Mămică la superlativ

Numar afisari: 4.548

Săptămâna trecuta am ajuns să deschid computerul abia sâmbătă. Ba n-am avut timp, ba n-am avut energie, ba n-am avut chef. Reţelele astea de socializare (deşi eu le-aş numi de de-socializare), mailul, navigatul pe Internet, ne solicită mintea cu sute de subiecte, ştiri, opinii, idei. Nu e lucru simplu pentru creierul si glandele noastre suprarenale să facă faţă zilnic, ore în şir acestui efort, iar oboseala se instalează şi se cronicizează subtil. Adica pe ne-simţite. Folosesc timpul salvat prin izolare, pentru pasiunile mele, pentru vindecarea mea (n-ati uitat cum e cu vindecarea, asa-i?). A fost o săptămâna cu zile pline. Pline, am zis? Da, pline!  De activităţi pentru şi împreună cu cei 2P …

vorbeste mai putin, asculta mai mult ... manâncă mai puţin, mestecă mai mult ..., ia mai puţin, dăruieşte mai mult ..., ai mai puţin, fii mai mult, încruntă-te mai putin, râzi mai mult ...

Vorbeste mai putin, asculta mai mult … Manâncă mai puţin, mestecă mai mult … Ia mai puţin, dăruieşte mai mult … Ai mai puţin, fii mai mult … Încruntă-te mai putin, râzi mai mult …

Petru, 3 ani. Da, t r e i!

Petru, 3 ani. Da, t r e i!

Meditaţie: în căutarea luminii interioare, drumul poate fi presărat cu flori :)

Meditaţie: în căutarea luminii interioare, drumul poate fi presărat cu flori 🙂

… plină mai ales de vitamina L :). Dragostea e o formă esenţială de hrană, pentru că ea decide măsura în care ne consideram vieţile demne si împlinite. Pentru sanatatea copiilor nostri, la trup, minte si spirit, insist la randul meu ca pe primul loc in alimentatie sa fie vitamina L, hrana sufletului.

Când întind mâinile spre noi, copiii nu cer nici calciu, nici fier, nici proteine, nici omega 3 sau 6, nu au preferinţe pentru teorii si curente alimentare, cer doar iubire. Îi satura mai mult o porţie de vitamina L, decat o porţie de artă culinară, fie ea nutritivă, delicioasă, arătoasă. Şi nu uitaţi: acolo unde începe iubirea, se termină frica!

Printre lecturile revenirii în faţa ecranului de calculator şi care se potriveste cu deschiderea sezonului “La scăldat”, a fost articolul Magdei Dragan: “Ce faci dacă copilul tău se îneacă?”. Deşi ştiu că Magda scrie la obiect si vine cu sfaturi practice din experienţa ei de cadru medical, recunosc că am şovăit: să citesc, da’ oare chiar să citesc? Uite de ce: pentru că mă sperie să aud de înec (mi se trage din copilărie, am crescut in Constanţa si am fost până în clasa a VI-a la câteva înmormântări ale micuţilor mei colegi de şcoală) şi pentru că mi s-a părut că nu se aplică la mine. Fals! Articolul e pentru toţi, indiferent ce părere aveţi despre abilităţile voastre într-ale înotului sau păzitului copiilor când sunt în apă.

Citeam în articol ce i s-a întamplat anul ăsta Magdei la Băile Felix (cititi si voi) şi brusc mi-am amintit de o păţanie care m-a băgat în sperieţi şi pe care – vezi bine – pare c-o uitasem. Avea Pavel vreo doi ani şi se juca în cadă. M-am întors să iau prosopul în care urma să îl scot din apă. Să zic că a durat câteva clipe. Puţine. Pardon, relativ puţine. Am luat prosopul şi m-am întors, asigurată ca totul e in ordine – doar daca ar fi fost să fie ceva, Doamne fereste!, aş fi auzit. Şi în plus, apa era mică. Şi în plus, eram acolo, lângă el, doar că întoarsă cu spatele, ce ar fi putut să se întâmple în câteva secunde, la doi-trei metri distanţă şi apă mică – mai nimic, nu? Fals, fals, fals! Nici unul dintre aceste motive nu trebuie să fie motive de siguranţă. Şi câteva secunde (mai puţine decât degetele de la o mână) pot fi fatale, dacă uităm că “înecul se petrece în linişte”. Da, indiferent de numele de fiţă al cursului, instructorului sau bazinului unde a învaţat să facă scufundări bebeluşul nostru (altă bazaconie cu care mi-am stresat primul copil!).

Magda Dragan a lucrat 11 ani ca asistent medical în chirurgie şi reanimare postoperatorie la Institutul C.C.Iliescu, Spitalul Fundeni, Spitalul Militar şi Spitalul Euroclinic. Este autor al Protocoalelor medicale de practică şi malpraxis elaborate de Ordinul Asistentilor Medicali şi al Manualului de Nursing. A făcut parte din Comisia de Acreditare a Spitalelor, ca reprezentant al asistenţilor medicali şi e acum – în plus – mamă de Luca. Are tot timpul idei. Anul trecut mă anunţă Magda că va participa la una dintre conferinţele mele şi soţul ei, medic chirurg. “Vai!”, zic. “Eşti sigură? Să-l avertizezi că voi vorbi şi despre miracolul si nebunia medicinei moderne!”:). A râs Magda: “Stai linistită că ştie şi el ce ştii tu!”:).  M-am bucurat să descopăr o familie în care susţinerea reciprocă în folosul sănătăţii e mai presus decât dezbaterile despre “ereziile” din domeniu. Am fost sigură că după conferinţă n-o să mai vrea s-audă de mine. Nu mi-a schimbat convingerea nici măcar faptul că la final mi-au strâns cu căldură mâna. Am crezut că era un gest firesc de curtoazie, din acelea de la categoria “Impuse”.

Cu Magda si Cristi Dragan

Cu Magda si Cristi Dragan

Dar a fost invers! Nu numai că au revenit la conferinţele care au urmat, ci m-au invitat să susţin o serie de ateliere (dintr-o perspectiva provocatoare si într-un cadrul informal) în tabăra familială de nutriţie şi sănătate naturală “Întoarcere la simplitate” şi să mă bucur si de vacanţă. Tabara va fi la un conac de la Gura Râului, în Mărginimea Sibiului. Suntem douăzeci de familii şi – ce mă emoţionează cel mai mult – peste patruzeci de copii! :). Iar “sala de curs” e în aer liber, mmm … abia aştept să povestim în fiecare dimineată!

"Sala" de curs

“Sala” de curs

Numar afisari: 4.548

Distribuie:
  1. Draga Cristela,

    Am devorat acest nou articol! Apreciez foarte mult dragostea fata de semenii tai!
    Multumesc mult pentru daruirea ta! Sanatate multa! Cei 2P sunt superbi si plini de vitalitate, felicitari pentru modul de viata sanatos!
    Cu drag,
    Iulia

  2. cristela draga noastra, multumim pentru tot: informatii bine organizate, ganduri bune, optimism, dragoste…nu ai cum citind randurile tale sa nu ramai indiferent..eu in fiecare seara fac bilantul:)..ce am facut bine…ce nu, daca nu am fost prea aspra cu fiica mea(caci din pacate sunt cam severa uneori cu ea..ehei, ce sa facem mostenim ce am vazut, auzit, simtit in familia noastra)…si in fiecare zi pun inceput bun…nu cred ca intrebarea mea are legatura cu articolul de fata ..dar de ceva vreme imi doresc sa aflu de la tine…eu am tiroidita hashimoto..iau tratament de 6 ani..eutyrox..acum eu citit cartile recomandate de tine si nici una nu m -a incurajat:(…spune-mi te rog daca stii ce as putea sa evit in alimentatia mea ca sa fiu mai bine…de fapt as dori sa nu mai iau medicamentele…ti-am citit toate articolele, le-am recitit…am inteles schema pentru o alimentatie sanatoasa…dar stii cumva ce nu trebuie sa mananc?de ex …lapte de soia, gluten..?! pentru ca in informatiile de pe internet nu am incredere daca nu stiu sursa…multumesc anticipat…numai bine iti doresc!

    1. Draga mea Beatrice,

      Multumesc voua.

      La ce carti te referi?

      Tu stii deja bine ca principalele cauze ale afectiunilor noastre sunt dieta si stresul. Glandele suprarenale (glandele de stres) aparțin sistemului endocrin, considerat ”guvernul” corpului. Amjorittea oamenilor moderni, inclusiv copiii moderni, prezinta semne de epuizare a acestor glande suprarenale. Legătura suprarenalelor cu tiroida/paratiroidele este vitală și foarte importantă, de aceea afectarea suprarenalelor determină apariția multor dezechilibre la nivelul tiroidei – și explică abundența cazurilor de ”tiroidite auto-imune” și altor probleme ușor de echilibrat, când le înțelegi, de fapt, cauza. Nu iti recomand nici soia, nici cereale cu gluten in acest caz. Daca vrei sa actionezi pe cauza (refacerea suprarenalelor), atunci e suficienta o dieta simpla de detoxifiere, sustinuta de preparate naturale de refacere a suprarenalelor, somn intre 10-2am, refacere, respiratie profunda (nu superficiala).

      Iti recomand sa citesti cartile dr. Morse (Sa traim sanatos fara toxine) si ale dr. Sorina Soescu (Pur si simplu Vindecare si Sanatate 5D).

      Cu drag

    2. Draga Cristela,
      Ai putea te rog sa specifici la ce te referi cand spui “preparate naturale de refacere a suprarenalelor”?
      Sunt o mamica diagnostica ca una din multele “tiroidite autoimune”.
      Multumesc!!

    3. Pt tiroidita vezi comentariul meu de mai jos pt Ema

  3. Buna Cristela,Intr-adevar esti o mamica la superlatib si iti multumesc pentru toate invataturile!Te citesc de fiecare data cu drag si de fiecare data am cate ceva de invatat.
    Multa sanatate tuturor!.

    Te imbratisez!
    Felicia.

    1. Felicia draga si eu invat de la voi si va multumesc. Îmbraţişări vânjoase şi de la noi, că ai văzut ce puternici suntem 🙂

  4. Buna Cristela,

    este minunat, de câte ori citesc postarile/scrisorile tale ctre noi, simt un aer de prospețime si de iubire, un anumit entuziasm ce imi hrneste spiritul. Suna foarte poetic dar chiar asa simt. Multumesc:)

    1. Octavia 🙂 v-am spus si v-am promis hrană dincolo de hrană :). Multumesc voua.

  5. Draga noastra Cristela cum este eficienta o ,,cura marina” de 10 zile pe litoralul romanesc? Mancare sanatoasa, soare dupa sfaturile tale, pace si intelegere….Da plimbarile de 30 de minute la ora 6 dimineta si seara pe malul marii sunt necesare/?Sunt eficiente?Ce ne recomanzi pentru a beneficia cat mai mult de darurile marii?
    Ma bucur sa aud ca nu mai esti adepta faceboockului(anul trecut dupa ce am avut contul inchis 7 luni l-am reactivat de dragul tau, sa nu pierd ceva important).
    Te imbratisam cu drag

  6. La ce varsta consideri ca este indicat sa inceapa copiii activitatile acvatice cu parintii si instructor(inclusiv scufudndari)?M-a surprins parerea ta negativa privind aceasta activitate. Excluzand efectele necative ale clorului din piscina si a faptului ca cei mici capata o falsa senzatie de siguranta in apa chiar nu vad alte dezavantaje. Tare m-as bucura sa-mi iei din valul de pe ochi ca si in alte subiecte in care nu percepeam chiar totul….
    Imi era dor sa putem posta comentarii la articolele tale:)

    1. Draga Harieta,

      Consider ca inotul este cel mai bun si sanatos sport pentru copii. Adica pe primul loc. Pavel inoata singur de la 3 ani jumate, Petru de la 2 ani jumate, cu o bucata de pluta de marimea unei caramizi prinsa la spate, la costum. Exact trebuie sa exludem din ecuatie calitatea apei din piscina.

      Am observat ca e o moda si aproape un indicator al statului social sa dai copilul la inot din primele zile de viata. Altfel nu esti in pas cu lumea buna. Mai e si varianta in care parintilor nu le pasa de ce face “lumea buna”, vor doar sa dea copilul la inot, ca asa au auzit/citit ca e bine si sanatos. Si cu ski-ul la fel.

      Metodele pe care le-am vazut practicate in Romania la inot (inclusiv pe primul meu copil, ca atunci s-a strans, din erori, cea mai mare experienta personala) sunt stresante si le provoaca copiilor repulsie pentru apa. Pavel a facut “inot” de la 3 saptamani pana la 6 luni. Saptamanal. De pe la 5 luni a inceput sa protesteze vehement cand se apropia ora si am reusit sa il conving pe sotul meu (fost sportiv de performanta) ca acest copil e stresat de de ora de inot. Intuitia materna mi-a soptit la urecehe ca fiecare copil are ritmul lui si nu are nevoie sa fie invatat nimic, invata singur, cel mai bine in joaca. Habar nu aveam acum 4 ani de diverse padagogii (Waldorf, Montessori, etc), dar simteam ca fortam nota si mai rau facem. Am oprit, spre dezamagirea tuturor si spre bucuria mea si a lui Pavel. Pana anul trecut Pavel a avut OROARE de apa. REPULSIE, TEAMA, FURIE si era clar de unde se tragea. Nu suporta sa inoate. Petru in schimb, care n-a facut o ora de inot, ar dormi, manca si trai doar in apa. Asta vara, la mare si apoi la strand, Petru a locuit in apa. De dragul lui Petru si din dorinta de a fi ca el, Pavel a intrat din nou in apa. Apoi Petru a cerut si l-am dat la inot pentru copii, ora dureaza 30 minute si totul e o joaca, nici macar nu simt ca invata ceva. Pavel nu a vrut sa fie atins de profesoara vreo 6 luni, tipa cand se apropia de el. Petru in schimb era un delfin. Apoi Pavel a inceput sa inoate fara sa isi dea seama, sa fie confortabil cu profesoara, sa ceara non stop. Un alt hop pe care a trebuit sa il trecem a fost saritul in apa. Abia dupa ce Petru a sarit de zeci de ori cateva zile la rand, si-a fcaut si Pavel curaj si apoi nu s-a mai oprit… 🙂 Deci lui Petru ii datorez revenirea lui Pavel la apa si faptul ca acum inoata cu placere. Insa marea diferenta a fost metoda acestei femei de a face inot cu ei, fara caei sa simta ca inoata. Radeau, se jucau si…inotau. Este o metoda practicata in Austria si pe care n-am vazut-o la nici una dintre persoanele renumite in a “educa” bebelusii sa inoate sau la piscinele/scolile de fitze pentru bebelusi.

      Ti-am spus si v-am spus povestea asta ca sa vedeti ce se poate intampla cand vrem noi sa faca copiii ce vrem noi, nu ce sunt ei pregatiti. Copiii au ritmul lor de dezvoltare si nu au nevoie sa le facem noi planul inca din bebelusie cu ce “au nevoie” sa invete. Nu i-a invatat nimeni sa suga, sa mearga, sa manance, sa mestece si iata ca se descurca.

      Concluzie: nu sunt impotriva intratului in apa cu bebelusii, insa fara cursuri de inot cu plonjoane si scufundari la cateva saptamani, ci totul natural. Daca lui ii place apa si se simte ca pestele in ea si-l simti ca vrea din ce in ce mai mult + ai gasit persoane experiemnetate in metoda invatatului in joaca (in Austria nu au voie decat sportivii care au facut pedagogie STRICT pe inot, cu specializare pe grupe de varsta!) atunci, da. Altfel poate sa invete si cand e el in stare sa spuna/ceara cu cuvintele lui. Adica cel mai devreme la la 3-4 ani.

      Cu drag

  7. Draga Cristela,te rog frumos sa ne mai furnizezi informatii pe subiectul “suprarenale”, eu am incercat o schimbare a stilului de viata, o intoarcere la natura sub indrumarea unui medic naturopat pentru ca am suprarenalele epuizate si stomacul meu a cedat ca sa spun asa. Arsuri, regurgitatii,etc,nici intoarcerea la alimentatia de dinainte nu a mai reparat lucrurile…

  8. Intotdeauna o sursa de informatii foarte utile e site-ul. Si eu am patit-o cu inecul si nu am stiut ce sa fac, dar slava Domnului ca totul a fost bine. Nici nu pot sa-mi amintesc ca ma apuca fiorii. Dar e foarte util sa ai informatiile la indemana si inainte sa se intample necazul. De-abia dupa am inceput sa citesc despre primul ajutor. Multumim Cristela!

  9. Din pacate nu mai sunt locuri in tabara , sper sa reusesc sa prind locuri in cea de data viitoare . Cred ca ar fi fost cea mai frumoasa vacanta .

    1. Anul viitor, sanatosi sa fim! Dar te astept la conferinta in noiembrie, va fi special!

  10. Si pe mine ma intereseaza subiectul glandelor suprarenale…in special la copii….e infricosator ca sunt afectati, la o varsta tot mai frageda, de stres…Cristela, da-ne tu mai multe imformatii….

  11. Cristela iti multumim pentru constientizarea pe care ne-ati facut-o tu si Magda asupra pericolului inecului. Personal mi s-a intamplat sa imi las copiii nesupravegheati vizual (doar auditiv) cateva minutele in cada sau piscina cu apa putina, cu gandul ca se aude daca se intampla ceva, multumesc lui Dumnezeu ca nu s-a intamplat, dar o mamica la superlativ se gandeste ca paza buna trece primejdia rea!

  12. Buna Cristela
    Foarte bun articolul despre inec. Memorez intamplarea se acum o saptamana cand baietelul meu de 14 luni a fcut convulsie de la febra ( nu a mai respirat, ochii ficsi, buzele si manutele vinetii, etc) si prin ce sperietura am trecut. De aceea apreciez articolul Magdei pt ca te invata primul ajutor. Si eu citisem vag despre convulsii si ce trebuie sa faci in cazul lor ( mi-am adus aminte de informatie ca prin ceata) si am reusit sa-l scot din convulsie pana a ajuns SMURD-ul. Dar sperietura a ramas, regretele ca nu am stiut mai bine sa prevad convulsia sau regretul ca era sa dam in altceva ( am pus apa rece pe fata lui si apoi sub dus ca sascada tempertura si de fapt trebuia apa semi-calda, etc). De aceea apreciez informatia si iti multumesc.

Care este opinia ta