Ortopedie pediatrica (II): displazia luxanta de sold

Vizualizări: 10.697

Dedic acest serial cu posibile raspunsuri, copiilor nostri si iubirii lor neconditionate. Ei trec cu vederea suferintele indurate din cauza erorilor noastre, erori facute – de multe ori – din  frica, panica, neincrederea in sine. Caci mintea e clara si are acces la intelepciunea interna, doar atunci cand e libera, si nu incatusata de frici, griji, framantari etc…

Serialul e scris cu recunostinta si nesfarsita iubire pentru Prof. Dr. Mihai Jianu, care – desi specializat in chirurgie si ortopedie pediatrica – m-a vindecat de fapt pe mine, adult al anului 2010, proaspata mama, de una dintre afectiunile dure ale “mamiciei”: frica de “problemele” de ortopedie ale primului meu copil (doar ale primului, ca la al doilea eram deja “de-virusata”). Prof. Jianu este un indelung experimentat si incercat chirurg si ortoped pediatru, tonic si cu un simt al umorului fin si isi manifesta cu generozitate latura umana atunci cand profeseaza: imputerniceste mamele, imparte intelegere, blandete, zambete…

Cum a inceput serialul? De la intrebarea unei mame: “Ecografie de sold. Voi ati facut copiilor? Pe noi ne-a trimis doctorita insa am amanat. Am mers azi cu bebe de 5 luni si ne-a zis doctorita ca e prea tarziu pentru ecografie acum si ca trebuie sa il ducem sa ii faca radiografie. Sunt tare suparata, chiar nu vreau sa ii fac radiografie insa as vrea sa stiu si ca n-are probleme.”

Ce e de facut in caz de dubii sau suspiciuni, frici sau indoieli? Inainte sa actionam sub imperiul “fricii de boala”, una dintre cele mai banoase frici pentru industrie si una dintre cele mai paguboase pentru sanatatea si pentru buzunarul nostru, sa cerem macar o a doua opinie, a unui alt specialist. Pentru ca o informatie poate fi usor combatuta cu o informatie contrara, dar altfel sta treaba cand in joc intervine experienta cazuistica, daca mai e si sustinuta de timp!  Mai cereti o opinie inainte sa radiati sau sa expuneti copilasii la investigatii si manevre stresante (poate inutil) si inainte sa va faceti orice fel de griji, sa va risipiti energia si sa va transformati inutil in consumatori fideli de servicii si produse medicale!

Primul episod este despre rahitism, picioare cracanate sau “in X”, mers pe partea interioara sau exterioara a talpii, mers pe varfuri, torticolis, picior plat, incaltaminte.

Episodul de azi, al doilea, este despre displazia luxanta de sold. Are ca sursa “Patologia ortopedica a copilului pana la varsta de sase ani” si conversatiile mele cu autorul ei, Prof. Univ. Dr. Mihai JIANU. In 2010 domnul doctor mi-a daruit aceasta carte: “Luati, doamna! Sa mai spuneti si altor mame speriate, daca tot ziceti ca scrieti pentru mame!”

Ce este? O dezvoltare anormala, defectuoasa a articulatiei coxo-femurale. Apare inca de la nastere si, in absenta tratamentului, se agraveaza progresiv. Apare in special la fetite si are caracter familial.

Displazie luxata de sold. SUrsa "Patologia ortopedica a copilului pana la varsta de sase ani", Autor Prof. Dr. Mihai JIANU

Displazie luxata de sold. SUrsa “Patologia ortopedica a copilului pana la varsta de sase ani”, Autor Prof. Dr. Mihai JIANU

Experienta mea e limitata la niscai frici si ceva preventie. O (inutila) ecografie de sold – o sa vedeti de ce, cateva ingrijorari cu care m-a contaminat medicul pediatru si sugestia de a folosi cate 2 “pampersi” timp de mai multe luni, pana ne-am linistit tot familionul ca nu are nimic copilul.

Pavel, 1 an si 6 luni

Pavel, 1 an si 6 luni

Preventia cu mai multi “pampersi”. Ulterior, prof. Jianu mi-a explicat ca in urma studiului pe un numar mare de nou-nascuti, domnia sa considera suficient un singur pampers pentru o preventie eficienta. Si ca recomandarea din ce in ce mai frecventa de a folosi in acest scop 2 sau 3 “pampersi” eset o exagerare inutila, neavenita si chiar deranjanta – provoaca afectiuni ale pielii in zona inghinala. Si in carte este amintit un caz in care, la sugestia medicului, copilul a purtat timp de 3 luni cate 6 “papersi”. Acum … ce sa va zic? Ca daca era dupa frica din mintea mea – vezi primul episod in care am povestit cum am scapat de ea, deloc usor dealtel –  i-as fi pus tot pachetul de scutece deodata, noroc ca nu se putea? Nicio recomandare deplasata nu ar avea trecere daca noi, mamele, am spune mai mult “da” increderii in vocea discreta a intuitiei materne si a resurselor interne si mai mult “nu” vocilor din afara noastra.

Cand poate fi depistata? Inca de la nastere, diagnosticul fiind sugerat uneori chiar de catre neonatolog. Exista si cazuri deosebite, cu diagnosticare dificila, abia dupa 3-4 luni.

E necesara ecografia? Ecografia este o buna modalitate de depistare precoce, dar nu este decat un adjuvant al examenului clinic. Ea trebuie facuta dupa examenul clinic al nou-nascutului, in caz de semne pozitive.

Este necesara radiografia? Este inutila pana la 4 luni, “deoarece exista structuri cartilaginoase ce nu pot fi vizualizate, atat pe bazin, cat si pe capul femural.” Dupa varsta de 4 luni, semnele radiologice sunt transante si o radiografie poate stabili cu certitudine diagnosticul. La copiii cu suspiciune sau displazie confirmata, se recomanda radiografii lunare de control.

Cum poate un nespecialist sa caute semne ale displaziei in primele luni de viata?

1. La soldul normal, indepartarea coapselor se face complet la ambele picioare si fata externa a coapselor atinge planul pe care este examinat copilul. In displazie coapsele nu pot fi indepartate mult una de alta.

2. La soldul normal, miscarea de rotatie a coapsei este limitata. In displazie, rotatia coapsei este exagerata.

3. In displazie copiii manifesta un pronuntat retard motor, stau in sezut nesprijiniti abia dupa 8 luni si merg abia in jurul varstei de 1 an si 6 luni.

4. In displazie apare uneori devierea fantei vulvare.

Devierea fantei vulvare

Devierea fantei vulvare

Contrar acceptiunii unanime, NU este semn de displazie luxanta de sold asimetria pliurilor de pe interiorul coapsei si din regiunea subfesiera. Ele arata prezenta testului adipos, nu denota faptul ca e inegalitate de lungime a picioarelor.

Strict contraindicat!

1. Imobilizarea copilului in aparat gipsat in pozitie corectata a soldurilorin timp se distruge capul femural prin necroza.
2. Premergatorul (la toti copiii, nu doar la cei cu displazie) – agraveaza substantial afectiunea. Dr. Robert Mendelsohn, celebrul pediatru american numit “eretic medical” spunea ca ar trebui interzise de la fabricare cel putin doua lucruri: cantarul si premergatorul.
3. Obiceiul de a infasa nou-nascutul

Tratamentul preventiv si curativ trebuie efectuat numai de medicul ortoped pediatru.

***

Episodul al treilea va fi despre durerile “de crestere”. Acum ma pufneste rasul, gandind la “inventia” asta, care m-a terorizat pret de un an. Am ajuns la lumina (citeste “intelegere despre ce se intampla de fapt”), dupa ce am trecut prin purgatoriul administrat de fricile si de ignoranta mea. Cu episodul urmator sper sa contribui in continuare la vibratia vindecarii colective de frici si de inchipuiri. Va fi si el o pledoarie pentru cunoastere si intelegere simpla a modului in care functioneaza organismul uman, sanatatea si “boala”. va multumesc ca cititi si ca ma sprijiniti in a transmite mai departe informatia. Pentru copiii nostri si pentru nemurirea stelutelor din privirea lor!




Vizualizări: 10.697

Distribuie: