Cum ferim copiii de dulciuri si de junk food cand intra in comunitate? (4)

Număr afişări : 573

Nu cred in manipulare, dispute sau interdictii alimentare. Chiar daca ele au un scop mai presus de satisfacerea ambitiei parintesti de a vedea copilul mancand sanatos. Cred insa in investitia nelimitata de resurse (exclusiv financiare) pentru consolidarea relatiei cu copilul incepand din primele clipe de viata, in puterea si consecventa exemplului personal si in liberul arbitru concomitent cu genunchiul de mama pus la rugaciune.

Nu evit, dar nici nu caut in mod activ intersectiile cu alimente “rele”. Nu le-am impus copiilor nici un fel de restrictii alimentare, nu mi-am facut strategii de comunicare pe tema asta. Am avut doar nelimitata disponibilitate sa le explic la fel ca unor adulti, sa le raspund sincer la toate intrebarile despre mancare si sa ma comport consecvent si autentic cand a fost vorba sa fiu exemplu. Si daca parintii actioneaza in armonie, la unison, treaba cu “usor de zis – greu de facut” e doar o aparenta.

Obiectivul meu a fost ca de fiecare data cand copiii vor auzi altceva decat i-am invatat noi in familie, sa poata sa distinga cu usurinta si sa imbratiseze cu bucurie si demnitate Adevarul. Multumesc in fiecare zi pentru biruinta. Si daca va scriu acum despre asta o fac exclusiv spre incurajare.

Hai ca se poate! 🙂

 

Număr afişări : 573

Distribuie:

Sunt acceptate observații, comentarii critice sau păreri care nu coincid cu ale autorului, dacă:

1. Sunt exprimate cu bunătate autentică și cu omenie.

2. Sunt adevărate.

3. Sunt necesare și aduc un aport constructiv comunității de cititori.

Important

Dacă sunteți într-o situație de urgență, de criză sau dacă o altă persoană e în pericol și aveți nevoie de ajutor imediat, NU FOLOSIȚI ACEST SITE.
  1. Draga Cristela, iarasi eu la orizont cu intrebari si nelinisti (apropo, am cumparat cartea Alethei Solter recomandata de tine si voi reveni cu feedback pt problema suptului degetului la copil).
    Am citit de mai multe ori seria de articole despre intalnirea copiilor cu mancarea nesanatoasa. E totul ok deocamdata, baietelul nostru are 1 an jumate, mananca ceea ce gatesc, adora fructele, nu mananca zahar, insa e genul de copil f curios caruia ii trebuie orice vede la alti copii/adulti/pe masa. Aici intervine exteriorul: bunicii (unde mereu este ceva dulce in dulap/pe masa/ceva cocnarit)-ii vede destul de des, chiar daca nu locuim in acelasi oras; apoi parcul-locul unde copiii vin cu gustari care mai de care. Momentan merge faza cu distragerea atentiei sau oferirea de o alternativa sanatoasa din geanta, dar sunt constienta ca nu voi putea face pe politistul la nesfarsit. Locuim la bloc si incerc sa raresc iesirile in parc, dar nu le putem evita de tot. Puterea exemplului personal functioneaza bine in casa, nu mancam pe ascuns dulciuri (eu am renuntat la zahar de aproape 1 an, sotul inca mai mananca mai rar, el crede ca ceea ce fac eu e abstinenta si nu vede niciun efect inca asupra sanatatii mele). Educ treptat si vizitatorii de a aduce altfel de cadouri decat dulciuri. Nu ii toc capul cu “nu manca ca are zahar”, din contra, ma intreb cum pot trezi constienta intr-un copil de 1 an jumate care pofteste orice vede. O sa incep sa ii vorbesc mai mult despre beneficiile hranei ce o consumam in casa. La o zi de nastere unde stiu ca se va manca tort traditional o sa duc eu unul fara foc facut de mine, ca sa mancam amandoi. La cat e de pofticios, inevitabil ma ingrijorez cand il las si numai 2-3h la bunici (rar se intampla), daramite cand va merge la gradinita, unde eu ii voi pune pachet si gustare de acasa si va vedea la colegi ca mananca “altceva”. E si o chestie sociala aici: cand intinde mana spre ceea ce mananca altul, el zice de fapt: “vreau sa ma conectez cu tine, deci vreau implicit sa vad cum e si mancarea ta”. La bunici, in parc sau in vizita, ispita e acolo, in fata lui si vin eu si ii iau mancarea din fata si ii zic ca nu e ok? Ar trebui sa pretind celor pe care ii vizitam sa nu puna nimic junk pe masa cand mergem pe la ei?
    Ma uit cu admiratie la tine, la Ligia Pop sau la Olivia Steer ca ati reusit in educarea alimentara exemplara a copiilor vostri. Ma straduiesc si eu, doar ca nu stiu cum sa o fac mai cu pace si liniste, momentan ma simt gardianul copilului meu care e mereu cu el caci ispitele apar la tot pasul, insa e extenuant procesul. Rugaciunea catre Dumnezeu ramane si ea o solutie pe langa toate cele ce le fac in rest.
    Cu multa recunostinta si pretuire,

    1. Draga Monica, multumesc. E subiect care merita, dar e de conferinta, de sesiune privata sau de filmat si de pus pe YouTube, nu pot cuprinde in comentariu. Si eu ma uit cu admiratie la tine si la alte femei, DAR NU MA COMPAR. Le admir si atat. Comparatia e un act de violenta. Ti se pare corect sa compari un pepene cu un mango parfumat si sa spui ca unul e mai bun decat altul? Ti se pare just si relevant sa compari un mar din gradina ta cu un cais? Fiecare om e o bucata de puzzle. Nu exista unul mai breaz ca altul. Nu transforma alimentatia sanatoasa a copilului in ceva despre tine, pentru ca atunci vei fi amagita. Mergi in fluxul vietii si cand vei fi relaxata compelt, iti vor veni si ideile, si curajul, si puterea de a parcurge spirala spre interior.

      Acum esti inca cu ochii mintii pe fereastra ce da in afara!

      Cu iubire,

      cristela

Care este opinia ta?