Mămică la superlativ

Vizualizări: 4.681

Săptămâna trecuta am ajuns să deschid computerul abia sâmbătă. Ba n-am avut timp, ba n-am avut energie, ba n-am avut chef. Reţelele astea de socializare (deşi eu le-aş numi de de-socializare), mailul, navigatul pe Internet, ne solicită mintea cu sute de subiecte, ştiri, opinii, idei. Nu e lucru simplu pentru creierul si glandele noastre suprarenale să facă faţă zilnic, ore în şir acestui efort, iar oboseala se instalează şi se cronicizează subtil. Adica pe ne-simţite. Folosesc timpul salvat prin izolare, pentru pasiunile mele, pentru vindecarea mea (n-ati uitat cum e cu vindecarea, asa-i?). A fost o săptămâna cu zile pline. Pline, am zis? Da, pline!  De activităţi pentru şi împreună cu cei 2P …

vorbeste mai putin, asculta mai mult ... manâncă mai puţin, mestecă mai mult ..., ia mai puţin, dăruieşte mai mult ..., ai mai puţin, fii mai mult, încruntă-te mai putin, râzi mai mult ...

Vorbeste mai putin, asculta mai mult … Manâncă mai puţin, mestecă mai mult … Ia mai puţin, dăruieşte mai mult … Ai mai puţin, fii mai mult … Încruntă-te mai putin, râzi mai mult …

Petru, 3 ani. Da, t r e i!

Petru, 3 ani. Da, t r e i!

Meditaţie: în căutarea luminii interioare, drumul poate fi presărat cu flori :)

Meditaţie: în căutarea luminii interioare, drumul poate fi presărat cu flori 🙂

… plină mai ales de vitamina L :). Dragostea e o formă esenţială de hrană, pentru că ea decide măsura în care ne consideram vieţile demne si împlinite. Pentru sanatatea copiilor nostri, la trup, minte si spirit, insist la randul meu ca pe primul loc in alimentatie sa fie vitamina L, hrana sufletului.

Când întind mâinile spre noi, copiii nu cer nici calciu, nici fier, nici proteine, nici omega 3 sau 6, nu au preferinţe pentru teorii si curente alimentare, cer doar iubire. Îi satura mai mult o porţie de vitamina L, decat o porţie de artă culinară, fie ea nutritivă, delicioasă, arătoasă. Şi nu uitaţi: acolo unde începe iubirea, se termină frica!

Printre lecturile revenirii în faţa ecranului de calculator şi care se potriveste cu deschiderea sezonului “La scăldat”, a fost articolul Magdei Dragan: “Ce faci dacă copilul tău se îneacă?”. Deşi ştiu că Magda scrie la obiect si vine cu sfaturi practice din experienţa ei de cadru medical, recunosc că am şovăit: să citesc, da’ oare chiar să citesc? Uite de ce: pentru că mă sperie să aud de înec (mi se trage din copilărie, am crescut in Constanţa si am fost până în clasa a VI-a la câteva înmormântări ale micuţilor mei colegi de şcoală) şi pentru că mi s-a părut că nu se aplică la mine. Fals! Articolul e pentru toţi, indiferent ce părere aveţi despre abilităţile voastre într-ale înotului sau păzitului copiilor când sunt în apă.

Citeam în articol ce i s-a întamplat anul ăsta Magdei la Băile Felix (cititi si voi) şi brusc mi-am amintit de o păţanie care m-a băgat în sperieţi şi pe care – vezi bine – pare c-o uitasem. Avea Pavel vreo doi ani şi se juca în cadă. M-am întors să iau prosopul în care urma să îl scot din apă. Să zic că a durat câteva clipe. Puţine. Pardon, relativ puţine. Am luat prosopul şi m-am întors, asigurată ca totul e in ordine – doar daca ar fi fost să fie ceva, Doamne fereste!, aş fi auzit. Şi în plus, apa era mică. Şi în plus, eram acolo, lângă el, doar că întoarsă cu spatele, ce ar fi putut să se întâmple în câteva secunde, la doi-trei metri distanţă şi apă mică – mai nimic, nu? Fals, fals, fals! Nici unul dintre aceste motive nu trebuie să fie motive de siguranţă. Şi câteva secunde (mai puţine decât degetele de la o mână) pot fi fatale, dacă uităm că “înecul se petrece în linişte”. Da, indiferent de numele de fiţă al cursului, instructorului sau bazinului unde a învaţat să facă scufundări bebeluşul nostru (altă bazaconie cu care mi-am stresat primul copil!).

Magda Dragan a lucrat 11 ani ca asistent medical în chirurgie şi reanimare postoperatorie la Institutul C.C.Iliescu, Spitalul Fundeni, Spitalul Militar şi Spitalul Euroclinic. Este autor al Protocoalelor medicale de practică şi malpraxis elaborate de Ordinul Asistentilor Medicali şi al Manualului de Nursing. A făcut parte din Comisia de Acreditare a Spitalelor, ca reprezentant al asistenţilor medicali şi e acum – în plus – mamă de Luca. Are tot timpul idei. Anul trecut mă anunţă Magda că va participa la una dintre conferinţele mele şi soţul ei, medic chirurg. “Vai!”, zic. “Eşti sigură? Să-l avertizezi că voi vorbi şi despre miracolul si nebunia medicinei moderne!”:). A râs Magda: “Stai linistită că ştie şi el ce ştii tu!”:).  M-am bucurat să descopăr o familie în care susţinerea reciprocă în folosul sănătăţii e mai presus decât dezbaterile despre “ereziile” din domeniu. Am fost sigură că după conferinţă n-o să mai vrea s-audă de mine. Nu mi-a schimbat convingerea nici măcar faptul că la final mi-au strâns cu căldură mâna. Am crezut că era un gest firesc de curtoazie, din acelea de la categoria “Impuse”.

Cu Magda si Cristi Dragan

Cu Magda si Cristi Dragan

Dar a fost invers! Nu numai că au revenit la conferinţele care au urmat, ci m-au invitat să susţin o serie de ateliere (dintr-o perspectiva provocatoare si într-un cadrul informal) în tabăra familială de nutriţie şi sănătate naturală “Întoarcere la simplitate” şi să mă bucur si de vacanţă. Tabara va fi la un conac de la Gura Râului, în Mărginimea Sibiului. Suntem douăzeci de familii şi – ce mă emoţionează cel mai mult – peste patruzeci de copii! :). Iar “sala de curs” e în aer liber, mmm … abia aştept să povestim în fiecare dimineată!

"Sala" de curs

“Sala” de curs




Vizualizări: 4.681

Distribuie: