Aspecte etice legate de consumul de carne la copii

Numar afisari: 278

15 martie 2013

Indiferent ca animalele pe care le mancam vin din apa bio sau din ferme de casa, nu crescatorii industriale, consumul de carne e o ideologie violenta, centrata in jurul violentei: cineva trebuie sa moara, ca farfuria mea sa fie plina.

Cum de ne invatam copiii sa iubeasca animalele si totusi ii fortam sa manance carne?

Sunt des apostrofata ca nu le-am dat o optiune si ca i-am sustras de la carne. Consumul de carne nu e o optiune. Fara a fi in cunostinta de cauza, nu exista alegere libera. Iar noi nu suntem in cunostinta de cauza atunci cand consumam carne. Suntem tributari paradigmelor sistemului inradacinat: e normal, natural, necesar. Cand te nasti intr-un astfel de sistem, inradacinat si dominat de paradigme si mituri, iti asumi “logica” lui ca fiind a ta.

Copiii mei vor alege carnea in cunostinta de cauza. Cineva trebuie sa ii intrebe:
– daca vor sa manance animale
– cum se simt cand mananca animale
– daca cred in consumul de animale
– daca au reflectat asupra acestei practici cu profunde dimensiuni etice

Eu le raspund acestor persoane care ma apostrofeaza ca nu eu i-am privat pe copii de optiune, ci eu am fost privata de optiune, atunci cand mi s-a bagat carne pe gat, fara sa fiu in cunostinta de cauza.

Fiecare natie are categorii de animale: comestibile si necomestibile. Si sunt scarbiti daca li se spune ca un animal dintr-o categorie, face parte de fapt din cealalta. Daca nu ar fi asa, cum se face ca ne place laptele de capra si nu cel de cal? Cum se face ca ne place mielul (un copilas de oaie de fapt) si nu ne place cainele? Ca ne place supa de peste, dar nu cea de broasca? Etc, etc.

Ne relatam la animalele comestibile ca la niste obiecte, ca la niste “unitati de productie” fara personalitate individuala si nu ne intereseaza prin ce trec ca sa ajunga pe masa noastra. Eu nu cred ca – in cunostinta de cauza – orice copil ar putea accepta asa ceva.

Numar afisari: 278

Distribuie:
Care este opinia ta?