Scoatem amigdalele?

Scris de Cristela  - 14 iunie 2016

Motto: “Copiii se numară printre victimele celor mai multe operații inutile.” – dr. Robert S. Mendelsohn, pediatru american. Sunt mulți medici și părinți care sunt de acord cu această afirmație, dar sunt și mai mulți cei care se tem să recunoască că sunt de acord.

Există minuni făcute cu ajutorul chirurgiei. Medici în fața cărora se înclină cu recunoștință întreaga omenire. Există însă și o latură întunecată: operațiile inutile.

L-am prezentat pe indraznetul medic pediatru Robert Mendelsohn in 2012, in articolul Instinctul matern, cel mai bun pediatru. Am facut o recenzie si o traducere a cuprinsului cartii sale “Cum sa cresti un copil sanatos…in pofida spuselor medicului tau”. In 2013 l-am readus pe dr. Mendelsohn in atentia cititorilor cu opinia sa video despre pericolele abuzului de ecografii in sarcina.

Articolul de azi se bazeaza pe cateva traduceri pe care le-am facut din bestseller-ul dr. Mendelsohn, “Confesiunile unui eretic medical” si nu se refera la medicina de urgenta. Sublinierile imi apartin.

De ce se fac operatii inutile?

“Oamenii ma intreaba de ce se fac atatea operatii inutile si le raspund ca se gasesc mult mai multe motive pentru care ar trebui facute operatii, decat motive pentru care nu ar trebui facute. Singurul motiv pentru care nu ar trebui facute atatea operatii inutile este ca ele cauzeaza suferinta, pierderea sanatatii, moarte si cheltuieli care nu ar trebui sa aibă loc. Ei bine, acest motiv de unul singur n-a avut niciodata prea mare efect asupra modului in care actioneaza medicina moderna. Pe de alta parte insa, se gasesc o sumedie de motive pentru care se practica operatii inutile si toate sunt necesare, daca e sa ne luam dupa cadrul etic in care opereaza medicina moderna.

Cel mai simplu motiv pentru care se intampla ceea ce vedem ca se intampla este ca “chirurgia aduce multe alte foloase pe langa scopul declarat de a trata sau a inlatura un proces de imbolnavire. Chirurgia este un excelent mijloc de studiu si un domeniu de experimentare foarte fertil – desi singurul lucru care a fost vreodata «invatat»” sau «descoperit» este doar cum sa faci o operatie.

Cand eram Consultant Executiv pe probleme de pediatrie la Departamentul de Sanatate Mentala din Illinois, am oprit  un anumit tip de operatie care se facea pe copiii mongoloizi cu disfunctionalitati cardiace. Scopul declarat al acelui tip de operatie era sa imbunatateasca oxigenarea creierului. Scopul adevarat, desigur, era sa imbunatateasca programele guvernamentale de rezidentiat pentru chirurgia cardiovasculara, deoarece nimic benefic nu li se intampla creierelor copiilor mongoloizi – si chirurgii stiau prea bine asta. Intreaga idee era absurda. Si mortala, avand in vedere ca operatia era insotita de o rata de mortalitate destul de inalta. In mod firesc, cei de la universitate au fost foarte suparati cand am interzis acest tip de operatii. Nu puteau gasi o utilitate mai buna copiilor mongoloizi si, in plus, era atat de important sa asiguri personalului pregatirea profesionala necesara. Lacomia joaca un rol important in incidenta operatiilor inutile, desi nu cred ca scopurile financiare sunt singurele care pot explica aceasta situatie.”

Scoatem amigdalele?

Din aceeasi categorie, cititi si articolul meu Scoatem polipii? , in care am explicat si cauzele inflamarii amigdalelor si ale vegetatiilor adenoide (polipi).

Obișnuim să îi ”răsplătim” pe copii (mai ales în perioada Crăciunului, a Paștilor și a altor sărbătoriri importate din Occident) cu acele alimente (mai ales combinații nefericite de ingrediente și de feluri de mâncare) care vor produce acidoză limfatică, inflamație, ”petreceri” ale unor paraziți care au găsit terenul propice etc. Apoi urmează o avalanșă de știri despre îmbolnăviri în masă și despre operații (inutile) de scoatere a polipilor și a amigdalelor.

Dacă nu înțelegem cauza pentru care suferim, dacă nu înțelegem că toate ”bolile” (etichetate medical cu denumiri specifice) nu sunt decât eforturi susținute de supraviețuire ale unui corp fizic inteligent, o să tratăm simptomatic fără să vindecăm, căci tratamentul simptomelor nu înseamnă vindecare, până când singura soluție ce ne va fi prezentată va fi … bisturiul. Dar (nici) bisturiul nu vindecă. De cele mai multe ori doar elimină părți din organism considerate eronat ”în plus” sau ”mai mult încurcă”! Vindecarea înseamnă cunoașterea cauzei și acționare asupra ei, așa încât acele simptome de degradare și de disfunționalitate a diverselor organe/țesuturi/celule să nu se mai repete.

“Amigdalectomia este una dintre cele mai frecvente proceduri chirurgicale in America. Jumatate dintre operatiile facute copiilor sunt pentru scoaterea amigdalelor. Sunt rare cazurile cand cineva are cu adevarat nevoie de scoaterea amigdalelor – mai putin de 1 la 1000. Nu vorbesc de cazurile cand copilul sforaie, respira zgomotos. Cand amigdalele ingreuneaza cu adevarat respiratia copilului, daca acesta chiar se sufoca, atunci pot fi scoase. Nu e nevoie sa intrebi copilul sau parintele despre cum se simte, este evident! Asadar am eliminat aceasta chestiune la examinarile mele medicale. Numarul de amigdalectomii s-a redus totusi simtitor. Asa cum va puteti imagina, am primit nu dupa mult timp un telefon de la Presedintele Departamentului ORL: eram un pericol la adresa programului sau de invatamant.

Amigdalectomiile au inceput sa se faca de peste 2000 de ani si utilitatea lor a fost dovedita in cele mai multe randuri. Medicii insa nu pot cadea inca de acord cand anume trebuie sau nu trebuie facuta aceasta interventie. Cea mai buna justificare pe care medicii si parintii o au pentru atacul asupra amigdalelor este – ca si cand acestea sunt un soi de varf de munte ce trebuie cucerit – «pentru ca le avea».

Parintii sunt linistiti, fiind facuti sa creada ca operatia «n-are ce sa faca rau». Desi complicatiile sunt rare, nu sunt inexistente. Mortalitatea oscileaza – conform diferitelor sondaje – de la 1 la 3000 la 1 la 10.000. Complicatiile emotionale insa abunda. Faptul ca e permis consumul de inghetata la discretie dupa operatie, nu compenseaza groaza justificata pe care un copil o traieste atunci cand parintii si doctorul sunt gramada pe el. Numerosi copii manifestă înrăutățiri considerabile de comportament dupa operatie. Sunt mult mai deprimati, pesimisti, temători si in general mai neajutorati. Cine poate sa ii blameze? Ei pot simti – si din nefericire pot fi si grav afectati – de o situatie absurda si periculoasa.”

Amigdale dincolo de… amigdale.

Dr. Sorina SOESCU ofera in valoroasele lucrari de specialitate pe care le-a publicat, o înțelegere a rolului amigdalelor dincolo de cel strict fiziologic, cel de organe limfatice ”de apărare”. Recomand ca lecturi de baza pentru orice persoana interesata de intelegera simpla si clara a modului in care functionam, ne defectam si ne putem redobandi sanatatea in mod holistic, urmatoarele: Pur si simplu…vindecare si Sanatate 5D de pe siteul propriu, www.centrulnatura.ro. Pe acelasi site gasiti articole valoroase si usi deschise catre strategii provocatoare de redobandire a sanatatii in mod holistic.

“Amigdalele au un rol de stabilizare si de mentinere a structurii normale a corpului fizic, a tuturor celulelor corpului. Amigdalele «curata» mediul intern din cavitatea bucală – pentru a nu permite factorilor perturbatori, toxici, care ar putea degrada corpul să pătrundă în interior. În absența lor – ÎNTREGUL CORP DEVINE MAI VULNERABIL!

Una dintre problemele mari ce apare după indepărtarea chirurgicală a amigdalelor este DEFORMAREA COLOANEI VERTEBRALE. Coloana vertebrală se deformează prin lipsa efectului stabilizator al amigdalelor. Vom vedea la o persoană care a rămas fără amigdale, cum începe să aibă probleme cu vertebrele cervicale (și cu siguranță va face spondiloză cervicală) și cum are probleme de concentrare, atenție, memorie. Și apoi, cum ulterior în viață, va avea probleme de statică a coloanei vertebrale și multe alte tulburări (hernii inter-vertebrale, dureri musculare și multe altele).”

Eu una, Cristela adica, am ramas si cu amigdalele si cu “polipii” neatinsi si datorez asta, culmea!, unui vaccin. La 2 ani si 8 luni am primit vaccinul anti-polio in urma caruia am intrat brusc in moarte clinica. (povestea o puteti citi AICI). Intreg Universul a conclucrat si a ingaduit sa fiu salvata cu ajutorul unei operatii de urgenta care a durat mai bine de sapte ore, traheostomie. Medicul i-a avertizat pe parintii mei ca e vital ca amigdalele si “polipii” sa ramana intacte pentru restul vietii. Minunate sunt experientele vietii, acelea care ne dovedesc imputernicitor ca tot raul e spre bine, cu alte cuvinte ca “Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28).

Featured Photo: preventdisease.com

Cu recunostinta, pentru copiii acestei lumi si pentru nemurirea stelutelor din privirea lor,

La revedere, pachețel de grădiniță! Bun găsit, săculeț de școală!

Articole interesante 

>