Nectar antistres pentru suprarenale

Scris de Cristela  - 11 mai 2015

Am inceput sa scriu Simplu.Versuri hranitoare in mai … Era sezonul rubarbei si asa a inceput sa se contureze primul volum, cu “dumneaei, Rubarba” …

Statu-Palma-Barba-Cot
Statu-Palma-Barba-Cot, ilustratie de Livia Plamadeala

Statu-Palma-Barba-Cot
Vrea rubarba in compot!
Dar mai bine-i fac nectar,
Sa-l bea dintr-un degetar.

Va las sa cititi mai departe, sa incercati reteta si variantele ei, indicatiile despre cum se bea, dar si detaliile versificate despre rolul nutritiv, profilactic si terapeutic al rubarbei direct din carte.

Ghimbirul – ingredientul ‘cheie’. Fiecare reteta din carte are un ingredient – aparent banal si optional – care poarta insa in el un mesaj profund pentru sanatatea noastra, un mesaj dincolo de valoare nutritiva. In reteta nectarului de rubarba este bucatica aceea minuscula de radacina proaspata de ghimbir. Sa vedeti de ce: ghimbirul, alaturi de alte mirodenii, sustine suprarenalele, acele glande pe care popular le numim “de stres” si pe care mai toti le avem (inca de la nastere!) destul de “burzuluite”, mai exact epuizate.

Nu renuntati la ghimbir proaspat, se gaseste la supermaket (daca reusiti sa gasiti ghimbir care nu provinde din China, ce bine! Daca nu, lucram cu ce avem la dispozitie 🙂 ), eu il folosesc intens – in iaurt de fructe, in sosuri de salate, in nectaruri si diverse bauturi tip “limonada” din fructe de padure (catinada, zmeurada, gojinada, macesinada, merisorinada hahaha, ce nume!!!! Dar cum sa va explic simplu si vesel altfel decat asa? 🙂 ).

Despre stres. Am considerat ani la rand “stresul” doar o notiune abstracta, n-avem nici idee ca exista “hormoni de stres”. Stresul era pentru mine doar o stare aproape imposibil de evitat, de depasit sau de administrat. Il consideram principalul ‘tap ispasitor’, responsabil de multe dintre problemele de sanatate si de integritate fizica, mentala si emotionala ale adultilor. Abia de cand sunt mama am inteles ca si copiii nostri sunt afectati de stres, ca ii stresam (si inca in ce hal!) inca din primele clipe de viata (intrauterina), la nastere si pe parcursul copilariei, ii stresam cel mai intens in primii trei ani. Si nici macar nu putem cuprinde cu imaginatia ce inseamna asta pentru sanatatea lor pe termen lung…

Mie una imi convenea pe vremuri ca eram inconjurata de stres, pentru ca aveam la randul meu o scuza – si inca una unanim acceptata, ba chiar si de catre comunitatea medicala – de fiecare daca cand mi se intampla ceva rau sau cand esuam in obiective de sanatate: “Stresul, doamna… ce sa-i faci? Na-i ce-i face, asta e, de la stres vi se trage!”.

Ce bine e cand avem pe cine si pe ce sa dam vina, nu-i asa? In timp ce ne fasonam postura de victima, nu mai e nevoie sa ne asumam responsabilitatea pentru nimic: o pasam unor cauze din afara noastra. Si da, e confortabil sa facem asta, pentru ca atunci nimeni, nici macar noi insine, nu mai asteptam nimic de la noi: doar nu e raspunderea noastra ca s-a ajuns unde s-a ajuns, nu?

Victimizarea mai e intr-un fel care – vai! – ce ne mai place: dominator. Cand pozam in victime, ii dominam pe cei din jurul nostru cu postura asta: “TU (raule- adica!) esti de vina ca eu sufar acum!”. Nici nu e nevoie sa rostim cuvinte, atitudinea asta nedemna transcede cuvintele. Le pasam celor din jur “vina” nereusitelor, suferintelor, dramelor, telenovelelor noastre si gata: pe de o parte i-am ‘ucis’, demonstrand cat de ‘rai’ au fost (si poate chiar au fost, dar nu despre ei e vorba in propozitie! 🙂 ) si pe partea cealalat putem sa ne plangem de mila in continuare, fara sa intreprindem nimic.

Victimizarea in relatia cu copiii. Cand blamarea altuia pentru propria-ti neputinta se intampla in relatia cu copiii, asistam la acte de egoism ce UCID sinele acelui copilas: “Uite, mama plange, ca ai fost rau!”, “Uite ce a patit mama daca nu ai ascultat!”, “M-ai bagat in spital!”, “M-ai imbolnavit!”, “M-ai facut sa sufar!”, “Uite, doamna educatoare/profesoara/bunica/prieten/ruda etc sunt suparati ca ai fost rau!” etc, ati prins ideea. A face pe cineva – indeosebi un copil – sa se simta jenat de faptul ca tu ai ales sa te victimizezi in loc sa te responsabilizezi, este neautentic, imoral si ineficient pentru sanatate. Pentru ca asumarea responsabilitatii este primul pas in orice strategie de vindecare holistica (la minte, la trup, la suflet).

Despre stres, imunitate, apetit si carentele de minerale din corp. Exista multe motive pentru care studiul, intelegerea in context integral si sustinerea acestor glande micute, situate deasupra rinchilor, ca de aici le vine si numele (suprarenale), ar trebui sa ne preocupe pe toti. Azi am sa ma opresc doar la cele care am observat ca sunt “centrul atentiei” pentru parinti: folosirea si echilibrul mineralelor in corp, imunitatea si apetitul. Fac un exercitiu de vointa acum, anume sa va explic in cat mai putine cuvinte ceea ce mi-as dori sa transmit. Mai pe larg voi povesti sambata, pe 23 mai, la VegFest, unde am fost invitata de Asociatia Vegetarienilor din Romania sa sustin timp de doua ore atelierul “Paradoxuri, paradigme si provocari in alimentatia copiilor”. Intrarea este gratuita.

1. Glandele suprarenale secreta hormoni care ghideaza folosirea mineralelor in corp. Daca aceste glande sunt epuizate (si la cat stres = input = provocari primim toti aproape non stop, va asigur ca sunt epuizate, mai ales la copii) mineralele nu pot fi folosite de celule (indiferent ca mancam “ca la carte” sau ca luam prea-laudatele suplimente minerale, naturale sau chimice).

Stiu ca ne e teama sa nu ducem lipsa de nutrienti, de parca am toti facuti din fier, calciu si vitamine, dar NU ACTIONATI DIN FRICA, CI DIN CONȘTIENȚĂ: administarea de suplimente este i-n-u-t-i-l-a daca suprarenalele sunt disfunctionale (si sunt, la majoritatea -iertare pentru insistenta). Si-apoi, mai apare si problema ne-utilizatrii mineralelor ingerate si care incep sa circule haihui prin corp. Ce se intampla cu ele?  Ramane sa mai povestim in articole si intalniri viitoare …

2. Glandele suprarenale secreta hormoni cu rol de adaptare la stres.

Cortizolul este principalul intermediar al reactiilor imunitare si un anti-inflamator made in me. Adica in loc sa dam banii pe medicamente anti-inflamatoare (cele cu substanta activa ibuprofen), iata un hormonas cu care Dumnezeu ne-a dotat in mod desavarsit si gratuit pe deasupra – daca avem grija de suprarenalele noastre. In situatia in care suprarenalele sunt atat de epuizate încât nu mai produc propriul cortizol, apar ‘celebrele’ alergii, iritatii, boli auto-imune, inflamatii (toate ‘bolile’ care se termina cu “-ita”).  Si-uite-asa ajungem sa folosim – pe langa medicamente anti-inflamatoare – tot felul de preparate cortizonice: de la unguente, pana la cortizon, prednison. Cortizon am luat si eu vreo 8 ani la rand, zi de zi, incepand cu 2 ani si 8 luni, in urma vaccinului anti-polio ale carui efecte secundare au insemnat pentru mine si pentru parintii mei urmatoarele: moarte clinica si traheostomie, plus un intreg cortegiu de probleme de sanatate care au facut din copilaria, adolescenta si tineretea mea un experiment chimic.

Adrenalina este secretata de suprarenale in prezenta unui stimul stresor (care nu trebuie sa fie neaparat o grija, o frica, o apasare, o sperietura, o cearta, o coada in trafic, ci orice provocare de viata – da, inclusiv intratul la gradinita, un examen, o serbare, o schimbare de scoala, o cearta cu un prieten, o evaluare scolara, un examen etc) si in prezenta ei are loc un lant de procese, printre care “inchiderea” imunitatii si “inchiderea” sistemului digestiv cu tot ce presupune acesta: apetit, digestie, asimilare, utilizarea nutrientilor, eliminare.

“Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pen­tru 5, 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apă­rare, iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bac­terii circulă libere prin organism, se pot localiza un­deva şi declanşa boala.” (Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog).

In volumele urmatoare ale colectiei Simplu, dar si la toate evenimentele la care voi participa sau la cele pe care le voi organiza eu, voi insista pe acele notiuni care asigura intelegerea functionarii si defectarii masinariei “organism uman” si abia apoi voi vorbi despre ce este de facut pentru a o mentine in stare de functionare sau a o ‘repara’. Fara o astfel de intelegere simpla si unitara, orice tratament fragmentar si izolat, indiferent ca este alopat, naturopat, homeopat, poate fi lipsit de efectul scontat: vindecarea. Nu poti vindeca ceea ce nu intelegi. Tratamentele nu inseamna vindecare, nu inseamna ca ai scapat de problema ta, ci inseamna doar suprimarea temporara a unor simptome.

Pentru copiii acestei lumi si pentru nemurirea stelutelor din privirea lor, inchinam in fiecare an cand apare rubarba, un pahar de nectar primavaratic anti-stres, deci pro-imunitate. Marca Simplu :).  Haideti si voi, c-acus trece sezonul! Nu uitati de ghimbir, bine? 🙂

Nectar de rubarba Simplu
Fratiile Lor, cei 2P si-un nectar de rubarba marca Simplu
Film de 1 minut tradus - "Mama Natura", voce Julia Roberts

Articole interesante 

>