To D or Not To D? (4): calciul si sanatatea oaselor. Rahitismul

Număr afişări : 21.943

Continuare din episodul 1, episodul 2, episodul 3

Succint despre sanatatea oaselor si abordarea “reductionista”

Fara vitamina D, care sa ajute la absorbtia calciului din intestin in sange, si fara o cantitate suficienta de calciu (alimentar, pentru ca suplimentele nu sunt mancare!), nu poate fi vorba de dinti si oase sanatoase. A nu se trece insa cu vederea ca miscarea si exercitiul fizic, combinate cu o alimentatie bazata alimente integrale, preponderent de origine vegetala (explic mai departe de ce), au un rol la fel de important in tratamentul si profilaxia afectiunilor osoase.

Daca va preocupa subiectul densitate osoasa, asigurati-va la orice varsta (!) ca mergeti zilnic pe jos si ca puneti copii sa alerge si sa mearga mult! 27 De cand au fost pe picioarele lor, Pavel si Petru au mers zilnic pe jos cel putin 2km, in afara de alte activitati fizice care sa ii solicite si dezvolte.

Ce are mersul pe jos cu densitatea osoasa? Cand pasim, calcaiul atinge pamantul si vibratiile produse merg de-a lungul oaselor, creand un camp electromagnetic care atrage mineralele din sange spre oase.28 Concluzie: a iesit soarele, a venit primavara, haideti cu mic, cu mare la plimbare. Atentie insa, cand spun plimbare nu ma refer si la alergare pe asfalt sau – mai rau, cel mai rau de fapt! – pe banda rulanta. Astea sunt greseli ale omului modern, preponderent sedentar, dornic sa recupereze din handicapul de activitate si aspect fizic agreabil. Stramosii nostri nu alergau in spatii inchise, nici pe asfalt, de asta nici nu aveau la maturitate tot felul de probleme articulare, ale coloanei vertebrale si aparatului locomotor in general. Nu alergati pe banda, pe asfalt si nici pe toata talpa.

Revenind la calciu si vitamina D in contextul sanatatii oaselor. Am descurajat intotdeauna abordarea “reductionista” (paragraful anterior despre exercitiu fizic este un exemplu), care trateaza o problema sau tema din perspectiva cate unui singur nutrient, izolat de restul. Adica ne oprim asupra calciului, fierului sau magneziului sau a vitaminei A, K, D, E, etc si nazuim catre o sanatate mai buna, ocupandu-ne de ele separat. Ineficient. Nu e o solutie implementabila sa memoram ce nutrient se gaseste in ce aliment. Marii nutritionisti si profesori emeriti de biochimie recomanda sa mancam diversificat, alimente integrale, cat mai putin sau preferabil deloc procesate industrial, preponderent de origine vegetala si sa lasam organismul sa isi faca mai departe treaba.

Uneori e dificil sa evadam din modul asta reductionist de gandire, mai ales ca marketingul actioneaza puternic si in cazul suplimentelor alimentare. Sa privim ca exemplu ce face marketingul in cazul sanatatii oaselor:

  • Luati calciu pentru a avea oase sanatoase!
  • Noi luam pastila.
  • Apoi se descopera ca nu e suficient, calciu de unul singur nu are efect, deci ne trebuie magneziu.
  • Luam pastila cu calciu, luam si pastila cu magneziu.
  • Apoi se descopera ca nu e suficient, ne trebuie si vitamina D.
  • Luam pastila cu calciu, pe cea cu magneziu si pe cea cu vitamina D.
  • Apoi se descopera ca nici asa nu e suficient si ne trebuie ceva grasime, ca sa asimilam vitamina D (teorie desfiintata de Dr. Holick). Si in felul asta, daca tragem linie si le adunam vedem cu ajungem sa mancam mai bine niste mancare integrala.

Triumful sanatatii nu consta in furnizarea de nutrienti individuali, ci in consumul de alimente integrale care ii contin, adica o alimentatie pe baza de plante 30 (exceptie vit D si B12 29). Aspectul asta e in centrul intregii filozofii din spatele unei alimentatii pe baza de alimente integrale, de origine vegetala. “Intr-un bol de salata de spanac, de exemplu, avem fibre, antioxidanti si nenumarati nutrienti care orchestreaza o minunata simfonie a sanatatii, ce va fi interpretata de catre organismul nostru. Nu exista mesaj mai simplu: introduceti in alimentatie cat de multe fructe, legume, zarzavaturi, verdeturi si cereale integrale puteti si probabil ca beneficiile de care veti avea parte nu sunt doar cele de mai sus (legate strict de aportul mineral si vitaminic – n. tr.), ci multe altele in plus.”31

E nevoie de calciu, ca vitamina D sa isi faca efectul. In conditiile in care avem suficienta vitamina D, ca ea sa aiba efectul dorit asupra sanatatii oaselor e nevoie sa existe si suficient aport de calciu prin alimentatie. Vitamina D e ca un ghid pentru calciu: il ia din intestin, il introduce in circuitul sanguin si asa ajunge la oase. In calitatea ei de hormon, vitamina D controleaza nivelul calciului din sange. Daca nu gaseste insa in intestine suficient calciu din mancare, atunci va mobiliza calciul din oase.

Daca avem multa vitamina D, dar nu avem suficient calciu din hrana, oasele se vor demineraliza!15 Fara a furniza in mod constant cantitati adecvate de calciu prin alimentatie, oasele se vor subtia si fragiliza si vor capata un aspect poros. Porozitatea oaselor este ceea ce conduce la osteoporoza. 33

Surse eficiente, sigure si sanatoase de calciu gasiti in alimentele integrale de origine vegetala18 , iata o lista aici: http://pcrm.org/health/diets/vsk/vegetarian-starter-kit-calcium.

Pierderile de calciu. In contextul asta vreau sa reamintesc un aspect pe care il explic de cate ori mamele ma intreaba de unde sa ia mai mult calciu pentru copii: in timp ce ne concentram pe aport, s-ar putea sa pierdem din vedere importanta reducerii pierderilor de calciu din oase. Adica multe persoane se gandesc sa creasca in alimentatie ponderea produselor ce contin calciu si recurg la proteina animala (lactate, oua, oase) in detrimentul verdeturilor, leguminoaselor, nucilor si semintelor. Uita insa ca alimentele de origine animala sunt acide si aciditatea in corp (si in plus cofeina, sarea in exces si tutunul) e drenor de calciu din oase. Cea mai elocventa dovada ca e asa este un simplu test prin care sa masurati nivelul calciului in urina (calciurie). Strategia limitarii pierderilor este una dintre cele mai eficiente in prevenirea si taratmentul osteoporozei. 34

E nevoie de vitamina D, ca sa poata fi absorbit calciul13. Calciul fara vitamina D e ca un copil orfan, fara parinti care sa il ghideze cum se cuvine. Cu tot calciul din lume, nu o sa avem nici dinti, nici oase sanatoase si puternice fara vitamina D (da, si fara mers pe jos, ati retinut corect). Am explicat anterior cum vitamina D ghideaza de fapt calciul din intestin in oase si dinti. Fara ea, calciul este invizibil oaselor si organismului. Mai mult decat atat, absorbtia scazuta de calciu atrage un taifun de probleme psihologice, deoarece calciul e este esential pentru majoritatea functiilor metabolice, activitatilor neuromusculare si forta cerebrala. 14

Daca avem suficienta vitamina D provenita din expunere corecta la soare (peste 30 ng/ml), organismul absoarbe din intestinte aproximativ 30% din calciul provenit din mancare. In timpul sarcinii, alaptarii si perioadelor de crestere la copii, organismul raspunde in consecinta si creste eficienta absorbtiei pana la 80%.

Daca nu avem suficienta vitamina D (sub 20 ng/ml), absorbtia intestinala este in medie 10 – 15% din calciul din alimentatie, deci la jumatate. Cu alte cuvinte, degeaba tragem cu calciu din tot felul de alimente si multivitamine sofisticate, pentru ca beneficiem doar de o jumatate din ceea ce mancam, daca nu ne vede soarele cand trebuie.

Nivelul calciului in sange trebuie totusi sa ramana relativ constant, de aceea cand apar dezechilibre se declanseaza in organism un mecanism de back-up (de rezerva): productia hormonului paratiroidian (PTH – paratiroidian hormone). PTH este responsabil de reglarea repartitiei calciului si fosforului in organism si este determinant pentru mentinerea unui nivel adecvat de 1, 25 – vitamina D. Dar e e de-a dreptul distrugator si implica afectiuni severe ale oaselor sa ne bazam pe PTH pentru normalizarea nivelului de calciu in sange, tocmai pentru ca mecanismul are la baza fragmentarea oaselor.

Lipsa de vitamina D atrage nu numai “furtul” calciului din oase, ci este si o bariera in calea calciului care care trebuie sa ajunga la oase, dinti, activitati neuromusculare, creier.

Rahitismul pe scurt

Rahitismul, adica oase moi, fragile si saracite de calciu din cauza lipsei de vitamina D 25, nu e o chestiune care tine de trecut si nici de subdezvoltare.

“Rahitismul nu ar trebui sa apara la copii vegani carora li se da ocazia sa se alerge si sa se joace in soare zilnic cate 15 minute. De aceea, chiar si intr-o zi rece de iarna, timpul petrecut pentru a ne bucura de 30 de minute de soare in fata unei ferestere deschise (cu orientare sudica) e important pentru copil nu numai pentru motive nutritionale, ci si emotionale si psihologice. Cand vremea permite, bebelusii pot fi scosi afara sa doarma, sa fie alaptati sau sa ia masa si sa exploreze. Si mamele se pot bucura de soare alaturi de copiii lor, in timp ce fac afara lucruri pe care in mod obisnuit le-ar face in casa, cum ar fi sa citeasca, sa manance sau sa pregateasca zarzavaturile pentru gatit.” 26 Pentru mamele care locuiesc la curte, este o adevarata binecuvantare sa poata pregati mancarea afara, la soare, in timp ce copii se joaca sub ochii lor. Cum faceau si bunicile noastre …

Principalul motiv pentru care rahitismul creste ca incidenta este ca laptele matern abia de contine ceva vitamina D.

Oamenii au evoluat de-a lungul timpului adaptandu-se sa traiasca in cea mai mare parte in aer liber, ca agricultori si producand mii de unitati de vitamina D zilnic. De la revolutia industriala, organismul uman a evoluat adaptandu-se sa se acomodeze cu schimbarea de a trai in cea mai mare parte a timpului in interior. Oamenii au exclus practic soarele din viata lor si asta le priveste si pe mame.

Mamele confunda uneori responsabilitatea care le revine in privinta vitaminei D si cred ca ea consta doar in a administra cu rigurozitate noului nascut picaturile de vitamina D sau, mai rau, laptele praf fortificat, cand de fapt principalul obiectiv ar trebui sa fie constituirea propriilor depozite de vitamina D in perioada sarcinii si a alaptarii. (Nu va simtiti criticate, din contra. Asa am fost si eu la primul copil :)). Deci nu spun sa dati sau sa nu dati Vigantol, ci sa alaptati si sa aveti grija sa faceti suficiente stocuri de vitamina D inainte de sarcina si alaptare si sa le mentineti in limite de normalitate. Dar cum?

In 90 – 95% dintre cazuri, lipsa de vitamina D e cauzata de neglijarea expunerii la soare (nu neaparat la plaja, ci pur si simplu sa ne vada soarele asa cum am scris in episodul 1).19 Una dintre dovezi a fost, pe langa experienta personala despre care am scris in episodul 3, un studiu facut de dr. Holick  pe 40 de nou nascuti ale caror mame au facut totul ca la carte inainte sa nasca: pe perioada sarcinii 70% dintre ele au luat cu regularitate vitamine prenatale, 90% au baut lapte fortificat cu calciu si vitamina D si 100% au mancat peste – una dintre cele mai bogate surse de vitamina  D. La nastere 76% dintre mame si 81% dintre noii nascuti aveau deficienta de vitamina D! 19

Unul dintre semnele distinctive de lipsa de vitamina D la un nou nascut este ca ii transpira capul. 32

Un alt motiv pentru care rahitismul este din nou in crestere e ca in vremurile actuale majoritatea copiilor petrec prea mult timp in casa sau neatinsi de soare, iar daca ies la joaca o fac imbibati in creme cu protectie solara si pe deasupra protejati de haine atunci cand nu e cazul. Am scris in episodul 2 despre Nic-a-lui-Stefan a Petrei.

Un alt motiv poate fi si o eroare de diagnostic. In ultimii trei ani, de cand sunt mama si interactionez cu comunitatea de mame din Romania, nu prea am auzit sa scape vreun copil fara sa fie diagnosticat cu rahitism sau suspiciune de rahitism, pe baza de coaste evazate sau picioare curbate. La randul meu, in ciuda cantitatilor impresionante de Vigantol si Vigantoletten pe care i le-am administrat panicoasa si neinformata lui Pavel in primele 10 luni de la nastere, am primit acelasi diagnostic alarmant. Ne-a linistit si Dr. Doru Laza, Prof. Dr. Pavel Chirila si remarcabilul Prof. Univ. Dr. Mijhai Jianu, chirurg si ortoped pediatru.

Reiau o istorioara pe care am publicat-o intr-un articol mai vechi, pentru ca si aici se potriveste de minune. Ii povesteam profesorului Jianu, data fiind specializarea domniei sale, ca majoritatea mamelor pe care le cunosc sunt ingrijorate pentru copii lor si cauza e rahitismul diagnosticat pe baza de coaste evazate sau picioare curbate. Cu blandetea si umorul caracteristic, mi-a raspuns: “Doamna, daca s-ar scoate din nomenclator rahitismul, pediatrii nu ar mai avea ce diagnostic sa dea. Am intrebat si eu un coleg profesor la facultate, de ce ii tot invata pe studenti ca semnele rahitismului sunt astea ? Si mi-a raspuns ca asa scrie prin diverse tratate … Cartile se scriu din carti, doamna. Practica e alta!”

“Rahitismul copiilor este doar varful icebergului numit vitamina D. Din ce in ce mai multi adulti sufera de afectiuni osoase cauzate de deficit de vitamina D, ca de exemplu osteomalacia (decalcifierea osoasa) sau rahitismul adultilor.. Spre deosebire de osteoporoza, osteomalacia se manifesta prin dureri usoare, uneori intense de oase si muschi si cel mai adeasea este diagnosticata in mod eronat ca fibromialgie, artrita sau sindrom de oboseala cronica.”24

Site-urile, forumurile si articolele din Romania care abordeaza din perspectiva medicala rahitsmul la copii, mentioneaza ca vitamina D forma sintetica, cea din suplimente deci, este unica sursa de aport de vitamina D, pentru ca “nu stim exact cat trebuie sa stam la soare” si soarele “ne furnizeaza doar o cantitate mica”. Nu spun ca suplimentarea nu isi are rostul si chiar iminenta ei in unele situatii, ci spun ca exista un curent de inoculare a ideii ca cel mai bine si mai sigur e sa luam pastila. Si pana la urma nici cu asta nu as avea o problema, daca nu ar duce automat la cresterea gradului in care ne complacem in a crede ca pastila e totuna cu soarele si sa devenim dependenti de ea. Situatie care aduce pe termen lung neajunsuri substantiale, prin privarea de efectele benefice ale soarelui asupra sistemului nervos, imunitar, etc. Despre care vom vorbi data viitoare.

In episodul 5: Despre cum sa utilizam intelept soarele ca sa facem suficienta vitamina D.

In episodul 6 (ultimul): Despre ce e de facut atunci cand soarele nu reprezinta o optiune viabila pentru noi, despre suplimentare cu vitamina D de sinteza, dozaj, intoxicatia cu vitamina D, beneficiile pentru sanatate si verdictul meu privind suplimentarea.

(Va urma in episodul 5)

Referinte

13. Holick F., Michael, PhD, MD: The Healing Power of Sunlight and Vitamin D, an exclusive interview by Mike Adams (http://www.naturalnews.com/specialreports/sunlight.pdf)

14, 15, 19, 24, 32, 33. Holick, F. Michael, PhD, MD: The Vitamin D Solution, Penguin Group (2010)

25, 26. Klaper, Michael, M.D. Pregnancy, Children and the Vegan Diet, Gentle World, Inc., Umatila, Florida (1987)

18. http://pcrm.org/health/diets/vegdiets/frequently-asked-questions-about-nutrition#Calcium

27, 28. Colbin, Annemarie, Ph.D.: Women’s Health and the Healing Properties of Natural Foods, lecture at Institute for Integrative Nutrition (2013)

29. Lederman, Matt, MD: What About Supplements?, lecture during Certificate in Plant Based Nutrition Program, Cornell University (2012)

30, 31: Campbell T., Colin, PhD: The China Study

34: http://pcrm.org/health/health-topics/preventing-and-reversing-osteoporosis




Număr afişări : 21.943

Distribuie: