugea puiul, fugeam și noi.Când s-a lăsat frigul, l-am urcat după cuptor. Doar ce intra cineva în casă de după cuptor, apăreau două urechi, iepurașul voia să vadă cu labuțele în horn. Parcă bătea toba.

Așa a trecut iarna. Iepurașul s-a făcut mare. Ne-am sfătuit cu mama să-i dă drumul la câmp. Parcă îl vedeam rupând-o la fugă, apoi ridicându-se în două picioare și uitându-se lung la noi…
– Vom avea în câmp iepurele nostru. El ne e ca neam. Va avea pui și vor veni în ospeție pe la casa noastră.

Dar într-o zi vine la noi moș Andrei.
– O să râdă tot satul de voi, dacă îi dați drumul iepurelui, îi spune el mamei. Nu-l puteți tăia? Gata crescut îl lăsați în drum ?

A doua zi, când ne-am trezit, mama nu-și găsea locul de vinovată. Pe masa era carnea de iepure dar nu s-a atins nimeni de ea. Și mama plângea cu noi.
În noaptea aceea n-am avut somn, iar când să adorm, parcă se făcea că iepurele bate toba în horn. Adică: de ce dormi ? Nu vezi că vine moș Andrei ? Scapă-ma !

Bunătatea este însușirea omenească cea mai aleasă.

scan-iepure-tobosar

Număr afişări : 4.287

Distribuie:

Sunt acceptate observații, comentarii critice sau păreri care nu coincid cu ale autorului, dacă:

1. Sunt exprimate cu bunătate autentică și cu omenie.

2. Sunt adevărate.

3. Sunt necesare și aduc un aport constructiv comunității de cititori.

Important

Dacă sunteți într-o situație de urgență, de criză sau dacă o altă persoană e în pericol și aveți nevoie de ajutor imediat, NU FOLOSIȚI ACEST SITE.
  1. Avem nişte vecini care aveau un iepure, care a crescut mare. Mama îl cumpărase pentru fetiţa de 4 ani, dar sub acuzaţia că nu l-ar fi îngrijit cum trebuia, bunica a chemat o altă persoană care l-a ucis şi aşa că iepurele a fost mâncat de fetiţă fără să ştie (i s-a spus după aceea, mama nu ştia de intenţia bunicii de a-l omorî, a aflat după ce iepurele a fost ucis).
    Fetiţa mea a aflat povestea cu iepurele din vecini şi exclama în drum spre casă: săraacu, săraacu iepuraş!

  2. Pe mine m-au dat lacrimile. La fel cum am plans la scoala la “Gandacelul”, “Caprioara”, “Moartea caprioarei” si altele… Eu cred ca astfel de povestiri au un impact prea marea asupra copiilor mai sensibili din fire; nici “Capra cu 3 iezi” sau “Scufita Rosie” nu le vad cu ochi prea buni. Eu le-as scoate din manuale!

    1. Decat sa scoatem asemenea povesti din manuale, oare n-ar fi mai bine sa scoatem din meniu macelarirea animalelor?

    2. Sunt deacord ca ar trebui sa fie scoase .

  3. Buna ziua,

    Care este parerea dvs. vis-a-vis de acesta povestioara?

  4. oribil!

Care este opinia ta?