Revelion, bufnite si ulei de arbore de ceai (tea tree oil)

Număr afişări : 16.007

Azi noapte am sarbatorit. De pe la 3.30AM, a fost un fel de Revelion cu intarziere, varianta Pavel (probabil din cauza ca de Revelion, am sarbatorit toti cu un somn adanc, mult asteptat si bine meritat :)). In mod neobisnuit deci, Pavel s-a trezit, a inceput sa vorbeasca, sa rada, sa cante, sa chiuie, sa isi ascunda fata in palmele lui pufoase, sa ma sperie „baaaau!”, sa ma gadile „biti, biti, biti”, sa se bucure de viata si de noi: „m-mm-ma-maaaa” si „taaaaa-taaaaah”. Si a tinut-o asa vreo 3 ore :), timp in care Petru la randul sau, i-a tinut isonul din burtica mea.

Astea toate pe intuneric, ca un veritabil pui de bufnita ce e. (Nu v-am spus pana acum, eu sunt indragostita de bufnite de cand am urmarit un documentar in timpul sarcinii cu Pavel, pe Animal Planet – cred. Lucrul care m-a induiosat cel mai tare si mi-a inlaturat teama si paradigmele a fost ca familia de bufnite nu se desparte niciodata. Dupa documentar am cumparat tot felul de carti, jocuri, decoratiuni de perete pentru camera copiilor, lenjerii de pat si hainute, toate cu bufnite, in semn de pretuire si in dorinta de a-i apropia inca de mici de aceste creaturi minunate.

Dupa ce a adormit, in timp ce soarele se pregatea sa rasara, eu m-am gandit la ce o sa va scriu azi si am adormit la randul meu, inainte sa ma hotarasc. De fapt cred ca a adormit Petru si m-a (a)tras si pe mine dupa el :). Cand m-am trezit (din nou in chiotele de bucurie ale lui Pavel care cerea la olita, la baie si la „aaa-pa!”) ochii mi-au cazut pe o sticluta cu un fluid  „fermecat”, tea tree oil  – ulei esential de arbore de ceai.

„Neaparat, despre asta scriu azi” mi-am zis si iata-ma la lucru, in timp ce Pavel – cu freza lui napoleoniana – isi savureaza marul ionatan si ma priveste circumspect: „Cat ai de gand sa stai acolo si sa bati in taste?”.

Pana la 10 luni, Pavel a facut tot felul de bubite, bubicute si bubitele, in sfarsit ii apareau pe piele tot felul de minuni mai mici sau mai mari, niste banalitati in fond, insa stiti cum e, mai ales la primul copil :): orice mica ‚zgaiba’ ne sare in ochi, ne face sa ne framantam si sa ne agitam. Am auzit mai toate variantele de cauze posibile: ca e de la apa, ca e de la polen, ca e de la aer, ca e reactie alergica la planta X si Y pe care punea mana in gradina, ca e de la vant, de la detergent (atunci l-am inlocuit cu coji de nuci, despre care am scris aici),  de la balsam (am renuntat si la el si bine am facut!), de la crema X sau Y, de la mancarea X sau Y pe care o mancam eu, etc, etc … Am inteles ca nu era nimic de ingrijorat, ca totul era un proces firesc, din cauza imunitarului in curs de maturizare, ca multi copii au un fond alergic si pana mai cresc asta e un fel de manifestare … dar tot ma deranja. A urmat apoi vara si au inceput tantarii … am fost socata sa vad ce soi de mega-bube deveneau niste simple ciupituri. M-am mai linistit, dar nu de tot, cand am vazut ca si alti bebici se manifestau la fel. In plus, nu voiam sa il dau cu nici un soi de medicamente chimice. Am cumparat tot felul de plase, care mai de care mai dese si mai inteligente in a proteja: pentru carucior, pentru patut, pentru tarc, etc, etc. DE-GEA-BA! Tantarii si micile insecte din zona de padure s-au dovedit mai abile decat toata sofisticaraia pe care am creat-o in jurul lui. Pai si atunci am declarat razboi :)! Nu tantarilor, ci bubitelor! L-am cautat pe bunul si dragul nostru dr. Laza si mi-a recomandat „tea tree oil”. Aproape ca nu imi venea sa cred ca pana atunci nu am auzit de el. Apropos de asta, fac o paranteza: observati  cat de greu ne e sa ne asumam in ziua de azi permanenta statutului de elev? 🙂 Pentru ca traim intr-o societate si lucram in medii atat de competitive, incat trebuie sa „dai bine” necontenit. Ceea ce implica si atitudinea regretabila de a da dovada ca te pricepi la de toate. Aproape ca specializarea nu mai e o onoare, iar  atitudinea onesta de a recunoaste ca nu stii ceva a devenit un risc, o jena de neasumat. Recent ascultam un interviu fascinant cu maestrul Radu Beligan. Intrebat despre secretul desavarsirii sale profesionale, maestrul a raspuns zambind: „Mi -am pastrat statutul de elev toata viata.” Inchid paranteza si revin la leacul minune.

De cand l-am descoperit, nu ne-am mai despartit. Alaturi de tinctura de bitter suedez (dar romanesc :), facut dupa reteta dr. Laza), e prietenul intregii familii si considerat un fel de panaceu. Pe buna dreptate, as zice eu si v-am pregatit cateva informatii.

Inainte de orice, va rog, atentie deosebita: este EXCLUSIV pentru uz extern si poate fi fatal daca e ingerat de copii. Pentru persoanele cu pielea sensibila trebuie utilizat cu precautie (testand mai intai o zona mica pentru reactii adverse sau diluat cu ulei de masline presat la rece).

8 beneficii (Actualizare mai 2014: sursa in limba engleza era aici. Din pacate serverul respectiv nu mai functioneaza)

Antiseptic/Antibacterian: Dezinfectant general care combate bacteriile din toate tipurile de rani si infectii
Antifungic: Trateaza boli fungice care afecteaza atat oamenii, cat si animalele
Antiviral: Combate numeroase boli infectioase comune
Antiinflamator: Are proprietati foarte bune de penetrare a pielii
Antimicrobian: Potential redus de iritare si sensibilizare a pielii
Imunostimulator: Ajuta organismul sa lupte impotriva feluritelor tipuri de infectii
Analgezic si cicatrizant: Dizolva puroiul, curata suprafata ranilor fara a deteriora tesuturile si ajuta la vindecarea pielii, accelerand cicatrizarea
Combate insectele

Istoric (sursa in limba engleza aici): Cu mii de ani in urma, popoarele indigene din nord-estul regiunii australiene New South Wales au descoperit proprietăţile dezinfectante si de vindecare ale uleiului de arbore de ceai. Ei aplicau pe rani cataplasme cu frunze zdrobite de arbore de ceai şi inhalau uleiul volatil din frunzele zdrobite pentru a combate infectiile tractului respirator.

Virtutile plantei au fost demonstrate stiintific abia în anul 1923 când, renumitul chimist Arthur Penfold a testat uleiul de arbore de ceai şi a demonstrat ca propritatile sale antiseptice sunt de 12 ori mai puternice decât ale acidul carbolic (fenol), un dezinfectant puternic, utilizat pe scara larga in medicina si stomatologie. In timpul anilor 1930 şi 1940, uleiul din arborele de ceai a fost aclamat pe scara larga ca un antiseptic aproape perfect (în timpul celui de al doilea război mondial trusele de prim ajutor ale soldatilor australieni contineau toate ulei de arbore de ceai). Pentru uz casnic a dobandit un spectru uimitor de utilizari, intrand in compozitia multor produse pentru igiena si ingrijirea pielii, igiena intima, ingrijirea parului, igiena si ingrijire dentara, protectie impotriva insectelor, acnee, tuse, raceala, gripa.

Din păcate, acest remediu natural a fost uitat pentru aproape 30 de ani, pe masura ce antibioticele sintetice au inundat piata farmaceutica mondiala si au devenit un mod de viaţă. Industria de arbore de ceai s-a prăbuşit, uleiul esential a devenit o marfă extrem de rară si si-a revenit abia nivelul anilor 80.

Intrebuintarile si modul de folosire pentru uz uman erau detaliate la aceeasi sursa de mai sus, care nu mai functioneaza. Actualizare mai 2014: am sa caut noi surse pentru voi. Erau mentionate printre altele: acnee, astm, bronsita, eczeme, dermatite, matreata, vasrat de vant, herpes, laringita, dureri musculare, muscaturi de tantari, par gras, ciuperci ale unghiilor, psoriazis, sinuzita, dureri de dinti.

Intrebuintarile pentru uz casnic se refera in principal la propritetaile sale dezinfectante si de ucidere a germenilor. Personal adaug cateva picaturi in masina de spalat, la fiecare incarcatura de rufe. Alteori il inlocuiesc cu ulei esential de lavanda, de cimbrisor sau de busuioc. Toate dezinfecteaza si in plus, rufele vor mirosi a proaspat si curat. In combinatie cu otetul si/sau putin bicarbonat, este o solutie naturala de curatare universala.

L-am cumparat pana acum din strainatate, de pe acest site, insa mai nou exista distribuitori in Romania. Va mai recomand, pentru motive practice si uleiul  esential in combinatie cu aloe vera, sub forma de betisoare de unica folosinta, cu aplicator (gen betisoare de urechi).

Pavel si-a terminat de mult marul, ne-am si jucat de-a „v-ati ascunselea” de cateva ori (e noul lui joc preferat), s-a plimbat si acum doarme (ca dupa orice petrecere de Revelion, nu? 🙂 Sper insa ca nu doarme si in anticiparea unui “bis” la noapte :)). Eu ma grabesc sa ii pregatesc pranzul, avem in meniu piure de linte cu cartof, dovlecei si marar + supa clara de zarzavat. Iar la desert … jocuri cu bufnite! 🙂




Număr afişări : 16.007

Distribuie: