To D or Not To D? (1): despre vitamina D si o abordare medicala rationala

Vizualizări: 25.693

De-a lungul ultimilor doi ani am avut parte de un volum coplesitor de informatie tehnica de calitate, practica si teoretica, pe care m-am ambitionat sa o sintetizez si sa o transpun intr-o forma accesibila si prescurtata. Asta cu prescurtatul nu mi-a reusit :). Am citit, am ascultat parerile multor medici, cercetatori si specialisti in domeniu, experti recunoscuti in materie de vitamina D, am avut propriile experiente din care am invatat. Si-am zis la final, privind la atatea pagini scrise:

To D or not to D, serial te vei numi!” 🙂

Nota: Desi vitamina D are doua forme, D2 (erogocalciferol, de origine vegetala) si D3 (cholecalciferol, produsa la nivelul pielii si de origine animala, mai ales peste gras), pentru scopul intregului material voi folosi doar denumirea generica “vitamina D” si voi specifica “D2” sau “D3”acolo unde e necesar sa diferentiez.

Episodul 1

Un lucru e cert: ca lumea incepe sa aprecieze si sa se informeze asa cum nu a facut-o pana acum si despre vitamina D, the sunshine vitamin. Incepe sa ne preocupe mai mult decat chestiunea administrarii la copii in primii ani de viata. Ne confuzeaza insa amalgamul de informatii contradictorii ce ne sunt puse la dispozitie si, ca o masura de siguranta pentru bajbaiala noastra, suntem de cele mai multe ori incurajati (sau speriati) sa folosim suplimente cu vitamina D. Le luam sau nu, in ce conditii si care sunt alternativele?

Experienta mea: Ce credeam

Am inceput sa ma preocup de subiect dupa ce l-am nascut pe Pavelas Gene de Fluture (ca mai toata armata de mame, sunt in stare sa pariez), in momentul in care m-am trezit cu sticluta de picaturi in brate. Si apoi cand am avut primul rateu, adica am uitat sa ii dau picatura intr-o zi si am facut atac de panica atunci cand mi-am amintit :). Nici prin cap nu-mi trecea ca in sarcina si dupa nastere eu trebuia sa fiu prima de care sa ma ingrijesc sa aiba suficienta vitamina D, daca vreau sa aiba si pruncul alaptat. Na, pur si simplu nu m-am gandit: in tsunami-ul de sfaturi cerute si necerute pe care le primeam din toate partile si pe care ma straduiam sa le implementez, ratand de multe ori etapa filtrarii riguroase (proaspete mame aflate la primul copil, va regasiti?) cine mai avea timp sau energie sa se gandesca la propria persoana?

eu si pavel rapusi

N-am dat prea mare importanta subiectului, in sensul ca n-am vrut sa complic lucrurile: stiam ca se face daca stai la soare, ieseam si eu la soare din bun simt “cand era nepericulos” si gata. Stiam desigur ca e pe post de amuleta 🙂 la copii in primii doi ani de viata: nu se pleaca din maternitate fara sticluta cu picaturi sau cel putin reteta; stiam ca e recomandata in profilaxia rahitismului, ca e un fel de arma secreta pentru sistemul imun 1, ca il face de cateva ori mai puternic si e mai buna decat orice vaccin 2, ca fara ea calciul pe care il ingeram e inutil, etc. Da, stiam bine toata teoria asta.

Dar mai stiam ce stie deja toata lumea si anume ca multivitaminele sau vitaminele de laborator nu sunt un panaceu pentru o sanatate robusta 11, si ca cea mai calitativa si eficienta vitamina D se obtine prin expunere la soare.

Pentru ca noi stateam la soare (acum stiu insa ca depinde cum, cand, cat, unde!) si stiam ca gasesc vitamina D, chiar daca modest, in mancare si pentru ca simptomele carentei de vitamina D nu se simt, in sensul ca sunt banale (oboseala, dureri de oase si muschi) si pot fi usor confundate cu simptomele altor afectiuni gen oboseala cronica, fibromialgie sau depresie 3, cu toata stiinta asta la purtator, am considerat inutil, nerelevant si datator de spaime gratuite sa ma intep si sa fac o determinare de vitamina D in sange. Azi consider asta o eroare strategica: toti anii astia am fost convinsa ca am suficienta vitamina D si ca ceea ce fac pentru aport este suficient.

Experientele personale legate de vitamina B12 si vitamina D mi-au demonstrat ulterior ca in nutritie si sanatate in general, daca vrei sa evoluezi, trebuie sa fii deschis. Deschis sa cobori din cand in cand din turnul tau de clestar, sa evadezi din Matrix, sa asculti (da, cu ureche critica, e in regula, dar cu nu cu concluziile deja trase) si apoi sa probezi ce ai auzit, ca pe o haina. Iti place cum iti vine, e stilul tau, cumperi. Nu iti place, nu e stilul tau, refuzi. Cand ne cumparam ceva de imbracat nu intram in polemici cu vanzatorul despre articolul respectiv. Il punem politicos inapoi pe raft, spunem “Multumesc!” si am plecat. E adevarat ca ma refer la a proba informatie de calitate. ”Sunt prea sarac ca sa-mi cumpar haine ieftine”. Asa e si in cazul informatiilor pe care alegem sa ne bazam: avem prea putin timp la dispozitie ca il cheltuim citind bazaconii. E de dorit sa facem o selectie exigenta si logica a materialelor si a autorilor pe care ii creditam cu increderea noastra.

Ce nu stiam ca nu stiam

1. Nici prin cap nu mi-a trecut ca productia proprie de vitamina D prin expunere la soare depinde de fapt de o groaza de factori: durata si intensitatea expunerii, latitudine (de ce parte a Ecuatorului suntem situati, nord sau sud), nivel de poluare atmosferica, anotimp, interval orar, tip de piele si suprafata expusa. Pare complicat, dar nu e. O sa vedeti.

2. Indiferent de sursa – “made in me”, “made in fish” sau “made in laborator” – daca ficatul si rinichii sunt bolnavi, adio vitamina D. Pentru ca doar acolo, in ficat si apoi in rinichi, vitamina D produsa sub actiunea radiatiilor solare devine activa. Adica se tranforma in acea forma de vitamina D care are asupra oaselor, muschilor, sistemului imunitar efectul dupa care tanjim.

3. Sursele de vitamina D din alimentatie sunt modeste si insuficiente pentru necesarul zilnic al organismului, asa cum am scris deja. Se gaseste in fungi dar in foarte putine alimente, fie ele de origine vegetala sau animala: ciuperci si peste gras de salbaticie. Exceptie de la regula fac alimentele fortificate, repetente insa la capitolul aport nutritiv si pe care le gasesc inutile: adica de ce sa beau chestii pasteurizate, gen suc de portocale sau lapte pasteurizat, si de vaca pe deasupra, doar ca sa iau vitamina D adaugata artificial?

Diverse surse indica florile sau vlastarii diferitelor seminte ca sursa de vitamina D. Partial adevarat. Exista vitamina D in vlastarii unor seminte, dar nu e general valabil, pentru ca nu este produsa de plantele respective, ci de fungii prezenti pe ele. Singura sursa vegetala producatoare de vitamina D sunt fungii, ciupercile comestibile 4 si unele drojdii, pentru ca ele sunt singurele care contin ergosterol. Ergosterolul joaca in fungi un rol similar cu rolul pe care colesterolul il joaca in animale sau oameni atunci cand vine vorba de productia de vitamina D.  Sub actiunea soarelui, ergosterolul din ciuperci devine vitamina D2, prin acelasi tip de reactii prin care colesterolul din organismul uman devine vitamina D3 dupa expunerea la soare.

Pentru a asigura exclusiv din surse alimentare suficienta vitamina D (1.000 – 2.000 UI) e nevoie sa mancam zilnic una dintre urmatoarele: 3 cutii de sardine, 10-20 de pahare de lapte fortificat cu vit D, 10-20 de boluri de cereale integrale fortificate, 50-100 galbenusuri de ou sau 200 gr de somon salbatic. 5

4. Dintre toate lucrurile legate de soare, am dezvoltat un atasament patimas pentru crema de protectie (varianta “cum e mai rau”: cu oxid de zinc) si evitarea expunerii dupa ora 10:00AM.

Pavel

Moderate, sensible exposure and no irrational fear of sunshine

Dar adevaratul truc pentru a obtine suficienta vitamina D prin expunere la soare este sa stam la soare de doua sau trei ori pe saptamana, tocmai intre 10:00 AM si 03:00 PM, cu macar 25% din suprafata corpului descoperita (nu fata, ochii si capul), fara creme cu factor de protectie (SPF) insa doar atat timp cat sa nu ne inrosim deloc, mai exact o patrime sau maxim jumatate din timpul pana la care pielea incepe sa se inroseasca usor 6. Fiecare isi cam stie materialul :), pentru unii poate insemna 10 minute, pentru altii 15, 20 sau chiar jumatate de ora. Cu cat soarele e mai sus, cu atat mai multa vitamina D producem. Cu cat razele lui sunt mai verticale, cu atat mai mare cantitatea de vitamina D produsa 7.

“Nu va fie teama – nu o sa muriti doar pentru ca stati putin la soare. Radiatiile ultraviolete (UVB) sunt cu adevarat esentiale pentru o sanatate robusta. Ideea ca trebuie sa ne protejam de soare tot timpul este gresita si nesanatoasa. Fobia de soare explica de ce atat de multa lume sufera de afectiuni legate de privarea de soare.” (Michael F. Holick, PhD, MD – The UV Advantage, The Medical Breakthrough That Shows How to Harness the Power of The Sun for Your Health, J.Boylston & Co, Publishers, New York, 2003, x).

Pe vremea cand nu stiam ca voi ajunge sa scriu despre ce scriu azi

Intr-unul dintre episoadele urmatoare voi scrie despre expunerea la soare in conditii de siguranta, pentru a stimula productia interna si suficienta de vitamina D: ce inseamna SPF, de care tip de radiatii e bine sa ne ferim UVA sau UVB, cum alegem si cum aplicam creme cu SPF, care este pe scurt formula expunerii la soare ca sa avem siguranta ca facem vitamina D si nu dam in cancer? Important acum e sa retineti ca singurul lucru pentru care voi pleda in toata seria de postari pe tema asta este simtul realitatii.

5. Sticla blocheaza radiatiile UVB, deci daca va asteptati sa producem vitamina D din spatele ferestrei sau de la volanul masinii, vise placute :).

6. Abia recent au inceput sa apara creme cu protectie combinata UVA + UVB, pana atunci insa ne-am protejat de radiatiile nepotrivite, folosind creme si produse cosmetice cu protectie doar impotriva UVB 8.

7. O masura exacta, justa a nivelului de vitamina D in sange este nivelul de vitamina D – forma circulanta si de depozit, adica 25 (OH)D seric si nu vitamina D forma activa, asa cum am fi tentati sa credem. Multi doctori recomanda testarea altor parametri, putin sau deloc relevanti. 9 Voi detalia si aspectul asta.

Soarele sau pastila? O abordare medicala rationala

Mesajul materialului de fata nu este ca trebuie sa luam pastila, dar nici ca trebuie sa zicem never pastila. Never say never. Mesajul este: simtul realitatii + contextul sunt decisive. Pare ca perspectiva asta le lipseste acelor medici, nu putini, care prescriu vitamina D mecanic: analiza de context si de pacient.

Medicina actuala nu prea mai are timp de stat la povesti cu pacientul. Consultatiile sunt scurte si la obiect, prescriptiile pe banda rulanta, de cele mai multe ori automat. Ai simptomele alea – iei medicamentul sau suplimentul ala. Daca zece oameni au simptome similare, toti primesc acelasi medicament. Poate de asta e si greu sa intelegem de ce remediile homeopate nu actioneaza la fel la indivizi cu aceeasi afectiune. Azi nu se mai analizeaza pacientul in contextul bolii, ci doar boala in sine, uitand ca “e mai important sa stim ce fel de persoana are o boala, decat sa stim ce fel de boala are o persoana” (Hipocrat).

Medicina integrativa, sanatatea si nutritia holistica beneficiaza de publicitate foarte scazuta si in consecinta popularitate limitata, pentru ca nu promoveaza medicul si controlul sau absolut, ci pacientul in rol principal.

S-a facut atata campanie incat mai toata lumea stie deja ca suplimentele cu vitamina D nu sunt acealasi lucru cu soarele. Va puteti demonstra singuri acest lucru amestecand vitamina D in pamantul unei flori la ghiveci. Puneti planta intr-un dulap si urmariti daca ii merge bine. Suplimentele cu vitamina D nu furnizeaza aceleasi beneficiii ca expunerea corecta si cu bun simt la soare, iar beneficiile bailor de soare nu se reduc doar la productia de vitamina D (da, o sa vorbim si despre partea cu soarele si cancerul de piele).

Cand pacientii impreuna cu medicul lor decid impreuna ca e nevoie sa introduca suplimente cu vitamina D, lucrul asta trebuie facut cu precautie, nu automat. Starea fiecarui pacient este diferita, de aceea e benefic sa fie evaluati privindu-i in ansamblu, complet.

Mai mult decat atat: suplimentarea ar trebui sa tinteasca aducerea nivelului unui nutrient mai degraba la pragul inferior al intervalului de normalitate, decat la valoarea optima. Medicii care abordeaza problema in acest fel au intentia de a preveni prejudiciile semnificative aduse de carenta, in timp ce reduc la minim  riscul datorat intrebuintarii unui supliment artificial 10.

Mintile elevate ale vremii, cele necumparate de interesele industriei farma sau medicale, cad de acord ca suplimentele nu sunt mancare si ca e bine sa le evitam pe cele produse in laborator. Singurele care fac exceptie de la curentul asta de opinie sunt vitamina D si B12: recomandarea este sa fie tratate in context.

Ideal ar fi ca toata lumea sa isi imbunatateasca nivelul de vitamina D cu soare. Dar asta nu e intotdeauna posibil: unii lucram in spatii inchise atunci cand soarele e in intervalul maxim de emitere de radiatii pentru productia de vit D, altii locuim in zone neinsorite sau ploioase, altii nu reusim sa crestem nivelul vit D in ciuda expunerii corecte la soare, altii suntem pur si simplu comozi sau nepasatori. Tocmai de aceea trebuie analizat in mod individual ce e de facut si, daca soarele nu e o optiune, atunci care este urmatoarea alternativa, cel mai putin daunatoare.

Si nu in ultimul rand oamenii tind sa creada ca suntem bolnavi din cauza ca ducem lipsa de un anume nutrient, problema care se poate rezolva fara nici un efort, doar prin faptul ca inghitim o pastila. Ar trebui sa incepem sa gandim ca sanatatea precara este mai degraba o carenta de fructe, legume, alimente integrale, timp in aer liber, miscare, pace, suflet otravit, decat o carenta de suplimente alimentare.

Ce urmeaza?

Simplificarea simplificarilor. Ma voi opri asupra fiecarui aspect esential: ce este, cum se produce, cum stim daca avem o carenta sau insuficienta, care e analiza relevanta despre nivelul vitaminei D in sange, cum sa obtinem vitamina D de la soare fara sa ne expunem riscului de cancer de piele, ce fel de creme cu protectie solara sa folosim si cum, cand – cat – ce fel de suplimente luam, putin despre rahitism, calciu si administrare la copii, despre implicatiile subtile si aproape incredibile asupra sanatatii.

(Va urma episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5)

 1, 4, 5, 8, 9. Holick, F. Michael, PhD, MD: The Vitamin D Solution, Penguin Group (2010)

2. Prendergast, Joe, MD:  http://www.youtube.com/watch?v=xdLNMEXWTL8

3. Holick, F. Michael, MD, PhD: http://www.youtube.com/watch?v=okucyte2HCE

6. Holick, F. Michael, MD, PhD: Vitamin D: A Millenium Perspective, J. Cell. Biochem. 88 (2003):296 – 307;  idem 1: 157 – 197

7. Douillard, John Dr., http://www.youtube.com/watch?v=-cS_bRrVIR8

8. Douillard, John Dr., http://lifespa.com/2010/07/vitamin-d-how-to-choose-the-best-one/

10. Lederman, Matt, MD: What About Supplements?, lecture during Certificate in Plant Based Nutrition Program, Cornell University (2012)

11. McDougall, John, MD: Lifestyle Medicine, lecture during Certificate in Plant Based Nutrition Program, Cornell University (2012)




Vizualizări: 25.693

Distribuie: