“Profesorul interior” sau cui ne incredintam copiii? (II)

Număr afişări : 4.459

Articolul asta e de fapt  partea a doua (continuarea) a celui mai apreciat articol de pe blog, “Profesorul interior” sau cui ne incredintam copiii? (2013). Mereu vă îndemn să citiţi prospectul medicamentelor, prospectul vaccinurilor, etichetele alimentelor şi … etichetele oamenilor – indiferent de pretenţiile înscrise pe ambalaje.

Iată o ştire de azi, din Constanţa, cu imagini parca ireale. Dacă un duşman din afară ne-ar fi atacat, ne uneam şi porneam la luptă, îl nimiceam. Dar asa, daca duşmanul se ascunde în spatele unor autorizaţii date de … autorităţi, privim la ce se întâmplă, zicem “Asta e! Ferească Dumnezeu!” şi cam atât. Parcă nu vrem să înţelegem că e o chestiune de comunitate naţională, nu doar comunitatea grupului de părinţi afectaţi. Scopul acestui articol nu e să vă incite să aruncaţi cu pietre asupra personajelor negative din film (educatoare si îngrijitoare care terorizează copiii si le dau să bea alcool ca să doarmă şi apoi cafea, să se trezească – da, e din 3 iunie 2014, adica secolul XXI, grădinita privata!), ci să deveniţi mai circumspecţi, mai vigilenţi, mai selectivi, mai uniţi!

Dacă m-aş apuca să strâng şi să public toate experienţele pe care le-am auzit de la părinţi în relaţia cu grădiniţele particulare din România  (că de ele e vorba aici, doar ai impresia – dovedit falsă – că dacă dai un ban poţi să stai liniştit, nu? Că cine le dă autorizaţie e conştient si integru, nu?) aţi pătrunde mai usor vorbele mele atunci când spun şi scriu că cel mai usor se fură o ţară, furând minţile oamenilor. Poate aţi privi cu altfel acţiunile manipulatoare ale politicienilor înregimentaţi în sistem şi iniţiate sub pretextul protejării sănătăţii copiilor din Romania. Uite-aşa sănătos-hrăniţii noştri copii şi sănătos-gratuit-vaccinaţii noştri copii intră pe mâna unor brute cărora tot sistemul le tolerează indirect faptele? Nu-mi ziceţi că nu e aşa, că de n-ar fi, nu s-ar povesti …

Citiţi apoi un fragment din partea I a articolului “Profesorul interior sau cui ne încrdinţăm copiii?” şi publicat anul trecut:

Efectul invatamantului asupra gradinitelor particulare din Romania.

In Romania infloresc in voia firii gradintele particulare, care mai de care mai scumpe si mai pretentioase in denumiri, doar pentru a ne adaposti de neajunsurile sistemului de stat. Inca un exemplu in care isi dovedeste ineficienta strategia prin care se cauta solutii pornind de la efect si nu de la cauza.

Din pacate, sunt cazuri si nu putine cand cei care le detin sau “formatorii” n-au facut dovada transformarii propriei personalitati inainte de a lucra cu mintea si sufletului copilului. De exemplu, numele Montessori fluturat pe la urechile parintilor e uneori doar un carlig de marketing, nu si garantia ca se si aplica pur pedagogia respectiva. Atentie deci parinti, se prea poate sa fiti deceptionati pe buna dreptate, pentru ca numele Montessori nu e protejat, nu exista franchisa, legi, controale, sanctiuni, etc care sa repare un asemenea neajuns, oricine il poate folosi.

Ar trebui sa fie exact cum recomanda profesorul Marcel Capraru: “lucratorii si patronii de gradinite sa fie examinati mai ceva ca medicii, pentru ca asa cum cei din urma poarta pe veci responsabilitatea asupra organismului uman, asa si multi dintre cei care deschid gradinite sau lucreaza in ele ar trebui sa faca dovada responsabilitatii si a experientei lucrului cu mintea si mai ales cu SUFLETUL copilului.”

Aşadar atenţie la leopardul din spatele gardului vopsit al unor grădiniţe particulare. “Încrederea oarbă într-o autoritate este cel mai mare duşman al adevarului.”, a spus Einstein. Iată (doar o parte dintre) efectele încrederii orbesti într-un sistem ineficient si intr-un stat iresponsabil si lipsit de viziune în ceea ce priveşte sănătatea şi viitorul natiunii.

Pentru alte experienţe traumatizante cu grădiniţile particulare din Romania, citiţi comentariile şi aceste două articole, scrise de doua mame pe care le cunosc:

1. http://mukallita.blogspot.co.at/2013/09/umilinta-gradinitelor-private-din-sibiu.html

2. http://www.mamicilasuperlativ.ro/cum-iti-dai-seama-daca-copilul-tau-este, articol unde aflam la comentarii si un posibil raspuns pentru care parintii nu sunt in general uniţi şi nu reacţioneză. Daca exista o şcoală a mamelor, comentatoarea ar fi ramas corigentă şi la logică, şi la bun simţ, şi la empatie, şi la mămicie. Şi la matematică. Corigentă pe linie! Dar premiantă la impertinenţă şi superficialitate:

“Referitor la gradinita din Constanta. In primul rand filmarile au fost realizate in decurs de 9 luni, iar parintele care a inregistrat camerele de filmat din gradinita a recunoscut in fata celorlalti parinti ca a vizionat integral ce a filmat si doar 3 copilasi ( 2 baieti si 1 fetita) au fost agresati. De ceilalti copii nimeni nu s-a atins, lucru confirmat si de avocatul partilor vatamate. Deci ceilalti copii nu au spus nimic, pentru ca nu li s-a intamplat nimic. De asta, din cei 64 de copii care frecventau gradinita, 55 inca o frecventeaza, printre ei si copilul meu. In al doilea rand, copiii agresati au avut mereu un comportament problematic, lucru care a fost observat si de parintii colegilor lor. Asta desigur, nu scuza cu nimic tratamentele la care au fost supusi. Desigur, lucrurile acestea nu tin de senzational asa ca presa nu le prezinta…”




Număr afişări : 4.459

Distribuie: