Cum ferim copiii de dulciuri si junk food cand intra in comunitate? (1)

Număr afişări : 1.557
10 septembrie 2011
Intrebare de la Maria

Foarte interesant blogul tau si plin de informatii. Eu beam cafea sporadic, acum de cand sunt ceva mai obosita (am un baietel de aproape 3 ani), beau cate doua degete in fiecare dimineata. Cred ca as putea renunta si ma bate gandul mai ales ca uneori simt ca nu imi prea prieste.
Despre alimentatia celui mic ma bucur nespus ca am te-am gasit, El refuza laptele dulce si nici formula nu a vrut sub nici o forma, mi-a zis ca miroase a caca, haha! Nu l-am fortat, dar i-am dat iaurt pt ca toooata lumea mi-a zis sa incerc sa ” inlocuiesc”. Mananca bine si cu placere seminte,mai ales migdale care si noua ne plac. Nu se omoara de dragul carnii.Insa si aici am o problema educationala. Este fooooarte pofticios si cere efectiv tot ce vede la altii, chiar si pe strada. Evident este inebunit dupa ciocolata si in principiu cam tot ce este nou. Si eu cred ca „desertul” este cel mai rau lucru inventat in meniul uman, ne invata sa iubim dulcele, caci este rasplata ” daca mananci tot”! Asa ca l-am evitat si desi a gustat dulce macar incerc sa nu il ofer ca pe un premiu, recompensa.Totusi intrebarea mea este ce ne facem cand intra in comunitate, unde cam toti copiii mananca dulce, desert etc? Cum facem sa nu fie alimentul interzis si mult dorit?

Raspuns

Maria draga, sunt alaturi de tine si te inteleg in ceea ce priveste obosela. Mai ales pentru ca nu bei multa cafea, ar fi pacat sa nu renunti la ea. Este un aliment PERFID. Sub aparenta revigorare si buna dispozitie, zace o putere de a te darama incet si sigur. Iti recomand alimente energizante (curmale, smochine, stafide, fructe, 1 lingura miere) si pe la ora 10 un suc de catina. Siropul de catina se obtine identic cu siropul de afine, a carui reteta o gasesti pe blog.

Cat despre ultima intrebare, uite aici cum planuiesc sa fac eu si am credinta ca daca ma rog, Dumnezeu imi va ajuta sa biruiesc si la acest capitol dificil in educata copiilor in ziua de azi.

1. Nu fac din dulce „alimentul interzis si mult dorit”: gatesc si dulce, si ii ofer dimineata si seara si cel mult o gustare uneori, la nevoie doar. Dupa schema meniului zilnic postat la Retete. Doar ca fac dulciuri sanatoase si rapid de preparat.
2. Si noi ne confruntam cu problema copiilor care vin la locul de joaca insotiti si sunt indopati non stop de bone, bunici sau mamici in general cu pufuleti, biscuiti, bomboane, ciocolata. CHiar daca ar primi doar fructe, tot as avea de comentat, pentru ca obiectivul meu este ca si copiii nostri (la fel ca noi) sa nu rontaie intre mese.

Am scris o serie de articole de educatie alimentara la copii: Ce, cat, cum si cand mancam.

In prima faza i-am dat un fruct, ca sa aiba si el ceva al lui. Si a mers. Apoi, daca insista, i-am distras atentia atat timp cat ceilalti copii mancau, si am revenit ulterior. E greu, dar nu imposibil si eu mi-am propus ca atat timp cat voi putea, sa ii sustrag si sa lupt pentru un mod de a manca sanatos. Sanctionez aspru orice abatere a persoanelor care nu respecta ce le cer in legatura cu alimentatia lui Pavel, mai ales ca de asta depinde sanatatea lui.

Apare insa si etapa urmatoare: cand intra in comunitate (si ramane) singur acolo, neinsotit, gen gradinita, scoala, etc. Ei bine, asta o va face de la 3 ani. Deja o varsta pana la care am investit masiv in relatia cu el (pornind de la alaptare), asa incat ce spune mama si tata primeste 100% incredere. Ii vom explica pe intelesul lui, eventual cu personificari sau folosind personajele lui indragite din viata, care sunt binefacire si avantajele alimentelor naturale pe care le consuma. Si de asemenea ce i se poate intampla daca consuma altceva nesanatos.

Copiii sunt sensibili si voi folosi teme sensibile. Am de gand sa scriu niste povesti pentru copii, sa inteleaga digestia si roulul alimentatiei sanatoase, cu personaje alimentele, nutrientii si organsimul uman. In final, liberul arbitru isi va spune cuvantul, stiu, nu idealizez planul meu. Dar asa am eu convingerea acum: ca imi pot face datoria fata de Dumnezeu in primul rand, pentru ca ne-a daruit doi copii, in stare perfecta de sanatate, iar eu si sotul meu trebuie sa o mentinem.

Actualizare mai 2014: Pavel are deja 4.5 ani si Petru 3 ani. Tot ce am scris mai sus se adevereste si eu dau slava lui Dumnezeu ca m-a inteleptit sa imi urmesc intuitia in privinta educatiei alimentare si a timpului investit in a cladi o relatie trainica cu ei. Asadar: ca parinti am fost consecventi, am mancat intotdeauna identic cu copiii nostri, le-am explicat ce inseamna zahar, faina alba, carnati, McDonalds, Coca Cola, tutun, alcool si cum ajunge hrana in farfuria noastra.

Nu va subestimati copiii in privinta capacitatii de a intelege! Spuneti-le adevarul, ca unor adulti.

Cei 2P merg la gradinita de la 2 ani jumate. NICIODATA nu au vrut sa manance torturi si prajituri la aniversari, ba chiar unii parinti, atat de amabili, le-au pregatit prajituri vegane sanatoase si ulterior am sustinut si eu cateva seminarii pentru copii si parinti despre hrana sanatoasa, la invitatia directorului gradinitei, pentru ca nu am mai vazut pana acum copiii care din proprie initiativa sa refuze dulciuri sau sa intrebe daca „are zahar?”, „are faina alba?”, „are lapte de vaca?”, etc.

Petru a fost mai rebel la inceput si a mancat de cateva ori ba biscutiti, ba prajituri cu tot felul de E-uri. Trebuie sa fiti mame destepte si sa ii lasati, mai ales daca au mancat sanatos pana atunci. Organismul va reactiona. Petru s-a simtit atat de rau apoi, incat nu i-a mai trebuit.

Actualizare 2015: Cand vine vorba de cresterea copiilor, nu cred ca exista reteta perfecta, ci perfectibila. Experientele noastre ca parinti sunt in continua derulare. Pedalam prea mult pe alimentatie si prea putin pe suflet. Daca sufletul ar fi prioritatea noastra, hrana lui ne-ar satisface intr-o masura atat de mare, incat rar am suferi de foame.

Cu drag,

Număr afişări : 1.557

Distribuie:

Sunt acceptate observații, comentarii critice sau păreri care nu coincid cu ale autorului, dacă:

1. Sunt exprimate cu bunătate autentică și cu omenie.

2. Sunt adevărate.

3. Sunt necesare și aduc un aport constructiv comunității de cititori.

Important

Dacă sunteți într-o situație de urgență, de criză sau dacă o altă persoană e în pericol și aveți nevoie de ajutor imediat, NU FOLOSIȚI ACEST SITE.
Care este opinia ta?