Zaharul, o otrava legalizata, introdusa subtil in alimentatie inca din primele saptamani de viata si care ne omoara incet, e ascuns in diferite produse (incepand de la laptele praf si borcanelele de mancare pentru copii!) sub diferite denumiri, care mai de care mai destepte: sirop de porumb, dextroza, maltoza, glucoza, fructoza, lactoza, sucroza, rapadura, zahar brut, zahar brun, nectar de agave, melasa, zahar pudra, zahar invertit, sorbitol, mannitol, malitol, xylitol.
Singurii indulcitorii naturali sunt: fructe proaspete sau uscate, miere cruda, stevia rebaudiana (frunze, nu prafuri albe!).
Restul – fara exceptie – sunt zaharuri izolate, concentrate, intens procesate si obtinute industrial. Corpul nu le recunoaste si le trateaza ca atare, ca pe niste toxine ce ameninta sa il distruga si incearca din rasputeri sa le elimine (prin ceea ce noi numim de multe ori “simptome de boala”) si, daca nu reuseste, atunci le depune (grasime, chisturi, lipoame, noduli, tumori etc).
Am primit în 2015 din partea unei agenții de PR solicitarea să scriu un articol de promovare pentru un “zahăr verde”, praf de stevia, care se vinde în România la fel de bine ca pâinea caldă. Am refuzat. Dacă “cineva” mi-ar explica procesul industrial prin care frunzele astea verzi (vezi mai jos foto din arhiva personală) de stevia, adică Stevia Rebaudiana, nu ștevie ajung din ceea ce vedeti, o pudră albă, poate că atunci aș accepta și eu să o “văd” ca fiind zahăr … verde și să o recomand drept îndulcitor natural sănătos. Din frunzele uscate la soare sau la max 42 de grade Celsius eu imi prepar sau cumpăr pudra mea … VERDE, cum altfel? Stevia (nu Ștevia) e de la 100 pana la 300 de ori mai dulce decat zaharul alb si poate fi folosita la gatit, copt sau orice e nevoie sa fie indulcit.
A trai fara prafuri albe, nici macar alimentare, ramane pentru mine varianta sigura, demna si realizabila in care imi pot exprima recunostinta pentru Darul Vietii si al Maternitatii.
Citeste si Stii cat zahar reglementat mananca un copil?