La mulți ani!

Când ne-am mutat în Austria, casa avea o grădină plină de pruni bătrâni… Toată lumea din sat îi știa. ”Pe vremuri”, spuneau sătenii, ”făceau mii de prune mici, dulci și parfumate…”. După ce proprietarii casei au plecat și casa n-a mai fost locuită, prunii n-au mai rodit, dar (noroc că) n-a avut cine să-i taie până ne-am mutat noi. N-am fost de acord să tăiem prunii, nici chiar dacă am fi plantat alții în loc. Mi se părea o cruzime fără margini să tai un pom fructifer, doar pentru că nu se poate ridica la înălțimea așteptărilor omenești. Pavel și Petru și-au făcut imediat ”casă” în prunul cel mai bătrân și-apăi l-au ”călărit” și pe el, și pe frățiorii lui… zi de zi, din zori până-n seară.

Ce credeți? După un an, prunul a rodit. Au rodit și ceilalți.

O sole mio, am în grădină un supermarket bio! – Cristela GEORGESCU (2015)

Când plantezi un pom cu gandul că dacă nu face nu-știu-câte kilograme de fructe pe an, trebuie tăiat, ai toate șansele să sfârșești cu un pom tăiat. Mai înțelept ar fi să cauți să înțelegi de ce anume are nevoie acel pom pentru a rodi și să îl ”hrănești” în modul cel mai bun cu putință. Uită obiectivele și grijile legate de cantitatea de fructe pe care ”trebuie” să o producă. Oricum el va da tot ce e mai bun cu putință. Dacă ești isteț și îl hrănești într-un anume fel, ai toate șansele să îți ofere chiar mai mult decât ți-ai putea imagina.

Același lucru e valabil și în cazul ființelor umane: dacă ne dăruim 100% misiunii noastre și dacă viața care pulsează în noi, cu tot ce aduce ea, e susținută, nu avem nevoie decât să culegem roadele.

Toate școlile, teoriile și cursurile de management m-au învățat că doar așa îți poți ști valoarea și capacitatea de a realiza ceva (a ta sau a celor cu care lucrezi), dacă îți/le stabilești obiective. În sistemul de management în care am lucrat peste 25 de ani, dacă îți atingeai obiectivele erai pe locul trei. Dacă le depășeai, erai pe locul doi. Dacă le depășeai peste așteptările tuturor, abia atunci erai cu adevarat primul, number one. 

Privind retrospectiv, din locul în care mă aflu azi, stabilirea de obiective, mai ales cele de început de an și decretarea anului respectiv (sau a ta ca persoană) ca fiind ”bun” sau ”slab” în funcție de modul în care ți-ai îndeplinit obiectivele, îmi pare un nonsens, la fel ca ideea de concurență/competiție.

Nu ai nevoie să-ți stabilești obiective de îndeplinit dacă ești o conștient că orice ființă umană are datoria de a face tot ce poate mai bine în viață, cu alte cuvinte de a se dărui cu toată inima, cu toată atenția și cu deplina conștiență fiecărui moment, fiecărui cuvânt, fiecărui gest, fiecărei persoane, fiecărei acțiuni, fiecărui simțământ, fiecărui gând. Dacă ești conștient că orice alt nivel de implicare sub 100% înseamnă că-ți irosești viața și posibilitățile puse la dispozitie de ea, nu ai nevoie de obiective pentru ”a performa” sau pentru a-ți demonstra valoarea.

Dacă suntem genul de persoană care NU se dăruiește total vieții și lucrurilor pe care le face, atunci avem nevoie să ni se stabilească sau să ne stabilim obiective de îndeplinit. Ca să trăim o existență care ne umple de entuziasm și de împlinire, în loc să punem targeturi, mai bine să aflăm ce anume hrănește, ce anume face să rodească, să înflorească și să vibreze viața care suntem fiecare. Dacă viața care pulsează în noi, cu tot ce aduce ea, e trăită conștient și e susținută, nu avem decât să culegem roadele.

Cei 2P și Călin la săniușul din spatele casei

Cu iubire și cu entuziasm,