Azi dimineata il plimbam pe Petru si-mi faceam calcule: “Cum sa impart cele 3 ore pe care le doarme ca sa fac cat mai multe?”, ma mai ispiteau si alte ganduri care nu voiau sa astepte la rand. Ca de exemplu ce sa gatesc pentru azi si despre ce sa scriu mai intai? E drept ca eram si sub imperiul entuziasmului creat de o conversatie instructiva si generoasa cu prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi.
Desi am promis, mi-am dat seama si am acceptat ca nu voi reusi sa postez articolele despre leguminoase si nici cele despre drepturile parintilor. Pentru asta am nevoie de 2 – 3 ore de tihna si in care sa nu fac altceva decat sa imi pun gandurile si ideile cap coada. Trec printr-o perioada in care acest deziderat este imposibil de realizat: Petru si-a scurtat timpul in care doarme si isi cere din ce in ce mai ferm (uneori chiar vehement) dreptul la companie si la miscare in timpul zilei. 🙂 Azi, dupa ce incercarile de a-l adormi la plimbare au esuat, l-am lasat pe canapea, sa exerseze recent dobanditile abilitati de rostogolire 🙂 …
Am utilizat o parte din timpul de somn al baietilor (cam scurt dupa nevoile mele 🙂 ), pentru pregatirea meniului si o parte din timpul meu de somn (cam scurt si el 🙂 ), pentru redactarea retetelor.
Mic dejun – ora 8.00
- Turtitze Mowgli unse cu pasta Puterea lui Mowgli 🙂, bogata in calciu, fier, omega 3, magneziu si fibre (pentru ca are seminte de Chia).
- Pepene rosu
- Lapte de migdale
Despre semintele Chia va spun doar atat: au de 30 ori mai multi antioxidanti decat afinele, de 6 ori mai mult calciu decat laptele integral, de 3 ori mai mult fier decat spanacul, de 15 ori mai mult magneziu decat in broccoli, de 8 ori mai mult omega 3 decat somonul, cu 50% mai mult acid folic decat sparanghelul, cu 25% mai multe fibre decat inul. Sunt scumpe, dar nu mai scumpe decat vitaminele, vaccinurile sau antibioticele. Nu mai scumpe decat toate lucrurile pe care le cumparam atunci cand sanatatea noastra e subrezita sau atunci cand incercam sa ne intarim sistemul imunitar. In plus, e suficent sa consumam 1 lingurita ca adulti si 1/2 lingurita la copii, de 3 ori pe saptamana.
Gustare – ora 11.00: Mar ionatan
Pranz – ora 13.00
-
Mama (raw): Buchetele de conopida cu pasta de gogosari (mmmmm….)
-
Pavel: chiftelute de naut, bucatele de avocado si supa raw de rosii
Gustare – ora 16.30: struguri si visine
Cina – ora 19.30
- Ciorbita de castraveti + salata de ceapa (un deliciu atat de simplu de facut si de sanatos. Vaccinul nostru zilnic, antigripal :))
- Tagliatelle de dovlecei cu sos mortal 🙂 de fistic – raw
***
BISCUITI “2P”
Cea mai simpla reteta de biscuiti de casa (din toate punctele de vedere). Compozitia se poate da de la inceputul diversificarii (adica 6 luni).
De ce “2P”? 🙂 De peste 1 an de zile sunt in cautarea unor biscuiti sanatosi 100%: ingrediente sanatoase, gatite sanatos. Eram dispusa chiar sa dureze mult prepararea lor, doar sanatosi si “mancabili” sa fie. Tot ce am gasit in comert, avea cate un neajuns: ba zahar, ba E-uri, ba grasimi procesate termic, ba drojdie industriala, ba cate un “ceva” care nu e din copac sau din pamant, deci o chimicala, gen praf de copt, bicarboonat de amoniu, acid tartaric … Pana si biscuitii mei bio de tarate, cei folositi la tortul Zebra sau la tortul Floricel, contin ceva chimic. Apoi, in toate retetele vegetariene de biscuiti se foloseste grasime vegetala si stiti ca este complet eronat si nesanatos sa incalzim nu numai uleiul, ci orice grasime. In una dintre cartile dragi mie, Copilul Vegetarian, capitolul biscuiti are niste retete, din pacate nu tocmai de succes. Biscuitii ies nefiresc de tari, ca piatra, iar eu am stricat deja o masina de macinat incercand sa ii fac pesmet si apoi m-am lasat pagubasa. Imi era de mult clar ca doar acasa pot obtine ceea ce mi-am propus, insa tot atat de evident mi-a fost dupa multe incercari si cateva MEGA esecuri, ca biscuiti ca in comert, crocanti si fragezi in acelasi timp, nu voi putea obtine NICIODATA decat fie cu grasime incalzita, fie cu praf de copt/bicarbonat sau alti afanatori. Deci am facut biscuiti, dar nu va asteptati sa fie ca cei din comert. Toata munca asta de cautare si incercare am putut s-o duc la capat numai datorita dragostei imense pe care le-o port celor 2P :). Doar asa am avut rabdare si nu m-am descurajat, pentru ca nu e chiar simplu sa gasesti timp pretios pentru a pune in practica niste idei si sa accepti apoi eventuale esecuri. Si doar datorita iubirii pe care vi-o port voua, celor ce cititi cu dorinta de a asigura sanatatea familiei si ma creditati cu incredere, am continuat. Si iata, zic eu ca am gasit ceva.
Si totusi, de ce “2P”? Inainte ca cei 2P sa ne invadeze intr-un mod atat de benefic si implinitor viata, la sfarsitul zilei, cand puneam capul pe perna si inchideam ochii mi se intampla sa vad cifre care se derulau precum textul pe prompterul prezentatorilor de stiri TV. Auzeam tziuiala presiunii (precis multi dintre voi cunoasteti ritmul in care se desfasoara lucrurile intr-o multinationala), iar mintea mea era tinuta treaza de idei sau situatii de serviciu. De o buna bucata de timp insa, cand inchid ochii vad zambetul dragalas al copiilor mei si stelutele din ochii lor mari, rotunzi si albastri. Urechile imi sunt pline de chicotelile si vocile lor. Iar mintea e framantata in cea mai mare masura de chestiuni ce au a face cu sanatatea trupeasca si sufleteasca. Una dintre ele fiind: din ce pot sa fac biscuiti pentru toti copiii ai caror mame vor sa ii hraneasca sanatos? 😉 (Fac o paranteza. Unii pot numi noile preocupari “banalitate”. Eu le numesc “imi pasa”). Dupa multe nopti prelungite in cautarea raspunsului, am gasit: mei! 🙂 Cunoasteti meiul din articolul meu “Mei si doua deserturi pentru intreaga familie”. Am putea spune ca aspectul biscuitilor lasa de dorit, insa vorba ceea, sunt hand-made, mie chiar imi place izul lor artizanal. Ii si vad impachetati in celofan, cu fundita din rafie din paie sau intr-o punga de hartie ciufulita. In timp ce se coceau, casa s-a umplut de mirosul lor, un parfum fin, asemanator cu cel de bebic si de laptic … si atunci le-am zis biscuiti “2P” :), ca asa miros si cei 2P ai mei … Mmmmmm…
Timp de preparare: 10-15 min, timp de coacere 10-15 min
Ingrediente: 250 gr mei, 10 linguri cocos razuit, 2 banane, suc de mere (pe post de indulcitor). Ca varianta, daca nu aveti suc de mere, puteti folosi 6 curmale. 1 lgt vanilie naturala sau 1/4 lgt scortisoara – eu nu am folosit, pentru ca am vrust sa simt mirosul de bebic:)
Mod de preparare:
- Meiul se macina, sa devina faina
- Bananele se paseaza cu furculita
- Curmalele se paseaza la blender, cu putina apa, pana devin un piure
- In afara de apa/suc de mere, toate ingredientele se amesteca, inclusiv cele optionale
- Se adauga treptat apa sau suc de mere si se amesteca, se framanta, pana cand totul devine o coca de consistenta mai moale decat plastilinei (un fel de coca mai suculenta, ca nu stiu cum sa explic altfel 🙂 ) si se poate modela sub forma unui bulgare
-
Se rup bucati din aluat si se modeleaza apoi sub forma de bile de marimea unei nuci
- Se preseaza “nuca” intre palme, sa ia forma unui biscuit rotund, cu grosimea de 4-5 mm. Cu cat mai grosi, cu atat mai moi. Cu cat mai subtiri, cu atat mai crocanti. Grosimea indicata de mine este chiar la mijloc, din punct de vedere consistenta.
- Se aseaza in tava, dar nu pe hartie de copt (cum am facut eu initial, pana sa aflu ca este relativ nociva si biata hartie de copt, pentru ca e impregnata cu grasime, care grasime la caldura …. stim deja ce face) si se lasa la cuptor, la 200-220 grade timp de 10-15 min. Se pot lasa si mai mult 30 min la 180 de grade, uneori daca ii ia flacara sau caldura prea repede, devin foarte tari si nici nu se patrund.
- Se servesc impreuna cu toti prietenii aflati prin preajma 🙂
Daca va incumetati la biscuiti, asteptam fotografii si impresii si de la voi, ca doar toti sunteti prietenii nostri , sursa de inspiratie pentru munca asta 🙂
UPDATE. Despre cum sa prevenim biscuitii sa se intareasca:
- nu ii lasati in cuptor dupa ce s-au copt
- dupa ce ii scoateti din tava puteti inmuia in apa, suc de mere sau lapte vegetal pret de 1 secunda, fix cat sa atinga lichidul, dar nu mai mult. Apoi ii inveliti intr-o panza.
- o alta varianta, asa cum am citit de la alte mamici inventive, e sa ii pastrati la frigider sau intr-o cutie cu capac
- luati in considerare atunci cand adaugati lichidul in compozitie, ca fulgii de cocos absorb timp de 10-15 min mult din acesta, inca dinainte de a fi pusi biscuitii la cuptor