Diversificare: cata mancare inseamna “suficient”?

Număr afişări : 8.445

Intrebare de la Silvia, mama unei fetite de 9 luni (sublinierile imi apartin).

“Am citit articolul <Cand mancam?> si m-am gandit la felul in care procedez eu cu bebelusa mea de 9 luni. Are 4 mese:
06:30 – lapte praf (7 masuri)
11:00 – masa de fructe
16:00 – masa legume si carnita (o zi doar legume, o zi legume si proteine animale)
19:00 – lapte praf (7 masuri).

Chiar si asa, nu mananca tot timpul suficient si trebuie sa completez masa cu lapte praf.

Daca mananca mai putin de 100gr mancare, are nevoie de lapte praf.

A avut o perioada in care manca foarte bine (200-250 gr/masa), iar acum ducem lupte seculare si ne maimutarim de mama focului pt 100gr sau mai putin. Imi poti da ceva sfaturi? Procedez bine in privinta meselor? Oare sa fie din cauza dintilor lipsa poftei sau? Avem 2 dintisori iesiti. Multumesc.”

Raspuns:

Draga Silvia,

Multumesc pentru intrebare. Cred ca raspunsurile sunt deja la tine si la copilasul tau – din pacate nu ai suficenta incredere nici in tine, nici in ea, de aceea numesti semnalele ei “maimutareli”. Mi-as dori sa pot raspunde complet intr-un simplu comentariu. Iti expun ideile mele (sunt corecte oare?), iti spun ce sa citesti si te astept sa revii, daca totusi nu gasesti raspunsurile de care ai nevoie.

1. Lapte praf

Nu cred, nu sustin si nu promovez laptele praf, o insulta la adresa copiilor, a mamelor si a lui Dumnezeu. Un aliment mort (viata se sustine cu viata!), un cocktail de substante artificiale pe care corpul da, il poate inghiti (desi multi bebelusi refuza sau regurgiteaza in incercarea disperata de a le comunica parintilor ca nu le face bine!), dar nu il poate folosi la nivel celular, pentru ca nu e recunoscut ca fiind util de catre receptorii celulari. Laptele praf este o limba straina pentru organism. Asadar ii indopam pe copii cu ceva ce credem ca e “hrana”, si declansam in corp o avalansa de reactii pentru neutralizarea si eliminarea acelei “hrane”. Reactii pe are le numim apoi “boala” si incercam sa le tratam rapid cu produse farmaceutice, chirurgie, remedii homeopate sau plante medicinale…

Desi am calculat si am prezentat cat zahar mananca un copil care bea lapte praf, o directie interesanta si de interes public, atrag atentia ca dusmanii reali sunt perfizi si bine ascunsi.  Dr. Robert Morse spune ca nu atat zaharurile din formulele de laptele praf distrug corpul copiilor, ci grasimile si proteinele care actioneaza ca veritabile dopuri pe filtrul renal si pe vasele limfatice. De aici incep cele mai mari probleme. (Lectura recomandata, cartea: Sa traim sanatos, fara toxine).

Pentru ce sa dai unui copil lapte praf formula, atunci cand deja poate consuma alimente naturale, asa cum e fetita ta la 9 luni?

Ce am folosit eu? Lapte vegetal, sucurile proaspete de fructe. (O minte superficiala gandeste ca sucurile de fructe, ma refer la cele proaspat obtinute in casa, sunt apa cu zahar. Sucurile, desi nu au pulpa/fibra, sunt un complex fito-terapeutic, o apa vie si nu sunt periculoase pentru ficat si pacreas, daca sunt consumate corect, iata de ce) sau zeama de la supa de radacinoase (reteta pe blog sau in cartea mea Simplu 2), toate facute de mine in casa.

Zilele trecute am primit un mesaj de la o mama care alapteaza si care era ingrijorata ca fetita nu doreste lapte praf si ca trebuie sa i-l dea cu forta, atunci cand e semi-treaza/semi-constienta. Iata ce i-am raspuns si ei.

Copiii care refuza laptele (inclusiv cel matern, asa a fost si primul meu copil care la 11 luni a refuzat sa mai bea lapte de mama stresata, bravo lui!) sunt niste copii puternici care nu inghit orice si refuza sa fie agresati.

2. Cantitatea “suficienta”/”corecta” de mancare necesara unui bebelus/copil

Nu cred si nu incurajez masurarea cantitatii de mancare, nici cand bebelusul este alaptat exclusiv, nici cand incepe diversificarea, nici mai tarziu. Am practicat si eu metoda asta pentru cateva luni la primul copil si am observat pe propria piele cat de “adevarata” si cat de “eficienta” este teoria gramajului nutrientilor, a caloriilor etc. Nu putem ramane sanatosi la cap daca ne apucam sa ne hranim (pe noi sau pe copii) cu pixul in dreapta si cu cantarul in stanga. 🙂 Alimentatia inseamna mai mult decat matematica in farfurie. Pentru copiii nostri problema nu o reprezinta cantitatea si diversitatea hranei. Adevarata problema este panica si frica mamei, aceea cu care a fost contaminata de sfatuitorii solicitati sau nesolicitati.

Fiecare organism e unic si are nevoi unice in fiecare zi, in fiecare clipa. Asa cum nu exista regula unica pentru vindecare sau educatie, la fel nu exista regula unica nici pentru alimentatie. A  masura cantitatea de mancare e un stres urias atat pentru tine, cat si pentru copil – ca si cand nu am avea de facut fata la suficiente alte provocari = stres. A duce “lupte seculare” asa cum le numesti, este energie vitala si SANATATE irosita inutil in ambele tabere, pentru ca lupta ta e oricum pierduta din start (apropos de lupte: in lupte nu castiga nimeni, niciodata –  decat aparent).

Respecta copilul tau si nevoile organismului sau. Relatia cu copilul trebuie sa fie de comunicare si respect, nu de dictatura si de lupta = agresiune. Copiii ne ghideaza pas cu pas daca stim sa ii ascultam si sa ii respectam, asa incat nu va fi nevoie sa ne temem ca vom alege ceva gresit pentru ei. Daca vrem ca ai nostri copii sa nu aiba carente si lipsuri, trebuie sa procedam exact pe dos: sa scoatem – nu sa adaugam, sa reducem – nu sa crestem cantitatea de alimente si combinatii greu digerabile.

Lectura recomandata: Tulburarile alimentare la copii.

Tie cum iti place sa mananci, dupa o schema impusa de cineva sau dupa pofta inimii? 🙂 Fiecare om si fiecare fiecare pui de om are un apetit care difera in functie de numerosi factori (atat de multi ca nu mi-ar ajunge o zi intreaga sa vorbesc despre ei), pe care i-am explicat in Episodul al 6-lea: De ce fac copiii mofturi la masa.

Fetita ta este dependenta de efectul substantelor din laptele praf si in plus este – ca toti copiii noi  – foarte isteata. Te-a citit ca-ti e frica sa nu “moara de foame” si ca daca nu mananca ce ii impui tu, oricum va primi supliment lapte praf, doar ca sa stea mami linistita ca a bifat aportul de calorii, grame si “nutrienti”. Foloseste asta in avantajul ei, profitand de faptul ca nu te-ai prins inca 🙂

Cu cat un copil e eliberat mai devreme de sub jugul produselor procesate industrial si este adus mai aproape de natura, cu atat mai bine pentru sanatatea lui, pentru sanatatea relatiei cu parintii si pentru sanatatea modului in care va percepe si va reactiona la ce ii ofera viata. Nu e mare filozofie sa echilibrezi alimentatia unui copil, doar ca trebuie sa stii (mai corect spus “sa iti reamintesti”, ca o mama “stie” oricum) sa comunici cu ei si sa ii faci parteneri, chiar profesori, nu supusi/soldatei dresati.

Cu Pavel (1 an) in brate si cu Petru la purtator (6 luni)

In clasa I la Scoala Parintilor. Profesori: Pavel (11 luni) in brate si Petru la purtator (6 luni de sarcina)

Te rog citeste linkurile de la Educatie alimentara si articolele despre lapte praf si alaptare, cuprinse toate in acest Indreptar de buzunar.

Cu drag va doresc mult succes si relaxare,




Număr afişări : 8.445

Distribuie: